Revendicare imobiliară. Decizia nr. 40/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 439/86/2015
Dosar nr._ - revizuire -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 40
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 FEBRUARIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenta P. A., domiciliată în localitatea Sucevița, nr.606, județul Suceava împotriva deciziei civile nr. 639 din data de 11 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații S. N. G. și S. M., ambii domiciliați în localitatea Sucevița, nr.607, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat C. G. pentru revizuentă și avocat R. M. E. pentru intimați, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că prin serviciul de arhivă s-a atașat prezentei cauzei de către Judecătoria Rădăuți cu adresa din 04.02.2015 a dosarului nr._ în care s-a pronunțat decizia civilă a cărei revizuire se solicită (fila 9).
Totodată, prin serviciul de arhivă a fost depusă la dosar nota de concluzii remise de revizuentă (filele 10,11).
Avocat R. M. E. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării reprezentării juridice în instanță a intimaților (fila 12).
De asemenea, avocat C. G. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării reprezentării juridice în instanță a revizuentei precum și chitanța . nr._ din 26.02.2015 în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei (fila 15, 16).
Instanța ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii de revizuire promovată în cauză, constată revizuirea legal timbrată și dispune anularea acestora.
Apoi, văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată revizuirea în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat C. G. pentru revizuentă solicită în conformitate cu disp. art. 322 pct.9 Cod Procedură Civilă, admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei civile, respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțate de instanța de fond în conformitate cu motivele dezvoltate în petit.
De asemenea solicită a se lua act și de nota de concluzii depusă pentru termenul de astăzi la dosar de revizuentă. Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței de la fila 15 dosar.
Avocat R. M. E. pentru intimați solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată apreciind că în cauză este dată autoritatea de lucru judecat și că nu sunt date motivele de revizuire prevăzute de disp. art.322 pct.9 Cod Procedură Civilă. Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la fila 13 dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.6958/285 din 11 noiembrie 2011 reclamanta P. A. i-a chemat în judecată pe pârâții S. N. G. și S. M., solicitând instanței să-i oblige pe aceștia să-i predea în deplină proprietate suprafața de aproximativ 1.500 mp teren, pe care aceștia i-au ocupat abuziv și care face parte din pf 160/2, pf 161/1 și pv 232 din CF 279 Sucevița.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara parcelelor sus-menționate (în calitate de moștenitoare, prin transmiteri consecutive, a proprietarei tabulare Gromec Axenia). Pârâții i-au ocupat abuziv terenul revendicat, prevalându-se de un contract de vânzare-cumpărare prin care au cumpărat însă alte parcele decât cele din litigiu.
La primul termen de judecată – cel din 14 decembrie 2009 – reclamanta și-a completat acțiunea, arătând că solicită și obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor edificate pe terenul revendicat.
Pârâții au depus întâmpinare (filele 29-30) prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat, fără să indice la ce hotărâre fac referire. Ulterior, la termenul de judecată din 22 martie 2010, pârâții au indicat sentința civilă nr.756/02.03.2009 a Judecătoriei Rădăuți.
Dar, întrucât pârâții – în susținerea excepției – au depus la dosar mai multe hotărâri judecătorești, instanța a analizat excepția invocată prin prisma tuturor acestora, și anume:
- sentința civilă nr.2201/12 august 2005 a Judecătoriei Rădăuți (filele 46-47), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1867/27.10.2006 a Tribunalului Suceava (filele 53-54);
- sentința civilă nr.756/02.03.2009 a Judecătoriei Rădăuți (fila 31), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1425/01.09.2009 a Tribunalului Suceava (filele 32-33);
- decizia nr.1181/20.05.2008 a Tribunalului Suceava (filele 44-45)
1.Referitor la sentința civilă nr.2201/12.08.2005 a Judecătoriei Rădăuți
Prin această sentință a fost respinsă o acțiune în revendicare, formulată de reclamantă împotriva pârâților, vizând aceeași suprafață de teren. Dar, în considerentele sentinței, se menționează expres că se respinge acțiunea deoarece: „reclamanta nu a făcut dovada că pârâții îi ocupă terenul pe care l-a primit moștenire de la Gromec E. conform testamentului din anul 1996”, această argumentare fiind reiterată și la finalul motivării hotărârii.
Ori, o asemenea hotărâre nu dobândește putere de lucru judecat deoarece instanța nu a analizat situația juridică a terenului din litigiu (nu a analizat drepturile părților asupra acestuia), ci a avut în vedere exclusiv o situație de fapt, care se poate schimba oricând.
Este adevărat că, în considerentele deciziei civile nr.1867/27.10.2006 a Tribunalului Suceava se menționează că reclamanta nu a dovedit dreptul său de proprietate asupra terenului din litigiu. Dar, deși avea posibilitatea să o facă, tribunalul nu a înlocuit motivarea instanței de fond cu propria motivare. În această situație, hotărârea în raport de care se poate analiza existența autorității de lucru judecat este exclusiv sentința judecătoriei (dispozitiv și, în subsidiar, considerentele), față de care, după cum s-a arătat, nu este dată această excepție.
Pe de altă parte, în cererea sa de recurs, reclamanta a criticat exclusiv situația de fapt reținută de instanța de fond (aspect reținut chiar și în considerentele deciziei civile nr.1867/27.10.2006 a Tribunalului Suceava). Analizând toate încheierile de ședință din cele două cicluri procesuale desfășurate în fața instanțelor de control judiciar, judecătoria constată că niciodată, în nici o împrejurare, nu s-a pus în discuție însuși dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu.
Așadar, tribunalul a făcut referiri la dreptul pretins de reclamantă fără să existe dezbateri contradictorii sub acest aspect și fără ca, măcar, reclamanta să fie interesată să-și susțină dreptul de proprietate (reclamanta era interesată exclusiv să combată situația de fapt reținută de instanța de fond).
În consecință, instanța apreciază că nu există autoritate de lucru judecat.
2.Referitor la sentința civilă nr.756/02.03.2009 a Judecătoriei Rădăuți
Reclamanta a formulat o nouă acțiune în revendicare, împotriva pârâților, dar aceasta a fost respinsă prin sentința civilă nr.756/02.03.2009 a Judecătoriei Rădăuți, considerându-se că există autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.2201/12.08.2005 a Judecătoriei Rădăuți.
În mod evident, nu s-a observat că, prin hotărârea anterioară, nu s-a analizat drepturile părților, ci s-a avut în vedere doar o situație de fapt vremelnică. Dar, cum în mod corect reține Tribunalul Suceava în considerentele deciziei civile nr.1425/01.09.2009: „autoritatea de lucru judecat este independentă de calitatea soluției pronunțare anterior”.
Așadar, formal, instanța constată că în speță sunt incidente prev. art.1201 C.civ.
Dar, după cum s-a arătat, în anul 2005 reclamantei i s-a respins o acțiune în revendicare fără să se analizeze dreptul său de proprietate. De atunci și până în prezent reclamanta nu a mai avut niciodată posibilitatea reală, efectivă să-și apere acest drept.
În jurisprudența sa constantă, inclusiv în numeroase cauze contra României (Cauza V. I. c României, paragraful 44; Cauza L. c Romniei, paragraful 36; Cauza L. c României, paragraful 60; Cauza D. c României, paragraful 34; Cauza L. și alții c României, paragraful 63), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, iar legislațiile naționale pot reglementa anumite restricții, dar „restricțiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea manieră sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa”. Curtea a mai statuat că, „orice prevedere a Convenției /…/ trebuie să se interpreteze astfel încât să garanteze drepturile concrete și efective, nu teoretice și iluzorii”, precum și că „dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat drept unul efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat „reținute”, adică analizate corespunzător de către instanța sesizată”.
În consecință, instanța constată că, dacă ar admite excepția autorității de lucru judecat, ar însemna să nege dreptul de proprietate al reclamantei, fără ca vreo instanță de judecată să fi analizat acest drept în mod efectiv. În acest caz, autoritatea de lucru judecat nu mai apare ca o restricție firească, normală a dreptului de acces la justiție, ci ar atinge în însăși substanța sa acest drept.
Constatând că, în speță, aplicarea unor dispoziții ale dreptului intern (art.1201 C.civ, art.166 C.proc.civ.), referitoare la un drept fundamental („Accesul liber la justiție” – art.21 din Constituția României), intră în contradicție cu art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (ratificată de România prin Lg. nr.30/1994);
Constatând că, într-o asemenea situație, art.20 alin.2 din Constituția României prevede că se acordă prioritate normei internaționale;
Instanța nu va reține existența autorității de lucru judecat, garantând astfel dreptul reclamantei la un proces echitabil.
3.Referitor la decizia civilă nr.1181/20.05.2008 a Tribunalului Suceava
Prin această hotărâre s-a respins o acțiune a reclamantei, prin care a solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra terenului din litigiu, cu motivarea că pretențiile reclamantei pot fi stabilite „doar printr-o acțiune în revendicare”.
Exercitând o acțiune în revendicare, reclamanta nu a făcut altceva decât să se conformeze deciziei Tribunalului, deci în nici un caz această decizie nu poate fi invocată ca având autoritate de lucru judecat.
Pentru toate aceste considerente, prin încheierea de ședință interlocutorie din 6 septembrie 2010, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat.
Prin cererea de la fila 94 pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, cu motivarea că, întrucât aceasta „nu are nici un titlu de proprietate, nu are nici calitatea de a sta în proces”.
Prin încheierea de ședință din 28 noiembrie 2011, în temeiul art.137 alin.2 C.proc.civ., excepția a fost unită cu fondul.
În vederea soluționării fondului cauzei au fost depuse la dosar înscrisuri și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice.
Prin sentința civilă nr. 2927 din data de 04 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ , s-a respins excepția lipsei calității procesuale active, s-a admis acțiunea, așa cum a fost completată, având ca obiect „revendicare” formulată de reclamanta P. A., domiciliată în ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții S. N. G. și S. M., ambii domiciliați în ., jud. Suceava, și în consecință:
Pârâții au fost obligați să-i predea reclamantei în deplină proprietate suprafața de 1.437 mp teren situat în intravilanul .-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-1”, așa cum a fost identificată de expertul N. C. N. – fila – 195) și de asemenea au fost obligați să ridice construcțiile (casa de locuit cu anexe) edificate pe acest teren.
Pârâții au fost obligați să-i plătească reclamantei suma de 4.291,45 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond analizând susținerile părților, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente în speță, a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată.
Conform extrasului de carte funciară de la fila 5, Gromec Axenia este proprietara tabulară a pv 232, pf 160/2 și pf 161/1 din CF 279 Sucevița. Axenia a decedat, singurul moștenitor fiind fiul său Gromec G. (certificatul de moștenitor de calitate nr.D98/20.02.2006, emis de BNPA „B. C. și B. D.-A.” – fila 6). G. a decedat la rândul său, fiind moștenit de fiica sa E. (certificatul de moștenitor de calitate nr.D99/20.02.2006, emis de același birou notarial – fila 7). În sfârșit, E. a decedat și ea, singura moștenitoare fiind reclamanta, conform certificatului de moștenitor nr.313/12.03.1986, emis de notariatul de Stat Rădăuți – fila 11).
Așadar, reclamanta face dovada faptului că, prin moștenire, a devenit proprietara terenului revendicat, motiv pentru care instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active.
Pe de altă parte, pârâții fac dovada dreptului lor de proprietate cu privire la pv 487, pf 114/1 și pf 118/1 din CF 162 Sucevița, fiind proprietarii tabulari ai acestor parcele, conform extrasului de carte funciară de la fila 12.
În timpul judecății reclamanta și-a întabulat dreptul său de proprietate asupra terenului revendicat (extrasul de carte funciară de la fila 104).
Se impune precizarea că, prin conversie, cărțile funciare și-au schimbat numerele, cea în care este întabulat dreptul de proprietate al reclamantei purtând nr._, iar cea în care este întabulat dreptul de proprietate al pârâților purtând nr._
În această situație, soluționarea cauzei, pe fond, se reduce la a stabili care este situația de fapt și anume dacă pârâții ocupă numai parcelele la care sunt îndreptățiți sau ocupă și terenul reclamantei.
Expertiza tehnică efectuată în cauză (raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. N. C.-N., filele 189-195) a lămurit fără dubiu această situație de fapt. Astfel, expertul a constatat că pârâții ocupă în prezent . roșu în planul de situație de la fila 195 (poligonul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-1), în suprafață de 1.437 mp, iar acest teren, indiscutabil, este înscris în CF_ Sucevița, fiind proprietatea reclamantei. De altfel, reclamanta deține, efectiv numai suprafața de 1170 mp, deși în cartea funciară figurează înscrisă cu 2.607 mp, diferența de 1.437 mp fiind exact terenul ocupat fără drept de pârâți.
De asemenea, se impune precizarea că nu este posibilă o „suprapunere” de terenuri, dat fiind faptul că, așa cum a constatat expertul, terenurile pârâților „sunt situate la circa 500 metri mai la vest”.
În consecință, instanța de fond a admis capătul de cerere în revendicare, în temeiul art.480 C.civ., și a obligat pe pârâți să-i predea reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața ocupată nelegal, de 1.437 mp.
Întrucât pe o parte din acest teren pârâții au edificat construcțiile (notate cu C1, C2, C3 în planul de situație de la fila 195), instanța a admis și capătul de cerere privind ridicarea acestora, în temeiul art.494 alin.2 C.civ., reaua-credință a pârâților fiind evidentă.
Pârâții au fost obligați să-i plătească reclamantei și suma de 4.291,45 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru, onorariu expert, onorariu avocat, în temeiul art.274 C.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe, precum și a încheierii de ședință din 06.09.2010 au declarat recurs pârâții S. N. G. și S. M. criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivare, au arătat că in speța este data excepția autorității de lucru judecat, intrucat potrivit sentințelor judecătorești depuse la dosar este evidenta si de necontestat tripla identitate de elemente (obiect, parti, cauza).
Autoritate de lucru judecat este principiul de interes general potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicție, bine sau rău, se consideră ca exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată, fapt pe care insa reclamanta P. A. nu l-a inteles. Desi autoritatea de lucru judecat trebuia sa puna capăt, irevocabil, oricărui litigiu în care reclamanta a uzat de toate căile de atac deschise și puse la dispoziția ei de către lege Judecătorul fondului a apreciat in mod surprinzător ca nu este data aceasta excepție si reluând chestiuni de fapt si de drept deja dezlegate, a pronunțat o soluție nelegala si netemeinica, aceasta fiind data cu incalcarea si aplicarea greșita a legii. Din punct de vedere procesual autoritatea de lucru judecat trebuia sa îndeplinească cele două funcții consacrate: cea de excepție și cea de prezumție. Pe de o parte respectiva excepție impunea regula potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată: non bis in idem iar pe de alta parte impunea o alta condiție îndeplinita evident, a identității de acțiuni care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, fapt pe care instanța de fond insa nu l-a sesizat sau l-a sesizat interpretând nefiresc chestiunile de drept deduse judecații. Excepția invocata, interzicând judecata repetată a aceleiași pricini, prin efectul ei peremptoriu,trebuia sa îndeplinească funcția extinctivă a autorității lucrului judecat.
Prezumția autorității lucrului judecat impunea obligatoriu regula potrivit căreia o constatare făcută printr-o hotărâre definitivă, nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre: res iudicata pro veritate habetu.
Au precizat că autoritatea de lucru judecat rezulta echivoc si fără loc de alta interpretare din toate hotărârile judecătorești pronunțate pana in prezent: sentința civila 2201 din 12 august 2005 a Judecătoriei Radauti, irevocabila prin decizia civila 1867 din 27.10.2006 a Tribunalului Suceava.(pronunțata in D2773/2005) .Contrar la ceea ce a reținut instanța de fond in prezenta cauza, motivând ca o asemenea hotărâre nu dobândește putere de lucru judecat deoarece instanța nu a analizat situația juridica a terenului, tribunalul, prin decizia civila 1425 din 01.09.2009 (D_ ) a reținut ca in cauza este dat excepția autorității de lucru judecat in raport de dosarul 2773/2005 al Judecătoriei Radauti, soluționat prin sentința civila 2201 din 12 august 2005, irevocabila prin decizia nr.1867 din 27.10.2006 a Tribunalului Suceava-Sectia Civila.
Au precizat că analiza inscrisurilor enumerate si implicit clarificarea situației juridice, modul de transmitere a terenurilor din litigiu, respectiv ce teren a moștenit reclamanta P. A., ce teren a luat in posesie si cu ce teren s-a inscris in Registrul Agricol, este dovada suprema ca cele reținute de către Tribunalul Suceava sunt corecte, de netăgăduit, astfel ca in considerentele d.civile 1908 din 12.12.2005(D4547/C/2005) se arata ca prin probatoriul administrat in cauza nu se face dovada transmiterii dreptului de proprietate de la proprietarul tabular Gromec Axenia la Gromec E., astfel incat cele trei parcele revendicate sa fi intrat in patrimoniul reclamantei.
Pentru toate motivele arătate au solicitat admiterea recursului formulat in baza disp.art.304 pct 4, 7,8 si 9 Cod Procedura Civila, precum si disp.art 304 ind 1 din același cod.
Intimata P. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat, referitor la autoritatea de lucru judecat, că instanța a respins-o în mod corect, deoarece autoritatea de lucru judecat nu poate rezulta decât din dispozitivul sentinței civile nr. 2201/2005 a Judecătoriei Rădăuți, putând fi raportată la considerente doar când acestea nu contravin dispozitivului sau îl clarifică. Această hotărâre nu s-a pronunțat pe fondul cauzei prezente și nu putea deduce lipsa calității procesuale active dintr-o hotărâre în care nu s-au analizat drepturile de proprietate ale părților și s-a pronunțat nemotivat asupra unei situații de fapt.
Că reclamanta a solicitat ridicarea construcțiilor pârâților edificate cu rea - credință pe terenul reclamantei, instanța, în mod corect, a procedat la analizarea și compararea titlurilor de proprietate a părților. Nimeni nu se poate folosi de autoritatea de lucru judecat ca și titlu de proprietate, cunoscând că acea sentință nu a statuat acel drept.
A precizat că pârâții nu pot folosi această cale pentru a-și dovedi dreptul de a construi pe terenul reclamantei.
Referitor la calitatea procesuală activă aceasta rezultă din dreptul de proprietate al reclamantei dobândit prin moștenire, testament nr. 253 din 30.01.1986 de la Gromec E.. Aceasta este moștenitoare, a bunicii sale Gromec Axenia, decedată în 1896, prin retransmitere la fiul său, Gromec G., decedat în 1959 (unic fiu) - la unica sa fiică, Gromec E..
Prin decizia civilă nr. 639 din data de 11 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă în dosarul nr._, s-a admis recursul formulat de pârâții S. N. G. și S. M. ambii domiciliați în ., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 2927 din 04.11.2013 pronunțată de Judecătoria Radauti în dosar nr._, intimată Fiind reclamanta P. A. domiciliată în ., jud. Suceava.
S-a modificat în totalitate Încheierea de ședință din data de 06.09.2010 a Judecatoriei Radauti (dosar nr._ ) și sentința civilă nr. 2927 din data de 04.11.2013a Judecatoriei Radauti (dosar nr._ ), în sensul că:
S-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinarea de la fila 29 dosar fond de pârâții recurenți S. N. G. și S. M., în ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea imobiliară.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei intimate în promovarea capătului de cerere privind obligare ridicare construcții, invocată de pârâții recurenți prin notele de ședință de la fila 94 dosar fond.
S-a respins acțiunea, așa cum a fost completată, în sensul că:
S-a respins capătul de cerere privind revendicarea imobiliară, ca inadmisibil.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților S. N. G. și S. M. la ridicare construcții, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
S- luat act că pârâții recurenți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar examinând sentința atacată în limita motivelor de recurs invocate ce se subscriu dispozițiilor art. 304 pct. 7, 9 Cod Procedură Civilă în raport cu probele administrate, cu dispozițiile legale incidente și considerentele sentinței, a constatat următoarele:
În speță, tema pretențiilor și a probațiunii vizează obligarea pârâților de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de aproximativ 1500 mp teren pe care aceștia i-au ocupat abuziv și care face parte din p.f. nr. 160/2, p.f. 161/1 și p.v. 232 înscrise în CF nr.279 Sucevița., iar prin completarea la acțiune a solicitat și ridicarea construcțiilor edificate pe terenul revendicat.
Reanalizând amplul probatoriu administrat în cauză, tribunalul constată că este dată excepția autorității de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr. 2201 din 12.08.2005 pronunțată în dosar nr. 2773/2005 al Judecătoriei Rădăuti, irevocabilă prin decizia nr. 1867/27.10.2006 a Tribunalului Suceava. Obiectul cererii dedus judecății din prezenta cauză a fost soluționat prin hotărârea judecătorească susmenționată, reclamanta intimată invocând același considerent că este proprietara terenului pe care l-a dobândit prin moștenire de la bunicii Gromec Axenia.
Din înscrisurile depuse de la dosar coroborate cu susținerile părților se constată că, în speță, există identitate de părți, obiect și cauză între aceste două pricini, și că obiectul dedus judecății nu poate fi reanalizat într-un nou litigiu între aceleași părți și cu același fundament juridic asupra dreptului de proprietate, întrucât s-ar încălca principiul autorități de lucru judecat stabilit prin sentința civilă susmenționată. Reclamanta intimată a făcut diligențe suplimentare în dovedirea dreptului de proprietate invocat, depunând la dosar certificate de calitate de moștenitor eliberate la data de 20.02.2006 dar care nu schimbă cu nimic soluția pronunțată cu privire la autoritatea de lucru judecat.
Reclamanta intimată a mai formulat o acțiune în revendicare îndreptată împotriva acelorași pârâți având același obiect și întemeiată pe aceeași cauză care prin sentința civilă nr. 756/02.03.2009 a Judecătoriei Rădăuți a fost respinsă, instanța apreciind că există autoritate de lucru judecat în raport cu aceeași sentință civilă nr. 2201 din 12.08.2005 a Judecătoriei Rădăuti.
Prin notele de ședință de la fila 94 dosar fond pârâții recurenți au invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei în promovarea capătului de cerere privind obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor.
Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau neexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
În speță pârâții au dovedit că au edificat cu bună credință construcții pe terenul revendicat, iar reclamanta intimată nefiind proprietara acestor imobile și nici a terenului aferent nu are calitate procesuală activă în promovarea unei cereri prin care să solicite obligarea la ridicarea acestor construcții, și, prin urmare, se va respinge cererea acesteia ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Cum pârâții recurenți au dovedit existența fără putință de tăgadă a autorității de lucru judecat, față de sentința civilă nr. 2201/18.08.2005 a Judecătoriei Rădăuți irevocabilă prin decizia civilă nr. 1867/27.10.2006 a Tribunalului Suceava, și având în vedere aspectele prezentate cu privire la calitatea procesual activă a reclamantei, tribunalul în temeiul art. 312 aliniat 1 Cod procedură civilă a admis recursul și modificând în totalitate Încheierea de ședință din data de 06.09.2010 a Judecatoriei Radauti (dosar nr._ ) și sentința civilă nr. 2927 din data de 04.11.2013a Judecatoriei Radauti (dosar nr._ ), în sensul că: va admite excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinarea de la fila 29 dosar fond de pârâții recurenți S. N. G. și S. M., în ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea imobiliară; s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei intimate în promovarea capătului de cerere privind obligare ridicare construcții, invocată de pârâții recurenți prin notele de ședință de la fila 94 dosar fond și în consecință s-a respins acțiunea, așa cum a fost completată, în sensul că s-a respins capătul de cerere privind revendicarea imobiliară, ca inadmisibil și s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților S. N. G. și S. M. la ridicare construcții, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, luând act că pârâții recurenți nu au solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire P. A., solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei civile, respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțate de instanța de fond în conformitate cu motivele dezvoltate în cererea de revizuire și cu cele consemnate în nota de concluzii, ambele depusă în formă olografă la dosar.
Recurenta revizuentă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.322 pct.9 C.proc.civ., respectiv când CEDO a constatat încălcarea unor drepturi sau libertăți fundamentale datorate unei hotărâri judecătorești(în speță decizia nr. 639/2014 a Tribunalului Suceava ce se cere a fi revizuită), iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În cazul dat,autoritatea lucrului judecat avută în vedere de instanța de recurs la respingerea acțiunii în revendicare o constituie sentința civilă nr. 220 din 18.08.2005 irevocabilă prin decizia nr. 1867 din 27.10.2006 a Tribunalului Suceava, prin care într-o cauză de revendicare purtată între aceleași părți, având aceeași calitate, se respinge acțiunea reclamanților pe cale de excepție, ca nedovedită.
Diferit de aspectul că nu poate constitui „autoritate de lucru judecat „ o hotărâre prin care nu s-a judecat acel lucru în substanța lui, prin reiterarea acestei excepții de către instanța de recurs și admiterea acesteia printr-o hotărâre irevocabilă s-a înlăturat definitiv posibilitatea examinării fondului, fiind anulat și dreptul de proprietate al reclamanților în substanța lui prin interdicția revendicării acestui drept pe calea justiției.
În acest sens,practica CEDO exprimată prin hotărâri date în numeroase cauze de același gen, a statuat că limitarea dreptului la acțiune prin invocarea unor excepții nu este absolută și de natură să ducă la anularea dreptului pretins, mai ales atunci când excepția de referință nu vizează în special stingerea dreptului material la acțiune.
Astfel, solicită revizuenta să se constate că prin decizia nr. 639/2014, din perspectiva jurisprudenței CEDO, i s-a îngrădit accesul la justiție pentru realizarea unui drept de proprietate, prin absolutizarea unei excepții, deși instanța de fond nu a examinat dacă acest drept există.
Din jurisprudența instanței europene a exemplificat: cauza V. I. C. României, cauza L. c. României, cauza L. c. României, cauza D. c. României ș.a.
În drept revizuienta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct.9 C.proc.civ.
Intimații deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare însă, la termenul de astăzi, apărătorul ales al acestora a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată, apreciind că cererea nu întrunește nici una din condițiile prev. de art.322 Cod proc.civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, decizia civilă a cărei revizuire se solicită prin prisma motivelor invocate, precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că cererea de revizuire este nefondată, pentru următoarele argumente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia instanța are posibilitatea de remedia erorile săvârșite în legătură cu starea de fapt reținută în hotărârea atacată, fie în raport cu materialul existent la data pronunțării hotărârii, fie în raport cu noile împrejurări apărute ulterior pronunțării.
Motivele de revizuire sunt prevăzute în mod limitativ de art. 322 C.proc.civ. iar prezența acestora reprezintă o condiție esențială a admisibilității în principiu a oricărei cereri cu acest obiect.
Conform art. 322 pct. 9 C. proc. civ., revizuirea este admisibilă dacă „Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.”
Acest motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a)să existe o hotărâre a C.E.D.O. prin care s-a constatat că hotărârea națională încalcă anumite drepturi sau libertăți fundamentale ale omului pentru una din părțile procesului;
b) încălcarea, prin hotărârea națională, a drepturilor sau libertăților fundamentale ale omului să aibă consecințe grave pentru părți;
c) consecințele grave ale încălcării în discuție să nu poată fi înlăturate prin alte căi procedurale.
Analizând aceste condiții, în raport de situația în cauză, tribunalul constată în primul rând că revizuienta nu a făcut dovada că s-a adresat instanței europene cu o cerere sau a obținut o hotărâre, ce constituie premiza cererii de revizuire, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului să constate o încălcare a dreptului de proprietate conform art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
Din cuprinsul cererii de revizuire, astfel cum a fost precizată sub aspectul art. 322 pct. 9 C. proc. civ., tribunalul reține că se dorește ca acesta, preluând parte din atribuțiile Curții Europene a Drepturilor Omului, să respecte întrutotul legislația europeană care are prioritate asupra legii fundamentale a României.
Astfel, critica adusă în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 9 C. proc. civ. nu se încadrează în ipoteza acestui text, deoarece revizuienta nu invocă existența unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului prin care să se fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată hotărârii supuse revizuirii, cu privire la imobilul în litigiu, situat în intravilanul comunei Sucevița, județul Suceava.
Revizuienta a invocat hotărâri pronunțate de CEDO în alte cauze, V. I. C. României, L. c. României, L. c. României, D. c. României,ș.a. cu privire la alte imobile, ceea ce nu acoperă cerința art. 322 pct. 9 C. proc. civ. ca, raportat la decizia supusă revizuirii, să se fi pronunțat de către CEDO o hotărâre prin care să se fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale.
În absența acestei hotărâri, revizuienta, invocând preluarea de către tribunal a prerogativelor Curții Europene a Drepturilor Omului, ca urmare a pronunțării altor cauze contra României, dorește ca această instanță națională să dispună, pe calea prezentei revizuiri, restabilirea drepturilor fundamentale, pretins încălcate prin decizia nr. 639 din 11.03.2014 a Tribunalului Suceava.
Această interpretare asupra admisibilității căii de atac a revizuirii nu poate fi primită, deoarece se întemeiază pe argumente care exced cazurilor limitativ prevăzute de legea internă, în care poate avea loc retractarea de către instanță a propriei hotărâri pe calea revizuirii.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 9 Cod procedură civilă privind revizuirea deciziei atacate, motiv pentru care va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
Conform art. 326 rap. la art. 274 C.proc.civ va obligă revizuienta să plătească intimaților, suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta P. A., domiciliată în localitatea Sucevița, nr.606, județul Suceava împotriva deciziei civile nr. 639 din data de 11 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații S. N. G. și S. M., ambii domiciliați în localitatea Sucevița, nr.607, județul Suceava, ca nefondată.
Obligă revizuienta să plătească intimaților, suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 FEBRUARIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. G. F. F. L.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N./Ex.2
Jud. fond. B. L. M.
Tehnored. Ș.L.G.
| ← Cereri. Decizia nr. 115/2015. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 37/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
