Revendicare imobiliară. Decizia nr. 37/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 7442/86/2013
Dosar nr._ Contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 37
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.02.2015
PREȘEDINTE: I. M.
JUDECĂTOR: I. G.
JUDECĂTOR: G. P. V.
GREFIER: S. A.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul G. D., domiciliat în ., împotriva deciziei civile nr.1683 pronunțată la data de 20.06.2013 de Tribunalul Suceava – Secția civilă în dosar nr._, intimat fiind B. C. cu același domiciliu.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, a constatat că prin încheierea de ședință pronunțată la data de 26.11.2013 s-a dispus, în baza art. 242 al. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, suspendarea judecării contestației în anulare pentru lipsa nejustificată a părților. Cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea verificării perimării, la data de 26.01.2015, în baza referatului întocmit de Biroul arhivă din cadrul Secției civile a Tribunalului Suceava, așa fiind, instanța a pus în discuție această excepție și a reținut cauza spre soluționare .
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T R I B U NA L U L,
Asupra excepției de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 08.06.2011 sub nr._ , reclamantul G. D. a chemat în judecată pe pârâtul B. C. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ca pârâtul să-i lase în deplină proprietate suprafața de 0,14 ha teren ce face parte din suprafața de 0,38 ha, proprietatea sa, situat în ., județul Suceava, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că este vecin cu pârâtul, care în urma partajului voluntar autentificat de B.N.P. P. A. la data de 11.08.2006 a obținut proprietatea asupra suprafeței de 1.493 mp teren situată în localitatea Adâncata, limitrofă cu .>
A precizat că suprafața de teren de 38 ari a cumpărat-o prin act sub semnătură privată, iar prin sentința civilă nr. 934/2004 a devenit proprietarul acesteia cu toate drepturile. Din această suprafață, mama pârâtului a ocupat suprafața de 14 ari, situație care a fost transmisă pârâtului, motiv pentru care a acționat-o în judecată. Pe parcursul desfășurării proceselor, mama pârâtului a făcut un partaj voluntar prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilele ce se înscriau în titlul de proprietate nr. 1928/1996 și în certificatele de moștenitor nr. 224/2006 și nr. 1697/1987.
A mai precizat că, în momentul în care a aflat de existența acestui partaj, nu a considerat că este necesară introducerea în cauză și a pârâtului, în calitate de nou proprietar al suprafeței de teren revendicate, astfel că acțiunea i-a fost respinsă.
În drept au fost invocate prevederile art. 480 Cod civil.
În dovedire reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 4-10, 27, 77-84) și a solicitat, iar instanța a încuviințat, administrarea probei cu expertiză topografică, fiind întocmit în cauză un raport de expertiză de către experta C. D. (filele 43-48).
Pârâtul B. C. a formulat întâmpinare (fila 12) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că prin sentința civilă nr. 2264 pronunțată la data de 05.05.2010 în dosarul nr._, o primă acțiune a reclamantului, având același obiect, a fost respinsă ca nefondată, reținându-se că suprafața deținută în plus de către familia B. față de cea de 4.500 mp menționată în titlul de proprietate nr. 1928/1996 este de 218 mp, conform raportului de expertiză efectuat în cauză. Instanța nu a putut stabili cine deține surplusul de teren și dacă acesta aparține reclamantului, întrucât nu au fost chemate în judecată toate persoanele menționate în titlul de proprietate între care a intervenit ulterior un partaj voluntar. Concluzia expertului a fost că nu se cunoaște configurația terenului în suprafață de 0,38 ha, proprietatea reclamantului și că nu se poate constata cât teren ocupă pârâta din acesta.
A mai precizat că localizarea suprafeței de 218 mp în . s-a făcut arbitrar, acesta deținând în plus doar 79 mp față de suprafața cu care este intabulat.
În dovedire pârâtul a depus la dosar înscrisuri (filele 18-21, 63-72).
Prin sentința civilă nr.4888 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, reclamantul fiind obligat la plata către pârât a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin Decizia nr. 934 din 07.04.2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în cadrul dosarului nr. 1349/2004(fila 7 dosar), rămasă irevocabilă, s-a constatat că reclamantul G. D. a dobândit, prin cumpărare, de la pârâtul I. G., la 15.09.1993, suprafața de 38 ari teren, situat în intravilanul . G. D., B. D., Z. V. și Drum, plătind un preț de 375.000 lei. În considerentele deciziei s-a reținut că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost reconstituit prin titlul de proprietate nr. 869/1994, iar starea de indiviziune a fost lichidată prin decizia civilă nr. 2603/03.12.2002 a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1876/01.07.2003 a Curții de Apel Suceava. Urmare a sistării stării de indiviziune suprafața de 45 ari grădină ce o includea și pe cea în discuție i-a fost atribuită în lot pârâtului I. G.. Instanța a constatat vânzarea-cumpărarea terenului în suprafață de 38 ari, având în vedere că acesta se afla în patrimoniul pârâtului, dată fiind convenția dintre părți, materializată în înscrisul sub semnătură privată depus la dosarul de fond- fila3.
Prin contractul de partaj nr. 2927 din 11.08.2006 (filele 9-10 dosar) părțile menționate în contract au convenit să iasă din starea de indiviziune în care erau cu privire la imobilele moștenite după defunctul B. M., pârâtului B. C. fiindu-i atribuite suprafața de 1493 mp teren arabil situat în intravilanul satului Adâncata, ., identic cu ., componentă a corpului de proprietate nr. 947, precum și cota de ½ din suprafața de 157 mp teren drum situat în intravilanul satului Adâncata, ., identic cu ., componentă a corpului de proprietate nr. 946, terenuri înscrise în T.P. nr. 1928/1996 (fila 4 dosar).
Terenurile menționate anterior, proprietatea reclamantului, respectiv pârâtului au fost identificate în raportul de expertiză întocmit în cauză de către doamna expert C. D. (filele 43-48). În acest raport s-a arătat că suprafața de 0,38 ha teren la locul numit ,,G.”, proprietatea reclamantului nu a fost măsurată cu ocazia încheierii vânzării și nici nu apare pe vreun plan de situație, după cum nici terenul din care făcea parte, în suprafață de 4500 mp, reconstituit moștenitorilor lui I. D. și N. nu este configurat pe vreo schiță de punere în posesie cu formă și dimensiuni. Coroborând posesia actuală a reclamantului cu vecinătățile înscrise în T.P. nr. 869/1994 emis moștenitorilor lui I. D. și N. d-na expert a stabilit că din suprafața de 3800 mp proprietatea reclamantului se regăsește în prezent în teren numai 2525 mp teren arabil, la care se adaugă drumul privat de 186 mp.
În ce privește terenul proprietatea pârâtului B. C., s-a arătat că, din suprapunerea prezentată în anexa 1 între planul actual și planul recepționat de OCPI Suceava cu nr._/2006 privind c.p. nr. 947 rezultă că posesia actuală a pârâtului B. C. corespunde amplasamentului intabulat al suprafeței de 1493 mp, identică cu c.p. nr. 947, suprafața de 79 mp deținută în plus aflându-se pe latura estică de la pârâu (deci nu pe latura unde se învecinează cu reclamantul).
Analizând situația pe întreg trupul de teren denumit G. D. doamna expert a arătat că suprafața de teren deținută de reclamantul G. D. și B. A. este cu 967 mp mai mică decât cea de 4500 mp din T.P. nr. 869/1994; suprafața de teren deținută de moștenitorii B. M. este cu 218 mp mai mare decât cea de 4500 mp din T.P. nr. 1928/1996, iar suprafața de teren deținută de moșt. A. M. este cu 994 mp mai mare decât cea de 3600 mp din T.P. nr. 1054/1994, în opinia doamnei expert suprafața de teren care îi lipsește reclamantului G. D. aflându-se în terenul deținut de numitul R. P., la sud de terenul pârâtului B. C..
Doamna expert a concluzionat că, față de amplasamentul intabulat al terenului de 1493 mp, identic cu c.p. nr. 947 din CF 420 nedef. Adâncata se poate aprecia că pârâtul nu ocupă teren din terenul reclamantului (suprafața excedentară de 79 mp găsindu-se pe latura estică, spre pârâu).
Instanța a reținut că acțiunea în revendicare imobiliară este acțiunea reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.
În cauza de față reclamantul, care avea această obligație conform art. 129 alin. 1 C.p.c., nu a făcut dovada că pârâtul B. C. ocupă vreo suprafață din terenul proprietatea sa (conform Deciziei nr. 934 din 07.04.2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava), pârâtul exercitând posesia asupra terenului în suprafață de 1493 mp dobândit în baza contractului de partaj nr. 2927 din 11.08.2006 pe amplasamentul intabulat al acestei suprafețe, corespunzător înscrierii în CF a dreptului său de proprietate(fila18). Prin urmare, instanța, în temeiul art. 480 C.civ., a constatat că acțiunea în revendicare este neîntemeiată.
Față de dispozițiile art. 274 C.p.c., dat fiind că reclamantul a căzut în pretenții, instanța l-a obligat la plata către pârât a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat potrivit chitanței de la fila 16 dosar).
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul G. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că prin decizia civilă nr. 934 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava s-a constatat că a dobândit prin cumpărare de la pârâtul I. D. G. suprafața de 38 ari teren situat în intravilanul comunei Adâncata între vecinii B. D., intrând în stăpânirea terenului la data de 15.09.1993.
Consideră că este necesar efectuarea unui supliment la raportul de expertiză deoarece în cele două expertize topo întocmite nu s-a ținut cont de titlul de proprietate nr.1054/20.10.1994 deoarece i s-a măsurat lui R. N. 45 ari în loc de 36 ari, care reprezintă hotarul între R. N. – ca venin și terenul pârâtului B. C., deplasându-l pe pârât peste terenul său.
Pârâtul intimat, prin apărător, nu a depus întâmpinare la recursul formulat de către reclamant însă prezent în instanță a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 1683 din 20.06.2013 Tribunalul Suceava - Secția Civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. D., împotriva sentinței civile nr. 4888 din 30 octombrie 2012 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), pârât intimat fiind B. C..
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că pretențiile reclamantului vizează obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate suprafața de 0,14 ha teren ce face parte din suprafața de 0,38 ha, proprietatea sa, situat în ., județul Suceava.
Din analiza probatoriului administrat în cauză tribunalul a constatat că reclamantul recurent a dobândit prin cumpărare la data de 15.09.1993 de la pârâtul intimat suprafața de 38 ari teren situat în intravilanul comunei Adâncata, jud. Suceava, între vecinii G. D., B. D., Z. V. și drum, vânzare ce a fost validată prin decizia nr.934 din 7.04.2004 a Curții de Apel Suceava. Cu ocazia încheierii înscrisului sub semnătură privată și nici în dosarul în care a fost validată vânzarea nu a fost măsurat terenul și nu a fost întocmit un plan de situație privind amplasamentul acestuia și vecinătățile. Expertiza efectuată în cauză de către expert D. C. a constatat că din suprafața de 38 ari teren cumpărat reclamantul recurent deține în prezent doar 2711 mp, identificați arbitrar cu parcelele nr.2A de 2525 mp și nr.11 de 186 mp din anexa 1 la raport.
În speță, nefiind cunoscută configurația terenului de 38 ari cumpărați de reclamantul recurent prin înscrisul sub semnătură privată validat prin decizia civilă nr.934 din 7.04.2004 a Curții de Apel Suceava, nu s-a putut constata dacă pârâtul intimat ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea reclamantului recurent.
Față de situația de fapt reținută, tribunalul a apreciat că în cauză nu se impune completarea probatoriului cu un supliment la raportul de expertiză, proba solicitată nefiind concludentă și pertinentă soluționării cauzei.
Prin urmare, cum din înscrisurile aflate la dosar și probatoriul administrat nu rezultă că pârâtul B. C. ocupă vreo suprafață de teren din terenul reclamantului dobândit prin cumpărare potrivit deciziei nr.934 din 7.04.2004 a Curții de Apel Suceava, în baza disp.art.312 Cod procedură civilă tribunalul a respinse recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul G. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, reiterând în esență motivele din cerea de recurs.
La termenul de astăzi, 25.02.2015 din oficiu, instanța a pus în discuție excepția perimării contestației în anulare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate instanța reține că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 26.11.2013, când prin încheiere instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, față de lipsa nejustificată a părților și de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina acestora.
Conform art. 248 Cod procedură civilă orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire, se perimă de drept, chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an.
Așadar, în conformitate cu acest text legal, în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură, intervine perimarea. Aceasta are o natură juridică mixtă, în sensul că este atât o sancțiune procedurală, de aplicație generală, care operează în ipoteza nerespectării termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței, vreme îndelungată, în judecată.
Având în vedere că în cauza de față nu s-a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii mai mult de un an, instanța urmează să admită excepția perimării și să constate perimată contestația în anulare de față.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite excepția perimării contestației în anulare.
Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul G. D., domiciliat în ., împotriva deciziei civile nr. 1683 pronunțată la data de 20.06.2013 de Tribunalul Suceava – Secția civilă în dosar nr._, intimat fiind B. C., cu același domiciliu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.02.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. M. I. G. G. P. V.
Grefier,
S. A.
Red./Tehnored. IM/2ex/27.02.2015
jud. rec. S. A.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 40/2015. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 273/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
