Abţinere. Decizia nr. 1377/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1377/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 1377/2015
Dosar nr._ - servitute -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1377
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2015
Președinte - M. C.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pîrîții U. S., domiciliată în comuna M. Sulița, ., județul S., M. D., domiciliat în comuna M. Sulița, . S. și apelul incident declarat de pîrîtul S. DE G. A A. S., ., județul S., împotriva sentinței civile nr.697 din 21 mai 2015 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind reclamanții G. V. și G. C. R., ambii domiciliați în ..441, județul S. și pîrîții SERAFEȘCO M. a P., domiciliat în ..371, județul S., SERAFEȘCO M. a T., domiciliată în ..372, județul S., B. E., domiciliată în ..354, județul S., C. I., domiciliat în ..353, județul S..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic M. G. pentru pîrîtul apelant S. DE G. A A. S., pîrîtul intimat C. I. și avocat C. I. pentru reclamanții intimați, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 95 pct. 2 și art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
Totodată instanța avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelurilor.
Consilier juridic M. G. pentru pîrîtul apelant S. DE G. A A. S., a cerut admiterea apelului principal și admiterea apelului incident, astfel cum au fost formulate.
Avocat C. I. pentru reclamanții intimați, a depus la dosar delegație de substituire pentru avocat S. C. L., a cerut respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.697 din 21 mai 2015 a Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a admis, în parte, acțiunea civilă având ca obiect „servitute trecere”, a stabilit în favoarea reclamanților o servitute de trecere permanentă cu piciorul, cu atelajele și cu autovehiculele, pe tot timpul anului, conform variantei nr. III, anexa 5 și 6 a raportului de expertiză (fila 91 dosar fond) și completarea raportului de expertiză (fila 165 din dosarul de fond), întocmită de expert S. I., cale de acces cu lățimea de 3 m și lungimea de 626,36 m ce ocupă o suprafață totală de 1879,09 mp, astfel:
- suprafața S1 – 444,06 mp, parte din pf. nr. 2433 între punctele A,A”, B,B” din proprietatea pârâtei U. S.;
- suprafața S2 – 211,23 mp, parte din pf. nr. 2433, între punctele C, B, B”, D, D” din proprietatea lui Sarafeșcu M. a P.;
- suprafața S3 – 258,84 mp, parte din pf. nr. 2433, 2447, între punctele D, D”, E, E din proprietatea lui B. E.;
- suprafața S4 – 841,26 mp, parte din pf. nr. 2447, 2436, între punctele E, E”, F, F” din proprietatea lui C. I.;
- suprafața S5 – 21,18 mp, pf. nr. 4223 între punctele F, F”, G, G”, peste albia râului M.;
- suprafața S6 – 102,52 mp, parte din pf. nr. 2447, între punctele G, G”, H, H” de la albia râului M. până la DJ 175.
A dispus înscrierea servituții de trecere în CF.
A obligat pârâții la 2518 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 2719/14 noiembrie 2012, întocmit de BNP R. G. R., reclamanții au dobândit prin cumpărare de la F. L., suprafața de 3808 m.p. teren identic cu parcele 1CC de 871 m.p. și 2 F de 2937 m.p. și s-au înscris cu dreptul de proprietate astfel dobândit în Cf 30.089 a ..
Prin loc înfundat se înțelege, potrivit art. 616 C. civil, acel loc care nu are ieșire la calea publică. Textul se referă la imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică dar, trebuie să-și găsească aplicarea și în cazurile în care această ieșire ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă. Dimpotrivă, ori de câte ori locul are ieșire la calea publică pe un drum care, în anumite împrejurări este impracticabil, dar care poate deveni practicabil cu oarecari cheltuieli, textul nu-și poate găsi aplicare. Inconvenientele sau greutățile pe care le-ar prezenta ieșirea la calea publică rămân la aprecierea instanței prin administrarea probelor in condițiile prev. de alege.
Din disp.art. 618 și 634 C,.civil, rezultă că la constituirea acestui drept de servitute trebuie să se aleagă trecerea prin locul ce ar pricini cea mai redusă pagubă pentru proprietarul fondului aservit, astfel încât aceasta să nu devină împovărătoare. De aceea la stabilirea servituții de trecere, trebuie să se țină seama deopotrivă și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei, iar nu să se ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
Din actele dosarului instanța reține că, varianta nr. I de creare a servituții de trecere propusă se reclamanți, nu era posibilă decât cu piciorul și în anumite perioade ale anului fiind exclusă trecerea cu atelajele și cu autovehiculele și ar impune amenajări ale traseului inclusiv crearea unui pod.
Instanța a reținut faptul că, reclamanții au propus variana Idin raportul de expertiză, în condițiile în care pârâta U. S., a arătat că este de acord cu trecerea reclamanților în varianta a III propusă în raportul de expertiză doar pe perioada lipsei de vegetație cu piciorul și atelajele.
Propunerea pârâtei U. S. este în raport cu actele dosarului și cu principiile de drept menționate mai sus întrucât se aduc prejudicii minime dreptului de proprietate fondurilor care au acces la calea publică, cât și atingere minimă fondului aservit.
În varianta a III a raportului de expertiză nu mai este necesar să se treacă prin mijlocul gospodăriei pârâtului M. D., respectiv printre casa și grajdiul lui, în condițiile în care între construcții există o distanță destul de mică.
Din raportul de expertiză instanța reține că în varianta propusă de reclamanți accesul se făcea pe o cărare pe care se mergea doar cu piciorul nu și cu vehiculele iar traseul căii de acces practicat de vânzătoarea F. L., traversează o porțiune de teren în pantă, de cca. 15%, panta fiind amplasată la coborârea dinspre proprietatea reclamanților pe terenul pârâtei U. S. spre râul M.. Se mai face precizarea că fânul nu poate fi transportat pe puntea existentă și este necesar construirea unui pod, că în locul punții existente peste râul M. nu a existat pod, iar la viituri se poate inunda albia majoră a râului, iar orice pod în asemenea condiții poate fi inundat.
Faptul că anterior se practica accesul pe o cărare care nu mai poate deservi nevoile părților inclusiv transportul cu mijloace auto nu constituie un motiv pentru a împiedica instanța să stabilească servitutea de trecere.
În cauză au formulat apel pîrîții U. S. și M. D. solicitînd înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată din sarcina lor și obligarea tuturor intimaților reclamanți și a restului de pîrîți, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată din toate etapele procesuale.
În motivarea apelului a arătat că pîrîții proprietari ai fondurilor aservite din varianta a III-a care au fost introduși forțat în cauză în această calitate au avut o poziție procesuală favorabilă reclamanților și astfel ei nu ar putea fi obligați la plata cheltuielilor, obligația rămânând așadar doar în sarcina apelanților; ori, această obligație nu poate fi primită întrucît prin întîmpinarea depusă la 19 aprilie 2013 ei au confirmat calitatea de loc înfundat a terenului proprietatea reclamanților și au oferit acestora o variantă de trecere, respectiv tocmai varianta care a fost identificată prin expertiză și aleasă de instanță, astfel că în cauză sînt incidente prev.art.454 Cod procedură civilă.
Pîrîta A.N. „Apele Române” – Administrația Bazinală de A. Siret prin S. de G. a apelor S. a formulat apel incident solicitînd, de asemenea, înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată întrucît nu s-a opus acțiunii reclamanților deși a fost introdusă în cauză tardiv și nu este dată culpa sa procesuală.
Apelurile sînt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.454 Cod procedură civilă „Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere”.
Așa cum rezultă din întîmpinarea depusă în dosar nr._ deși au recunoscut că proprietatea reclamanților este lipsită de cale de acces la drumul public, pîrîții U. S. și M. D. au solicitat respingerea acțiunii reclamanților pe traseul indicat de aceștia și au propus o altă variantă de trecere. Această împrejurare, chiar dacă în final varianta aleasă de instanță a fost aceea propusă de pîrîți, nu echivalează cu achiesarea la acțiunea reclamanților care să facă incidente dispozițiile sus-menționate.
Aceeași situație se reține și în cazul pîrîtei A.N. „Apele Române” – Administrația Bazinală de A. Siret prin S. de G. a apelor S., introdusă în cauză în rejudecare (aspect pe care în fața instanței de fond nu a înțeles să-l conteste), care prin întîmpinarea depusă la 8 aprilie 2015 (f.25 dosar) s-a opus acțiunii reclamanților.
Pe cale de consecință, cum acțiunea a fost admisă în contradictoriu și cu această pîrîtă, în mod corect prima instanță a apreciat că este dată culpa sa procesuală și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, apelul declarat de pîrîții U. S., domiciliată în comuna M. Sulița, ., județul S., M. D., domiciliat în comuna M. Sulița, . S. și apelul incident declarat de pîrîtul S. DE G. A A. S., ., județul S., împotriva sentinței civile nr.697 din 21 mai 2015 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind reclamanții G. V. și G. C. R., ambii domiciliați în ..441, județul S. și pîrîții SERAFEȘCO M. a P., domiciliat în ..371, județul S., SERAFEȘCO M. a T., domiciliată în ..372, județul S., B. E., domiciliată în ..354, județul S., C. I., domiciliat în ..353, județul S..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. P. T.
Red. M.C.
Jud.fond – M. D.
Tehnored.P.T. – Ex.11 – 14 decembrie 2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1463/2015. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 536/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
