Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 316/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 316/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 4068/285/2014
Dosar nr._ - ordonanță președințială -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 316
Ședința publică din data de 10.03.2015
Președinte I. M.
Judecător I. G.
Grefier P. L.
Pe rol, judecarea apelului promovat de către reclamantul G. V., domiciliat în comuna P., .. 125, județul Suceava, reprezentat de Cabinet avocat „R. O.”, cu sediul în Rădăuți, .. 62, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 3503 pronunțată la data de 09.12.2014 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimată fiind pârâta G. S., domiciliată în orașul Vicovu de Sus, Bivolărie, .. 6, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul apelant, asistat de avocat R. O., cu delegație depusă la instanța de fond și pârâta intimată, asistată de avocat T. G., cu delegație de reprezentare depusă la fila 15 dosar apel.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, avocatul pârâtei intimate, arată că nu mai insistă în soluționarea excepției de tardivitate, invocată prin întâmpinare.
Instanța ia act de renunțarea avocatului pârâtei intimate la excepția invocată prin întâmpinare.
A. R. O., pentru reclamantul apelant, solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosar, cu martori și cu interogatoriul pârâtei intimate pentru a confirma situația că partea pe care o reprezintă nu poate lua legătura cu minorul.
A. T. G., pentru pârâta intimată, se opune probelor solicitate, care au fost administrate și în fața instanța de fond. De altfel, obiectul prezentei acțiuni este de stabilire provizorie domiciliu minor, iar prin probele solicitate se dorește a se prezenta altceva decât obiectul dosarului.
Instanța, respinge probele cu martori și interogatoriu pârâtei intimate formulate de avocatul apelantului, cu motivarea că prezenta acțiune este formulată pe calea ordonanței președințiale conform art. 992 Cod procedură civilă, soluționarea acesteia făcându-se de urgență și precădere, nefiind admisibile probele care necesită timp pentru a fi administrate și admite proba cu înscrisuri.
Întrebați fiind, avocații părților, arată că nu mai au de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța, constatând că apelul se află în stare de judecată, declară terminată cercetarea judecătorească și trece la dezbateri, acordând cuvântul părților.
A. R. O., pentru reclamantul apelant, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, precizând că sentința apelată este nelegală și netemeinică, întrucât nu i se poate interzice tatălui să ia legătura cu minorul. În speță, este dată urgența, părțile nu se înțeleg, situație în care minorul are sentimente negative față de tatăl său. Reclamantul apelant realizează venituri, are un imobil corespunzător, a făcut toate demersurile de a lua legătura cu minorul pentru a-i oferi tot ce este necesar pentru creștere și educare, fiind prioritar interesul superior al minorului.
Solicită a se lua act că nu solicită cheltuieli de judecată.
A. T. G., pentru pârâta intimată, solicită respingerea apelului, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, precizând că în mod corect prima instanță a stabilit domiciliul minorului la mamă, având în vedere și hotărârea de divorț pronunțată, iar modalitatea solicitată, câte o săptămână la fiecare din părinți ar crea confuzie pentru minor .
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 3 septembrie 2014 reclamantul G. V., în contradictoriu cu pârâta G. S., a solicitat instanței ca pe cale de ordonanță președințială, în baza probelor ce vor fi administrate, să se dispună ca minorul G. I. - A. să locuiască o săptămână la el și una la mama acestuia, respectiv pârâta, până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț
În motivarea cererii a arătat că pe rolul instanței se află înregistrat dosarul de divorț dintre părți, dosar în care a solicitat ca locuința minorului să fie stabilită la domiciliul său.
Pârâta a părăsit domiciliul comun și, deși s-a înțeles cu aceasta ca minorul să locuiască câte o săptămână la fiecare părinte, s-a răzgândit și nu îi dă voie să viziteze minorul, iar pârâta nu se îngrijește în mod corespunzător de minor, pe perioada când este plecată la serviciu, de dimineață până la ora 19,30, îl închide în casă singur.
Pe lângă aceasta, pârâta nu are condiții pentru ca minorul să locuiască acolo.
Aceasta locuiește într-o casă bătrânească în Bivolărie, oraș Vicovu de Sus împreună cu mama, o soră și un frate, nu are condiții corespunzătoare pentru creșterea minorului.
La locuința mamei sale minorul nu are condiții iar acest lucru influențează negativ creșterea și dezvoltarea psihică a copilului.
A mai arătat reclamantul că locuiește în Gura Putnei, într-o casă cu 3 camere și bucătărie, cu o curte mare, minorul locuind cu el va avea toate condițiile necesare.
Mai mult decât atât minorul a crescut la domiciliul său, este obișnuit acolo, a crescut în acest mediu .
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat față de ordonanța președințială soluționată prin sentința civilă nr. 2048/25.06.2014 a Judecătoriei Rădăuți, iar la termenul din data de 09.12.2014 și față de sentința civilă nr. 3129/06.11.2014 a Judecătoriei Rădăuți, prin care s-a desfăcut căsătoria dintre părți .
Pe fond a solicitat respingerea cererii.
Prin sentința civilă nr. 3503 din 9 decembrie 2014, Judecătoria Rădăuți a respins excepția autorității de lucru judecat și cererea formulată pe calea ordonanței președințiale de către reclamant, obligându-l să plătească pârâtei 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut că potrivit art. 1001 alin.1 Cod procedură civilă „ ordonanța președințială are autoritate de lucru judecat față de o altă cerere de ordonanță președințială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o”.
Trebuie analizate probele administrate în cauza de față pentru a se determina dacă s-au schimbat împrejurările de fapt avute în vedere la pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus cu privire la o altă cerere de ordonanță președințială, în speță sentința civilă nr. 2048/25.06.2014.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat față de hotărârea dată asupra fondului dreptului se reține că prin sentința civilă nr. 3129/06.11.2014 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis în parte acțiunea de divorț formulată de reclamanta-pârâtă G. S., împotriva pârâtului reclamant G. V. și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 21.02.2009 la Primăria P., județul Suceava, prin acordul soților, reclamanta-pârâtă să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "T.", să stabilească la reclamanta-pârâtă G. S. locuința minorului G. I.-A., născut la 4 iunie 2011, autoritatea părintească cu privire la minor să fie exercitată în comun de ambii părinți, a obligat pârâtul-reclamant să plătească în favoarea minorului o pensie de întreținere de 225 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 12.05.2014 și până la majorat și s-a respins ca tardiv formulat capătul de cerere din cererea reconvențională privind stabilirea legăturilor personale cu minorul.
În condițiile în care această hotărâre nu este definitivă nu este dată excepția autorității de lucru judecat față de ea.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că părțile au fost căsătorite, iar prin sentința civilă nr. 3129/06.11.2014 s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 21.02.2009 la Primăria P., județul Suceava, prin acordul soților, reclamanta-pârâtă să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „T.”, s-a stabilit la reclamanta-pârâtă G. S. locuința minorului G. I.-A., născut la 4 iunie 2011, autoritatea părintească cu privire la minor să fie exercitată în comun de ambii părinți, a obligat pârâtul-reclamant să plătească în favoarea minorului o pensie de întreținere de 225 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 12.05.2014 și până la majorat și s-a respins ca tardiv formulat capătul de cerere din cererea reconvențională privind stabilirea legăturilor personale cu minorul.
În ceea ce privește măsura privind stabilirea locuinței minorului, aspect ce privește cauza de față, obiectul ordonanței constituindu-l tocmai stabilirea locuinței minorului, având în vedere și cele arătate de reclamant în cerere referitoare la înțelegerea părților ca minorul să locuiască în mod succesiv, câte o săptămână la fiecare din părți, s-a reținut de către instanță că este în interesul minorului să fie stabilită la mama sa întrucât aceasta îi oferă condiții bune de creștere și de educare, locuind împreună cu minorul la părinții săi, iar vârsta fragedă a minorului impune prezența permanentă a mamei sale, opinia autorității tutelare de la domiciliul reclamantei exprimată în ancheta socială depusă la dosar fiind în același sens.
Anterior, prin sentința civilă nr. 2048/_ s-a admis cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta G. S. în contradictoriu cu pârâtul G. V. și s-a dispus stabilirea locuinței minorului G. I. A., născut la 4.06.2011 la reclamantă, până la soluționarea irevocabilă a litigiului privind litigiul părților.
Cum între cele două cereri având ca obiect ordonanță președințială s-a soluționat caua având ca obiect divorțul dintre părți și celelalte capete de cereri accesorii, inclusiv stabilirea locuinței minorului, iar în condițiile în care prin cererea de față reclamantul invocă aspecte și împrejurări ce nu au fost invocate și nu au fost astfel analizate de instanța ce a pronunțat sentința civilă nr. 2048/25.06.2014, condițiile necorespunzătoare de creștere și educare pe care reclamanta le-ar oferi minorului, refuzul acesteia de a permite pârâtului să-l viziteze, rezultă că nu există autoritate de lucru judecat față de această hotărâre și cauza de față.
Potrivit art. 996 alin.1 Cod procedură civilă „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
În cauză nu s-a făcut dovada unor situații sau împrejurări din care să rezulte că se impune de urgență schimbarea măsurii privind locuința minorului, măsură dispusă prin hotărârea nr._.11.2014 a Judecătoriei Rădăuți prin care s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți.
Nu s-a dovedit că creșterea și educarea minorului s-ar face în mod necorespunzător și că ar fi în interesul său ca locuința să fie stabilită, succesiv câte o săptămână la fiecare din părți.
Martora G. E. a arătat că între părți există neînțelegeri în sensul că pârâta nu permite ei și reclamantului să-l viziteze pe minor, că de el se ocupă mama pârâtei când aceasta este la serviciu și l-a văzut la grădiniță murdar pe mâini și îmbrăcat neîngrijit.
Aceste ultime aspecte sunt contrazise de declarația depusă la dosar de educatoarea minorului care arată că minorul se prezintă la grădiniță îngrijit, curat și are un comportament corespunzător.
Neînțelegerile dintre părți legate de faptul că nu au ajuns la un acord privind dreptul de vizitare nu sunt în măsură să impună luarea măsurii solicitate.
De altfel, această măsură nici nu ar fi indicată având în vedere că pentru o creștere și dezvoltare normală minorul are nevoie de stabilitate, inclusiv și în ceea ce privește condițiile de locuit, or modalitatea solicitată, o săptămână la fiecare din părinți, nu corespunde acestei cerințe creând inconveniente majore și confuzie pentru minor .
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul G. V., în motivarea căruia a arătat că prin acțiunea civilă formulată a solicitat, în contradictoriu cu numita G. S., pe calea ordonanței președințiale obligarea ca minorul G. I. - A. să locuiască o săptămână la el și una la mama acestuia, numita G. S., până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț
Sentința atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată fără respectarea dispozițiilor legale și îi produce un grav prejudiciu. Pârâta din prezenta cauză nu îi permite nici măcar să vizitez minorul. Aceasta nu îi permite să aibă nici o legătură cu minorul menționat.
A menționat că a încercat în nenumărate ori să meargă la domiciliul actual al pârâtei însă aceasta nu îi dă voie să îl viziteze, nici măcar să-l vadă. Acesta locuiește la mamă contra voinței lui, el își dorește să locuiască la domiciliul lui, unde a crescut până în momentul în care mama acestuia l-a rupt din acest mediu. Când mergea să-l vadă închidea ușile. Nu îi dă voie nici măcar să-l vadă, când a încercat să-l viziteze, minorul a venit la geam și plângea îngrozitor, spunându-i că vrea să revină la ele, însă ușa era închisă și nu a putut să intre.
Este căsătorit cu numita G. S., din această căsătorie rezultând un copil și anume minorul G. I. – A., născut la data de 4 iunie 2011. Menționează faptul că pe rolul instanței este înregistrată acțiunea de divorț, care a fost formulată de către pârâtă.
Prin întâmpinare a solicitat ca locuința minorului să fie stabilită la domiciliul lui la P..
Pârâta, fără a avea vreun motiv întemeiat, a părăsit domiciliul conjugal și a plecat la părinții ei în data de 22 aprilie 2014. De când a plecat și-a schimbat total comportamentul, a insistat în repetate rânduri să se întoarcă acasă împreună cu copilul însă aceasta a refuzat.
Inițial a căzut de acord ca minorul să locuiască câte o săptămână la fiecare părinte, dar cu toate acestea soția sa nu a vizitat copilul de 2 luni cât timp acesta a locuit la el. Ulterior pârâta s-a răzgândit și în prezent copilul locuiește la ea.
Copilul minor în vârstă de 3 ani este foarte atașat de el și de mama lui, are grijă de copil încă de la vârsta de 10 luni, el l-a crescut, întrucât soția sa a refuzat să crească copilul. Soția sa nu făcea curat, în casă era o mizerie de nedescris, numai el s-a ocupat de creșterea și educarea copilului, iar ea pierdea nopțile pe internet și pe facebook.
Nu consumă alcool, nu a provocat scandaluri în familie, nu și-a amenințat soția, nu i-a adresat cuvinte injurioase și nici nu a bătut-o vreodată. Lucrează de 14 ani cu carte de muncă, la același patron, în exploatări forestiere, realizează venituri și poate întreține familia.
Pârâta nu se ocupă de minor, îl ține toată ziua închis în casă, singur. Ea este plecată toată ziua de acasă întrucât lucrează, minorul stând singur în casă. Pârâta pleacă dimineața și se întoarce seara după ora 19.30. Minorul este neîngrijit, nu îi face baie, nu are cine să se ocupe de el.
Solicită ca minorul să locuiască o săptămână la el și una la pârâtă, până la finalizarea dosarului de divorț, unde instanța va stabili domiciliul minorului, iar pârâta nu are condiții pentru ca minorul să locuiască acolo. Aceasta locuiește într-o casă bătrânească în Bivolărie, oraș Vicovu de Sus, împreună cu mama, o soră și un frate, nu are condiții corespunzătoare pentru creșterea minorului. La locuința mamei sale minorul nu are condiții iar acest lucru influențează negativ creșterea și dezvoltarea psihică a copilului.
El locuiește în Gura Putnei, într-o casă cu 3 camere și bucătărie, cu o curte mare, minorul locuind cu el va avea toate condițiile necesare. Mai mult de atât minorul a crescut la domiciliul său, este obișnuit aici, a crescut în acest mediu.
Faptul că pârâta 1-a luat din mediul în care a fost obișnuit îi poate afecta negativ creșterea și dezvoltarea psihică, îi afectează aptitudinile de interacțiune socială, aptitudinile de comunicare, interesele și activitățile lui.
A formulat această cerere având în vedere interesul superior al minorului, întrucât indiferent de relațiile dintre părinții lui copilul trebuie să trăiască alături de ambii părinții.
Motivat de vârsta fragedă a copilului, de faptul că pârâta nu are o locuință corespunzătoare unde să stea cu copilul, nu are mijloace să-l crească, nu se ocupă de el, îl lasă toată ziua singur.
În ipoteza în care ar locui o săptămână la el și una la pârâtă, acesta ar locui cu ambii părinți, nu ar fi privat de lipsa nici unuia dintre ei.
Având în vedere aceste considerente, a solicitat admiterea acțiunii, întrucât sunt îndeplinite toate condițiile necesare admiterii ordonanței președințiale, în favoarea sa existând o apartenență de drept, este dată urgența, nu se prejudiciază fondul cauzei, urmărind păgubirea unui drept care s-ar putea pierde prin întârziere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996 și urm. Cod Procedură Civilă.
Intimata G. S. a formulat întâmpinare prin care a arătat pe cale de excepție că apelul este tardiv.
Sentința apelată a fost pronunțată la data de 9 decembrie 2014, ambele părți fiind prezente la proces.
Așa cum s-a menționat în dispozitiv, termenul de apel este de 5 zile de la pronunțare, astfel că înregistrarea apelului la data de 17 decembrie 2014 este tardivă.
Pe fondul cauzei, arată că locuința minorului a fost stabilită la ea, adică la mama lui, prin sentința civilă nr. 2048/25.06.2014 a Judecătoriei Rădăuți, tot pe cale de ordonanță președințială, măsura fiind stabilită până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț și a cererilor aferente.
Necesitatea promovării acestei ordonanțe președințiale a fost determinată de faptul că apelantul, tatăl copilului, a reținut copilul la domiciliul său, fără acordul ei după despărțirea în fapt, instanța considerând că interesul minorului este de a crește alături de ea, vârsta fragedă impunând prezența permanentă a mamei în viața copilului, așa cum se recomandă și în cuprinsul anchetei sociale.
Această măsură a fost stabilită în cursul lunii iunie 2014, iar în luna noiembrie 2014, când s-a soluționat divorțul, instanța a stabilit locuința minorului tot la ea, astfel că s-a luat această măsură ca urmare a soluționării fondului cauze.
Prezenta ordonanță președințială a fost promovată la data de 3 septembrie 2014, prin urmare în cursul procesului de divorț, invocându-se pe fond aspecte arătate și la divorț, anume lipsa sa de implicare în creșterea copilului, faptul că este angajată și că astfel lipsește de acasă.
Instanța soluționând prezenta ordonanță, a arătat în considerente că aspectele invocate nu au fost avute în vedere la soluționarea ordonanței anterioare și astfel a respins excepția autorității de lucru judecat.
Pe fond, instanța a respins a doua ordonanță, cu motivarea că înscrisurile depuse de ea în probatoriu la dosar - declarația educatoarei care dovedește implicarea sa în creșterea și educarea minorului precum și dovada că minorul frecventează regulat grădinița - sunt contrare susținerilor soacrei sale, care a fost audiată în calitate de martoră în acest dosar.
Având în vedere cele arătate, solicită în principal admiterea excepției tardivității promovării apelului, iar pe fond respingerea apelului cu păstrarea soluției dată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Apelantul G. V. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat, în esență, motivele arătate în întâmpinare, a solicitat admiterea acțiunii întrucât sunt îndeplinite toate condițiile necesare admiterii ordonanței președințiale, în favoarea sa există o apartenență de drept, este dată urgența, nu se prejudiciază fondul cauzei, urmărind păgubirea unui drept care s-ar putea pierde prin întârziere, pentru următoarele:
Cu privire la excepția tardivității solicită respingerea acesteia, întrucât acesta nu este dată.
Soluția dată de către instanța de fond a fost pronunțată la data de 09 decembrie 2014. Or, potrivit art. 999 Cod procedură civilă „dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare dacă s-a dat fără citarea lor.”
Potrivit art. 181 Cod procedură civilă „când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează”
Potrivit art. 183 Cod procedură civilă „actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen”.
Având în vedere aceste dispoziții legale, a formulat apel la data de 15.12.2015, la aceeași dată fiind depus prin serviciul poștal, conform plicului anexat la dosar. Cum termenul de 5 zile s-a împlinit la data de 14.12.2015, care a fost o zi nelucrătoare, în speță duminica, termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care urmează, luni 15.12.2015.
În concluzie, solicită respingerea excepției, întrucât aceasta nu își are incidența în speță, apelul a fost introdus în termen legal.
Pe fondul cauzei, prin sentința civilă nr. 2048/25.06.2014 a Judecătoriei Rădăuți, într-adevăr domiciliul minorului fiind stabilit la pârâtă, învederează însă faptul că sentința susmenționată nu este definitivă. Aceasta a fost atacată de către el cu apel, urmând procedura prealabilă.
Susținerile pârâtei referitoare la faptul că, tot pe cale de ordonanță președințială locuința minorului a fost stabilită la aceasta până la rămânerea definitivă a sentinței de divorț și a cererilor aferente, nu își au relevanță întrucât, excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă în fața instanței de fond a fost respinsă.
A formulat această cerere având în vedere interesul superior al minorului, întrucât indiferent de relațiile dintre părinții lui copilul trebuie să trăiască alături de ambii părinții. Este inadmisibil, ca în calitate de tată să nu i se permită să-și văd copilul, să nu mai vorbească de vizită sau să aibă legături personale cu minorul.
Astfel, chiar dacă minorul se află în grija mamei, nu s-a stins dreptul tatălui și, în aceeași măsură al minorului, de a avea o relație firească, afectivă cu tatăl, mai ales că în prezent minorul este la o vârstă la care trebuie să știe că nu este abandonat de către tatăl lui, iar sentimentul că si tatăl dorește să-1 vadă, că este iubit de ambii părinți poate da minorului o mai mare siguranță în plan afectiv, ajutându-i în evoluția lor viitoare.
Nu s-a dovedit că în cauză ar fi avut un comportament violent față de minor sau în prezența acestuia, că ar afecta prin manifestările sale viața și sănătatea copilului, că ar avea o influență nefastă asupra comportamentului copilului.
A fost nevoit să formuleze această ordonanță dat fiind faptul că, pârâta nu îi permite să-și vadă copilul. A încercat în nenumărate ori să meargă la domiciliul actual al pârâtei însă aceasta nu îi dă voie să îl viziteze, nici măcar să-l vadă. Acesta locuiește la mamă contra voinței lui, el își dorește să locuiască la domiciliul tatălui, unde a crescut până în momentul în care mama acestuia l-a rupt din acest mediu.
Copilul minor în vârstă de 3 ani este foarte atașat de el și de bunica paternă are grijă de copil încă de la vârsta de 10 luni, el l-a crescut, întrucât soția sa a refuzat să crească copilul. Pârâta nu se ocupă de minor, îl ține toată ziua închis în casă, singur. Ea este plecată toată ziua de acasă întrucât lucrează, minorul stând singur în casă. Pârâta pleacă dimineața și se întoarce seara după ora 19.30. Minorul este neîngrijit, nu îi face baie, nu are cine să se ocupe de el.
Solicită ca minorul să locuiască o săptămână la el și una la pârâtă, până la finalizarea dosarului de divorț, unde instanța va stabili domiciliul minorului.
În ipoteza în care ar locui o săptămână la el și una la pârâtă, acesta ar locui cu ambii părinți, nu ar fi privat de lipsa nici unuia dintre noi.
Având în vedere aceste considerente, solicită admiterea acțiunii întrucât sunt îndeplinite toate condițiile necesare admiterii ordonanței președințiale, în favoarea sa existând o apartenență de drept, este dată urgența, nu se prejudiciază fondul cauzei, urmărind păgubirea unui drept care s-ar putea pierde prin întârziere.
Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată apelul nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Practic, apelantul nu aduce o critică evidentă, concretă sentinței pronunțate de instanța de fond, ci reiterează apărările făcute în fața primei instanțe, susținând că solicită ca minorul să locuiască o săptămână la el și una la pârâtă, până la finalizarea dosarului de divorț, în care instanța va stabili domiciliul minorului. Pârâta nu are condiții pentru ca minorul să locuiască împreună cu ea, locuiește într-o casă bătrânească în Bivolărie, oraș Vicovu de Sus, împreună cu mama, o soră și un frate, nu are condiții corespunzătoare pentru creșterea minorului. La locuința mamei sale minorul nu are condiții, iar acest lucru influențează negativ creșterea și dezvoltarea psihică a copilului.
Potrivit art. 919 Cod procedură civilă, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Pentru a aplica în mod corect acest text de lege, el trebuie raportat și la prevederile art. 996 Cod procedură civilă, referitoare la condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Astfel, după cum rezultă din articolul menționat, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Procedând în acest mod, instanța de fond a raționat corect atunci cât a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada unor situații sau împrejurări din care să rezulte că se impune de urgență schimbarea măsurii privind locuința minorului, măsură dispusă prin hotărârea nr. 3129 din 6.11.2014 a Judecătoriei Rădăuți prin care s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți.
Așa fiind, apărările referitoare la aparența de drept cu privire la locuința provizorie a minorului nu sunt concludente în prezenta pricină, deoarece asemenea element operează deopotrivă, și în favoarea mamei și în favoarea tatălui, probele administrate demonstrând că ambii părinți sunt implicați în procesul de creștere, educare și îngrijire a minorei, deși apelantul a susținut că acțiunile referitoare la creșterea și educarea minorului s-ar face în mod necorespunzător de către mama sa și că ar fi în interesul său ca locuința să fie stabilită, succesiv câte o săptămână la fiecare din părți, nu a dovedit aceste aspecte.
În depoziția martorei G. E., audiată la instanța de fond, se menționează că între părți există neînțelegeri, că pârâta nu permite ei și reclamantului să-l viziteze pe minor, că de el se ocupă mama pârâtei când aceasta este la serviciu și l-a văzut la grădiniță murdar pe mâini și îmbrăcat neîngrijit, precizări contrazise de declarația depusă la dosar de educatoarea minorului care arată că acesta se prezintă la grădiniță îngrijit, curat și are un comportament corespunzător.
Este evident că între părți există neînțelegeri care au determinat despărțirea lor în fapt, iar asemenea stări tensionate au consecințe negative asupra evoluției minorului, aspect reținut în mod corect de altfel, și de către instanța de fond, care a conchis în sensul că relația conflictuală dintre părți se răsfrânge negativ și asupra minorului.
Într-un astfel de context, temeinic și legal a raționat judecătorul fondului că se impune menținerea copilului într-un mediu caracterizat de stabilitate și afecțiune, până la soluționarea pe fond a litigiului dintre părți.
Tocmai pentru faptul că în speță se pune problema interesului superior al minorului, iar acesta se poate concretiza doar prin asigurarea unui climat de echilibru, de stabilitate emoțională, de afectivitate și probele administrate în cauză au demonstrat că acesta se regăsește la locuința mamei, respectiv a intimatei pârâte, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu este dată nici o împrejurare care să împiedice evoluția minorului în mediul unde se găsește în prezent, și prin urmare, nu este dată urgența în luarea vreunei măsuri vremelnice a stabilirii locuinței copilului la tată.
Pentru considerentele expuse, tribunalul constată că judecătorul fondului a reținut corect situația de fapt și a aplicat în mod corect textele de lege incidente în speță, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, astfel încât soluția ce se impune cu privire la apelul reclamantului este cea de respingere, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 451 - 453 Cod procedură civilă, raportat la art. 482 Cod procedură civilă, va obliga apelantul să plătească pârâtei intimate G. S. cheltuieli de judecată din apel în sumă de 800 lei, reprezentând onorariu avocat, achitat potrivit chitanței de la fila 30.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de către reclamantul G. V., domiciliat în comuna P., .. 125, județul Suceava, reprezentat de Cabinet avocat „R. O.”, cu sediul în Rădăuți, .. 62, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 3503 pronunțată la data de 09.12.2014 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimată fiind pârâta G. S., domiciliată în orașul Vicovu de Sus, Bivolărie, .. 6, județul Suceava.
Obligă apelantul să plătească pârâtei intimate G. S., suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.03.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. M. I. G. P. L.
Red. I.M.
Jud. fond: V. C.
Tehnored. P.L./ 4 ex./24.03.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
