Rezoluţiune contract. Decizia nr. 904/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 904/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 904/2015
Dosar nr._ Rezoluțiune contract
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.904
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.06.2015
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul L. V., domiciliat în ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.447 pronunțată la data de 11.02.2015 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții L. D. și L. M., ambii cu domiciliul în P., ..L1, .,județul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. V. I. pentru reclamantul apelant L. V. și pârâtul intimat L. D. asistat de av. C. Doinița, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța, pune în discuția părților administrarea probatoriului solicitat prin cererea de apel.
Av. V. I. pentru apelant depune la dosar adeverință medicală pentru a dovedii starea de sănătate a reclamantului,duplicatul acesteia fiind înmâna t intimaților prin apărător, solciită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile deja existente la dosar și cu cel depus astăzi.
Av. Chrilă Doinița pentru intimați având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței încuviințarea probei cu înscrisuri solicitată de reclamantul apelant..
Instanța în temeiul disp. art.479 al.2 Copd procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de reclamantul apelant prin apărător.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept în baza art.244 al.1 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Av. V. I. pentru reclamantul apelant solciită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse în scris, schimbarea în totalitate a sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar și totodată amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Av. C. Doinița pentru pârâții intimați solciită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse în întâmpinare( fila 17 dosar), cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 18.06.2014, reclamantul L. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții L. D. și L. M., ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere cu clauză de uzufruct viager și întreținere, autentificat sub nr. 2693 din 22 septembrie 1998 la Notarul Public L. C., cu cheltuieli de judecată.
Precizează că valoarea de impozitare a construcțiilor este de_ lei, iar terenul are o valoare de 4500 lei.
In fapt, a arătat că în luna septembrie 1998, în calitate de proprietar unic, a transmis nuda proprietate pârâților, fiu și noră, suprafața de 2500 mp împreună cu una casă și un grajd cu magazie situate pe acest teren, în extravilan, din care 3000 mp arabil la locul „Stroiești”, 3600 mp la „F. M.”, 1800 mp arabil la „P. Hatie” și 1800 mp la „L. Răucești”, contra obligației acestora de a-i acorda întreținere pe tot timpul vieții și să-l înmormânteze după obiceiul locului și cu păstrarea uzufructului viager.
Arată că pârâții nu i-au acordat niciodată întreținere, aceștia locuind la P. unde au serviciu și nu au timp de el. Precizează că după încheierea contractului s-a recăsătorit, astfel că de el are grijă soția, dar și aceasta a îmbătrânit, astfel că nu mai poate nici ea..
Mai mult, a arătat reclamantul că, este în vârstă de 88 de ani, este bolnav și nu mai poate munci și are nevoie de ajutor.
Reclamantul solicită rezoluțiunea contractului încheiat cu pârâții, având în vedere că aceștia nu se achită de obligațiile asumate prin contract, întocmai și la timp și nu-i acordă întreținere.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
In drept și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1549 și urm. Cod Civil.
In dovedire, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și proba cu martorii: P. I. și G. I..
Pârâții formulează întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele motive:
In fapt, arată că reclamantul are o vârstă înaintată, este proaspăt căsătorit și influențat de actuala soție a formulat cererea de chemare în judecată, în ideea de a înstrăina toate bunurile acestuia.
Precizează că în urma divorțului dintre părinți, reclamantul a luat hotărârea de a rupe orice legătură cu ei până în anul 1991, când din cauza stării grave de sănătate a acestuia le-a cerut ajutorul.
Au arătat pârâții, că așa cum rezultă din toate actele medicale anexate, reclamantul a fost internat de mai multe ori la Spitalul din P. și Spitalul Iași unde a primit îngrijiri medicale, ei suportând în totalitate cheltuielile ocazionate cu internarea acestuia.
Precizează că ulterior, tot ei au fost aceia care s-au ocupat de reclamant ajutându-l la treburile gospodărești și la muncile agricole, iar în anul 1998 la cererea și dorința reclamantului au încheiat contractul de întreținere.
Pârâții arată că au făcut mai multe îmbunătățiri la imobilul în litigiu, acesta fiind într-o stare avansată de degradare, astfel că a sporit considerabil valoarea economică a imobilului contribuind la sporirea confortului pentru acesta și actuala soție.
Arată pârâții că s-au ocupat în permanență de întreținerea reclamantului, atât înainte, după încheierea contractului, cât și în prezent, însă în ultimul timp de când reclamantul s-a căsătorit cu actuala soție, la sugestia acesteia refuză să mai primească ajutoare din partea lor, deși ei continuă să-l ajute ca până acum, solicitându-le să-l însoțească la poliție sau în alte locuri pentru a-și rezolva probleme personale.
Pentru toate acestea, au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
In dovedirea celor arătate pârâții înțeleg să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și martorii: P. N. și Vărvăroi G..
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâți, reclamantul arată că nu este de acord cu cele arătate de aceștia, respectiv că nu este “proaspăt căsătorit” și nu este influențat de soție, aceasta fiind cea care îl îngrijește și îi acordă întreținere, iar în ceea ce privește cheltuielile de spitalizare acestea fiind suportate în întregime de el.
Prin sentința civilă nr.447 din data de 11.032.2015, Judecătoria Fălticeni a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere, formulată de reclamantul L. V., în contradictoriu cu pârâții L. D., și L. M..
A respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
A respins cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată, conform art. 452 C.pr.civ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în data de 22.09.1998, prin contractul de întreținere cu clauză de uzufruct viager, autentificat sub nr. 2693 la Notarul Public L. C., reclamantul L. V. a transmis pârâților L. D. și L. M., fiul și nora acestuia, suprafața de 2500 mp. teren curte și grădină, împreună cu una casă de locuit un grajd și magazie, situate în intravilanul satului și ., suprafața de 3000 mp teren arabil situată la locul Stroiești, suprafața de 3600 mp teren arabil situată la locul F. M., suprafața de 1800 mp teren arabil situată la locul P. Hatie, suprafața de 1800 mp teren fînețe situată la locul L. Răucești. În schimbul acestor bunuri pârâții s-au obligat să îl întrețină pe reclamant pe tot timpul vieții sale, să îi asigure cele necesare traiului, să îl îngrijească în caz de boală, iar la moartea să îl înmormânteze conform obiceiului locului.
Prin cererea adresată acestei instanțe reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului întreținere cu clauză de uzufruct viager.
Rezoluțiunea este acea sancțiune ce constă în desființarea retroactivă a unui contract sinalagmatic cu executare uno ictu, care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor de către una dintre părți.
Cu toate că în jurisprudență sunt folosite ambele noțiuni – reziliere și rezoluțiune – pentru a desemna acțiunea în desființarea contractului de întreținere pentru neexecutarea culpabilă a obligației de întreținere, s-a apreciat că doar instituția rezoluțiunii acoperă specificitatea contractului de întreținere (vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere), din moment ce doar obligația uneia dintre părți este succesivă (obligația întreținătorului de a presta întreținere), obligația întreținutului fiind de a transmite dreptul real de proprietate ori a alt drept real.
Raportat la momentul încheierii contractului de întreținere cu pârâții, instanța a constatat că sunt aplicabile disp. art. 969, respectiv art.1020, 1021 C.civil 1864, dispoziții incidente în conformitate cu prev.art.6 din C.civil actual.
Astfel, în codul civil vechi, în vigoare anterior datei de 01.01.2011, contractul de întreținere nu a fost reglementat juridic printr-o normă distinctă, doctrina si practica judiciară definitivând contractul de întreținere ca fiind acel contract nenumit, prin care o persoană să obliga să întrețină o altă persoană pe durata vieții acesteia, în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui bun sau a plații a unei sume de bani.
Așa cum s-a arătat mai sus, contractul de întreținere, se situează în categoria contractelor „nenumite”, astfel că în principiu, pentru încheierea sa valabilă, se va tine seama nu de regulile prevăzute de lege pentru un alt contract special asemănător, ci de principiile generale în materie de convenții.
Temeiul juridic al rezoluțiunii îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic, împrejurarea că, fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte.
Neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligații, lipsește de suport juridic obligația reciprocă și reprezintă premisa necesară pentru desființarea întregului contract.
Din coroborarea întregului probatoriu administrat în cauză, instanța nu poate reține că în mod culpabil pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere așa cum susține reclamantul.
Astfel, din examinarea tuturor probelor administrate în cauză, instanța constată că la momentul încheierii contractului, în anul 1998, reclamantul cunoscând situația pârâților, respectiv că aceștia locuiesc în mun. P., hotărăște să încheie cu aceștia un contract de întreținere, cu clauză de uzufruct viager, prin care transmite acestora bunurile menționate mai sus.
Din coroborarea declarațiile martorilor G. M., V. G. P. N., rezultă că de la încheierea contractului și până în urmă cu câteva luni, pârâții au venit în mod regulat pe la locuința reclamantului, uneori chiar și de trei ori pe săptămână, ajutându-l la treburi și aducându-i mâncare, medicamente, au făcut îmbunătățiri substanțiale la locuința și gospodăria reclamantului. Un alt aspect important care rezultă din declarațiile martorilor și din înscrisurile medicale anexate, filele 22-35, este că pârâții l-au ajutat pe reclamant în mod repetat pentru tratarea problemelor de sănătate, acesta fiind internat atât la spitalul din P. cât și din Iași.
Instanța a mai reținut că relațiile dintre părți au fost bune, până în urmă cu câteva luni, când, așa cum rezultă și din interogatoriul reclamantului audiat în fața instanței, acesta și-a schimbat atitudinea la adresa pârâților, având o poziție vădit ostilă față de fiul acestuia, de natură a fi interpretată în sensul că nu mai este de acord să primească ajutor și să fie întreținut de pârâți.
Pe de altă parte, reclamantul nu a făcut dovada că în situația în care ar avea nevoie de asistență permanentă din partea unei persoane, fiul său, sau nora sa ar refuza să îl ajute și ar fi în stare să-i pună în primejdie sănătatea sau chiar viața.
A mai rezultat din declarațiile martorilor și din înscrisuri că, în momentul de față, reclamantul locuiește cu fosta soție G. M., cu care s-a căsătorit în anul 1988 și de care a divorțat în anul 1997. Deși în vârstă, fosta soție, îl ajută pe reclamant cu prepararea hranei, încălzirea locuinței și cu menajul zilnic.
Instanța a mai constatat că reclamantul nu a considerat timp de 16 ani de la încheierea contractului, că nu este întreținut în mod corespunzător, de către pârâții.
Probatoriul administrat, nu confirmă neexecutarea culpabilă a obligaților de întreținere, de asigurare a celor necesare traiului și de îngrijire în caz de boală, din partea pârâților, iar obligația pârâților de a locui în permanență cu reclamantul așa cum susține acesta, în condițiile în care acesta și-a rezervat dreptul de uzufruct viager nu a fost asumată în mod expres prin contract.
Nefiind îndeplinite condițiile prev. art. 1020 si 1021 C. civ, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea.
În temeiul art. 453 Cod de procedură civilă a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
A respins cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată, conform art. 452 C.pr.civ., dovada întinderii și existenței cheltuielilor nefiind făcută până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul L. V., în motivarea căruia a arătat că, prin cererea adresată instanței a solicitat rezoluțiunea contractului de întreținere cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr. 2693/1998, motivat de faptul că pârâții L. D. și L. M. refuză să acorde întreținerea la care s-au obligat prin contract.
Acțiunea i-a fost respinsă ca nefondată motivat de faptul că nu ar fi dovedit că se află în nevoie și că pârâții ar refuza să-l ajute și ar fi în stare să-și pună în primejdie sănătatea sau chiar viața .A mai arătat instanța de fond că locuiește cu fosta soție, G. M., care-l ajută la prepararea hranei, încălzirea locuinței și cu menajul zilnic, cu toate că era lesne de observat, în concluziile scrise că aceasta este soția sa, cu care s-a recăsătorit în anul 2014, depunând la dosar și copia certificatului de căsătorie.
A mai apreciat instanța că nu sunt date motive de rezoluțiune atâta timp cât în 16 ani de la încheierea contractului nu a reclamat neexecutarea contractului.
Apreciază că soluția este una nelegală și netemeinică, că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a probelor din dosar, față de conținutul obligației de întreținere.
Faptul că timp de 16 ani nu a solicitat desființarea contractului în cauză nu se datorează atitudinii de bună credință a pârâților, ci faptului că el era mai în putere, se bucura de o sănătate mai bună, și se putea îngriji singur, împreună cu soția. Acest lucru nu înseamnă că pârâții au fost exonerați de asigurarea întreținerii.
A introdus acțiunea pentru că acum la 89 ani și foarte bolnav mu mai poate să se descurce singur, soția sa este și ea în vârstă și bolnavă, iar pârâții îi refuză întreținerea. Obligația de întreținere trebuie desfășurată zi de zi și presupune prepararea hranei, administrarea medicamentelor, curățenie, încălzirea locuinței, etc. ori toate aceste lucruri le face el și soția, apelând și la alte persoane la muncile mai grele. Pârâții nu au cumpărat niciodată lemne pentru încălzire, nu le-au tăiat, nu au plătit consumul de energie electrică, ceea ce dovedește reaua lor credință deoarece aceste treburi puteau fi făcute chiar dacă locuiește la P..
Susțin pârâții că l-au întreținut prin ajutarea la treburile gospodărești și la muncile agricole, că au adus în gospodărie mai multe bunuri ( abric și alte unelte ) și au venit la el des. Este adevărat că el a venit la Drăgușeni dar nu pentru a-i acorda întreținere ci pentru că în imediata vecinătate și-a cumpărat o bucată de teren, mai mare, și-a pus livadă, a adus uneltele de care vorbește pentru a lucra terenul. Venirea la Drăgușeni a martorului P. N., din P., este legată de aducerea acelor unelte și alte materiale, pentru fiul său, iar nu pentru executarea obligației de întreținere, astfel că depoziția acestuia va trebui calificată ca nesinceră, exprimând doar dorința acestuia de a-și ajuta fostul coleg de muncă.
Și-a dovedit acțiunea cu cei doi martori, G. M. și C. A., care au arătat că pârâții nu-și execută obligația de întreținere, că aceasta este efectuată doar de soția sa, cu care locuiește încă din anul 1988. însuși martorul P. arată că „ Nu cunosc dacă bătrânul vrea ori nu să fie întreținut. Nu cred că bătrânul se poate întreține singur având în vedere vârsta și boala”.
De altfel, însuși pârâtul, la interogator, a recunoscut faptul că nu-i acordă întreținere. La întrebarea nr. 4 a răspuns clar că își asigură zilnic hrana și că se descurcă singur și cu menajul.
Pârâta, nora sa, nici nu vine pe la el.
Instanța trebuia să dea eficiență dispozițiilor art.358 din Codul de procedură civilă, așa cum a solicitat în concluziile scrise, socotind absența la interogator drept o recunoaștere a pretențiilor sale, faptul că nu i-a acordat întreținere și implicit acordul în privința admiterii acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480, alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimații L. D. și L. M., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
În motivare au arătat că un prim motiv de apel vizează faptul că i-ar fi refuzat întreținerea reclamantului asumată prin contract.
Contrazic această susținere și arată faptul că au demonstrat cu martorii, G. M., Vărvăroi G., P. N., că au mers în mod regulat la locuința reclamantului, uneori chiar și de 3 ori pe săptămână, ajutându-l la treburi gospodărești și aducându-i mâncare, medicamente.
Tot din probele administrate (declarații, martori și înscrisuri medicale filele 22, 23) mai rezultă că l-au ajutat pe reclamant în mod repetat pentru tratarea problemelor de sănătate, internându-1 la spitalele din P. și Iași.
Instanța a reținut în mod corect din coroborarea probelor, că relațiile dintre părți erau bune până la momentul căsătoriei reclamantului cu actuala soție, când a refuzat să mai primească ajutor din partea loră sau să fie întreținut de ei, deși împotriva voinței lui au continuat să presteze întreținere.
Mai mult chiar, consideră că reclamantul nu a făcut dovada că ei pârâții i-au fi refuzat ajutorul, în condițiile în care le-ar fi solicitat acest lucru.
Se pretinde de către apelant că și-a dovedit acțiunea cu cei doi martori, G. și C., care ar fi arătat că einu și-ar fi executat obligația de întreținere.
Contrazic această susținere și arată că, chiar martorul propus de reclamant, G., la fila 47 a arătat că ei îl ajută pe reclamant la treburi și îi duceau mâncare și alimente.
Același martor arată că au făcut îmbunătățiri la casă, sporind confortul reclamantului.
Urmează a se înlătura ca nesinceră declarația martorului C., în condițiile în care declarația acestui martor se contrazice cu declarația celuilalt martor al reclamantului, G..
Prima instanță a reținut în considerente că probatoriul administrat nu confirmă neexecutarea culpabilă a obligațiilor de întreținere din partea lor, fapt ce duce la concluzia că nefiind îndeplinite condițiile art. 1020-1021, Cod civil, instanța pe bună dreptate a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Examinând în limitele cererii de apel formulate stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamantul L. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții L. D. și L. M., rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager și obligația de întreținere, autentificat sub nr.1399/_de BNP”D. N. A.” din Municipiul Fălticeni, motivând că pârții refuză să-i acorde întreținerea la care s-au obligat prin contract.
Raportat la momentul încheierii contractului și la dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, în speță sun aplicabile dispozițiile art. 969, respectiv art.1020, 1021 cod civil din 1864, aspect corect reținut de către prima instanță.
Potrivit art.969 Cod civil din 1864” Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
Temeiul juridic al rezilierii îl constituie reciprocitatea și obligațiile din contractul sinalagmatic, împrejurarea că, fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte.
Neîndeplinirea culpabilă a unei dintre obligații lipsește de suport juridic obligația reciprocă, astfel încât desființarea/rezolvirea întregului contract se impune în temeiul art.1020, 1021 Cod civil din 1864 .
Contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere este un contract nenumit, cu titlu oneros, bilateral, aleatoriu, consensual și translativ de proprietate, fiindu-i aplicabile regulile generale din materia obligațiilor înscrise în art.1549 și următoarele Cod civil, rezoluțiunea fiind subînțelesă dacă una din părți nu-și îndeplinește angajamentul său.
Prin urmare, potrivit reglementărilor instituite de art.1549 și următoarele Cod civil din 1864, condiția rezolutorie subzistă întotdeauna - de plano – în contractele sinalagmatice, în cazul când una din părți nu îndeplinește angajamentul său. În acest caz contractul nu este desființat de drept, însă conferă părții în privința căreia „ angajamentul” nu s-a executat, alegerea modalității de punere în executare a dispozițiilor executării din convenția părților, ie să-și execute obligația sau să ceară desființarea contractului, chiar cu plata daunelor interese.
În acest ultim caz, culpa părții care nu și-a îndeplinit obligația este o condiție esențială pentru desființarea contractului.
Din analiza rezumată a actelor dosarului, rezultă că reclamantul a încheiat contractul de întreținere în anul 1998 cu fiul și cu nora sa, cunoscând că aceștia locuiesc în Municipiul P., acceptând așadar că cei care urmează să-i presteze întreținerea nu locuiesc în aceeași localitate cu el, respectiv în . și a înțeles să încheie contractul în aceste condiții.
Martorii pârâților audiați în cauză, V. G. și P. N. au arătat că de la încheierea contractului și până în urmă cu câteva luni, pârâții au venit în mod regulat la locuința reclamantului, uneori chiar și de trei ori pe săptămână, ajutându-l la treburile gospodărești și aducându-i mâncare, medicamente, au făcut îmbunătățiri substanțiale la locuința și gospodăria reclamatului, sporind condițiile de confort ale acestuia.
Din înscrisurile medicale aflate la filele 22-35 dosar rezultă că reclamantul suferă de anumite afecțiuni, iar martorii au declarat că pârâții l-au ajutat în mod repetat pentru tratarea problemelor de sănătate, reclamantul fiind internat atât în Spitalul din P. cât și din Iași.
Reclamantul apelant a susținut că și-a dovedit acțiunea cu depoziția martorilor G. M. și G. A., însă declarația martorului G. M. care se coroborează cu depozițiile martorilor V. G. și P. N., sunt de natură să înlăture declarațiile martorului G. A.(f. 64 ds.fond) ca nesincere.
Astfel martorul G. M. a declarat că pârâții l-au ajutat pe reclamant la treburile gospodăriei, au efectuat îmbunătățiri la casa reclamantului ( au acoperit casa, au reparat gardul, au înlocuit porțile și au lucrat pământul) fila 47 dosar fond.
A mai rezultat din declarațiile martorilor și din înscrisurile depuse la dosar că, în prezent reclamantul locuiește cu fosta soție G. M., cu care s-a căsătorit în anul 1988 și de care a divorțat în anul 1997, fiind ajutat de către aceasta la prepararea hranei, încălzirea locuinței și menajul zilnic.
Coroborând probele administrate în cauză, se reține că relațiile dintre părți au fost bune până în urmă cu câteva luni când, așa cum rezultă din interogatoriul reclamantului audiat la prima instanță (f.61 ds.), acesta și-a schimbat atitudinea față de pârâți, având o poziție ostilă fașă de fiul său, atitudinea reclamantului fiind sursa neînțelegerilor dintre părți și nicidecum conduita pârâților care sunt de acord să presteze în continuarea întreținere reclamantului apelant.
Deosebit de relevant pentru soluția pronunțată în cauză este faptul că timp de 16 ani de la încheierea contractului, reclamantul nu a considerat că nu ar fi fost întreținut în mod corespunzător de către pârâți.
Față de probele administrate în cauză, neprezentarea la interogator a pârâtei L. M., justificată de acte medicale, nu poate fi interpretată ca o recunoaștere a pretențiilor reclamantului, conform art.358 Cod procedură civilă.
Cum probatoriul administrat în cauză nu confirmă susținerile reclamantului apelant privind neexecutarea în mod culpabil a obligațiilor de întreținere asumate de pârâți, de asigurare a celor necesare traiului și de îngrijire în caz de boală din partea acestora, în mod corect a reținut prima instanță că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1020 și art.1021 Cod civil și a respins acțiunea pe acest temei.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 al.1 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.453 al.1 Cod procedură civilă reclamantul apelant L. V. va fi obligat să plătească pârâților intimați L. D. și L. M. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de reclamantul L. V., domiciliat în ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.447 pronunțată la data de 11.02.2015 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții L. D. și L. M., ambii cu domiciliul în P., ..L1, .,județul Iași, ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească intimaților suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 24 iunie 2015.
Președinte Judecător Grefier
I. G. I. M. S. A.
Red.IG
Tehnored.Sa/5ex/07.07.2015
Judecător fond Șepelea N.
| ← Legea 10/2001. Hotărâre din 23-06-2015, Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 429/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
