Revendicare imobiliară. Decizia nr. 379/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 379/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 379/2015
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 379/2015
Ședința publică de la 19 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător V. O. D.
Judecător A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de către recurenții-reclamanți H. M.-Fălticeni, ., jud Suceava și H. V.- Fălticeni, ., jud Suceava împotriva sentinței civile nr.832/01.04.2015 a Judecătoriei Fălticeni și a încheierii de ședință din 25.03.2015 pronunțate în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul D. N.-Fălticeni, ., jud Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. subst. D. N., în substituire av titular I. S. pentru recurenți și intimatul asistat de av.A. E., lipsă fiind recurenții
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 27 de lei și a timbrului judiciar de 1,5 lei pe care instanța o anulează, recursul fiind legal timbrat.
Instanța constată că au fost depuse concluzii scrise de către intimat și comunică duplicatul acestora recurenților, prin reprezentant.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurenților arată că sentința civilă atacată este nelegală și netemeinică, instanța fiind investită cu o acțiune având ca obiect revendicare și rectificarea carte funciară, cu privire la suprafața de teren de 806 mp dobândită prin contract de vânzare cumpărare, titlul de proprietate al reclamanților fiind supus analizei primei instanțe și constatându-se a legal emis. Intimații ocupă abuziv recurenților suprafața de 500 mp, suprafață identificată a fi de 335 mp de expertul judiciar și 415 mp de expertul parte astfel încât reclamanții și-au modificat acțiunea din 500 mp la a solicita 415 mp pentru a fi lăsați în deplină proprietate și liniștită posesie. Prima instanță a respins obiecțiunile reclamanților însă în cauză s-ar fi impus o contraexpertiză, în mod greșit fiind admisă acțiunea în parte pentru suprafața de 335 mp. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la rectificarea de carte funciară acesta a fost respins în tot de către instanță pe considerentul că titlul de proprietate al pârâtului intimat nu a fost anulat. Mai arată av D. N. că situația de la momentul intabulării nu corespunde situației reale. Astfel, se impune admiterea recursului și trimiterea spre rejudecare pentru efectuarea unei contraexpertize iar în subsidiar admiterea recursului, desființarea sentinței civile și admiterea acțiunii așa cum a fost precizată cu cheltuieli de judecată.
Av. A. E. solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată arătând că sentinței civile îi sunt aduse trei critici. Astfel o primă critică vizează faptul că nu s-ar fi identificat corect vecinul de la este și anume A. V. or, acest vecin se află consemnat în toate actele privind proprietatea. A doua critică vizează faptul că s-ar fi schimbat calea de acces, critică nefundamentată, fiind respectată decizia primarului Suceava. De altfel pârâtul și-a dovedit dreptul său de proprietate fiindu-i reconstituit pe vechiul amplasament. Recurenții au dobândit terenul prin contract de vânzare-cumpărare. Deși s-a solicitat să se prezinte cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a lui S. I. și adeverința nr.56/1991 acestea nu au fost prezentate. S-a depus de către OCPI un proces verbal de punere în posesie iar pe acest proces verbal din 500 mp sun modificați în 800 mp.. A treia critică a recurenților se referă la faptul că instanța de fond nu a admis capătul de cerere privind rectificarea funciară. Or prin decizia nr.3583/10.09.2013 a ÎCCJ se reține că rectificările de carte funciară sunt admisibile doar dacă s-a anulat un titlu de proprietate or actul de proprietate e supus revizuirii, anulării, or titlul de proprietate al pârâtului nu este atacat fiind valabil și în prezent. Astfel solicită respingerea acțiunii cu cheltuieli de judecată arătând că la fila 59 dosar fond se află delegația de reprezentare.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 29.02.2012 sub nr._, reclamanții H. M. și H. V. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul D. N., ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face, să fie obligat paratul să le lase în deplină proprietate si liniștită posesie, imobilul proprietatea acestora constând în suprafața de 500 mp situat în . Suceava, între vecinii: Drum Comunal, D. N. si D. I., imobil pe care îl evaluează la suma de 800 lei, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentic nr. 2604/06.02.1995 la notariatul de Stat; să se dispună radierea din CF_ a loc cadastrale F. M. a suprafeței de 500 mp parte din suprafața de 4.000 mp, nr. cadastral_ si să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantii au arătat că sunt proprietarii imobilului teren în suprafață de 806 mp cu categoria curți construcții si a imobilului casă plus anexe evidențiate în contractul de vânzare cumpărare autentic nr.2604/06.02.1995 la Notariatul de Stat si titlul de proprietate nr.2416/07.09.1995. Cu terenul descris mai sus autorul acestora a fost pus în posesie în data de 02.02.1995 de către Primăria Comunei Vadul Moldovei. Aceste bunuri au fost stăpânite de autorii lor încă din anul 1971.
Au susținut reclamanții că în momentul în care au demarat formalitățile pentru înscriere în Cartea Funciara a acestei parcele de teren, au aflat de la OCPI, că pârâtul este intabulat cu suprafața totală de 4.000 mp, nr. cadastral_ suprafață care include si suprafața de 500 mp, parte din terenul acestora, în suprafața totala de 806 mp.
Desi au încercat o soluționare pe cale amiabilă a situației, paratul refuza în continuare să le cedeze deplina proprietate si posesie a terenului, considerând ca el este îndreptățit să modifice configurația acestuia, hotărând de la sine putere sa le ia suprafața de 500mp. cu deschidere la stradă cu promisiunea ca le va da o altă suprafață de 500 mp cu un alt amplasament.
Au menționat că, potrivit dispozițiilor Codului civil nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
In disprețul opoziției reclamanților si cu rea credință, desi paratul știe ca nu are nici un titlu valabil constituit asupra imobilului, proprietatea lor, refuză să le recunoască dreptul de proprietate. Susțin că tulburări ale posesiei terenului de mai sus au existat din partea pârâtului începând cu anul 2011, când a găsit client interesat să cumpere suprafața lui de teren, învecinată cu a reclamanților, însă care dorea sa o cumpere si pe a reclamanților. De atunci si până în prezent accesul pe . tot mai greu, din cauza paratului. Săptămânal sunt amenințați cu demolarea.
Întrucât încercările lor de soluționare amiabilă a situației au eșuat, si având în vedere situația de fapt redată mai sus, pentru apărarea dreptului de proprietate, cu atributele ce-l compun, reclamanții au fost nevoiți să se adreseze instanței cu prezenta acțiune a cărei admitere o solicită.
Deoarece în speța sunt aplicabile două mari principii de drept și anume "proprietatea nu se pierde prin neuz" și "abuzul nu creează drept" reclamanții solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In dovedire au solicitat încuviințarea probelor cu: înscrisuri, martori, expertiza tehnica de specialitate, cercetare locala si interogatoriul paratului.
In drept au invocat disp. art. 112 si urm. Cod procedura civila, art. 274 Cod procedura civila si pe dispozițiile art.480, 483 si urm Cod civil, art.34, 35 Legea nr.71/1996.
Au depus la dosar înscrisuri (f.5-7).
Pârâtul D. N. a depus la dosar cerere reconvențională (f.79) prin care a solicitat eliberarea suprafeței de teren în discuție.
A solicitat administrarea probelor cu: înscrisuri, martori si expertiza.
In drept a invocat disp. art. 119 vechiul Cod pr. civilă.
La solicitarea instanței OCPI – BCPI Fălticeni a înaintat la dosar documentația care a stat la baza înscrierii în CF_ UAT F. M. a dreptului de proprietate al pârâtului D. N. (f.166-172) precum si documentația care a stat la baza emiterii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2604 din 06.02.1995 la Notariatul de Stat Județean Suceava (f.246 -254).
A fost întocmit în cauză raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie si completări la acest raport întocmite de către expert O. A. M. (f.190-205; 213-232).
A fost atașat spre consultare dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni.
Prin sentința civilă nr. nr.832/01.04.2015 a Judecătoriei Fălticeni, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă.
A obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 335 mp teren, situat în . în anexa 2 a raportului de expertiză topo întocmit de A. M. O., pe aliniamentul a-B-c-d (evidențiată de culoarea albastră).
A respins capătul de cerere având ca obiect rectificare carte funciară.
A compensat în parte cheltuielile de judecată.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat reclamanții la plata sumei de 499 lei reprezentând diferență onorariu expert O. A. M..
A obligat pârâtul la plata sumei de 499 lei reprezentând diferență onorariu expert O. A. M..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin T.P nr. 2416/07.09.1995 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor Suceava, numitului S. I., autorul reclamanților, i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 806 m.p. teren curți-construcții, situată pe teritoriul satului Spătărești, .. 7).
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2604/1995 la Notariatul De Stat, numiții S. I. și S. P. vând reclamantei H. V. terenul în suprafață de 806 mp (f. 6).
Prin contractul de partaj încheiat între pârâtul D. N. și numiții D. M., D. V. și I. E., autentificat sub nr. 2998/1998 la BNP L. C., s-a dispus ieșirea din indiviziune, reclamantului revenindu-i, printre alte bunuri imobile, și suprafața de 4000 mp teren arabil situat în satul Spătărești, .. Suceava (f. 90), bunuri înscrise în T.P nr. 3262/11.09.1998 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor Suceava, prin reconstituirea dreptului de proprietate (f. 83).
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul desemnat de instanța prin tragere la sorți, O. A. M. (f. 189), la care experții parte, pentru pârât: P. O., cele menționate în raportul de expertiză întocmit de doamna expert sunt reale, corecte, cu mici obiecțiuni (f. 214) și pentru reclamanți Scutar V. Menționez faptul că măsurătorile efectuate de expert tehnic ing. A.M.O. au fost corect efectuate și se încadrează în standardele actuale utilizate de OCPI Suceava, utilizând aparatură modernă de ultimă generație au achiesat cel puțin sub aspectul măsurătorilor, rezultă că terenul reconstituit al pârâtului în suprafață de 4000 mp și terenul constituit în suprafață de 806 mp al reclamanților se suprapun (f. 194).
Față de aceste aspecte, în cauză sunt incidente dispozițiile legale privind acțiunea în revendicare imobiliară, instanța urmând să analizele, în continuare, condițiile impuse de o astfel de acțiune.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune în justiție prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.
Deci, acțiunea în revendicare este o acțiune reală, putând fi exercitată împotriva oricărei persoane care deține bunul.
Față de disp. art. 6 al. 2 Noul C.c Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor instanța constată că în cauză este aplicabil C.c. din 1864. (în continuare prescurtat C.c.)
Regula înscrisă în 1169 C.c referitoare la sarcina probei își găsește aplicare și în materia acțiunii în revendicare, deci cel care pretinde că este proprietar trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate.
Cum în cauză, dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat nu a intrat în patrimoniul reclamanților printr-un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate (ex. uzucapiunea), ci printr-unul derivat, adică printr-un act juridic translativ de proprietate (contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 06.02.1995 la Notariatul de Stat al Suceava), dovada proprietății imobiliare poate întâmpina nu numai dificultăți de ordin material (inexistența planurilor topografice de natura a individualiza imobilul fără niciun echivoc, sub aspectul întinderii și al vecinătăților sale) ci și unele dificultăți de ordin juridic. Astfel, dovada certă a proprietății s-ar putea face numai în condițiile probării faptului că persoana care a transmis dreptul avea calitatea de adevărat proprietar, în sensul că aceasta l-ar fi dobândit, la rândul ei, de la adevăratul proprietar ș.a.m.d, deci dacă s-ar proba că toți autorii care anterior au înstrăinat imobilul au fost ei însăși adevărați proprietari. În alte cuvinte, proba ar avea un caracter absolut numai atunci când reclamantul ar produce în instanță, pe lângă înscrisul constatator al actului juridic prin care el a dobândit dreptul de proprietate, toate înscrisurile din care să rezulte transmiterile anterioare ale proprietății, începând de la primul titular al dreptului de proprietate. O asemenea probă ar fi, mai ales în privința terenurilor, o probatio diabolica.
Pentru rezolvarea dificultăților de ordin juridic ale problemei dreptului de proprietate, în doctrină și în jurisprudență s-a încercat să se contureze, pe de o parte, noțiunea de titlu, iar, pe de altă parte, să se stabilească o . reguli în funcție de situațiile posibile în cadrul acțiunii în revendicare imobiliară.
Prin titlu în această materie se înțelege actul juridic sau actul jurisdicțional translativ ori chiar declarativ de proprietate care generează o prezumție de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
Prima instanță a constatat că atât contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 06.02.1995 la Notariatul de Stat al Suceava, reprezintă titlu, pentru reclamanți, în accepțiunea celor anterior susținute, cât și actul de partaj încheiat la data de 28.10.1998 și autentificat sub nr. 2998, pentru pârât.
Efectul ce i se atribuie titlului este acela de a crea o prezumție simplă în legătură cu calitatea de proprietar al persoanei care îl produce, prezumție care poate fi răsturnată de partea adversă, inclusiv prin invocarea unui titlu propriu de natură să genereze o prezumție de proprietate mai puternică, dar tot susceptibilă de a fi combătută.
Conturarea noțiunii de titlu permite stabilirea unor soluții în funcție de diferitele situații care se pot ivi în cadrul acțiunii în revendicare imobiliară.
Astfel, dacă cele două titluri provin de la autori diferiți, cum este cazul de față, urmează a se compara titlurile pe care se întemeiază drepturile autorilor, dându-se câștig celui al cărui autor avea un drept preferabil, fundamentul soluției fiind principiul nemo dat quod non habet (nimeni nu poate transmite mai mult drept decât are).
Prin titlul de proprietate nr. 2416/07.09.1995 s-a dispus constituirea în favoarea numitului S. I. a dreptului de proprietate pentru suprafața de 806 mp. situată pe teritoriul satului Spătărești, .. Suceava, cu vecinătățile: D. I. D. N. D. N. drum comunal.
Potrivit înscrisurilor depuse în dosarul nr._ (atașat la prezentul dosar), anterior colectivizării, această suprafață de teren era înregistrată pe rolul agricol al numitului D. P., autorul pârâtului, teren cu care s-a înscris la CAP și pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, prin emiterea titlului de proprietate 3262/11.09.1998, ulterior terenul revenindu-i pârâtului, în urma partajului voluntar.
In ceea ce-l privește pe numitul S. I., acesta a dobândit prin contract de vânzare-cumpărare, o casă de locuit și anexe gospodărești situate în satul Spătărești, . contractului autentificat sub nr. 2745/11.06.1976.
Conform acestui contract, terenul aferent construcțiilor a trecut în proprietatea statului în baza Legii 58/1974, iar dobânditorii construcțiilor sunt îndreptățiți să primească cu titlu de folosință, din partea statului, loturi care vor fi în suprafață de 220-250 mp. (art. 30 din L.58/1974 coroborat cu art. 17 din aceeași lege).
Potrivit susținerilor Comisiei de fond funciar F. M. din dosarul nr._, titlul de proprietate nr. 2416 a fost emis prin procedura de constituire a dreptului de proprietate, respectiv, în temeiul art. 36 alin.3 din L. 18/1991 care prevede terenurile atribuite în folosință pe durata existentei construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile disp. art. 30 din Legea 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenurilor, proprietari ai locuințelor.
Prima instanță a luat act de puterea de lucru judecat de care se bucură S.c. nr. 1682/2013, dosar nr._ a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin D.c. a Tribunalului nr. 289/2014 prin respingerea recursului declarat de pârâtul D. N. (în calitate de reclamant în dosarul respectiv), atât în ceea ce privește dispozitivul acesteia, cât și cu privire la considerentele sale decizorii.
Astfel, a constatat că s-a analizat legalitatea titlului de proprietate nr. 2416/1995 contestat în baza dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii acesteia. Potrivit art. 23 al 1 din Legea nr. 18/1991 „sunt și rămân în proprietate privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum curtea, și grădina din jurul acestora determinate potrivit art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990”. Acest articol la care face trimitere la art. 23 din Legea nr. 18/1991 ce impune stabilirea de către instanță a adevăratelor raporturi juridice avute în vedere de părți la încheierea contractului de vânzare cumpărare a locuinței și înlăturarea situației nefirești, ca proprietarul locuinței care de cele mai multe ori o cumpăra în considerarea terenului, plătind un preț ce reflectă de regulă și valoarea terenului, să nu-și poată constitui dreptul de proprietate și să rămână doar titular al unui drept real de folosință.
Aceste situații au fost analizate și în Decizia nr. 263/2004 a Curții Constituționale prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii și a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, care a statuat că „dispozițiile art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 și cele ale art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată, reglementează constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, înlăturând astfel situația nefirească în care proprietarul casei de locuit era doar titularul unui drept de folosință asupra terenului. În aceste condiții, textele de lege criticate sunt în deplin acord cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, republicată, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.”
Urmează ca instanțele judecătorești să stabilească raportat la speța concretă în ce măsură aceste dispoziții legale, privind constituirea dreptului de proprietate, au fost respectate.
Pentru a analiza acest aspect în situația de față, instanța s-a raportat la verificarea intenției comune a părților respectiv a vânzătorului și cumpărătorului din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2745/11.06.1976 cu privire la obiectul contractului, mai exact dacă s-a avut în vedere și înstrăinarea terenului sau doar a construcțiilor.
Potrivit dispozițiilor art. 977 C. civ. de la 1864 în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2745/11.06.1976 (actual art. 1266 alin. 1 C. civ.), interpretarea contractelor se realizează după voința concordantă a părților iar nu după sensul literar al termenilor. Analizând actul juridic în speță, instanța a constatat că intenția reală a părților a fost aceea de a înstrăina nu doar construcțiile ci și întreaga suprafață de teren de 806 mp. Astfel, imobilele au ajuns în proprietatea vânzătoarei din contractul 2745/1976, A. G., prin transmiteri succesive ale dreptului de proprietate: prin contractul de donatie autentificat sub nr. 3153/04.09.1975. A. G. a primit dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu de la părinții săi A. P. M. și A. M., care la rândul lor îl dobândiseră prin cumpărare de la O. M. și M. prin contractul nr. 4416/10.09.1974, aceștia la rândul lor dobândindu-le prin cumpărare de la D. P. și D. N. prin contractul autentificat sub nr. 38/05.01.1974 (f. 25). S-a remarcat faptul că actele amintite au fost toate încheiate sub imperiul Legii nr. 58/1974, dar cu toate acestea, deși terenul ar fi trebuit să treacă de la prima înstrăinare în proprietatea statului, la fiecare din contracte se precizează că „terenul aferent construcțiilor trece în proprietatea statului”, de unde rezultă că în speță nu a avut loc o trecere efectivă, iar părțile au avut intenția reală de a înstrăina atât terenul cât și construcțiile. Acest fapt a rezultat și din declarația martorei G. A. (dosar_ ) care a aratat că este vecină cu terenul în litigiu de 51 de ani, iar suprafața a avut în permanență aceleași limite (gard), construcțiile de pe acel teren au fost mai numeroase la început, în perioada când era proprietatea lui lui A. G., răspândite pe întreaga suprafață: grajd, bucătărie de vară, coșer, coteț de găini, de porci și o casă locuibilă. În prezent se mai află doar casa, dar din celelalte construcții se pot observa resturile de temelie. Mai arată reclamanta că în anul 1962 când s-a mutat în zonă terenul în litigiu era al părinților reclamantului D. N., având aceeași formă. Părinții reclamantului au avut acolo o suprafață mai mare de teren din care partea din față au vândut-o lui A. G., ei păstrându-și partea din spate care a fost ulterior preluată de reclamant și frații săi.
Un alt aspect care susține concluzia că intenția părților a fost de a vinde și terenul aferent construcțiilor este și faptul că vecinii menționați în contractul de donație autentificat sub nr. 3153/04.09.1975 sunt identici cu cei din contractul de vânzare cumpărare nr. 2745/1976.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța a constatat că titlul de proprietate nr. 2416/07.09.1995 a fost emis în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 23 al 1 din Legea nr. 18/1991și art 8 din Decretul lege nr. 42/1990 (în redactarea inițială), motiv pentru care instanța a respins acțiunea reclamantului (D. N.) astfel cum a fost precizată la fila 59 dosar nr._ .
Având în vedere cele expuse, prima instanță a constatat că la momentul cooperativizării, terenul autorului pârâtului în suprafață de 806 mp nu mai era în patrimoniul acestuia întrucât fusese înstrăinat prin contractul 38/1974.
Astfel, I. S. (autorul reclamanților) a cumpărat de la A. G. nu numai imobilul, ci și suprafața de teren, așa cum s-a decis definitiv prin S.c. 1682/2013, intenția părtilor fiind de înstrăinare atât a construcțiilor cât și a terenului. Din acest motiv, prioritate la dreptul de proprietate asupra terenului o aveau autorii reclamanților, în baza art. 23 al. 1 din Legea 18/1991.
Conform concluziile raportului de expertiză topo efectuate în cauză de expertul A. M. O., configurația trenului intabulat al pârâților se suprapune cu configurația terenului pârâților (greșeală materială din partea expertului, dorind să precizeze a reclamanților – nota instanței) așa cum este înscrisă în schița întocmită de primăria Vadu Moldovei la data de 02.02.1995. Suprapunerea este de 335 mp între punctele a-B-c-d (f. 194), fiind redată grafic în anexa 2 (f. 197).
Expertul parte al reclamanților Scutar V., precizează în răspunsul 1.7.a.3. aflat la fila 225, că nu se poate stabili cu exactitate amplasamentele terenurilor autorilor părților, iar la răspunsul a.7.a.5 precizează că în urma suprapunerii terenului intabulat de pârât peste suprafața identificată pentru reclamanți se constată că între acestea există o suprapunere pe o suprafață de S1/2 - 415 mp prezentată în anexa 3-A pe aliniamentul A-B-C-D.
Față de aceste aspecte, prima instanță a considerat lămuritoare expertiza formulată de expertul desemnat de instanță. În acest context, prima instanță a reținut că pârâtul deține suprafața de 335 mp (și nu de 500 mp astfel cum reclamanții au solicitat) din terenul proprietatea reclamanților între punctele a-B-c-d și nu invers (cum a solicitat pârâtul).
Pentru aceste motive, prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții H. M. și H. V. în contradictoriu cu pârâtul D. N. și a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 335 mp teren situat în . în anexa 2 a raportului de expertiză topo întocmit de A. M. O. pe aliniamentul a-B-c-d (evidențiată de culoarea albastră).
Potrivit dispozițiilor art. 907 N.C.c (aplicabil în speță raportat la disp. art. 76 din Legea 71/2011 cu referire la data încheierii nr._ – f. 5 dosar)
(1) Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia.
(2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară.
(3) Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic.
Conform art. 908 N.C.c
(1) Orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii, dacă:
1. înscrierea sau încheierea nu este valabilă ori actul în temeiul căruia a fost efectuată înscrierea a fost desființat, în condițiile legii, pentru cauze ori motive anterioare sau concomitente încheierii ori, după caz, emiterii lui;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanță cu situația juridică reală a imobilului.
Capătul de cerere privind rectificarea cărții funciare nr._ a localității cadastrale F. M., a fost respins, întrucât prin acțiunea în rectificarea înscrierilor în Cartea Funciară se poate cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului, această acțiune având, de obicei, un caracter subsidiar, fiind grefată pe o altă acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Înalta Curte a reținut că "este inadmisibilă acțiunea în rectificarea mențiunilor din cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al proprietarului tabular, în condițiile în care titlul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate nu a fost desființat printr-o hotărâre Judecătorească irevocabilă, cu precizarea că aspectele vizând valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credință nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară"" (Decizia nr. 3583 din 10 septembrie 2013 pronunțată în recurs de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect rectificare CF).
Având în vedere că nu s-a dispus anularea titlului de proprietate în baza căruia pârâtul și-a întabulat suprafața de 4000 mp teren, prima instanță a respins acest capăt de cerere.
Prima instanță a constatat că reclamanții au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total de 2542 lei (8+184 taxă de timbru judiciar + 400 lei avans onorariu expert + 1550 onorariu avocat + 400 lei onorariu expert parte) iar pârâtul în cuantum de 400 lei (avans onorariu expert).
Având în vedere că primul capăt de cerere al reclamanților a fost admis numai în parte iar al doilea a fost respins în integralitate, instanța, constatând că ambele părți au efectuat cheltuieli de judecată, le-a compensat în parte, proporțional cu rezultatul admiterii acțiunii. Astfel, constatând culpa procesuală, în baza art. 274 al. 1, va obliga pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea, instanța, observând că părțile nu și-au îndeplinit obligația de a achita onorariu expertului O. A. M. astfel cum le-a fost pus în sarcină, a obligat reclamanții și pârâtul la plata sumei de câte 499 lei fiecare, reprezentând diferență onorariu expert O. A. M..
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din data de 25.03.2015 au declarat recurs reclamanții H. M. și H. V..
În motivare au arătat că, prin cererea de chemare in judecata au solcitat ca paratul fie obligat sa le lase in deplina proprietate si liniștita posesie, imobilul proprietatea lor constând in suprafața de 500 mp situat in . Moldovei, Județul Suceava, intre vecinii Drum Comunal, D. N. si D. I., imobil dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentic nr.2604/06.02.1995 la Notariatul de Stat, sa se dispună redierea din CF_ a loc cadastrale F. M., a suprafeței de 500mp parte din suprafața de 4000 mp, nr cadastral._ si sa fie obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata.
Aceștia au arătat că prin probatoriul administrat au dovedit ca sunt proprietarii imobilului teren in suprafața de 806mp cu categoria curți construcție si a imobilului casa plus anexe evidențiate in contractul de oanzare cumpărare autentic nr._.02.1995 la Notariatul de Stat si Titlul de proprietate nr.2416/07^09.1995.Cu terenul descris mai sus autorul lor a fost pus in posesie in data de 02.02.1995 de către Primăria Comunei Vadul Moldovei.Aceste bunuri au fost stăpânite de autorii săi inca din anul 197l.În momentul in care au demarat formalitățile pentru inscriere in Cartea Funciara a acestei parcele de teren, au aflat de la OCPI, ca paratul este intabulat cu suprafața totala de 4000mp, nr cadastral_ suprafața care include si suprafața de 500mp, parte din terenul lor in suprafața totala de 806mp.
La ultimul termen de judecata și-au precizat acțiunea în sensul ca solicită ca paratul fie obligat sa le lase deplina proprietate si liniștita posesie, imobilul proprietatea lor constând in suprafața de 415 si nu 500mp cum au solicitat inițial. Au mai solicitat sa se dispună redierea din CP_ a loc cadastrale F. M., a suprafeței de 415mp(suprafata Sl prezentata prin Anexa 3 rap exp S. V.) (si nu 500mp cum au cerut inițial ) parte din suprafața de 4000 mp, nr cadastral._
Din rapoartele de exeprtiza efectuate in cauza, rezulta ca terenul proprietatea paratului se suprapune peste terenul proprietatea reclamanților.Fiind investita cu acțiune in revendicare, sigur ca instanța a supus examenului comparativ titlurile de proprietate ale pârtilor si a dat preferabililate titlului lor.
Au rugat sa se ia in considerare ca suprafața de 806mp teren situat la locul numit „Acasă", pe teritoriul satului Spataresti, corn Vadul Moldovei, jud Suceava este învecinată cu Drum comunal, D. I si D. N, aspecte care rezultă din:
-proces verbal de punere in posesie
-Titul de proprietate nr 2416/1995 emis pe numele autorului reclamantei S. I.,
- contractul de vânzare cumpărare autentic nr.2604:_ la Notariatul de Stat
-Sentința civila nr.1682/14.10.2013 pronunțata de Judecătoria Fălticeni in dosarul nr.1428/22/"_ rămasa definitiva si irevocabila
-Decizia Tribunalului nr 289/04.02.2014 pronunțata de Tribunalul Suceava in dosar nr_
Din aceste documente rezulta ca in partea de Est reclamanții il au ca vecin pe D. N. L si nu pe A. V. asa cum in mod greșit a concluzionat experta A.M.O., pe baza declarațiilor paratului(aspect care rezulta din raportul de expertiza al acesteia pag 4
rândul 3)."J
Ei reclamanții, la . teren cu o deschidere de 31m lungime asa cum rezulta din toate actele si nu de 34 m lungime, diferența de teren de 3,56 lungime la . si vecinul A. G. (a se vedea anexa 1 ai 3 raf exp S. V.) era si este folosita drept cale de acces de parat(care nu are de altfel alta intrare la terenul proprietatea lui din spate), care s-a comportat întotdeauna ca proprietatar al acestei porțiuni .Cu toate acestea,in mod abuziv, a făcut paratul o inscriere in cartea funciara pe alt amplasament, realizandu-se astfel o suprapunere de 4l5mp peste terenul lor. Terenul proprietatea paratului din vecinătatea lor estica si in continuare in spatele gospodăriei lor ramanad astfel neintabulat, dar folosit in continuare de parat.
Daca se suprapun masuratorite efectuate si prezentate in anexa nr IA rap exp S. V. peste ortofotoplanul realizat in anul 2005 si care sunt prezentate in anexa lA atasata la raport, se poate observa ca la nivelul anului 2005 pe terenul identific at pt reclamanți si prezentat in anexa 1 A se aflau o locuința si mai multe anexe, libera de construcții fiind doar partea estica in vecinătatea lui A. G..
Prin urmare la data perfectării contractului de vânzare cumjja&tre 2604/1995 prin care reclamanții au achiziționat terenul, acesta era ocupat de mai multe construcții, care au fost demolate ulterior in vederea reconstruirii lor si ca punerea in posesie a Comunei Vadul Moldovei a fost corecta și in concordanta cu disp Lg nr-18/1991, la fel si schița care a stat la baza acestui contract.
De altfel la data achiziționării ternului ei au fost interesați mai mult de teren si de poziția acestuia si mai puțin de construcțiile existente care erau in stare de degradare avansata din cauza vechimii, aspecte dovedite cu depozițiile matorei audiate in dosarul atașat resectiv_
Experta A.M.O. si expertul parte al paratului nu au ținut cont ca paratul s-a inscris in cartea funciara inclusiv cu terenul aflat sub construcțiile existente in anul 2005, care au fost dobândite împreuna cu suprafața de 806mp de reclamanți prin CVC 2604/06.02.1995.
Aceasta suprapunere este din cauza faptului ca Comisia Locala de aplicare a Lg 18/1991 Vadul Moldovei a eliberat in anul 1998 un titlu de proprietate cu nr 3262/1998 in favoarea autorului paratului D. P., peste titlul de Proprietate nr 2416/1995 pentru vânzătorul S. I. si peste CVC 2604/1995.
Conform schiței proces verbal care a stat la baza eliberării TP nr 3262/1998 emis pe numele autorului paratului D. P. deschiderea la . de 42m.Din aceasta deschidere identificata pentru parat, 31m se suprapun cu deschiderea la .>
În anul 1995 pentru autorul S. I., vânzătorul care a înstrăinat reclamanților suprafața de 806mp conform cvc 2604/1995.Din măsurătorile efectuate de experta principala A.M.O. a rezultat o deschidere a acestui amplasament la drum, de 49m total.In prezent conform intabularii făcute de parat acesta are o deschidere totala la drum de 30,98m din care 14,50m au fost instrăinti de parat, iar restul de 16,39 m se suprapun in totalitate peste terenul cumpărat de ei dupa cum se poate observa si din anexa 2 rap exp Scutar V., paratul intabulând terenul de sub construcțiile existente in anul 2005 dobândite de noi prin CVC 2604/1995.
În concluzie suprafața lor de teren de 806mp înscrisa in TP 2416/1995 si cvc 2604/1995 are o deschidere la drum de 31m.Ulterior in anul 1998 Comisia Locala de aplicare a legii nr 18/1991 Vadul Moldovei eliberează un TP 3262/1998 in favoarea autorului paratului D. P. pentru suprafața in litigiu de 4000mp cu o deschidere la drum de 42 m si care se suprapune peste terenul dobândit anterior de ei in anul 1995 la vânzătorul S. I. în anul 2011 paratul isi inscrie in CF suprafața de 3512mp identificate prin CP_ si_, blocând astfel amplasamentul dobândit anterior de ei, ceea ce a dus la imposibilitatea lor de a intabula imobilul dobândit, de a obtine un extras de CF necesar la . vederea eliberarii autorizatiei de construcție.
De aceea au arătat ca se impune si rectificarea intabularii paratului in cartea funciara, in sensul de a lasa liber amplasamentul dobândit de ei.
Admiterea acțiunii s-a făcut in baza unor concluzii exprimate de expertul desemnat de instanța O. A. M., care contrazice concluziile expertului parte Scutar.Or, pronunțând o hotărâre fundamentata pe o proba nelegal administrata, sancțiunea care ar trebui aplicata hotărârii este desființarea acesteia.
Desi la termenul din 25.03.2015 au formulat obiectițmi la suplimentul la expertiza (supliment prin care speră sa fie lămurite toate aspectele invocate prin obiectiunile la raportul inițial), obiecțiuni care le-au fost respinse, apoi au solicitat efectuarea unei contraexpertize, in mod greșit prima instanța nu a ținut cont de apărările formulate de ei.
D. fiind probatoriul administrat in cauza ca nu se putea da o soluție legala si temeinica pe baza expertizei efectuate intrucat experta O. A. M. ci pe baza expertizei întocmite de expertul Scutar V..
Au solicitat efectuarea unei contraexpertize prin care sa se stabilească cu certitudine care sunt vecinii reali ai suprafeței lor de teren, solicitare care care a fost respinsa prin încheierea din 25.05.2015.
Este utila efectuarea unei contraexpertize motivat de faptul ca experta desemnata in cauză O. M. A. a trimis la dosarul cauzei răspunsuri bazate pe spusele paratului si nu pe documentație.
Încheierea din 25.03.2015, prin care prima instanța a respins cererea de efectuare a unei contraexpertize ar trebui desființată, din momemt ce experta a făcut constatări contradictorii.
Exprimând o părere diametral opuse realității, cu privire la aceeași situație de fapt, încrederea in neutralitatea si imparțialitatea expertului nu mai poate exista.
Soluționarea cauzei in baza unei expertize care conține concluzii neconforme cu realitate, echivalează cu o încălcare a principiului aflării adevărului reglementat de ort 129 Cod de procedura civila.Din același motiv încheierea din 25.03.2015 nu poate fi legala.
Sentința atacata nu este legala nici din prisma respingerii capătului de cerere având ca obiect rectificarea de carte funciara .Din moment ce a fost admis primul capăt de cerere pe cale de consecința se impune admiterea si a celui de-al doilea capăt de cerere. Pentru admiterea primul capăt de cerere au fost analizate titlurile de prorprietate ale pârtilor dandu-se preferabilitate titlului lor.
Nu este legala nici decizia instanței de a admite acțiunea in parte in ceea ce privește întinderea suprafeței de teren pentru motivele invocate mai sus, iar in ceea ce privește cheltuielile de judecata de asemenea pentru motivele invocate mai sus, nu s-a ținut cont ca ei și-au precizat cererea de chemare in judecata la ultimul termen si ar fi trebuit admisa in integralitate astfel cum a fost precizata raportat la probatoriu.
In concluzie, au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței si a încheierii recurate si trimiterea cauzei la rejudecare in vederea efectuării unei noi expertize sau reținerea acesteia spre rejudecarea in vederea efectuării unei noi expertize .In subsidiar admiterea recursului si modificarea sentinței atacate in sensul admiterii, acțiunii astfel cum a fost precizata la ultimul termen de judecata si cum se regăsește in concluziile scrise din dosarul de fond.
In drept art 304 indice 1, art 304 pct 9 Cod de procedura civilă.
Legal citat intimatul pârât nu a formulat întâmpinare și prezent în fața instanței, prin apărător a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, care se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art.304 p-ct.5,7,9 Cod de procedură civilă Tribunalul constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.129(5) Cod de procedură civilă judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. De asemenea, potrivit art.261 pct.5 Cod de procedură civilă hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Este real că motivarea hotărârii nu presupune un răspuns detaliat la toate argumentele părților însă se impune ca solicitările părților să fie efectiv examinate de către instanță aceasta având obligația de a analiza și răspunde solicitărilor esențiale ale părților.
Recurenții au susținut că acțiunea s-a soluționat în baza raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat de instanță O. A. M., care contrazice concluziile expertului parte Scutar V. și celelalte probe administrate în cauză, respectiv procesul verbal de punere in posesie ,titlul de proprietate nr. 2416/1995 emis pe numele autorului reclamantei S. I., contractul de vânzare cumpărare autentic nr.2604:_ la Notariatul de Stat, sentința civila nr.1682/14.10.2013 pronunțata de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._ rămasa definitiva si irevocabilă prin decizia civilă nr. 289/04.02.2014 pronunțata de Tribunalul Suceava, care atestă faptul că suprafața de 806mp teren situat la locul numit „Acasă", pe teritoriul satului Spătărești, . Suceava este învecinată cu Drum comunal, D. I si D. N.
Se observă că sub acest aspect, la termenul din 2.02.2015 reclamanții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, care au fost încuviințate de către instanță suplimentul la raportul de expertiză fiind depus la data de 5.03.2015, iar la primul termen de judecată după depunerea lucrării, respectiv la data de 16.03.2015 reclamanții au formulat obiecțiuni, solicitând ca identificarea suprafeței de 806 mp să se facă în baza actelor de proprietate (fila 257), care față de dispozițiile art.212 alin.2 Cod de procedură civilă în mod greșit au fost respinse ca fiind tardiv formulate.
Cum prin suplimentul la raportul de expertiză nu s-au lămurit aspectele invocate de reclamanți, iar la termenul din 16.03.2015 s-au respins obiecțiunile formulate, la termenul din 25.03.2015 reclamanții au solicitat efectuarea unei contraexpertize, cerere care însă a fost respinsă de prima instanță ca tardivă, considerându-se greșit că expertiza contrară trebuia depusă la primul termen după depunerea raportului inițial de expertiză .
În cauză, se impunea fie prin încuviințarea obiecțiunilor la suplimentul la raportul de expertiză, fie prin efectuarea unei contraexpertize a fi lămurite aspectele invocate de reclamanți, privind identificarea terenului proprietatea lor conform titlului de proprietate nr. 2416/1995 a cărui legalitate sub aspectul vecinilor terenului în litigiu a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin sentința civila nr.1682/14.10.2013 pronunțata de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._ rămasa definitiva si irevocabilă prin decizia civilă nr. 289/04.02.2014 pronunțata de Tribunalul Suceava .
De altfel, prima instanță nu a răspuns apărărilor reclamanților în sensul că din documentele arătate rezultă că în partea de est aceștia îl au ca vecin pe D. N. L și nu pe A. V. așa cum a fost indicat în lucrarea expertei A.M.O. .
În condițiile, în care terenul proprietatea reclamanților este identificat diferit în cele două lucrări de expertiză întocmite de expertul numit de instanță și expertul parte, instanța nu a arătat argumentele avute în vedere în motivarea soluției pe raportul de expertiză întocmit de experta O. A. M. și în înlăturarea concluziilor expertului parte Scutar V..
Sunt întemeiate și criticile recurenților potrivit cărora capătul de cerere având ca obiect rectificarea de carte funciară, fiind accesoriu acțiunii în revendicare, în cadrul căreia se compară drepturile părților, stabilindu-se situația juridică reală a imobilului, se impunea a fi soluționat pe fond, prima instanță, față de data încheierii actelor în temeiul cărora s-a făcut înscrierea urmând a verifica prin raportare la art.76 din Legea nr.71/2011 și dispozițiile incidente în cauză, respectiv Noul cod civil sau Legea nr.7/1996.
De asemenea, constatând că prin neanalizarea apărările reclamanților privind identificarea terenului proprietatea lor ,care sunt de esența litigiului și prin respingerea probatoriului apt să lămurească aceste aspecte, prima instanță le-a încălcat reclamanților dreptul la apărare, ca și componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat prin art.6 CEDO, ceea ce atrage incidența prevederilor art.105 alin.2 din vechiul Cod de procedură civilă și întrunirea motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.5, 7 din vechiul Cod de procedură civilă, astfel că în baza art.312 alin.1,3,5 din același act normativ tribunalul va admite recursul, va casa sentința civilă nr.832/1.04.2015 a Judecătoriei Fălticeni și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, se vor verifica și celelalte aspecte invocate de recurenți privind întinderea suprafeței de teren revendicate și în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către recurenții-reclamanți H. M.-Fălticeni, ., jud Suceava și H. V.- Fălticeni, ., jud Suceava împotriva sentinței civile nr.832/01.04.2015 a Judecătoriei Fălticeni și a încheierii de ședință din 25.03.2015 pronunțate în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul D. N.-Fălticeni, ., jud Suceava.
Casează sentința civilă nr.832/1.04.2015 a Judecătoriei Fălticeni și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
L. A. V. O. D. A. I. M. L. A.
Pt.grefier aflat în CO
semnează grefier șef
Red L.A
Jud.fond S. C.
Tehnored. P.L./ 2 ex. – 09.07.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 377/2015. Tribunalul SUCEAVA | Cereri. Decizia nr. 103/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
