Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1586/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1586/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1586/2015
Dosar nr._ ordonanță președințială stabilire provizorie locuință minori și
exercitare autoritate părintească exclusivă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1586
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17 DECEMBRIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE D. D.
JUDECĂTOR A. S.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de către reclamanta N. L. și pârâtul O. C. împotriva sentinței civile nr. 3171 din data de 07.10.2015, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat av. T. M. O. pentru pârâta apelantă și av. R. O. pentru reclamantul apelant, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art. 131 al. 1 N. C.pr.civ., constată că Tribunalul Suceava este competent din punct de vedere general, material, funcțional și teritorial să soluționeze apelul formulată în conformitate cu dispozițiile N.C.pr.civ. Totodată, constată că apelanta a depus la dosar chitanța nr._/2015 prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă apelului formulat în cuantum de 20 lei (aceasta fiind anulată de președintele completului de judecată, apelul fiind legal timbrat) și înscrisuri în apărare (filele 34 38 dosar), într-un exemplar acestea fiind înmânate pentru vizionare apărătorului apelantului și restituite către instanță. Totodată, constată că pârâtul apelant a depus la dosar chitanța nr. 3935/2015 (f.29), prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă apelului formulat în cuantum de 20 lei (aceasta fiind anulată de președintele completului de judecată, apelul fiind legal timbrat).
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Apărătoarea reclamantei apelante, depunând la doar împuternicire avocațială, copii înscrisuri (filele 40-53), în două exemplare, din care câte un exemplar a fost înmânat apărătorului pârâtului apelant și chitanța nr. 174/2015 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 1200 lei, solicită proba cu înscrisurile deja depuse la dosar și cele depuse astăzi la dosar.
Apărătorul pârâtului apelant, depunând la dosar împuternicire avocațială și copia cererii de apel formulată de către pârât, solicită proba cu înscrisurile deja depuse la dosar și cele depuse astăzi.
Instanța admite probele solicitate de către apărătorii părților, cu privire la înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei de către părți și cele depuse astăzi, ca fiind concludente, utile și pertinente în soluționarea apelului în considerarea disp. art. 482 N.C.pr.civ., cu raportare la art. 254 și art. 258 N.C.pr.civ.
Întrebată fiind, apărătoarea apelantei arată că nu mai insistă în alte probe, proba cu înscrisuri fiind suficientă soluționării cauzei.
Apărătorului apelantei arată că insistă în proba cu martori solicitată prin cererea de apel, mai ales că a arătat faptul că unul din martorii propuși de reclamantă a fost audiat cu încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității procesului civil, întrucât, inițial, ordonanța președințială a pornit fără citarea părților, ulterior instanța transformând-o într-o ordonanță cu citarea părților, deci solicită reaudierea în fața instanței de apel a martorului T. M., martor propus de reclamantă și pentru pârâtul apelant martorul A. S. sau Zbiera C., pentru a demonstra faptul că minorii sunt bine îngrijiți, că nu există acele abuzuri de care s-au făcut vorbire.
Apărătoarea apelantei arată că se opune admiterii probelor cu reaudierea martorului T. M. și a audierii unuia din martorii propuși de către pârât, acest lucru trebuind a fi cerute de acesta în primă instanță și nu în apel.
Apărătorul apelantului arată că martorul propus de pârât a fost audiat în contradictoriu, dar martorul propus de reclamantă a fost audiat în lipsa pârâtului, astfel că, din punctul său de vedere, prin raportare la caracterul devolutiv și pentru aflarea adevărului și pentru ca instanța să perceapă în mod nemijlocit aceste chestiuni, apreciază că probele trebuie să fie încuviințate. Totodată, arată că a mai solicitat și proba cu anchetă psihosocială, privind evaluarea minorei de către psihologi autorizați, fiind esențială soluționării cauzei și aflării adevărului.
Apărătoarea apelantei arată că la fond a fost audiată minora, prima instanță considerând că este suficientă proba cu audierea acesteia, dar, în cauza de față fiind vorba de o ordonanță președințială, aceste probe nu pot fi admisibile în această fază, sens în care solicită respingerea probelor formulate de către apărătorul apelantului.
Față de caracterul urgent și provizoriu a măsurii, având în vedere că au fost administrate probe la fond, inclusiv proba cu martori, instanța apreciază că nu se impune reaudierea martorei și nici o evaluare psihologică a minorei.
Întrebați fiind, apărătorii părților, arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte solicitări de probe, constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea apelantei, considerând sentința civilă apelantă ca nefiind temeinică și legală, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat (filele 5-6 dosar), cu cheltuieli de judecată, iar cu privire la apelul formulat de către pârât, solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Apărătorul pârâtului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat (filele 9-16 dosar) în temeiul art. 480 al. 2 și 3 N.C.pr.civ., anularea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar în situația în care instanța va aprecia că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii cererii vizând exercitarea autorității părintești exclusive de către reclamantă. Totodată apreciază că apelul formulat de către reclamantă este nefondat și solicită respingerea acestuia.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3171/07.10.2015, Judecătoria Rădăuți a admis în parte cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta N. L., împotriva pârâtului O. C. așa cum a fost restrânsă; a stabilit locuința minorei O. R. D., născută la 30 aprilie 2003, la reședința reclamantei din mun. Rădăuți, ..nr., ., . și a respins capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată pe cale de ordonanță președințială, s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca exercitarea autorității părintești față de minora O. R. D. să fie exercitată exclusiv de mama sa, reclamanta N. L., iar locuința minorei să se stabilească la domiciliul mamei.
Potrivit disp. art. 996 Noul Cod pr.civilă „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Instanța a apreciat că, în speță, sunt îndeplinite condițiile cerute pentru admisibilitatea ordonanței președințiale, urmând ca cererea să fie admisă în parte. Astfel, consideră instanța că în cauză există urgența, minora locuind la reședința reclamantei din Rădăuți, ..nr., ., . înscrisă la școală în mun. Rădăuți, respectiv la Școala gimnazială nr.2, conform adeverinței nr. 1224 din 14.09.2015 depusă la fila 70 dosar.
Audiată în Camera de consiliu, minora și-a exprimat opțiunea să locuiască cu mama sa, iar martora T. M., propusă ca martor de reclamantă a arătat că între minoră și tatăl său au apărut neînțelegeri, aceasta plecând de acasă și locuind în prezent cu reclamanta. Faptul că minora a plecat de acasă a fost confirmat și de martorul A. S., propus de pârât, care a arătat însă că minorii aveau condiții bune la pârât, fiind bine îngrijiți.
Analizând situația de fapt existentă în prezent, instanța de fond a apreciat că, pentru ca minora să nu fie afectată de situația de tensiune creată între reclamantă și pârât, este necesară și benefică prezența mamei sale, astfel încât a stabilit locuința minorei împreună cu mama sa, până la soluționarea dosarului privind stabilirea domiciliului minorilor și exercitarea autorității părintești, înregistrat pe rolul instanței sub nr._ .
Instanța de fond a apreciat că nu se impune pe cale de ordonanță președințială exercitarea drepturilor părintești față de minoră exclusiv de către mamă, avându-se în vedere că autoritatea părintească presupune un complex de îndatoriri ale părinților, implicarea acestora în dezvoltarea fizică și psihică a copilului, în educația și învățătura acestuia, astfel încât capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă a fost respins.
Așa fiind, cererea a fost admisă în parte, stabilindu-se locuința minorei O. R. D. la reședința reclamantei din mun. Rădăuți, ..nr., ., ..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți care au invocat motive de netemeinicie.
Reclamanta a susținut, în esență, că, prin respingerea capătului de cerere privind exercitarea exclusivă a autorității părintești se aduce atingere interesului superior al minorei precum și un grav prejudiciu.
Instanța de fond nu a avut în vedere dorința minorei, care a precizat că dorește să locuiască cu reclamanta și nici comportamentul necorespunzător al pârâtului în condițiile în care minora R. D. a mărturisit că nu mai poate locui cu tatăl său, fiind în prezent în stare de depresie și având în vedere că a fost lovită de acesta, umilită, ținută în casă, a vrut să se sinucidă.
A mai arătat că minora suferă foarte mult deoarece este tratată ca o sclavă, în mod excesiv la muncă și nu poate avea copilărie mai ales că este cea care pregătește mâncare și pentru frații săi.
Reclamanta a precizat că pe pârât nu l-a interesat în mod deosebit viața de familie, nu s-a ocupat de creșterea și educarea copiilor iar în prezent îi ține la el împotriva voinței acestora.
A apreciat că, în condițiile în care pârâtul nu se ocupă corespunzător de minoră, nu se preocupă de aceasta, nu îi permite să țină legătura cu mama și nu este interesat de soarta și educația acesteia, ar fi în interesul copilului ca exercitarea autorității părintești să fie doar în favoarea sa.
Pârâtul O. C., prin memoriul de apel, a susținut că hotărârea instanței de fond este netemeinică și ignoră în totalitate probatoriul administrat, principiul interesului superior al minorului precum și prevederile CC în ceea ce privește condițiile stabiliri domiciliului minorului prevăzute de art.496 și 497 coroborate și cu prevederile art. 400 CC.
A arătat că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile exercitării procedurii ordonanței președințiale, nefiind dovedită urgența, caracterul provizoriu, neprejudicierea fondului și nici existența aparenței de drept.
A susținut în acest sens faptul că nu se justifică, nu se demonstrează și nu reiese care ar fi urgența unei asemenea cereri, mai ales în condițiile în care susținerile reclamantei au fost infirmate de ancheta socială, măsura fiind luată în detrimentul minorei.
De asemenea, a apreciat că măsurile care ar fi dispuse în această procedură sunt prejudiciabile fondului în măsura în care probatoriul este limitat prin prisma celerității cu care se judecă, interesul superior al minorilor impunând ca aceștia să rămână în mediul în care au crescut și unde beneficiază de toată grija și atenția, spre deosebire de reclamantă care oferă doar condiții virtuale.
Orice modificare ce s-ar aduce prin prezenta ordonanță în ceea ce privește domiciliul minorilor și exercitarea autorității părintești, chiar vremelnică, este de natură să-i prejudicieze grav pe minori, îi va rupe de mediul în care au crescut, de grădinița și școala în care învață și toate acestea prin prisma susținerilor nejustificate a unei mame care nu și-a văzut copiii de 6 ani și care, în prezent, folosește copiii ca mijloc de răzbunare, ignorând total interesele lor.
Nici condiția aparenței de drept nu este dată, deoarece reclamanta încearcă să inducă instanței imaginea mamei salvatoare care dorește să-și salveze copiii din mâinile unui tată tiranic - situație combătută de probatoriu administrat respectiv declarațiile de martori și ancheta socială.
Apelantul a prezentat pe larg situația dintre părțile litigante precum și fondul cauzei și a mai invocat prevederile Legii 272/2004 republicată precum și dispozițiile legale în materie prevăzute de CC.
A mai precizat apelantul că soluția instanței de fond este rezultanta unei grave greșeli procedurale în condițiile în care, deși judecata s-a pornit fără citarea părților, fiind audiat și un martor al reclamantei, ulterior, prin redeschiderea dezbaterilor se procedează la citarea părților fără a i se comunica cererea de ordonanță și înscrisurile atașate fiind încălcate prevederile art. 999 alin.1 C. și dreptul său la apărare respectiv contradictorialitatea procedurii.
A apreciat că este incident și motivul de apel prevăzut de dispozițiile art. 480 alin.3 teza a-II-a, sens în care se impune audierea unor martori și efectuarea unei evaluări psihologice a minorei.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
Astfel, în ceea ce privește apelul declarat de reclamantă criticile aduse soluției instanței privesc aspecte legate de fondul cauzei și nu de condițiile de admisibilitate a capătului de cerere privind exercitarea exclusivă a autorității părintești pe calea ordonanței președințiale.
Potrivit art. 996 C., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ori, în cauză, aceste condiții nu sunt întrunite sub aspectul soluționării favorabile a capătului de cerere privind autoritatea exclusivă, mai ales în condițiile în care potrivit art.397 C.C., după divorț autoritatea revine în comun ambilor părinți și, doar dacă există motive temeinice având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de unul dintre părinți (art. 398 C.C).
Potrivit hotărârii definitive de divorț pronunțată la 07.06.2011 de Judecătoria Rădăuți, cei trei copii ai părților au fost încredințați spre creștere și educare tatălui, mama fiind obligată la plata unei pensii în favoarea acestora.
Prin probatoriul administrat în prezenta procedură, nu s-a demonstrat existența unor motive temeinice de natură să conducă la modificarea exercitării părintești în favoarea mamei, conduita tatălui față de minora R. D. fiind în interesul superior al acesteia, tată, care din momentul divorțului, s-a ocupat de creșterea și educarea copiilor, cu mențiunea că actualul comportament al minorei este datorat și influenței mamei.
Ca atare, soluția instanței de fond privind respingerea capătului de cerere având ca obiect exercitarea exclusivă a autorității părintești, fiind temeinică, apelul declarat de reclamantă urmează a fi respins conform art. 480 NCPC.
Referitor la apelul declarat de pârâtul O. C., tribunalul constată că acesta se referă la modul în care instanța de fond a soluționat cererea privind stabilirea locuinței minorei R. D..
Din probatoriul administrat, respectiv declarațiile martorilor și înscrisurile depuse la dosar coroborate cu referatul de anchetă socială și opțiunea minorei se reține că aceasta locuiește din data de 16.08.2015 la reședința mamei din Rădăuți, fiind înscrisă la Școala Gimnazială nr.2 în clasa a VI-a. Minora a fost cea care a plecat în acea dată de acasă la mătușa sa, aceasta fiind cea care în prezent are grijă de fată în perioada în care mama lucrează în străinătate și că nu mai dorește să se întoarcă acasă la tatăl său.
Dată fiind situația prezentată, respectiv faptul că din luna august minora a părăsit casa părintească, că pe anul școlar 2015-2016 a fost înscrisă și urmează cursurile școlii din Rădăuți și că dorește să locuiască cu mama, față și de caracterul provizoriu al măsurii, tribunalul apreciază că la acest moment este în interesul superior al acesteia ca locuința să fie stabilită la reclamantă, astfel încât susținerile pârâtului referitoare la atitudinea mamei față de minori și a influenței acesteia asupra minorei vor fi înlăturate.
De asemenea, se constată că prin sentința civilă nr. 3668/2015 a Judecătoriei Rădăuți domiciliul celor trei copii ai părților, inclusiv a minorei R. D. a fost stabilit la mamă, exercitarea autorității părintești urmând să fie exercitată în comun.
În ceea ce privește motivul de apel prevăzut de art. 480 al.3 teza a II-a C.P.C., respectiv că judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, sens în care s-ar impune administrarea probei cu martori și cu un referat de anchetă psihosocială, tribunalul constată că, inițial, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 998 alin. 2 N.C.P.C. iar ulterior a dispus citarea părților, pentru termenul din data de 07.10.2015 pârâtul depunând întâmpinare fiind prezent în instanță alături de apărătorul ales, care a propus probe și a pus concluzii în cauză.
D. fiind însă caracterul urgent al măsurii precum și faptul că în dosarul de fond cu nr._ s-a pronunțat deja o hotărâre judecătorească cu privire la locuința minorilor și a exercitării autorității părintești, în instanța de apel nu se mai impune administrarea de probe.
Așa fiind, tribunalul, în baza art. 480 N.C.P.C., va respinge și apelul declarat de pârât, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de către reclamanta N. L., domiciliată în Rădăuți, ..nr., ., ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat R. O., din Rădăuți, .. 62, județul Suceava și pârâtul O. C., domiciliat în ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 3171 din data de 07.10.2015, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.12.2015.
Președinte, D. D. | Judecător, A. S. | |
Grefier, C. D. I. |
RED. D.D.
JUD. R. G.
TEHNORED. I.C.D.
5 EX. – 28.12.2015
. ex. apelantei
1 ex. apelantului
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1284/2015. Tribunalul... | Reintegrare în familie. Sentința nr. 1859/2015. Tribunalul... → |
|---|
