Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 134/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 134/2015
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 134
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 OCTOMBRIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul G. M., domiciliat în . împotriva deciziei civile nr.793 din data de 02 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția I civilă în dosar nr. _, în contradictoriu cu intimata pârâtă G. LUCREȚIA, domiciliată în . precum și cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat B. L., cu sediul în mun. Suceava, ., . A, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică făcut în ședință publică se prezintă avocat C. A. pentru contestator și avocat B. L. pentru intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.130, 131 al. 1 Cod procedură civilă, constată că ambii apărători ai părților apreciază că Tribunalul Suceava este competent din punct de vedere general, material, funcțional și teritorial să soluționeze apelul formulat în conformitate cu dispozițiile NCPCIV, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
Instanța, procedând la verificarea dovezii calității de reprezentant a av. C. A. pentru contestator, depusă în etapa premergătoare (fila 14) respectiv a av. B. L. pentru intimată, depusă de asemenea în etapa premergătoare (fila 15), constată că sunt astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art.219 NCPCIV privind reprezentarea juridică în instanță.
De asemenea, instanța constată că prezentul apel este legal timbrat, întrucât la fila 8 este depusă chitanța . MOL nr. 2657 din data de 24.06.2015 în cuantum de 100 lei, luându-se astfel act de achitarea taxei judiciare de timbru aferente apelului promovat în cauză, sens în care se constată apelul legal timbrat și se dispune anularea acesteia.
Instanța văzând că în susținerea motivelor de apel sau în apărare apărătorii părților nu mai au alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată cercetarea judecătorească încheiată iar în baza art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra cauzei în fond, solicitând ambilor apărători ai părților să precizeze dacă sunt pregătiți pentru a pune concluzii pe fondul cauzei sau se solicită acordarea unui termen în acest sens.
Avocat C. A. și avocat B. L. învederează faptul că sunt pregătite pentru a pune astăzi concluzii pe fondul cauzei, instanța acordând cuvântul la dezbateri, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă.
Avocat C. A. pentru contestator solicită admiterea contestației în conformitate cu disp. art.503 alin2 pct.2 Cod Procedură Civilă, cu reținerea faptului că decizia civilă a cărei contestație se solicită este urmarea unei erori materiale.
Astfel, arată că, din eroare au fost omise a fi administrate celelalte probe la fond astfel încât nu s-a reținut faptul că bunurile au fost dobândite de părți prin contribuție comună.
Astfel, instanța de recurs a omis să analizeze care a fost cota de contribuție comună a părților la edificarea construcțiilor, în condițiile în care ambele au fost prezente iar cota de contribuție la dobândirea bunurilor a fost comună.
În consecință, solicită admiterea contestației în anulare iar în rejudecare respingerea recursului și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond.
Avocat B. L. pentru intimată solicită respingerea contestației,în anulare ca nefondată, apreciind că în cauză nu sunt date condițiile strict și limitativ prevăzute de art.503 alin.2 pct.2 NCPCIV.
Din punctul său de vedere nu este o greșeală de natură procedurală, nu pot fi reapreciate probele administrate, doar asupra greșelilor de judecată se poate pronunța instanța.
În consecință, în cauză decizia civilă pronunțată în recurs nu este rezultatul unei greșeli materiale, sens în care se impune respingerea contestației în anulare, ca nefondată.
În replică, avocat C. A. precizează că prin contestație s-a criticat faptul că nu au fost analizate probele administrate și că din eroare nu a fost reținut faptul că ambele părți au avut o contribuție comună atât la dobândirea terenului, edificarea construcțiilor cât și la achiziționarea bunurilor.
Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și înregistrată la 29 noiembrie 2013 reclamanta G. Lucreția l-a chemat în judecată pe pârâtul G. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se declare desfăcută căsătoria încheiată la data de 14 noiembrie 1966 în fața delegatului de stare civilă al Primăriei comunei Moldovița, din vina exclusivă a pârâtului, conform art.933,379 și 373 lit.b cod civil;
- să i se încuviințeze – în temeiul art.918 lit.b și 383 alin.2 cod civil - să poarte și pe viitor numele dobândit în timpul căsătoriei acela de G.;
- să fie obligat pârâtul la plata unei despăgubiri în sumă de_ lei pentru prejudiciul cauzat prin desfacerea căsătoriei, în conformitate cu prevederile art.918 și 388 din codul civil.
În ceea ce privește partajul bunurilor comune solicită să se constate că în timpul căsătoriei au dobândit următoarele bunuri imobile situate în localitatea Moldovița în valoare de 41.300 lei, respectiv:
- teren în suprafață de 1000 m.p. intravilan, înscris în C.F., în valoare de 3.400 lei;
- casă de lemn construită în anul 2000 nefinisată în valoare de 4.000 lei;
- casă din BCA construită în anul 2001 în valoare de 3.500 lei, la care ulterior s-au montat uși în valoare de 700 Euro ( 3100 lei ), 3 sobe de teracotă în valoare de 4.5000 lei, precum și gresie și faianță în baie în valoare de 5.000 lei;
- garaj din BCA construit în 2011 în valoare de 1500 Euro ( 6675 lei );
- gard cu poartă construită în 2013, în valoare de 1500 Euro ( 6675 lei ) și
- gardul construit în spatele casei în valoare de 1.000 Euro ( 4450 lei ), precum și bunurile mobile, respectiv:
- aragaz achiziționat în nul 2011 în valoare de 500 lei;
- TV ( 2011 ) în valoare de 800 lei;
- fier de călcat de 300 lei;
- mașină de spălat rufe ( 2008 ) în valoare de 1200 lei;
- hidrofor de 600 lei;
- boiler de 1300 lei;
- 4 covoare persane de Siret în valoare de 500 Euro ( 2225 lei);
- cabină de duș cu jacuzzi ( 2010 ) în valoare de 2500 lei;
- frigider ( 2008 ) în valoare de 2200 lei ;
- autoturism VW Passat ( 2009 ) de culoare neagră, cu număr de înmatriculare_ în valoare de 5.000 Euro (_ lei );
- suma de 22.198 Euro ( 9878 lei );
Să se constate că la dobândirea acestor bunuri ea – reclamanta a avut o cotă de contribuție de 85 %, în timp ce pârâtul de 15%;
Să se dispună sistarea stării de codevălmășie, prin formarea și atribuirea de loturi în natură ținându-se seama de criteriile partajului prevăzut de art.987 din codul de procedură civilă.
Să se dispună obligarea pârâtului la predarea bunurilor ce vor forma lotul atribuit reclamantei.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat următoarele:
Este căsătorită cu pârâtul de 47 de ani, însă, în ultimii doi ani relațiile de familie s-au degradat din cauza comportării pârâtului care cheltuia, fără nici o justificare, banii pe care ea îi trimitea din străinătate.
Mai mult decât atât reclamanta a arătat că în cursul acestui an când a venit în concediu la domiciliu, pârâtul a provocat un mare scandal, a înjurat-o și i-a adresat fel de fel de cuvinte insultătoare agresând-o verbal încât a determinat-o să plece în Italia cu o săptămână înainte de terminarea concediului, după care a constatat că pârâtul și-a închis și telefonul și a refuzat să-i răspundă timp de o lună și jumătate.
Considerând că o conviețuire nu mai este posibilă a solicitat să fie desfăcută căsătoria din culpa exclusivă a acestuia, dat fiind că relațiile de familie sunt grav vătămate.
În ceea ce privește numele după divorț reclamanta a solicitat să i se încuviințeze să poarte și pe viitor același nume,dat fiind că lucrează în străinătate și schimbarea numelui ar determina modificarea a o . documente italiene ( cum ar fi: legitimație, contractul de muncă, evidențele fiscale și bancare).
Având în vedere că prin modul de comportare al pârâtului în toți cei 47 de ani de căsătorie, de umilințele, jignirile și lipsa de respect a acestuia, i-a fost adus un prejudiciul de natură morală și material, reclamanta a arătat că este îndreptățită la plata despăgubirilor menționate de art.388 din codul civil.
Referitor la bunurile a cărui partajare le solicită reclamanta a arătat că acestea au fost achiziționate în timpul căsătoriei, însă, în legătură cu modalitatea de dobândire a lor a arătat că ea are o contribuție de 85 %, în timp ce pârâtul are o contribuție de doar 15 %.
În raport de această situație cât și de împrejurarea că ea are vârsta de 63 de ani, nu deține o altă locuință, s-a solicitat ca atunci când se va avea în vederea modalitatea de partajare, aceste bunuri să-i fie atribuite ei în natură.
Motivarea în drept.
Acțiunea a fost motivată în drept pe disp.art.915, 918 lit.b și d, 920, 933, 969 și urm. 453 cod procedură civilă, art.373 lit.b, 379, 383 alin.2, 388 din codul civil.
Au fost depuse procura specială prin care o împuternicea pe avocat B. L. să o reprezinte în proces, certificatul de căsătorie, carete de identitate, certificatul de atestare fiscală nr.7560 din 25 noiembrie 2013 și autorizația de construire nr.31 din 11 octombrie 1999 eliberate de Primăria comunei Moldovița și contractul de muncă.
Poziția procesuală a pârâtului.
Prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 162 ) pârâtul a declarat că nu este de acord să se declare desfăcută căsătoria din vina sa exclusivă și nici ca după divorț reclamanta să-și păstreze numele avut anterior încheierii căsătoriei.
De asemenea pârâtul a arătat că nu este de acord nici să-i plătească acesteia despăgubirile solicitate.
Referitor la bunurile solicitate a fi partajate pârâtul s-a declarat de acord, însă, a arătat că el și soția au o contribuție egală la dobândirea acestora.
În acest sens el a susținut că într-adevăr bunurile menționate au fost dobândite la valorile indicate de reclamantă, cu singura mențiune că după plecarea acesteia în Italia în anul 2005, a mai făcut unele îmbunătățiri la casă respectiv:
- a montat gresie și faianță la baie;
- a schimbat 3 uși;
- a făcut r3 sobe de teracotă;
- a edificat un garaj ( din scândură și nu din BCA );
- referitor la acoperișul din tablă de la casă a arătat că aceasta s-a făcut în anul 2001 când s-a ridicat și casa, iar împrejmuirea cu gard în partea din față a proprietății a fost făcută în anul 2008 – 2009, în timp ce gardul din spate a fost ridicat în anul 2013.
În același timp pârâtul a susținut că într-adevăr reclamanta a trimis sume de bani din Italia, dar că și el a contractat două împrumuturi ( unul la CEC și unul la BRD ) a contribuit prin muncă și a asigurat mâncarea lucrătorilor, cu atât mai mult cu cât este beneficiarul unei pensii de 1.000 lei.
Prin cererea reconvențională depusă la dosar ( fila 163 ), pârâtul G. M., în contradictoriu cu pârâta G. Lucreția a solicitat instanței:
- să declare desfăcută căsătoria încheiată dintre ei la 14 noiembrie 1966 din vina exclusivă a pârâtei;
- să se dispună a se reveni la numele avut anterior încheierii căsătoriei;
- să fie obligată pârâta la plata unor despăgubiri în sumă de 20.000 lei în conformitate cu prevederile art.388 cod civil și
- să fie lichidată comunitatea de bunuri prin partaj în cote de ½ pentru fiecare.
În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că vinovată de destrămarea relațiilor de familie este soția, dat fiind că:
- în luna februarie 2005 a plecat în Italia la muncă fără acordul său;
- anterior acestui moment soția era cea care provoca nenumărate certuri și scandaluri, pe fondul geloziei excesive și, în acest sens, l-a amenințat cu moartea și în permanență îi crea o stare de teamă;
- fiind o fire credulă și influențabilă apleca urechea bârfele vecinilor și
- de fiecare dată când se întorcea în țară îi făcea reproșuri în sensul că ar consuma băuturi alcoolice ( deși el este cardiac și suferă de artroză bilaterală ) și că ar cheltui banii ineficient.
Cererea reconvențională a fost întemeiată pe disp.art.373 lit.b, 379, 383 alin.3, 388, 357 cod civil, 979 și 983 cod procedură civilă.
Au fost atașate: contracte de vânzare – cumpărare autentificate sub nr.2585 din 24 august 1999 de către BNP O. B. și nr.5101 din 14 septembrie 1999 de către BNP P. A., Încheierea nr.1182 din 15 septembrie 1999 emisă de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc – Serviciul de Carte Funciară, contractul de împrumut încheiat cu BRD Suceava și respectiv CEC – Sucursala Suceava.
Probe.
La solicitarea reclamantei i-a fost luat interogatoriu pârâtului ( fila 215 – 217 ).
Au fost audiați martorii: P. E. ( fila 238 ) la solicitarea reclamantei și: A. C., N. V. și G. V. ( fila 225, 226, 227 ) la solicitarea pârâtului și de asemenea a fost efectuată o expertiză în construcții de către inginer F. M. ( fila 241 – 252 ) cu releveul și planșele fotografice ( fila 253 – 261).
Situația reținută de instanță.
Martorii: P. E. și G. V., propuși de părți pentru dovedirea motivelor de divorț au arătat următoarele:
În anul 2005 reclamanta aplecat la muncă în Italia și venea în țară, la domiciliul conjugal o dată pe an în luna august, în concediu.
Motivul neînțelegerilor dintre părți l-a constituit – pe de o parte – faptul că în toată această perioadă de timp acestea au comunicat puțin, reclamanta manifesta o gelozie sporită față de soțul său bănuindu-l că ar avea relații extraconjugale, iar – pe de altă parte – pentru că reclamanta îi trimitea pârâtului bani, în cont, iar când venea acasă acesta nu putea să justifice pe ce a cheltuit acești bani.
Martorii au mai relatat că în ultima perioadă de timp relațiile dintre părți au devenit tensionate și că pârâtul devenise din ce în ce mai nervos, iar neînțelegerile dintre părți deveneau din ce în ce mai vizibile ( așa cum susține martora reclamantei ).
Martora popa E. a arătat că după părerea sa o împăcare a părților nu mai este posibilă.
Referitor la bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei martorii audiați în cauză au relatat următoarele:
În momentul în care părțile au cumpărat imobilul din .-au mutat acolo, pe terenul respectiv era o casă veche pe care au demolat-o, iar pe locul aceleia au edificat o construcție nouă ( parte și etaj ) care însă nu este terminată, precum și un garaj și un coteț.
De asemenea, curtea a fost împrejmuită cu gard din fier și au fost ridicate porți tot din fier.
Martorul N. V. a menționat că prin anul 1989 – 1999 părțile din proces au cumpărat de la un văr de-al său C. V. o casă situată în satul Ciumârna, localitatea Vatra Moldoviței, pe care au demolat-o și și-au ridicat o altă casă pe terenul achiziționat în .> La rândul său martorul A. C. a menționat că prin anul 2000 a fost solicitat de către pârâtul G. M. să ridice o bucătărie anexă formată din: două camere și debara, ce erau alăturate casei mari.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză valoarea totală a imobilelor achiziționate de părți se ridică la suma de 179.280 lei.
Trebuie menționat că părțile au mai achiziționat și un VW Passat cu număr de înmatriculare_ în valoare de 22.250 lei, precum și o . bunuri mobile: aragaz de 500 lei; televizor de 800 lei; fier de călcat de 300 lei; mașină de spălat rufe de 1.200 lei; hidrofor de 600 lei; boiler de 1300 lei; 4 covoare persane confecționate la Siret de 2225 lei; cabină de duș cu jacuzzi de 2500 lei; frigider de 2.200 lei ( nici existența și nici valoarea lor nu au fost contestate de vreuna dintre părți ).
Prin sentința civilă nr. 1130 din data de 13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, s-a admis, în parte, atât acțiunea având ca obiect „divorț fără copii și partaj” formulată de reclamanta G. Lucreția, domiciliată în . cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor procedurale la Cabinet de avocat B. L. din Suceava, . A, județul Suceava în contradictoriu cu pârâtul G. M., din . cât și cererea reconvențională și în consecință:
S-a declarat desfăcută căsătoria încheiată la data de 14 noiembrie 1966 în fața delegatului de stare civilă a Primăriei Moldovița și înregistrată la nr.32 din vina ambilor soți.
Reclamanta se va numi P. Lucreția, iar pârâtul G. M..
S-a respins solicitarea părților cu privire la acordarea despăgubirilor în temeiul art.388 din codul civil.
S-a admis capătul de cerere privind partajarea bunurilor comune și în acest sens:
S-a constatat că părțile, în timpul căsătoriei, au achiziționat, prin contribuție egală, următoarele bunuri:
Imobile:
- suprafața de 1.000 m.p. teren situat în intravilanul comunei Moldovița, județul Suceava în valoare de 27.860 lei, împreună cu construcțiile:
- casa din lemn ( P+E neterminată ) de 61.066 lei;
- bucătăria de vară din BCA de 62.319 lei;
- garaj din scândură de 13.660 lei;
- gard la drum cu poartă de 5802 lei;
- gardul din spatele casei de 6755 lei și
- anexa de 1818 lei, precum și
Mobile:
- aragaz de 500 lei;
- televizor de 800 lei;
- fier de călcat de 300 lei;
- mașină de spălat rufe de 1.200 lei;
- hidrofor de 600 lei;
- boiler de 1300 lei;
- 4 covoare persane confecționate la Siret de 2225 lei;
- cabină de duș cu jacuzzi de 2500 lei;
- frigider de 2.200 lei;
- autoturism VW Passat cu număr de înmatriculare_ de 22.250 lei și
- suma de 22.198 Euro ( echivalentul a 98.700 lei ), valoarea totală a masei de partajat fiind de 311.936 lei și asupra cărora părțile au o cotă valorică de câte 155.968 lei.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților și în acest sens:
Reclamantei G. Lucreția i s-a atribuit lotul nr.1 format din:
- suprafața de 1.000 m.p. teren situat în intravilanul comunei Moldovița, județul Suceava în valoare de 27.860 lei, împreună cu construcțiile:
- casa din lemn ( P+E neterminată ) de 61.066 lei;
- bucătăria de vară din BCA de 62.319 lei;
- garaj din scândură de 13.660 lei;
- gard la drum cu poartă de 5802 lei;
- gardul din spatele casei de 6755 lei și
- anexa de 1818 lei, precum și
- aragaz de 500 lei;
- televizor de 800 lei;
- fier de călcat de 300 lei;
- mașină de spălat rufe de 1.200 lei;
- hidrofor de 600 lei;
- boiler de 1300 lei;
- 4 covoare persane confecționate la Siret de 2225 lei;
- cabină de duș cu jacuzzi de 2500 lei;
- frigider de 2.200 lei, valoarea totală a bunurilor atribuite în lot fiind de 190.986 lei.
Pârâtului G. Marini s-a atribuit lotul nr.2 format din:
- autoturism VW Passat cu număr de înmatriculare_ de 22.250 lei și
- suma de 22.198 Euro ( echivalentul a 98.700 lei ), valoarea totală a bunurilor atribuite în lot fiind de 120.950 lei.
Părțile au fost obligate să-și predea reciproc bunurile așa cum au fost atribuite în lot.
În vedere egalizării loturilor reclamanta a fost obligată să-i plătească pârâtului suma de 35.018 lei, cu titlu de sultă în compensare de lot.
Au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților și-l obligă pe pârât să-i plătească reclamantei suma de 5096 lei cu acest titlu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, s-au dat sfaturi de împăcare și de reluare a traiului conjugal, încercare care nu a dat rezultate, părțile stăruind în acțiunea de divorț și arătând că o împăcare nu mai este posibilă.
Față de cele mai sus arătate și în baza probelor administrate, instanța apreciază că, în speță, relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate încât continuarea căsătoriei ar fi imposibil de urmat, existând așadar motive temeinice de divorț cum prevăd dispozițiilor art. 373 lit.b coroborat cu art.379 alin.1 din codul civil, încât admițându-se, în parte atât acțiunea cât și cererea reconvențională, urmează a se declara desfăcută căsătoria din vina ambilor soți.
Așa cum s-a arătat reclamanta a solicitat să i se încuviințeze să poarte și pe viitor numele avut în timpul căsătorie, invocând disp. art. 383 alin.2 din codul civil.
Potrivit acestui text „pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului instanța poate să încuviințeze ca soții să păstreze numele purtat în timpul căsătoririi, chiar în lipsa unei înțelegeri între ei”.
Motivele invocate de aceasta în sensul că ar fi necesar să schimbe toate documentele pe care le deține în străinătate nu se încadrează în prevederile suscitatul articol, încât – în lipsa acordului soțului pârât – nu poate fi admis.
Așadar, potrivit art. 383 alin.3 din codul civil, urmează a se dispune ca părțile să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei astfel încât reclamanta se va numi P. Lucreția, iar pârâtul G. M..
Atât reclamanta – prin acțiune cât și pârâtul – prin cererea reconvențională – au solicitat să fie obligată partea adversă la plata despăgubirilor prevăzute de art.388 din codul civil.
Conform acestui text: „distinct de dreptul la prestația compensatorie prevăzută la art.390, soțul nevinovat, care suferă un prejudiciul prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să-l despăgubească. Instanța de tutelă soluționarea cererea prin hotărârea de divorț”.
Cum, în speță, divorțul s-a pronunțat din vina ambilor soți, nu sunt aplicabile dispozițiile mai sus menționate, motiv pentru care solicitarea părților referitor la acest aspect urmează a fi respinsă.
Cu privire la capătul de cerere referitor la dobândirea bunurilor de către soți, instanța reține următoarele:
Conform probelor administrate în cauză și potrivit susținerilor părților ( care au fost de acord atât cu privire la bunurile dobândite cât și cu privire la valoarea acestora ) și având în vedere și raportul de expertiză întocmit, se va constata că acestea au dobândit, în timpul căsătoriei, următoarele bunuri:
Imobile:
- suprafața de 1.000 m.p. teren situat în intravilanul comunei Moldovița, județul Suceava în valoare de 27.860 lei, împreună cu construcțiile:
- casa din lemn ( P+E neterminată ) de 61.066 lei;
- bucătăria de vară din BCA de 62.319 lei;
- garaj din scândură de 13.660 lei;
- gard la drum cu poartă de 5802 lei;
- gardul din spatele casei de 6755 lei și
- anexa de 1818 lei, precum și
Mobile:
- aragaz de 500 lei;
- televizor de 800 lei;
- fier de călcat de 300 lei;
- mașină de spălat rufe de 1.200 lei;
- hidrofor de 600 lei;
- boiler de 1300 lei;
- 4 covoare persane confecționate la Siret de 2225 lei;
- cabină de duș cu jacuzzi de 2500 lei;
- frigider de 2.200 lei;
- autoturism VW Passat cu număr de înmatriculare_ de 22.250 lei și
- suma de 22.198 Euro ( echivalentul a 98.700 lei ), valoarea totală a masei de partajat fiind de 311.936 lei și asupra cărora părțile au o cotă valorică de câte 155.968 lei.
Conform art.339 din codul civil „bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților”, iar potrivit art.343 alin.1 din același cod „calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită”.
Tot astfel trebuie menționat că prin articolul 319 alin.1 din codul civil se menționează că „regimul matrimonial încetează prin constatarea nulității, anularea, desfacerea sau încetarea căsătoriei”, iar conform prevederilor art.320 din același cod „în caz de încetare sau de schimbare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin bună învoială, sau în caz de neînțelegere, pe cale judiciară … „.
În acest sens urmează a se avea în vedere că prin dispozițiile art.355 alin.1 din codul civil se menționează că „la încetarea comunității, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească, sau act autentic notarial” și că potrivit art.356 din același cod „dacă regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie, asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei părți ce le revine fiecăruia”.
Referitor la contribuția pe care părțile au avut-o la dobândirea bunurilor instanța consideră că acestea au o contribuție egală la achiziționarea lor.
Așadar, nu poate fi primită susținerea reclamantei că ar fi avut o contribuție mai mare față de a soțului – pârât chiar dacă a făcut dovada că a trimis sume de bani mai mari, din străinătate, câtă vreme pârâtul a fost cel care s-a ocupat efectiv de muncitorii care edificau construcția, le-a pregătit cele necesare, a întreținut bunurile și este și el beneficiarul unei pensii substanțiale.
Prin urmare, instanța admițând acțiunea de divorț a admis și capătul de cerere privind partajul bunurilor și a dispus ieșirea părților din indiviziune, sens în care li se vor atribui foștilor soți bunuri, în natură, prin formarea de loturi, după cum urmează:
Reclamantei G. Lucreția lotul nr.1 format din:
- suprafața de 1.000 m.p. teren situat în intravilanul comunei Moldovița, județul Suceava în valoare de 27.860 lei, împreună cu construcțiile:
- casa din lemn ( P+E neterminată ) de 61.066 lei;
- bucătăria de vară din BCA de 62.319 lei;
- garaj din scândură de 13.660 lei;
- gard la drum cu poartă de 5802 lei;
- gardul din spatele casei de 6755 lei și
- anexa de 1818 lei, precum și
- aragaz de 500 lei;
- televizor de 800 lei;
- fier de călcat de 300 lei;
- mașină de spălat rufe de 1.200 lei;
- hidrofor de 600 lei;
- boiler de 1300 lei;
- 4 covoare persane confecționate la Siret de 2225 lei;
- cabină de duș cu jacuzzi de 2500 lei;
- frigider de 2.200 lei, valoarea totală a bunurilor atribuite în lot fiind de 190.986 lei.
Pârâtului G. M. lotul nr.2 format din:
- autoturism VW Passat cu număr de înmatriculare_ de 22.250 lei și
- suma de 22.198 Euro ( echivalentul a 98.700 lei ), valoarea totală a bunurilor atribuite în lot fiind de 120.950 lei.
Potrivit dispozițiunilor art.357 alin.1 din codul civil „în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor”.
În acest sens vor fi obligate părțile să-și predea reciproc bunurile așa cum le-au fost atribuite în lot, ținând cont și de voința exprimată de acestea.
Tot astfel, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.358 alin.1 din codul civil care menționează că „în timpul regimului comunității, bunurile comune pot fi împărțite în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească în caz de neînțelegere”.
În vederea egalizării loturilor instanța o va obliga pe reclamantă să-i plătească pârâtului suma de 35.018 lei, cu titlu de sultă în compensare de lot.
Cheltuieli de judecată - Reclamanta le-a justificat în limita sumei de 14.169 lei cu: plata taxei de timbru, plata onorariului de avocat, plata onorariului expert, cheltuielile privind xeroxarea copiilor din limba italiană în română, în timp ce pârâtul le-a justificat în limita sumei de 3977 lei cu: plata taxei de timbru și plata onorariului de avocat.
Cum, partajul profită în egală măsură ambelor părți, instanța va proceda la compensarea cheltuielilor de judecată și în acest sens îl va obliga pe pârât să-i plătească reclamantei suma de 5096 lei cu acest titlu.
Conform art.453 alin.1 din codul de procedură civilă „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată”, iar potrivit art.451 alin.1 din același cod: „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condiții art.330 alin.( 3 ), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile acuzate de necesitarea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului”.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, apelanta a arătat că în mod greșit s-a reținut culpa sa în desfacerea căsătoriei, în condițiile în care singurul motiv în acest sens îl constituie atitudinea recalcitrantă a pârâtului atunci când îi solicita justificarea cheltuielilor.
Cu privire la solicitarea de păstrare a numelui apelanta a arătat că aceasta este justificată deoarece schimbarea numelui după divorț i-ar crea dificultăți legale și financiare în obținerea noilor documente de identificare în Italia.
Referitor la partajul bunurilor comune apelanta a criticat reținerea unei cote egale de contribuție, cu ignorarea documentelor care dovedeau trimiterea unor sume mari de bani și reținerea de către instanță, în ceea ce-l privește pe pîrît, a unor aspecte nedovedite; a arătat că instanța nu a motivat convingător reținerea cotei egale și că pîrîtul face afirmații nereale în ce privește contribuția sa la edificarea imobilului sau la cheltuielile de familie.
Prin decizia civilă nr. 793 din data de 02 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția I Civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta G. Lucreția, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale la Cabinet de avocat B. L. din mun. Suceava, ., ., împotriva sentinței civile nr.1130 din 13 noiembrie 2014 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimat fiind pârâtul G. M., domiciliat în ..
S-a schimbat în parte sentința civilă și în consecință:
S-a constatat că la dobândirea bunurilor comune reclamanta a avut o cotă de contribuție de 70%, iar pârâtul o cotă de 30%.
Reclamanta G. Lucreția a fost obligată să plătească pârâtului G. M. suma de_,80 lei cu titlu de sultă (în loc de_ lei).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Intimatul G. M. a fost obligat să plătească apelantei G. Lucreția suma de 2145 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului a reținut următoarea situație de fapt:
Astfel, din depozițiile coroborate ale martorilor G. V. și P. E. nu se poate reține culpa exclusivă a pârâtului în desfacerea căsătoriei, situația în această privință fiind corect apreciată de prima instanță.
În ce privește păstrarea numelui din căsătorie, având în vedere refuzul pârâtului în acest sens, în speță sunt incidente prev.art.383 alin.2 Cod civil conform cărora „Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului, instanța poate să încuviințeze ca soții să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înțelegeri între ei”.
În speță, dificultățile legale și financiare pentru schimbarea numelui, invocate de reclamantă, nu pot fi apreciate ca motive temeinice care să determine păstrarea numelui din căsătorie.
Tribunalul a constatat întemeiată critica privind reținerea greșită a cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Așa cum rezultă din lucrările dosarului și din poziția părților în anul 2005 reclamanta a plecat la muncă în Italia unde a câștigat sume importante (f.48) iar începând cu anul 2009 a fost angajată cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, realizând un venit de cel puțin 1.000 euro lunar.
De asemenea, începând cu anul 2009 și până în 2013 reclamanta a deschis un cont bancar (B.C.R.) în care a virat aproximativ 27.000 euro.
Separat de aceasta, așa cum rezultă și din înscrisurile depuse în apel și anterior reclamanta a trimis pârâtului sume importante de bani, precum și pachete cu alimente (așa cum a recunoscut chiar pârâtul în interogator), iar în țară, pârâtului i-a fost virată și pensia reclamantei.
Pe de altă parte, contrar celor reținute de prima instanță martorii audiați nu au relevat o contribuție efectivă a pârâtului la edificarea locuinței de natură a o egala pe a reclamantei, împrejurarea că era văzut la momentul construcției fiind firească, în condițiile în care locuia în .> Pe cale de consecință tribunalul apreciază că, la dobândirea bunurilor comune reclamanta justifică o cotă de contribuție de 70%, sens în care în baza art.480 Cod procedură civilă va admite apelul, cum modificarea corespunzătoare a sultei ce revine pârâtului.
Conform art.453 alin.1 Cod procedură civilă, intimatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată din apel.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a promovat contestație în anulare contestatorul G. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că instanța de recurs atunci când a reanalizat cotele de contribuție la achiziționarea bunurilor comune, a ajuns la concluzia unei contribuții mai mari din partea intimatei, ca urmare a unei erori materiale în sensul că, s-a soluționat recursul fără a se cerceta toate actele dosarului cu referire la faptul că terenul și imobilele au fost dobândite cu contribuție comună în anii 2000, 2001, înainte de plecarea reclamantei la muncă în străinătate.
Așa cum a dovedit în fața primei instanțe, banii cu care a fost cumpărat terenul cu o casă veche și anexe – contract autentificat sub nr. 5101 din 14.09.1999, preț 10.000.000 lei, au provenit din vânzarea unui apartament, - contract autentificat sub nr. 2585/24.08.1999, preț_ lei.
Cu diferența de 95.000.000 lei au edificat construcțiile noi supuse partajului.
Contestatorul a mai arătat faptul că, nu înțelege să conteste faptul că după plecarea reclamantei intimate în străinătate, în anul 2005, a trimis și depus în cont sume de bani, dar parte din sumele depuse în cont au fost folosite la lucrări de îmbunătățire a construcțiilor iar parte au rămas în contul intimatei G. Lucreția.
De altfel, reclamanta intimată nu a precizat în nici un moment care este cuantumul sumei ce pretinde că a fost scos de el din cont și nici instanța de recurs nu a verificat această susținere atunci când a reținut o contribuție mai mare a ei datorită acestor sume de bani depuse în cont.
În consecință, a solicitat admiterea contestației în anulare, în drept, art.503 alin.2 pct.2 Cod Procedură Civilă.
Intimata G. LUCREȚIA nu a formulat întâmpinare la contestația în anulare promovată în cauză.
Examinând decizia contestată prin prisma motivului invocat de contestator conform precizărilor acestuia fila 16 dosar, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că această cerere este nefondată pentru următoarele argumente:
Prin decizia nr. 793/2.06.2015 pronunțată de Tribunalul Suceava a fost admis apelul declarat de reclamanta G. Lucreția, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale la Cabinet de avocat B. L. din mun. Suceava, ., ., împotriva sentinței civile nr.1130 din 13 noiembrie 2014 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimat fiind pârâtul G. M., domiciliat în ., a fost schimbată în parte sentința civilă și în consecință, s-a constatat că la dobândirea bunurilor comune reclamanta a avut o cotă de contribuție de 70%, iar pârâtul o cotă de 30%.; reclamanta G. Lucreția a fost obligată să plătească pârâtului G. M. suma de_,80 lei cu titlu de sultă (în loc de_ lei) și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Intimatul G. M. a fost obligat să plătească apelantei G. Lucreția suma de 2145 lei cheltuieli de judecată.
Contestatorul G. M. a atacat această decizie pe calea contestației în anulare invocând faptul că instanța de apel a soluționat calea de atac fără a cerceta toate actele dosarului neobservând că imobilele în litigiu au fost dobândite cu contribuția comună a părților înainte de plecare a reclamantului în străinătate; că banii cu care au cumpărat terenul cu o casă veche și anexe, au provenit din vânzarea unui apartament iar cu diferența de bani au edificat construcțiile noi supuse partajului – contracte autentificate sub nr. 5101/1999 și 2584/1999.
În drept a fost invocat art. 503 al.2 pct.1 C.pr.civ.
Din interpretarea susmenționatului text de lege rezultă că acest motiv de contestație în anulare speciale se referă la săvârșirea unei erori materiale în sensul de greșeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale – cum ar fi respingerea recursului în mod greșit ca netimbrat, ca tardiv sau ca introdus de o persoană fără calitate, soluționarea recursului în absența motivelor de recurs, care nu au fost transmise de instanța a cărei hotărâre se atacă, mențiuni greșite referitoare la incidente procedurale, pronunțarea asupra unor alte hotărâri decât cea recurată, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.
Cum în speță, contestatorul, sub pretextul unor așa-zise „erori materiale” critică de fapt aspecte ce țin de interpretarea probelor ți a textelor de lege incidente în speță, de către judecătorul fondului, tribunalul apreciază că, contestația în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Ca parte căzută în pretenții, pe temeiul disp. art.453 Cod Procedură Civilă, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de către intimată în calea de atac constând în onorariu avocat ales, conform chitanței de la fila 24 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul G. M., domiciliat în . împotriva deciziei civile nr.793 din data de 02 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția I civilă în dosar nr. _, în contradictoriu cu intimata pârâtă G. LUCREȚIA, domiciliată în . precum și cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat B. L., cu sediul în mun. Suceava, ., . A, ., ca nefondată.
Obligă contestatorul să plătească intimatei, suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 OCTOMBRIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. M. G. F. Ș. L.
N. F. G.
Red. C.M.N.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.10/24.11.2015.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 1007/2015. Tribunalul SUCEAVA | Reintegrare în familie. Sentința nr. 1576/2015. Tribunalul... → |
|---|
