Pretenţii. Decizia nr. 703/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 703/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 7327/314/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 703
Ședința publică din data de 19 mai 2015
Președinte- T. M.
Judecător - M. C.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta Asociația de P. nr.35 Suceava cu sediul în mun.Suceava, Cl. Burdujeni, nr.8, ., ., împotriva sentinței civile nr.6047 din 12 decembrie 2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul C. G., cu domiciliul în mun.Suceava, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic O. L. pentru reclamanta apelantă, lipsă fiind pîrîtul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 95 pct. 2 și art. 482 din Noul Cod de procedură civilă și avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Reprezentantul reclamantei apelante a depus la dosar delegație de reprezentare, a cerut admiterea apelului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 19.06.2014, reclamanta Asociația de P. nr.35 Suceava a solicitat obligarea pârâtului C. G. la plata debitelor restante acumulate față de asociație în perioada 01.06._14 în valoare totală de 17.205,82 lei, din care suma de 13.168,15 lei cheltuieli de întreținere restante și suma de 4037,67 lei penalități aferente debitelor restante, precum și a penalităților de întârziere aferente debitului, calculate până la achitarea efectivă a debitului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza contractelor de furnizare și prestări servicii încheiate între S.C.” Termica” S.A. Suceava, S.C.” ACET” S.A. Suceava, ceilalți furnizori și Asociația de P. nr. 35 Suceava a livrat pârâtului apă curentă, apă caldă, agent termic, servicii canal, gaz metan, energie electrică pentru spații comune etc. și deși acesta nu a reclamat disfuncționalități în prestarea serviciilor și nici nu a contestat sumele de plată afișate lunar în listele de plată, așa cum prevede Legea nr. 230/2007 cu modificările ulterioare, pentru perioada mai sus menționată, nu a achitat decât sporadic parte din sumele datorate.
A precizat reclamanta că nu au fost calculate penalități mai mari decât valoarea debitului, suma aferentă penalităților fiind mai mare decât debitul principal deoarece pârâtul a refuzat să achite penalitățile, plățile efectuate fiind înregistrate la rubrica cheltuieli de întreținere.
Reclamanta a susținut de asemenea, că prin fapta pârâtului constând în neplata cheltuielilor comune a determinat asociația să nu-și poată achita facturile către furnizori, ajungându-se la sistarea apei calde de către S.C.” Termica” S.A. și a energiei termice.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare s-a prezentat în instanță și nu și-a precizat poziția față de acțiunea reclamantei.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr.6047 din 12 decembrie 2014 a admis în parte acțiunea având ca obiect pretenții; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3050,58 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei 01.06._14 și a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 4037,67 lei reprezentând penalități de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul C. G. a beneficiat constant în perioada 2011-2014 de servicii de întreținere pentru care s-au stabilit cheltuielile ce trebuie suportate, depunându-se la dosar extrasele de pe listele lunare de plată a cotelor de contribuție.
Instanța a reținut că reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata debitelor restante acumulate față de asociație cu titlu de cheltuieli de întreținere în sumă de_,15 lei pentru perioada 01.06._14.
Conform tabelului centralizator depus la dosar pârâtul ar avea în prezent o datorie către asociație în sumă de 13.168,15 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere. Cu toate acestea, din același înscris reiese că la începutul luni iunie 2011 pârâtul ar fi datorat asociației cu titlu de cheltuieli de întreținere sumade 10.117,57 lei care este inclusă în suma de_,15 lei solicitată de reclamantă. Deși îi revenea această obligație, față de dispozițiile art. 249 Cod proc.civ., instanța constată că reclamanta nu a probat faptul că pârâtul datorează reclamantei suma de 10.117,57 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante la începutul lunii iunie 2014 în condițiile în care nu au fost depuse la dosar listele lunare cu cheltuieli de întreținere în care să fie evidențiată această sumă.
Prin urmare, având în vedere listele de plată depuse la dosar și tabelul centralizator instanța a reținut că în perioada 01.06._14 pârâtul a acumulat suma de 9.686,02 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere datorate către asociație. De asemenea, din tabelul centralizator menționat instanța a reținut că în aceeași perioadă pârâtul a plătit către asociație suma de 6635,44 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere. Față de cele arătate, instanța a constatat că pârâtul datorează în prezent reclamantei suma de 3050,58 lei (9686,02 lei - 6635,44 lei = 3050,58 lei) reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei 01.06._14.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De asemenea, art. 49 alin.2 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, stipulează că termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Ca atare, din înscrisurile depuse la dosar – extrasele de pe listele lunare de plată a cotelor de contribuție, instanța reține că pârâtul nu și-au îndeplinit obligația de plată a cotelor de întreținere în sumă de 3050,58 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei 01.06._14, deși a beneficiat pentru apartamentul pe care îl dețin de serviciile furnizorilor de utilități. Împrejurarea neachitării acestei datorii este confirmată, în cauză, de către probele administrate. Astfel, în lumina art. 1516 alin. 1 C.civ. sub aspect probatoriu creditorul este obligat să facă dovada creanței sale, iar apoi odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum însă, în cauză, pârâtul nu a făcut nici o dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către acesta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere în cuantum de 4037,67 lei solicitate de reclamantă, instanța a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 49 al. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Din procesele verbale depuse la filele 53-58 instanța a reținut că pentru anii 2012 și 2013 reclamanta nu a stabilit un sistem propriu de penalizări pentru sumele datorate de pârât cu titlu de restanță cheltuieli de întreținere în condițiile în care a precizat generic că pentru anul 2013 procentul de penalitate poate să fie de maxim 0,2%, iar pentru anul 2012 procentul de penalitate poate fi de la 0-0,15%. Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar instanța nu a putut identifica care a fost procentul de penalitate folosit în vederea calculării penalităților de întârziere pentru anii 2012 și 2013, însă aceste penalități nu au fost calculate în mod legal în condițiile în care nu au fost stabilite prin Hotărâre a Adunării Generale a Asociației de P., astfel cum prevăd dispozițiile legale.
Cu privire la penalitățile de întârziere aferente anilor 2011 și 2014 din înscrisurile depuse la filele 50-52, 59-61 dosar instanța a reținut că pentru anii 2011 și 2014 s-a stabilit un procent de penalitate de întârziere de 0,04% pe zi de întârziere. Cu toate acestea instanța a constatat că nu s-a respectat acest procent de penalitate de 0,04% pentru debitele aferente anilor 2011 și 2014 în condițiile în care algoritmul de calcul al penalităților folosit de reclamantă nu a fost unul corect și legal. Altfel spus nu s-au calculat penalități separat pentru debitul aferent fiecărei luni din fiecare an, pentru a se păstra procentul de penalitate de 0,04 %, stabilit de reclamantă pentru debitele restante aferente anilor 2011 și 2014, ci penalitățile de întârziere au fost calculat la debitele cumulate lună de lună, respectiv an de an din 2011 până în 2014. Față de cele arătate, instanța a apreciat că penalitățile de întârziere aferente debitelor cu tiltu de cheltuieli de întreținere corespunzătoare anilor 2011 și 2014 nu au fost calculate în mod legal motiv pentru care nu sunt datorate.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta Asociația de P. nr.35 Suceava criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că deși instanța de fond a reținut că pîrîtul datorează o sumă de_,57 lei cu titlu de cheltuieli restante în mod greșit a motivat că această restanță nu a fost probată prin listele de plată aferente perioadei anterioare celei solicitate prin acțiune.
A precizat că această datorie este confirmată prin sentința civilă nr.422 din 27 ianuarie 2012 a Judecătoriei Suceava, în care intimatul a fost obligat la plata acestei sume.
De asemenea, a arătat că în mod greșit prima instanță a scăzut din datoria de 9686,02 lei, aferentă perioadei 1 iunie 2011 – 30 ianuarie 2014 sumele plătite de pîrît la data de 11 aprilie 2012 și respectiv 16 septembrie 2012 întrucît, aceste plăți acoperă cea mai veche datorie, ori aceasta este cea reținută prin sentința civilă nr.422 din 27 ianuarie 2012 a Judecătoriei Suceava.
A criticat și neobligarea pîrîtului la plata penalităților aferente perioadei 1 iunie 2011 – 30 ianuarie 2014, menționînd că pîrîtul nu a contestat calculul cotelor de contribuție, conform Legii nr.230/2007.
Intimatul pîrît, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosar întîmpinare.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Faptul că prin sentința civilă nr.422 din 27 ianuarie 2012 a Judecătoriei Suceava, nedepusă la dosar, pîrîtul intimat ar fi fost obligat să plătească reclamantei suma de 10.117,57 lei, cheltuieli de întreținere și 2.247 lei penalități de întîrziere, nu constituie motiv de reiterare a obligațiilor ci, fiind o hotărîre intrată sub puterea lucrului judecat, reclamantul are la îndemînă calea executării silite.
De altfel, acest aspect nu a fost invocat de reclamantă prin cererea introductivă, astfel că în mod corect prima instanță a reținut că pentru perioada precizată în acțiune reclamanta și-a dovedit pretențiile pentru suma de 3.050,58 lei.
Cît privește modalitatea de plată, în mod corect s-a reținut că pîrîtul a achitat în două tranșe parte din debitul datorat perioadei 1 iunie 2011 – 30 ianuarie 2014.
De altfel, reclamanta nu a contestat natura juridică a plății consemnate în centralizator invocînd, pentru prima dată în apel, faptul că sumele de 4185,44 lei, respectiv 2450 lei constituie plăți la o hotărîre judecătorească.
Nici motivul de apel relativ la respingerea penalităților de întîrziere nu poate fi reținut.
Astfel, prevederile Legii nr.230/2007, invocate de apelantă, au fost încălcate prin aplicarea greșită a procentului de penalizări, la debitele cumulate an de an pentru perioada 2011-2014 și nu separat pentru fiecare lună. Faptul că nu au fost contestate de intimat nu constituie motiv de acordare a acestora prin încălcarea dispozițiilor legale.
Nefiind date motivele invocate, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Asociația de P. nr.35 Suceava cu sediul în mun.Suceava, Cl. Burdujeni, nr.8, ., ., împotriva sentinței civile nr.6047 din 12 decembrie 2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul C. G., cu domiciliul în mun.Suceava, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
T. M. Pentru judecător M. C. P. T.
aflat în C.O. semnează
președintele de complet
Red. T.M.
Jud.fond – T. R.
Tehnored.P.T. – Ex.4 – 6 iulie 2015
| ← Cereri. Decizia nr. 88/2015. Tribunalul SUCEAVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
