Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1284/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 1284/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 1284/2015

Dosar nr._ Ordonanță președințială

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 1284

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23 OCTOMBRIE 2015

PREȘEDINTE V. O. D.

JUDECĂTOR A. I. M.

GREFIER S. A.-M.

Pe rol, judecarea apelului declarat de către pârâta B. D. I., împotriva sentinței civile nr. 564 din data de 8 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimat fiind reclamantul B. A. A..

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.

Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța constată că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, de către pârâta apelantă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei – f. 9, pe care o anulează, apelul fiind legal timbrat și o cerere prin care solicită judecata în lipsă și insistă în administrarea probelor solicitate prin cererea de apel și răspunsul la întâmpinare.

Instanța respinge cererea de probe formulată de către pârâta apelantă, în sensul de a se solicita relații de la locul de muncă al reclamantului intimat cu privire la programul acestuia de muncă, ca neutilă soluționării cauzei.

În baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, instanța constată terminată cercetarea procesului și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului la data de_ din 5 mai 2015, reclamantul B. A.-A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. D.-I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună, a avea legături personale cu minorul B. Yuri – I., născut la 8 iunie 2015, aflat la domiciliul mamei pârâtei, în cadrul unui program de vizită, respectiv, în prima și a treia săptămână din lună, începând de vineri, ora 17,00 și până duminică la orele 17,00, cu ridicarea de către tată și rămânerea la acesta peste noapte.

A mai solicitat să fie obligată pârâta să-i permită să îl vadă pe copil, ori de câte ori se deplasează în . pârâtei, o oră, sub supravegherea acesteia.

În motivare a arătat că au pe rolul instanței un proces de divorț, înregistrat sub nr._, că s-au căsătorit la data de 5 mai 2012, din care a rezultat minorul B. Yuri-I., că în urmă cu aproximativ două săptămâni, pe fondul unei discuții, pârâta a devenit irascibilă și, în lipsa sa, a luat copilul și autoturismul proprietatea reclamantului, părăsind domiciliul fără a-l înștiința, că el a încercat să-și vadă copilul, motiv pentru care s-a deplasat la domiciliul părinților pârâtei, dar aceasta a refuzat să-l lase a se apropia de minor, precizându-i că procedează așa pentru a se răzbuna și a-i produce suferință sufletească.

Reclamantul a susținut că dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul este un drept fundamental al fiecărui copil și nu un privilegiu pentru tată sau mamă, că stabilirea unui program de vizită de către instanță este o sarcină dificilă și perfectibilă, că părțile, dincolo de litera acestui program, au obligația să confere minorilor posibilitatea de a-și exercita liber și neîngrădit dreptul de a avea legături personale nestânjenite și armonioase, atât cu părinții, cât și cu bunicii sau alți membrii ai familiei extinse, fie că este vorba de un sfârșit de săptămână, vacanțe, zile de naștere ale părinților, bunicilor sau alți membrii ai familiei extinse, fie că este vorba de sfârșit de săptămână, vacanțe, zile de naștere ale părinților, bunicilor sau ale altor rude sau pur și simplu dorința spontană a copilului de a face o vizită părintelui sau persoanei dragi, că fiecare părinte are obligația de a pune pe primul plan interesul superior al minorului atunci când își exercită drepturile, respectiv, obligații decurgând din acesta, făcând referire la cauzele pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv, Monory c.României și Ignacio Zenide c. României.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 396-402 CC și 998 – 1001 NCPC .

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat să se constate că deși potrivit dispozițiilor art. 998 alin.1 NCPC, întâmpinarea nu este obligatorie, este îndreptățită la formularea acesteia, având în vedere dispozițiilor art. 205 NCPC, că justifică interesul de a acționa, potrivit dispozițiilor art.33 din C., pentru respectarea interesului superior al copilului – art. 263 CC, precum și a principiilor egalității – art. 8 C., dreptului la apărare – art.13 C., al aflării adevărului – art. 22 C..

A mai susținut că cererea reclamantului nu a fost legal timbrată, invocând excepția netimbrării și anularea cererii, potrivit dispozițiilor art.32, art.33 alin.1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, că în cuprinsul cererii de ordonanță președințială, nu s-a făcut referire la plata taxei judiciare de timbru și nu i-a fost comunicată o copie a chitanței de plată a taxei judiciare de timbru.

În același timp, pârâta a considerat ca au fost neavenite, față de motivarea cererii, referirile din cererea de chemare în judecată, pe calea ordonanței președințiale, la dispozițiile art. 396-402 Cod Civil, că nu pot fi folosite aceste dispoziții legale, că există pe rolul instanței acțiunea de divorț, că puteau fi folosite dispozițiile art. 258 alin.1 Cod Civil, referitoare la îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor lor, pe cele ale art.262 Cod Civil, referitoare la relațiile dintre părinți și copii, pe cele ale art.263 Cod Civil, referitoare la principiul interesului superior al copilului, precum și cele ale art.486 Cod Civil, referitoare la neînțelegerile dintre părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau îndeplinirea îndatoririlor părintești.

Potrivit pârâtei, cererea de chemare în judecată a fost incompletă, întrucât nu au fost arătate dovezile pe care se sprijină cererea, că nu i-au fost comunicate eventualele înscrisuri atașate cererii, că nu este de acord cu programul de vizitare solicitat de către reclamant, în perioadele și în situațiile indicate de acesta, că nu este în interesul minorului stabilirea programului de vizită în modalitatea solicitată de reclamant, cu rămânerea minorului la reclamant și peste noapte sau să stea la dispoziția reclamantului pentru a fi vizitat de către acesta, timp de o oră, ori de câte reclamantul se deplasează în . domiciliază, propunând vizitarea minorului la domiciliul mamei și al bunicilor materni, în a doua și a patra sâmbătă din fiecare lună, între orele 10-14,00, într-o cameră sau în curtea casei, unde va putea discuta și să se joace nestingherit cu minorul.

A mai arătat că minorul nu are încă vârsta de 2 ani, că necesită o deosebită îngrijire și supraveghere din partea sa, ca mamă, că stabilirea unui program în modalitatea solicitată de către reclamant ar fi de natură a perturba grav programul activităților zilnice ale copilului, i-ar crea suferințe fizice și morale, că i s-a putea afecta chiar și sănătatea, că reclamantul a dormit doar o singură noapte cu copilul, nu are habar de nevoile acestuia, nu știe să-l hrănească, nu știe să-l spele, să-l adoarmă, să-l trezească sau să-l schimbe de hăinuțele murdare, că este foarte atașat de mamă și de bunicii materni, că adoarme doar cu mâna în părul său, după ce îi spune povești sau îi cântă, că de când se află la noul domiciliu, în fiecare duminică, are programul de merge la biserică, după care, la întoarcere, minorul are program de somn, iar, după aceea, program de plimbare și joacă.

În opinia pârâtei, reclamantul nu îi poate oferi minorului condițiile de constanță emoțională și de îngrijire pe care le are în prezent, că nu au fost reale susținerile reclamantului privind creșterea minorului de către bunica paternă, că reclamantul, prin comportarea anterioară promovării acțiunii de divorț și a cererii de ordonanță președințială, a dovedit rea credință, punând, în prim plan, interesul său și nu cel al copilului, exemplificând susținerile sale.

În același timp, a susținut că nu au fost reale susținerile reclamantului privind refuzul său, al pârâtei, de a-l lăsa să se apropie de minor, pentru a se răzbuna și a-i produce suferință sufletească, că ea a refuzat ducerea minorului la postul de poliție din comună, pentru a fi vizitat de către minor, că nevoile și cheltuielile pentru îngrijirea copilului nu se pot circumscrie doar la acele bunuri de minimă valoare aduse minorului, că reclamantul a refuzat să o însoțească la un control de rutină al minorului, prescris de către medici, fiind nevoită să apeleze la alte persoane.

A invocat că reclamantul nu și-a îndeplinit îndatoririle de soț, că programul de vizită solicitat nu este realizabil datorită programului de serviciu al reclamantului, că acesta locuiește în prezent, în municipiul Suceava, că nu este legal și în interesul minorului stabilirea unui program de vizită al minorului, în modalitatea solicitată de către reclamant, că minorul s-ar putea folosi de prezența minorului, în misiunile pe care le desfășoară.

Prin sentința civilă nr. 564 din data de 8 iunie 2015, Judecătoria Gura Humorului a admis acțiunea, în parte, pentru stabilire program vizitare minor pe cale de ordonanță președințială, formulată de reclamantul B. A. – A., în contradictoriu cu pârâta B. D. –I., și în consecință:

A obligat pe pârâtă să-i permită reclamantului menținerea unei legături personale cu minorul B. Yuri-I., născut la 8 august 2013, în cadrul următorului program de vizită, până la finalizarea dosarului nr._ al Judecătoriei Gura Humorului:

- în prima și a treia săptămână din lună, la domiciliul tatălui, de vineri - începând cu orele 17:00 - și până duminică la orele 17:00.

Minorul urmează a fi luat de către tată de la domiciliul mamei și readus de către tată, în același loc, la terminarea programului de vizită.

A compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 5 mai 2012, căsătoria lor fiind înregistrată sub nr. 15 din aceeași dată, în Registrul Stării Civile al Primăriei orașului Gura Humorului, din aceeași dată.

Din căsătoria părților a rezultat minorul B. Yuri-I., născut la 8 august 2013.

Ca urmare a neînțelegerile existente, părțile au ajuns la divorț, acțiunea fiind înregistrată sub nr._, pe rolul Judecătoriei Gura Humorului.

Pentru motivele mai sus arătate, reclamantul a promovat prezenta cerere, solicitând stabilirea, pe cale de ordonanță președințială, a unui program de vizită al minorului, respectiv, în prima și a treia săptămână din lună, începând de vineri, ora 17,00 și până duminică la orele 17,00, cu ridicarea de către tată și rămânerea la acesta peste noapte.

A mai solicitat să fie obligată pârâta să-i permită să îl vadă pe copil, ori de câte ori se deplasează în . pârâtei, o oră, sub supravegherea acesteia.

Pârâta a fost de acord cu admiterea, în parte, a cererii reclamantului, conform celor arătate în întâmpinare.

Potrivit art.996 NCPC, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, că ordonanța este provizorie și executorie, că va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului, că pe această cale, nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

Dispozițiile legale mai sus arătate stabilesc trei condiții speciale de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială și anume urgența, caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii solicitate a se lua pe această cale și neprejudicierea fondului prin hotărârea luată.

Aceste condiții sunt cumulative, astfel încât neîndeplinirea uneia dintre ele face inadmisibilă cererea de ordonanță președințială.

Potrivit dispozițiilor art.996 al.4 NCPC, ordonanța președințială va fi dată și atunci când nu există în curs judecata asupra fondului.

Art.919 NCPC permite instanței să ia, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiale.

Norma specială pretinde declanșarea procesului, spre deosebire de dreptul comun, unde cererea de ordonanță președințială nu necesită existența procesului asupra fondului.

Toate măsurile provizorii luate produc efecte doar până la soluționarea procesului de fond privind desfacerea căsătoriei.

În speță, față de actele și lucrările dosarului, pozițiile părților, de prevederile legale mai sus arătate, considerentele menționate, instanța a apreciat că cererea reclamantului a fost întemeiată, în parte, întrunind cerințele de admisibilitate, că se impune, față de situația părților, menținerea de către reclamant a unei legături personale cu minorul rezultat din căsătorie, parțial în modalitatea solicitată, până la soluționarea dosarului de divorț, drept pentru care a admis, în parte, cererea formulată, fiind în interesul minorului, pentru o bună cunoaștere și educare.

Instanța a avut în vedere că, potrivit art. 401 din Noul Cod Civil, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar alin.2 al aceluiași articol, prevede că instanța de tutelă va decide asupra modalității de exercitare a drepturilor personale, doar când părinții nu se înțeleg asupra acestui aspect.

În speță, instanța a reținut lipsa parțială a unui acord între părți în această privință, fiind astfel necesară calea acțiunii în justiție pentru stabilirea modalității de exercitare a drepturilor personale de a avea relații personale cu copilul, drept care este izvorât din lege și de ocrotire a interesului superior al copilului.

În aceste condiții, față de actele și lucrările dosarului, de prevederile legale mai sus arătate, interesul superior și concret al copilului, instanța a apreciat că este necesară menținerea unei legături personale cu minorul și cu tatăl, însă în cadrul unui program de vizită constând în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la orele 17:00 și până duminică la orele 17:00; la domiciliul reclamantului; minorul urmând a fi luat de către tată de la domiciliul mamei și readus de către tată, în același loc, la terminarea programului de vizită.

Instanța a avut în vedere concluziile referatelor de anchetă psihosocială, înscrisurile depuse la dosar, cu privire la situația materială și familială a fiecărei părți, că nu este în interesul superior al copilului ruperea acestor legături personale, care ar avea drept consecință, în primul rând, distrugerea relației afective ce există între copil și părintele nerezident, situație care nu este benefică minorului, dezvoltării ulterioare a acestuia, că în acest moment, se impune a se desfășura în această modalitate.

Instanța a avut în vedere și preocuparea tatălui pentru menținerea unei legături personale cu minorul, șansa care trebuie să i se acorde în aceste sens, situație care este benefică dezvoltării armonioase a minorului.

În condițiile schimbării împrejurărilor, se va putea solicita o modificare a programului de vizită, care să fie adaptat cerințelor respective.

Instanța a mai avut în vedere că se impune acest lucru, pentru desfășurarea în bune condiții a programului de vizită, nestingherit, prin prezența celuilalt părinte, pentru a exista o adevărată comunicare între părinte și copil, posibilitatea oferită celor doi de a se cunoaște și dezvolta o relație efectivă, necesitatea ca părinții să aibă o minimă și o bună comunicare pentru a-și exercita în comun autoritatea părintească și a menține o normală relație personală cu minorul, care nu trebuie să fie privat de afecțiune niciunui părinte, că interesele minorului trebuie să fie mai presus de interesele lor personale, de neînțelegerile care au condus la destrămarea căsniciei și la divorț, că aceasta înseamnă desfacerea căsătoriei părților și nu ruperea relațiilor personale cu minorul rezultat din căsătoria lor, că și reclamantului trebuie să i se ofere posibilitatea - dacă nu a uzitat de ea până acum – să își cunoască, cu adevărat, sarcinile părintești și adoptarea unui program de vizită, în modalitatea arătată este de natură a conduce la acest lucru, la responsabilizarea reclamantului, ca părinte, precum și minorului, posibilitatea cunoașterii mai profunde a tatălui, de adaptare a acestuia cu prezența tatălui, tocmai de la această vârstă fragedă, că acest program de vizită nu este de natură a provoca acele suferințe, invocate de către pârâtă, cât timp minorul, s-a aflat pentru anumite perioade de timp, singur la bunicii materni și nici de natură a-i perturba programul de viață, cât timp și tatăl îl poate duce la biserică, îl poate plimba și poate să se joace cu el.

În același timp, instanța a mai avut în vedere că ambii părinți trebuie să conlucreze pentru ca minorul să aibă bune condiții pentru o dezvoltare armonioasă, iar impactul separării părinților să aibă consecințe minime asupra acestuia, având în vedere că divorțul părinților produce o traumă în sufletul minorului, că acesta nu poate constitui motiv de șicană pentru părinți.

În același timp, instanța a respins cererea reclamantului ca să fie obligată pârâta să-i permită să îl vadă pe copil, ori de câte ori se deplasează în . pârâtei, o oră, sub supravegherea acesteia, ceea ce ar însemna o împovărare a acesteia, față de admiterea programului de vizită, în modalitatea arătată.

În temeiul art.453 NCPC, al principiului disponibilității, instanța a luat act că s-a solicitat compensarea cheltuielilor de judecată, cererea fiind legal timbrată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta prin care a arătat că în mod netemeinic și nelegal a fost obligată să-i permită reclamantului menținerea unei legături personale cu minorul, până la finalizarea dosarului nr._, al Judecătoriei Gura Humorului, cu programul de vizită: în prima și a treia săptămână din lună, la domiciliul tatălui, de vineri-începând cu orele 17.00 și până duminică la orele 17.00, minorul urmând a fi luat de către tată de la domiciliul mamei și readus de către tată, în același loc, la terminarea programului de vizită.

A solicitat a se dispune în temeiul dispozițiilor art.480 al. (2) Cod procedură civilă, admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței civile atacate și stabilirea următorului program de vizită pentru menținerea unei legături personale între reclamantul B. A.-A. și minorul B. Yuri-I., născut la 8 august 2013:

- vizitarea minorului la locuința acestuia, a pârâtei și a părinților ei, din satul Colacu nr.395, . Suceava, în a 2-a și a 4-a sâmbătă din fiecare lună, între orele 10-14, într-o cameră sau în curtea casei.

A solicitat a se dispune potrivit dispozițiilor art.451-453 Cod procedură civilă, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, conform decontului ce-l va prezenta.

A arătat pârâta următoarele:

I. Instanța a stabilit în mod eronat situația de fapt și a aplicat greșit legea .

Deși în motivarea sentinței apelate s-a menționat că instanța a avut în vedere concluziile referatelor de anchetă psihosocială, înscrisurile depuse la dosar, a ajuns la concluzia greșită, că prin programul de vizită propus de către pârâtă, s-ar ajunge la ruperea legăturilor personale dintre reclamant și minor.

Instanța a ignorat situația de fapt care a rezultat din declarațiile martorilor Țîropău A. și U. I., precum și cele ce au rezultat din ancheta psihosocială întocmită de către Primăria comunei F. Moldovei, județul Suceava.

Deși s-a făcut referire la interesul superior al copilului, în speță fiind vorba de un minor care nu a împlinit 2 ani și care are anumite afecțiuni pentru care a și fost internat în unități spitalicești din Iași și Suceava, din motivarea sentinței a rezultat că instanța de fond a acordat prioritate interesului personal al reclamantului, căruia trebuie să i se ofere posibilitatea să își cunoască cu adevărat sarcinile părintești, că programul de vizită adoptat va duce la responsabilizarea reclamantului ca părinte, exemplificând că și tatăl îl poate duce pe minor la biserică, îl poate plimba și poate să se joace cu el, deci, cu alte cuvinte, prin adoptarea programului de vizitare stabilit de instanță, reclamantul ar beneficia de un adevărat program educațional ca părinte. Este de neînțeles cum instanța de fond nu a reușit să observe că din probele administrate în cauză a rezultat nu numai totalul dezinteres al reclamantului față de viața de familie și de nevoile minorului, ci și imposibilitatea efectivă a reclamantului pentru a avea grijă de minor de vineri orele 17 până duminică orele 17, datorită obligațiilor de serviciu pe care le are. Așa cum a arătat în întâmpinare, reclamantul lucrează din luna octombrie 2014 în cadrul IGP Direcția de Operațiuni Speciale București, Serviciul de Operațiuni Speciale Suceava, unde are atribuții de serviciu cu o deosebită periculozitate, și care implică părăsirea locuinței și deplasarea în localitate sau în alte localități din țară la orice oră din zi sau din noapte. Reclamantul, care a dormit doar o singură dată cu copilul, nu are habar de nevoile acestuia, nu știe să îl hrănească, nu știe să-l spele, nu știe să-l adoarmă, să-i trezească sau să-l schimbe de pampers sau de hăinuțele murdare. Programul de vizită stabilit de către instanța de fond ar perturba grav programul activităților zilnice ale copilului, i-ar crea acestuia suferințe fizice și morale, i-ar putea afecta chiar sănătatea pentru că reclamantul nu își cunoaște copilul, nu-l înțelege și nu poate comunica cu el. Copilul se află la o vârstă critică, când începe să i se formeze personalitatea și are nevoie de stabilitate emoțională, de realizarea rutinei zilnice în activitățile lui și de sentimentul de siguranță în interacțiunea cu adulții prezenți în viața lui.

În mod nelegal și cu încălcarea îndatoririi prevăzute de art.22 al. (2) Cod procedură civilă, instanța de fond a respins cererea pârâtei, prin apărător, pentru administrarea probei cu relații de la IGP Direcția de Operațiuni Speciale București, privind programul de lucru al reclamantului, în cadrul Serviciului de Operațiuni Speciale Suceava, și daca de vineri orele 17 și până duminica orele 17 reclamantul poate primi misiuni ce implică deplasarea de la domiciliu în localitatea de domiciliu sau în alte localități,

Cum perioada de timp mai sus menționată coincide cu programul de vizitare a minorului prin luarea acestuia la domiciliul reclamantului, se impunea administrarea acestei probe.

Se putea astfel verifica de către instanță dacă în timpul în care minorul se află la reclamant există sau nu riscul ca minorul să rămână nesupravegheat sau să fie plasat, în grabă, în grija altor persoane, ceea ce n-ar fi în interesul superior al copilului.

Contrar celor menționate în încheierea de ședință din 29 mai 2015, ca argument pentru respingerea acestei cereri de probatoriu, a considerat că tocmai având în vedere obiectul cauzei, proba era concludentă și se impunea administrarea acesteia în vederea stabilirii adevărului.

În drept, a invocat disp. art. 999 al (1) Cod procedură civilă, precum și dispozițiile legale deja invocate.

Reclamantul a formulat întâmpinare prin care a solicitat menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că în mod corect instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 401 cod civil, a stabilit că legăturile cu minorul pot fi păstrate în condițiile în care există un program de vizitare a minorului, program care să permită efectiv luarea minorului la domiciliul său.

Deși pârâta a considerat că stabilirea unei legături cu minorul poate avea loc în decursul a 4 ore, o dată la 2 săptămâni, într-o curte sau într-o cameră acest lucru nu se poate realiza deoarece minorul pentru a păstra legăturile cu părinții trebuie să aibă un timp suficient pentru a se acomoda, a-și dezvolta afecțiunea față de ambii părinți și pentru a nu tara psihicul minorului.

Ideea unui program educațional doar la tată, așa cum a susținut pârâta în condițiile în care instanța a stabilit că el are dreptul de a-și vizita copilul și de a-l lua la domiciliul său pe parcursul a 4 zile dintr-o lună, fără a deranja în vreun mod un program de grădiniță sau vreun alt program de educație al minorului nu poate fi acceptată.

Practic pârâta nu a dorit decât ca prin intermediul minorului să îl șicaneze și să se răzbune pe el, știind că este foarte atașat de minor. De asemenea, pe tot parcursul căsătoriei, minorul a locuit tot timpul cu ei, a avut grijă de el și atunci când pârâta lipsea de la domiciliu, fiind cel care îl îngrijea și mă ocupa efectiv de creșterea și educarea acestuia.

Lipsa contactelor directe ar tara psihicul copilului și ar putea avea repercusiuni grave asupra educației și a formării pe viitor al comportamentului și personalității minorului.

Indiferent de programul de lucru pe care l-a avut și îl are, s-a ocupat și se va ocupa în continuare de supravegherea și creșterea minorului, acesta neputând influența păstrarea legăturilor personale cu minorul.

Pârâta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat următoarele:

I. Întâmpinarea reclamantului a fost incompletă și nu a respectat dispozițiile art.205 al(2) Cod procedură civilă.

Reclamantul nu a răspuns motivelor de apel invocate de către pârâtă, a făcut doar afirmații generale și nefondate cu privire la situația de fapt și interesul superior al copilului părților.

Mai mult, el nu a înțeles că în primul motiv de apel referitor la stabilirea în mod eronat a situației de fapt și a aplicării greșite a legii de către instanța de fond, ea nu a susținut "ideea unui program educațional doar la tată" al copilului ci a arătat că din motivarea sentinței a rezultat că instanța de fond a acordat prioritate interesului personal al reclamantului, căruia trebuie să i se ofere posibilitatea să își cunoască cu adevărat sarcinile părintești, că programul de vizită adoptat va duce la responsabilizarea reclamantului ca părinte, exemplificând că și tatăl îl poate duce pe minor la biserică, îl poate plimba și poate să se joace cu el, deci, cu alte cuvinte, prin adoptarea programului de vizitare stabilit de instanță, reclamantul ar beneficia de un adevărat program educațional ca părinte. Este total nefondată opinia reclamantului că prin adoptarea programului de vizită arătat de ea s-ar tara psihicul copilului datorită lipsei contactelor directe între el și copil. Programul propus de pârâtă urma a fi realizat în mod direct, nemijlocit de către reclamant și nu prin reprezentant, în mediul de creștere și educare actual al minorului și nu în alte locații necunoscute de către acesta.

Și cu ocazia întâmpinării la motivele de apel reclamantul și-a dovedit tupeul și reaua-credință prin susțineri de genul că ea ar dori să-l șicaneze prin intermediul minorului, să se răzbune pe el sau că pe parcursul căsătoriei, el a avut grijă de minor, el a fost cel care l-ar fi îngrijit și s-ar fi ocupat efectiv de creșterea și educarea acestuia.

Este adevărat că programul de lucru al reclamantului nu poate influența păstrarea legăturilor personale cu minorul pentru că păstrarea legăturilor personale este un drept oferit de lege și prin apelul formulat de pârâtă nu a contestat acest drept al tatălui minorului, ci a apreciat că programul stabilit de către instanță, deci modul de exercitare a acestui drept, nu este în interesul minorului.

Deși reclamantul s-a opus la relațiile solicitate de către pârâtă cu privire la verificarea de către instanță dacă în timpul în care minorul se află la el există sau nu riscul ca minorul să rămână nesupravegheat sau să fie plasat, în grabă, în grija altor persoane, prin întâmpinarea la motivele de apel reclamantul nu a negat cele arătate de ea atât cu privire la atribuțiile sale de serviciu, atribuții cu o deosebită periculozitate și care implică părăsirea locuinței și deplasarea în localitate sau în alte localități din țară la orice oră din zi sau din noapte chiar în timpul programului de vizitare, exercitat prin luarea minorului la locuința sa. Tocmai realizarea acestor sarcini de serviciu ale reclamantului influențează în mod negativ exercitarea de către acesta a dreptului său de a avea legături personale cu minorul prin luarea minorului la locuința sa în prima și a treia săptămână din lună, de vineri - începând cu orele 17 și până duminică - la orele 17, cu luarea și aducerea minorului de și la locuința acestuia din satul Colacu, . Suceava.

Nu este în interesul superior al minorului, interes definit de către lege și practica judiciară în materie, ci ar constitui un pericol evident pentru sănătatea și viața copilului ca acesta, în timpul în care s-ar afla la reclamant, să poată fi folosit ca un paravan, ca o acoperire pentru îndeplinirea unor periculoase sarcini de serviciu de către reclamant.

Acesta din urmă ar trebui să analizeze cu mai multă luciditate situația periculoasă în care se poate găsi copilul atunci când se află împreună cu el la Gura Humorului, pentru că reclamantul în orice moment poate fi ținta unui atac, sau poate fi nevoit să intervină fizic sau cu armamentul din dotare pentru apărare sau atac.

În drept, a invocat dispozițiile art.471 al (6) Cod procedură civilă.

Examinând apelul, conform art. 479 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 401 din Noul Cod civil, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar alin.2 al aceluiași articol, prevede că instanța de tutelă va decide asupra modalității de exercitare a drepturilor personale, doar când părinții nu se înțeleg asupra acestui aspect.

Interesul superior al minorului dictează stabilirea unei legături personale și cu tatăl său, tribunalul apreciind că, pentru dezvoltarea armonioasă fizică și psihică a minorului, este de esență existența unor relații cu ambii părinți.

Pârâta apelantă solicită restrângerea programului de vizitare, propunând ca acesta să aibă loc în a doua și a patra sâmbătă a lunii, între orele 10-14, la locuința sa și a părinților săi.

Tribunalul reține că stabilirea unui program de vizitare a minorului, de către tată, are în vedere, în primul rând, interesul superior al minorului, astfel cum s-a arătat mai sus. Desigur, nu poate fi ignorat nici dreptul părintelui de a avea legături cu copilul său, însă primează interesul superior al minorului.

Criticând programul acordat de prima instanță, apelanta invocă ”totalul dezinteres” al reclamantului, față de minor.

De reținut că ne aflăm în cadrul procedurii de ordonanță președințială, o procedură simplificată, care nu tranșează fondul litigiului, analizând doar aparența dreptului.

Față de probatoriul administrat, nu se poate reține un asemenea dezinteres. Martorii propuși de pârâtă sunt verișoara acesteia, U. I. (f. 37, judecătorie) și mama pârâtei (f. 38, judecătorie). Față de strânsa legătură de rudenie cu pârâta, se impune a se reține un anumit subiectivism în privința declarațiilor acestora. De altfel, declarațiile lor nu se coroborează cu ansamblul probator. Anchetele sociale efectuate de specialiștii din cadrul primăriilor, nu fac vorbire de dezinteresul tatălui față de minor. Ancheta socială efectuată de Primăria .. 28, judecătorie, f. 45, 46, judecătorie) prezintă relațiile minorului cu mama și bunicii materni, fără a evidenția carențe din partea tatălui, constatate de această instituție. Această instituție nu a formulat opoziții la programul de vizitare solicitat, prezentând doar criticile pârâtei. Cealaltă anchetă socială confirmă programul de vizitare solicitat (f. 36, judecătorie).

Aceeași doză de subiectivism se reține și în privința declarației dată de mama reclamantului (f. 39, judecătorie), pentru aceleași motive.

În schimb, se va reține declarația martorului L. I. (f. 40, judecătorie), care nu este rudă cu părțile și cunoaște personal situația familială a părților. Acesta atestă interesul tatălui pentru minor, arătând că l-a însoțit într-o astfel de vizită. Martorul confirmă atașamentul minorului față de tată, arătând că era foarte bucuros când l-a văzut. Martorul a mai arătat că, în mai multe rânduri, reclamantul a solicitat să viziteze copilul.

Apelanta a mai invocat imposibilitatea efectivă a reclamantului de a avea grijă de minor, față de programul de serviciu.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele dosarului, reclamantul poate avea un program imprevizibil la serviciu, aspect necontestat de acesta. Corect a respins prima instanță cererea pentru relații de la locul de muncă al reclamantului, aceasta fiind neutilă. Se invocă imprevizibilitatea programului de muncă, astfel că nu se poate preciza, cu exactitate, perioadele din week-end-uri în care reclamantul va fi solicitat la muncă. Dacă se vor ivi astfel de impedimente, tatăl nu va mai lua copilul în vizită. Specificul programului de muncă al reclamantului, inclusiv potențialul de periculozitate, nu poate afecta, nefiind dovedite pericole concrete sau obstacole efective, relația sa cu minorul, care trebuie să fie asigurată pentru binele copilului. Repetăm: dacă reclamantul nu va putea, obiectiv, să ia copilul, vizitarea va avea loc la următoarea dată stabilită; nu înseamnă că trebuie negată sau redusă relația tată-minor.

Nu rezultă că tatăl nu știe să aibă grijă de copil (declarațiile martorilor propuși de pârâtă nu se coroborează cu alte probe).

Trebuie însă ținut cont de faptul că, în prezent, relația tată-minor nu este foarte apropriată. Astfel că se justifică reducerea programului de vizitare, stabilindu-se ca acesta să aibă loc de vineri, începând cu orele 17,00 și până sâmbătă, la orele 17,00. Mai întâi trebuie puse bazele acestei relații, după care este posibilă extinderea programului de vizitare. Se are în vedere și vârsta fragedă a copilului, sub doi ani, la care este mai atașat de mamă și are un program mai rigid.

În schimb, a stabili doar o vizită de 4 ore, la domiciliul pârâtei, ar însemna o intruziune nejustificată și nocivă pentru minor. Este un timp mult prea scurt, iar desfășurarea programului la domiciliul pârâtei este nefastă, văzând relațiile tensionate dintre părinți.

Se va modifica astfel, programul de vizitare, pentru a răspunde nevoii de stabilitate a copilului, raportat la vârsta sa, recunoscând și nevoia de a avea legături cu ambii părinți.

Corect a respins prima instanță cererea de relații de la locul de muncă, reiterată în apel. Aceasta este neutilă. Așa cum se arată și în memoriul de apel, se solicită a se comunica dacă, în timpul programului de vizitare, reclamantul poate primi misiuni. Nu s-a contestat acest lucru, iar imprevizibilitatea acestor misiuni face imposibilă indicarea unor date concrete. Obiectul cauzei este program de vizitare minor, nu stabilirea locuinței acestuia.

În consecință, în baza art. 480 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va schimba, în parte, sentința civilă nr. 564/8.06.2015 a Judecătoriei Gura Humorului, în sensul că programul de vizitare se va desfășura astfel: în prima și a treia săptămână din lună, la domiciliul tatălui, de vineri-începând cu orele 17,00 și până sâmbătă, la orele 17,00 (în loc de vineri începând cu orele 17,00 și până duminică la orele 17,00).

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile, care nu sunt contrare prezentei.

Se vor acorda doar parțial cheltuieli de judecată către apelantă în sumă de 170 lei, conform art. 453 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, reprezentând taxă de timbru în cuantum fix și ½ din onorariul avocațial, văzând admiterea, doar în parte, a pretențiilor acesteia.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE :

Admite apelul declarat de către pârâta B. D. I., cu reședința la fam. Ț. D. și A. – ., .. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 564 din data de 8 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimat fiind reclamantul B. A. A., domiciliat în Gura Humorului, ., jud. Suceava.

Schimbă, în parte, sentința civilă nr. 564/8.06.2015 a Judecătoriei Gura Humorului, în sensul că programul de vizitare se va desfășura astfel: în prima și a treia săptămână din lună, la domiciliul tatălui, de vineri-începând cu orele 17,00 și până sâmbătă, la orele 17,00 (în loc de vineri începând cu orele 17,00 și până duminică la orele 17,00).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile, care nu sunt contrare prezentei.

Obligă intimatul să plătească apelantei suma de 170 lei, cheltuieli de judecată din apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 23.10.2015

Președinte, Judecător, Grefier,

V. O. D. A. I. M. S. A.-M.

Red. A.I.M.

Judecător fond S. E.

Tehnored. S.A.M.

4 ex./27.10.2015

I. Caracteristica cererii în raport

de care s-a admis recursul – Ordonanță președințială

II. Soluția în recurs – Admite apelul. Schimbă, în parte, sentința civilă nr. 564/8.06.2015 a Judecătoriei Gura Humorului, în sensul că programul de vizitare se va desfășura astfel: în prima și a treia săptămână din lună, la domiciliul tatălui, de vineri-începând cu orele 17,00 și până sâmbătă, la orele 17,00 (în loc de vineri începând cu orele 17,00 și până duminică la orele 17,00). Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile, care nu sunt contrare prezentei. Obligă intimatul să plătească apelantei suma de 170 lei, cheltuieli de judecată din apel.

FIȘA ÎN CIVIL

Judecătoria Gura Humorului Decizia nr. 1284/23.10.2015

Sentința nr. 564/2015 Dosar nr._

Judecător: S. E. Complet: V. O. D.

A. I. M.