Partaj judiciar. Decizia nr. 273/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 273/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 6199/285/2012
Dosar nr._ Partaj judiciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 273
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 FEBRUARIE 2015
PREȘEDINTE: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de către pârâții G. I. I. – prin reprezentant legal G. V., G. V., G. M. și de către reclamantul G. Ș., împotriva sentinței civile nr. 1765 din data de 27 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții B. A., G. M., C. (fostă G.) E., G. I. V., G. D., D. (fost G.) G. și R. (căsătorită G.) M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul apelant G. V., avocat C. C., ce substituie pe avocat Dumitrașchievici D., pentru reclamantul apelant, și pârâții intimați B. A., C. (fostă G.) E., G. D. și R. (căsătorită G.) M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul reclamantului apelant depune la dosar delegație de substituire.
Instanța aduce la cunoștință părților prezente că prin încheierea camerei de consiliu nr. 112 din data de 26 februarie 2015 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de către reclamantul apelant din prezenta cauză și s-a dispus scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 627,75 lei aferentă cererii de apel.
Întrebată fiind, pârâta intimată B. A. arată că renunță la sultele stabilite de către prima instanță în favoarea ei și a primit în schimbul sultelor terenuri zestre, susținerile acesteia fiind consemnate într-un proces verbal atașat separat la dosar.
Pârâtul apelant G. V. precizează că cererea propriu-zisă pentru calea de acces la bucătăriei a adresat-o instanței la momentul cercetării la fața locului.
Părțile prezente, luând pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța acordă cuvântul atât pe excepția netimbrării apelului declarat de către pârâtul apelant G. I.-I., invocată, din oficiu, la termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2015, cât și pe fondul cauzei.
Pârâtul apelant G. V. solicită admiterea apelului său, anularea apelului declarat de către pârâtul apelant G. I.-I., ca netimbrat, iar cu privire la apelul declarat de către reclamantul apelant, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al acestuia.
Pârâta intimată B. A. arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al apelurilor formulate în cauză.
Pârâta intimată C. (fostă G.) E. arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al apelurilor formulate în cauză, cu precizarea că ea nu trebuie să achite sultă.
Instanța îi aduce la cunoștință pârâtei intimate că nu a declarat apel în cauză.
Pârâta intimată R. M. solicită respingerea apelurilor.
Apărătorul reclamantului apelant solicită admiterea apelului, cu precizarea că motivele de apel nr. 2, 4 au fost „rezolvate” prin declarația dată de către pârâta intimată B. A., părțile s-au înțeles cu privire la posesie și atribuirea loturilor.
În ceea ce privește primul motiv de apel, arată că instanța de fond trebuia să aibă în vedere că părțile, atât la momentul cercetării la fața locului, cât și ulterior în instanță, au convenit ca accesul la fântână să fie comun, iar cu privire la motivul de apel nr. 3, precizează că în mod greșit prima instanță l-a obligat pe reclamantul apelant să suporte în exclusivitate cheltuielile de judecată, fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la celelalte apeluri, arată că le lasă la aprecierea instanței.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 13.11.2012, sub nr._, reclamantul G. Ș. i-a chemat în judecată pe pârâții B. A., G. M., C. (fostă G.) E., G. I. V., G. D., G. I.-I.-prin reprezentant G. V., G. V., D. (fostă G.) G., R. (căsătorită G.) M. și G. M., solicitând partajarea averii rămasă după autorii comuni G. G. și G. R., constând din suprafața de 5,75 ha teren prevăzută în titlul de proprietate 3230/2001, terenuri situate pe raza loc. Vicovu de Sus-L., să se constate că părțile din proces au calitatea de moștenitor legali-fiu și nepoți de fiu, în cote de 1/6 p.i., pentru fiecare tulpină, să se formeze loturi în natură, pe cât posibil conform posesiei actuale., împărțită prin înțelegere.
În motivare a arătat că părților din proces li s-a reconstituit dreptul de proprietate după defuncții G. G., decedat la 31.12.1973 și G. R., decedată la 27.12.1983, conform titlului de proprietate nr. 3230/2001.
În anul 2010 a decedat G. I., rămânând ca moștenitori copiii fiului I., predecedat în 2006, G. M., E., I., D., I. și I., precum și fiul G..
În anul 2004 a decedat fiica R. I., rămânând ca moștenitoare R. M..
A precizat reclamantul că terenurile sunt deținute astfel: B. A. (fiică)-15 ari extravilan și 40 ari intravilan, G. I. (fiu)-33 ari extravilan și 38 ari intravilan, G. V. (fiu)-23 ari extravilan și 52 ari intravilan, G. Ș. (fiu)-66 ari intravilan, G. M. (fiică)-62 ari extravilan Bahniță, R. I. (fiică)-1 ha.
Prin sentința civilă nr. 1765 din data de 27 mai 2014, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea civilă de partaj succesoral formulată de reclamantul G. Ș., în contradictoriu cu pârâții B. A., G. M., C. (fostă G.) E., G. I. V., G. D., G. I.-I. - prin reprezentant G. V., G. V., D. (fostă G.) G., R. (căsătorită G.) M. și G. M..
A constatat că moștenitorii defunctului G. G. și R. sunt: reclamantul G. Ș., pârâții B. A., G. V., G. M., în calitate de fii ai defuncților, R. M.-în calitate de nepoată de la fiica I., D. G., G. M., E., I., D., I. I., în calitate de nepoți de la fiul I., toți cu o cotă de câte 1/6 din masa succesorală.
A constatat că masa succesorală rămasă după defuncți se compune din suprafața de 5,75 ha teren situat pe raza loc. Vicovu de Sus, evidențiat în titlul de proprietate nr. 3230/2001 și în raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de Ș. M., în valoare de 178.690 lei.
A dispus încetarea stării de indiviziune existentă între părți prin atribuire de loturi în natură, conform expertizei efectuate (raport și supliment).
A atribuit reclamantului G. Ș. lotul nr. 1, format din: . de 6623 m.p. și . de 807 m.p., din Trupul 1, în valoare de 32.692 lei.
A atribuit pârâtului G. V. lotul nr. 2 format din . de 6240 m.p., . de 1147 m.p. și . de 860 m.p. din Trupul 1, în valoare de 36.287 lei.
A atribuit pârâtei B. A. lotul nr. 3, format din . de 1496 m.p. din Trupul 1 și . de 661 m.p. din Trupul 2, în valoare de 9491 lei.
A atribuit pârâtei G. M. lotul nr. 4, format din . de 7000 m.p. și . de 945 m.p. din Trupul 1, în valoare de 34.958 lei.
A atribuit pârâților D. G., G. M., G. E., G. D., G. I. I. lotul nr. 5 format din . de 4710 m.p. din Trupul 1, . de 3978 m.p. din Trupul 2, . de 20.000 m.p. din Trupul 3, în valoare de 60.228 lei.
A atribuit pârâtei R. M. lotul nr. 6 format din . de 500 m.p. din Trupul1 și . de 2533 m.p. din Trupul 3, în valoare de 5034 lei.
Terenurile au fost identificate în raportul de expertiză și suplimentul la raportul de expertiză întocmite de expert Ș. M..
A menținut starea de indiviziune existentă între părți cu privire la suprafața de 269 m.p. teren cu fântână-evidențiată ca o cale de acces comună în planul întocmit de expert Ș. M..
A obligat reclamantul G. Ș. să ridice porțiunea de gard ce împrejmuiește fântâna proprietate comună a părților.
Pentru egalizarea valorică a loturilor a obligat pe pârâții D. G., G. M., G. E., G. D., G. I. I. (titularii lotului 5) să plătească pârâtei R. M. suma de 24.748 lei cu titlu de sultă și pârâtei B. A. suma de 5698 lei cu același titlu.
A obligat pe reclamantul G. Ș. să plătească pârâtei B. A. suma de 2910 lei cu titlu de sultă.
A obligat pe pârâtul G. V. să plătească pârâtei B. A. suma de 6505 lei cu titlu de sultă.
A obligat pe pârâta G. M. să plătească pârâtei B. A. suma de 5176 lei cu titlu de sultă.
A obligat pârâții să plătească reclamantului câte 102 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (titularii lotului 5 au împreună această obligație).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În urma identificării și măsurătorilor efectuate în teren în prezența părților, pe limitele indicate de aceștia, s-a identificat suprafața de_ m.p. teren formată din 4 trupuri divizate în 14 parcele, în funcție de posesia asupra acestor terenuri, conform anexelor 1,2 și 3 din raportul de expertiză întocmit de expertul Ș. M..
În trupul 1, . 6240 m.p. este deținută de G. V., . de 6623 m.p. este deținută de G. Ș., . de 4710 m.p. este deținută de C. E., în calitate de moștenitoare a lui G. I., . de 1147 m.p. este deținută de G. V., . de 807 m.p. este deținută de G. Ș., . de 860 m.p. este deținută de G. V., . de 7000 m.p. este dețiută de G. M., . de 945 m.p. este deținută de G. M., . de 1496 m.p. este deținută de B. A. și . de 500 m.p. este deținută de moștenitorii lui S. M..
În trupul 2, . de 661 m.p. este deținută de B. A..
În trupul 3, . de 2533 m.p. este deținută de moștenitorii lui S. M. și . de 3978 m.p. este deținută de B. A..
În trupul 4, . de 20.000 m.p. este deținută de B. A..
Instanța a luat act de înțelegerea copartajanților în sensul că lotizarea urmează a avea în vedere terenurile așa cum sunt deținute în posesie.
Instanța a admis acțiunea, dispunând încetarea stării de indiviziune dintre părți și atribuirea de loturi conform posesiei și deținerii terenurilor.
Pentru egalizarea valorică a loturilor, instanța a acordat și a calcult diferențe sub formă de sulte.
În baza disp. art. 274 Cod pr.civilă, pârâții au fost obligați să plătească reclamantului cheltuieli de judecată
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții G. I. I. – prin reprezentant legal G. V., G. V., G. M. și reclamantul G. Ș..
Prin apelul său, pârâtul G. I.-I. a arătat următoarele:
- instanța de fond i-a încălcat drepturilor sale succesorale din perspectiva stabilirii masei succesorale, a drepturilor ce i se cuvin din averea succesorala, a modalității de atribuire a loturilor si nu in ultimul rând a calculului sultelor si cheltuielilor de judecata.
- nu este mulțumit de terenurile ce i-au fost atribuite si de faptul ca trebuie sa plătească sulta, sume pe care nu și le permite.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecarea la instanța de fond.
A invocat disp.art.312 al. (2), (3) si (5) C.P.Civila, art. 304 ind. 1 C.P. Civila, art. 304 pct. 7 si 9 C.P.Civila.
Solicită cheltuieli de judecata.
Prin apelul lor, pârâții G. V. și G. M. au arătat că sentința civilă atacată nu respectă în totalitate voința părților la încetarea stării de indiviziune.
În fapt, prin sentința civilă nr. 1765/27.05.2014 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis acțiunea civilă având ca obiect partajul succesoral al bunurilor rămase ca moștenire după defuncții părinți G. G. și G. R., instanța atribuind lotizările întocmite de expertul tehnic judiciar Ș. M..
În fața instanței (în timpul cercetării la fața locului) și a expertului, au fost de acord toți ca loturile deținute de ei sa rămână așa, după voința lor, dar când i s-a comunicat sentința a observat că instanța „pentru egalizarea valorică a loturilor" l-a obligat la plata sumei de 6505 lei cu titlu de sultă către B. A., ignorând voința acesteia din urma, care a susținut că nu are pretenții la teren deoarece și-a întocmit titlu de proprietate separat nr. 3023/24.06.1999, întrucât s-a căsătorit înainte de colectivizare și și-a luat terenul în zestre (pag. 4 din raportul de expertiză). Prin urmare, ea nu are nevoie de sultă întrucât deține alte terenuri tot de la defuncții lor părinți. Tot așa și sora sa, G. M. a fost obligată la plata unei sulte de 5176 lei tot lui B. A., deși aceasta din urmă nu a ridicat nici o pretenție după cum a specificat anterior.
La fel s-a întâmplat și cu sulta stabilită de instanță pentru celelalte părți. Și ceilalți frați G. I., S. M., G. M. și-au luat terenul în zestre și nu au mai ridicat pretenții.
În timpul cercetării la fața locului, a solicitat instanței să clarifice prin hotărâre și accesul pe lângă o bucătărie a sa, învecinată cu G. Ș., întrucât acesta nu îl lasă să treacă pe trotuarul de sub streșina sa pentru a șterge măcar geamurile, lucru ce nu s-a întâmplat.
Cu excepția acestor erori, pe care a solicitat ca instanța să le îndrepte, loturile de teren atribuite sunt conforme cu voința lor și a solicitat a fi păstrate și în hotărârea ce se va da, inclusiv să se mențină starea de indiviziune cu privire la suprafața de 269 mp teren cu fântână deoarece este o cale de acces comună.
În drept, a invocat dispozițiile art. 282 - 298 din Codul de procedură civilă, precum și art. 669 din Codul civil.
Prin urmare, a solicitat admiterea apelului, de3sființarea în parte a sentinței civile atacate în sensul scoaterii plății sultei între moștenitori, să se reglementeze accesul pe lângă bucătăria sa pe trotuarul de sub streașină și să se mențină celelalte dispoziții ale sentinței, în ceea ce privește lotizarea terenului, inclusiv menținerea stării de indiviziune cu privire la suprafața de 269 mp teren cu fântână deoarece este o cale de acces comună.
Prin apelul său, reclamantul a arătat următoarele:
1. În lotul său a fost atribuit corect terenul, conform posesiei de peste 25 de ani, dar în mod greșit prima instanță l-a obligat să ridice porțiunea de gard ce înconjura fântâna la care aveau acces toate părțile din proces.
- în momentul în care s-a făcut cercetarea locală, în prezența judecătoarei, a convenit, datorită animozităților cu G. V., să întoarcă partea lemnoasă de la suprafața pământului cu gura de acces a fântânii ca aceasta să fie orientată spre ulița comună, în acest fel fântâna să nu mai apară în curtea sa și gardul ce-i delimitează proprietatea să fie lipit de partea opusă de fântână.
Prin felul cum s-a pronunțat hotărârea, hotarul curții dinspre fântână apare ca o linie frântă și nu continuă ceea ce îi îngustează poarta mare de intrare în curte cu un metru făcându-i imposibilă . cu un camion sau cu o mașină de intervenție.
Practic acel metru de la fântână până la gardul locuinței nu folosește nimănui, fiind doar o problemă șicanatoare din partea lui G. V., care de altfel locuiește în partea opusă acestei fântâni.
Practic fântâna este dezafectată, există doar pentru că a rămas de la părinți și toți sunt racordați la apa curentă a orașului.
Ca urmare a modificării poziției fântânei și a posibilității accesului tuturor, în vara acestui an, refăcând gardul din fața gospodăriei a prelungit poarta mare cu un metru și în timpul lucrărilor G. V. care lucrează la Primărie a venit cu jandarmi, poliție și persoana de la urbanism, obligându-l să oprească lucrările până la definitivarea hotărârii.
2. Un alt motiv de apel îl constituie faptul că nimeni nu a cerut sultă, iar
instanța le-a calculat.
3. Al treilea motiv îl constituie greșita calculare a cheltuielilor de judecată, cheltuieli suportate în exclusivitate de el, constând din 2.000 lei și onorariul de avocat conform chitanței de la dosar.
4. Un alt motiv îl constituie greșeala instanței prin care a fost obligat să plătească sultă față de B. A. care în mod expres în instanță a arătat că nu vrea să primească nimic din acest titlu, ea fiind înzestrată cu teren la data căsătoriei și aceeași suprafață de 1496 mp și 661mp se regăsesc și pe titlul ei separat, împreună cu soțul ei.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, mai ales că hotărârea s-a pronunțat de către un alt judecător decât cel ce a instrumentat cauza.
Pârâta R. M. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu ceea ce i s-a dat prin sentința civilă atacată.
În ceea ce privește apelul declar de către pârâții G. V., G. M., a arătat că nu este de acord cu cele afirmate de către aceștia, în sensul scoaterii sultei între moștenitori. Ea nu renunță la drepturile menționate în sentință. Conform sentinței pârâții – titularii lotului nr. 5 – trebuie să-i plătească suma de 24.748 lei cu titlu de sultă.
A arătat că este de acord cu interogatoriul părților. Nu a fost întrebată de nimeni dacă este de acord cu renunțarea de bună voie a acestor drepturi ce i se cuvin.
Pârâta intimată B. A., prezentă la dezbateri, a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al apelurilor formulate în cauză.
Pârâta intimată C. (fostă G.) E. prezentă la dezbateri, a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al apelurilor formulate în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
1. În ceea ce privește apelul pârâtului G. I. – I.
Conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii (...) instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. A.. 3 al art. 20 prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii.
De asemenea, art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar stabilește că în cazul nerespectării dispozițiilor acestui act normativ privind plata timbrului judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Tribunalul reține că prezenta cale de atac nu face parte din categoria celor scutite prin lege de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a celor două sume (taxă judiciară de timbru – 627,75 lei și timbru judiciar – 2,5 lei), deși i s-a adus la cunoștință îndatorirea prin citația comunicată cu mai mult de 15 zile anterior termenului de judecată (f.22).
Față de aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, tribunalul va anula apelul declarat de către pârâtul G. I.-I., ca netimbrat.
2. În ceea ce privește apelul pârâților G. V. și G. M.
Aceștia critică obligarea lor la sulte. Prin sentința apelată, cei doi pârâți au fost obligați să plătească sulte pârâtei B. A., 6505 lei, respectiv 5176 lei.
Pârâta B. A. s-a prezentat în fața tribunalului și a arătat că renunță la aceste sulte, în contul terenurilor zestre primite.
Astfel, se impune admiterea acestei critici și înlăturarea sultelor, față de înțelegerea părților, conform art. 6734 din vechiul Cod de procedură civilă.
Nu s-a formulat o cerere propriu-zisă pentru acces pe lângă bucătărie de către pârâtul G. V.. D. cu ocazia cercetării la fața locului, așa cum arată și în memoriul de apel, acesta a făcut vorbire de un asemenea acces, fără însă a formula o pretenție propriu-zisă pe cale reconvențională, instanța fiind obligată sa se pronunțe în limitele sesizării ei, conform principiului disponibilității. O asemenea cererea trebuie să îndeplinească rigorile prev. de art. 112 si art. 119 din vechiul Cod de procedură civilă, inclusiv obligația de plată a taxei judiciare de timbru.
Dacă ar fi să considerăm cererea pentru acces bucătărie doar o apărare de fond, aceasta privește lotizarea, să i se asigure o suprafață de teren pe lângă bucătărie.
Dar acest pârât a fost de acord cu lotizarea conform raportului de expertiză și suplimentului, efectuate în cauză, care nu reglementează un asemenea acces. Fiind de acord și acest pârât cu propunerea de lotizare din lucrările de specialitate întocmite, prima instanță nu putea decât să omologheze respectivul proiect de lotizare, întrucât primează acordul părților, conform art. 6734 din vechiul Cod de procedură civilă.
Nici în apel nu s-a solicitat o nouă expertiză sau un nou supliment pentru o eventuală relotizare.
Nu se pot formula cereri noi direct în apel, conform art. 294 al. 1 din vechiul Cod de procedură civilă. Mai mult, nici la prima instanță, nici în cererea de apel, nu s-a arătat în ce modalitate să se exercite acest acces, de exemplu pentru ce lucrări, cu ce frecvență, pentru ce durată, etc., cererea fiind mult prea vagă și neclară.
De altfel, nu s-au propus probe pentru a se proba o asemenea pretenție, deși cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească.
3. În ceea ce privește apelul reclamantului G. Ș.
În mod corect prima instanță l-a obligat pe acesta să ridice gardul ce împrejmuiește fântâna, proprietatea . aceasta le aparține tuturor, trebuie să se permită tuturor părților accesul la ea, pentru asigurarea dreptului de folosință. Amplasarea respectivului gard de către reclamant obstrucționează nejustificat dreptul de folosință a coproprietarilor, fiind un act de uzurpare din partea reclamantului.
De reținut că la termenul de judecata din 25 martie 2014, în prezența reclamantului, apărătoarea acestuia a arătat că acesta este de acord să ridice gardul de la fântâna până la efectuarea cercetării locale (f. 127, judecătorie).
La următorul termen de judecata (f. 139, judecătorie), pârâții au arătat că reclamantul nu și-a îndeplinit această obligație, aspect confirmat ulterior și de cercetarea la fața locului (f. 146, judecătorie). Cu această ocazie s-a constatat că, inițial, toate părțile au avut acces la fântâna, însă, în prezent, reclamantul, prin amplasarea unui gard, a inclus-o în curtea sa.
Reclamantul s-a obligat să ridice gardul respectiv, nerezultând că părțile s-au înțeles cu acesta doar să reorienteze gura de acces a fântânii.
Reclamantul contestă lotizarea, în sensul că hotarul curții dinspre fântână apare ca o linie frântă și nu continuă, în discuție fiind o suprafață de cca. 1 m.
Prima instanță a omologat raportul de expertiză și suplimentul ulterior, cu privire la lotizare. De observat că reclamantul nu a formulat obiecțiuni cu privire la proiectul de lotizare, fiind de acord cu acesta.
Mai mult, nici în apel nu a solicitat alte probe și nu a prezentat un alt proiect de lotizare. Cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească.
Nu rezultă că fântâna este în prezent dezafectată, aceasta fiind principalul punct litigios între părți.
Sistarea lucrărilor de refacere a gardului reclamantului nu face obiectul prezentei cauze.
Rezultă că aceste critici sunt nefondate.
Reclamantul apelant mai critică stabilirea sultelor. Acesta are interes să critice doar sulta la care el a fost obligat (2910 lei către pârâta B. A.). Sulta către pârâta R. M. nu îl privește. De altfel, aceasta, prin întâmpinare, solicită menținerea sultei stabilite în favoarea sa.
Față de renunțarea la sultă, exprimată de pârâta B. A., se impune înlăturarea acesteia.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reclamantul a făcut dovada achitării taxei de timbru de 614 lei și timbru judiciar de 3 lei (f. 46, judecătorie). Nu rezultă cheltuielile de judecată de 2000 lei și plata onorariului avocațial. În mod corect, cheltuielile dovedite au fost împărțite la 6, pe tulpini, proporțional cu cotele de moștenire, toate părțile având dublă calitate, de reclamant și pârât, față de obiectul litigiului, partaj.
Sentința a fost pronunțată de același judecător, care a participat anterior la judecata cauzei.
În consecință, conform art. 296 din vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul va admite apelurile formulate de reclamant si pârâții G. V. și G. M..
Va schimba în parte sentința civilă nr. 1765/27.05.2014 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul că:
Va lua act că pârâta-intimată B. A. a renunțat la sulta stabilită prin sentință în favoarea sa și în sarcina reclamantului G. Ș., pârâților G. V. și G. M. și, pe cale de consecință:
Va înlătura obligația stabilită prin sentință în sarcina reclamantului G. Ș. și a pârâților G. V. și G. M. de a plăti sultă pârâtei B. A..
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Ajutorul public judiciar acordat reclamantului rămâne în sarcina statului, văzând că majoritatea criticilor sale sunt nefondate. S-a admis doar cererea de înlăturare a sultei, ca urmare a tranzacționării cu B. A., deci celelalte părți nu au căzut în pretenții.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul pârâtului G. I.-I., împotriva sentinței civile nr. 1765 din data de 27 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții B. A., G. M., C. (fostă G.) E., G. I. V., G. D., D. (fost G.) G. și R. (căsătorită G.) M..
Admite apelurile declarate de către pârâții G. V., G. M. și de către reclamantul G. Ș., împotriva sentinței civile nr. 1765 din data de 27 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții B. A., G. M., C. (fostă G.) E., G. I. V., G. D., D. (fost G.) G. și R. (căsătorită G.) M..
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1765/27.05.2014 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul că:
Ia act că pârâta-intimată B. A. a renunțat la sulta stabilită prin sentință în favoarea sa și în sarcina reclamantului G. Ș., pârâților G. V. și G. M. și, pe cale de consecință:
Înlătură obligația stabilită prin sentință în sarcina reclamantului G. Ș. și a pârâților G. V. și G. M. de a plăti sultă pârâtei B. A..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond P. D.
Tehnored. S.A.M.
13 ex./18.03.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 37/2015. Tribunalul SUCEAVA | Grăniţuire. Decizia nr. 278/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
