Uzucapiune. Decizia nr. 1147/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1147/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 1147/2015
Dosar nr._ Uzucapiune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1147
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.09.2015
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER STOLE R A.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta R. A., domiciliată în ., cu domiciliul procedural ales la Cabient de Avocat „G. M.”, cu sediul în ., ..107,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.786 pronunțată la data de 25.03.2015 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ /2014, intimați fiind pârâții ., R. M., domiciliat în .,județul Iași și pârâtul oponent R. C., domiciliat în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. F.-Litvinchecivi G. care substituie pe av. G. M. pentru reclamanta apelantă și intimatul oponent R. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța verificând actele și lucrările dosarului constată că, s-a depus prin Biroul Arhivă de către apelantă dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 244 lei, pe care o anulează calea de atac promovată în cauză fiind legal timbrată și acordă cuvântul părților pe probe.
Părțile prezente astăzi în instanță având pe rând cuvântul solicită încuviințare probei cu înscrisurile deja existente la dosar.
Instanța în temeiul art.479 al.2 Cod procedură civilă încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar.
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri și solciită acordarea cuvântului la dezbateri pe fond.
Instanța, apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art.244 al.1 Cod procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Av. F.-Litvinchecivi G. pentru reclamanta apelantă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel modificarea în totalitate a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată și respingerea cererii de opoziție formulată de pârâtul oponent R. C., cu cheltuieli de judecată.
Intimatul oponent R. C. solciită respingerea apelului ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
P. cererea adresată judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 31.01.2014 sub nr._ , reclamanta R. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va administra, să se constate că a dobândit, prin efectul uzucapiunii, dreptul de proprietate cu privire ta suprafața de 1408 mp teren, din care 547 mp teren curți construcții și 861 mp teren arabil, situată în intravilanul satului B., ., învecinată cu drum comunal pe două laturi, Tica D. și N. A..
Precizează că suprafața de teren menționată mai sus nu este înscrisă în cartea funciară.
Valoarea suprafeței de 1408 mp o apreciază la suma de 7.640 lei.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2509 din 26.05.1982 de către fostul notariat de Stat Județean Suceava soțul acesteia, R. M. a dobândit de la numita Scurhan F. dreptul de proprietate cu privire la una casă de locuit și anexe gospodărești situate în intravilanul satului și comunei B., jud. Suceava, între vecinii: N. A., drumul comunal și terenul CAP.
Ulterior, construcțiile dobândite în baza contractului mai sus menționat au fost dărâmate și construite altele noi în baza autorizației pentru executarea de lucrări nr. 15 din 14.08.1990.
Precizează reclamanta că de la data dobândirii construcțiilor, respectiv din anul 1982 și până în prezent a stăpânit această suprafață de teren în aceleași limite, terenul este îngrădit și nu a avut litigii cu alte persoane. Așa cum rezultă din planul de situație întocmit de către reprezentantul compartimentului urbanism din cadrul Primăriei Comunei B. și din autorizația de lucrări pe această suprafață de teren sunt edificate casa de locuit, grajdul și magazia.
De asemenea, precizează că s-a înscris cu această suprafață de teren în registrul agricol și a plătit taxele și impozitele aferente.
Față de situația arătată mai sus din punctul său de vedere în cauză sunt date condițiile impuse de dispozițiile art. 1890 din vechiul cod civil - legea aplicabilă în cauză raportat la data de la care începe să curgă termenul de prescripție. Astfel, uzucapiunea de 30 de ani prevăzută de dispozițiile art. 1890 din vechiul cod civil, presupune dobândirea proprietății prin prescripție achizitivă în condițiile îndeplinirii dispozițiilor impuse de art. 1846 și 1847 din același cod, și anume exercitarea unei posesii utile. în accepțiunea vechiului cod civil, posesia este utilă dacă este neîntreruptă, netulburată, publică și exercitată sub nume de proprietar.
Reclamanta susține că așa cum rezultă din certificatul nr. 360 din 10.01.2014 eliberat de către Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Fălticeni suprafața de teren menționată în petitul acțiunii nu este intabulată.
Având în vedere cele arătate mai sus reclamanta consideră că cererea formulată este întemeiată, astfel încât solicită admiterea acesteia.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 194 cod procedură civilă, art.1846,1847 și 1890 din vechiul cod civil.
In dovedire înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri si martori.
A depus la dosar în copie înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare nr.2509/1982, adeverință 7366 din 15.11.2013, autorizație nr. 15 din 14.08.1990, plan situație, certificat fiscal, certificat cadastru (f.8-15).
De asemenea, consideră oportun a se efectua în cauză o adresă către pârâtă pentru a comunica situația actuală a suprafeței de 1408 mp și dacă pentru această suprafață de teren s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea altor persoane.
Conform disp. art. 200 al. 1 Cod pr. civilă reclamantei i s-au adus la cunoștință lipsurile cererii, obligație pe care aceasta a îndeplinit-o prin precizările depuse la dosar (f.19).
P. aceste precizări reclamanta arată că deținătorul inițial, R. M., locuiește în satul Mălăiște, ..
P. sentința civilă nr. 1827 din 29.10.2013 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de părți la data de 04.05.1985.
Intrucât suprafata de 1.408 mp. teren pentru care solicită a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii are calitatea de bun comun, fiind dobândită de părți în timpul căsătoriei, în conformitate cu disp. art. 204 Cod pr. civilă, reclamanta înțelege să-și modifice actiunea introductivă în sensul că solicită introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului R. M..
De asemenea a invocat joncțiunea posesiilor, în conformitate cu disp. art. 1860 vechiul Cod civil, urmând a uni posesiunea acesteia cu cea a pârâtului R. M..
Susține reclamanta că suprafata de 1.408 mp. are calitatea de bun comun al său si al pârâtului R. M..
A depus la dosar copia acțiunii pentru comunicare pârâtului R. M..
Cererea a fost comunicată atât Comunei B. – reprezentată de primar cât si pârâtului R. M. pentru a depune întâmpinare, obligație pe care niciuna din părti nu a îndeplinit-o.
P. încheierea din 31 martie 2014, în conformitate cu disp. art. 1051 al. 1 si 2 Cod pr. civilă instanța a dispus emiterea somației către cei interesați să facă opoziție, somație ce a fost comunicată Primăriei . Cadastru si Publicitate Imobiliară, Fălticeni, pentru afișarea acesteia la imobilul în litigiu, la sediul primăriei în a cărei rază se află imobilul, la sediul B.T.C.P.I., aceasta fiind de asemenea afișată la sediul instantei dar si înmânată reclamantei pentru a o publica în două ziare de largă răspândire, dintre care cel puțin unul de circulație națională ( a se vedea filele 35-47 dosar).
După efectuarea acestor publicații, în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de textul de lege mai sus citat, la data de 27.05.2014 numitul R. V. C. a formulat opoziție susținând că pentru o parte din terenul pretins de reclamantă, respectiv suprafața de 400 mp reprezintă teren moștenit de la P. L., iar restul terenului este cumpărat de el.
Anexează contractul de partaj autentificat sub nr. 1124/21 mai 2004, autorizații pentru executare lucrări nr. 15/1990, nr. 14/1990, plan de amplasament, evidențe agricole.
Opoziția a fost comunicată reclamantei care la data de 20.06.2014 formulează întâmpinare solicitând respingerea acesteia.
In fapt arată că prin opozitia formulată de către numitul R. V. C. la data de 28.05.2014, acesta arată faptul că a cumpărat o casă si teren de la numiții A. V. si E., casă ce a fost demolată si construită în anul 1982.
In ceea ce priveste suprafata de 400 mp. teren acesta indică faptul că este proprietatea numitei R. F., conform contractului de partaj autentificat sub nr. 1124/21.05.2004.
Față de actele anexate cererii de opoziție proprietara suprafetei de 400 mp. este numita R. F. si nu R. V. C., astfel încât reclamanta consideră că acesta nu justifică calitatea sa procesuală.
Mai mult de atât, din înscrisurile anexate nu se poate concluziona că între suprafata de 1.408 mp. ce face obiectul prezentului litigiu si suprafata de 400 mp. teren arabil, proprietatea numitei R. F., în baza contractului de partaj autentificat sub nr. 1124/21.05.2004 există suprapunere parțială în limita a 400 mp.
Din înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată, respectiv adeverințele nr. 706/12.02.2014 si nr. 7366/15.11.2013 eliberate de Primăria comunei B., se poate observa că, cu această suprafață de teren este înscrisă în registrul agricol pe numele reclamantei împreună cu R. M. aceștia achitând taxele si impozitele aferente.
Precizează reclamanta că nici susținerile numitului R. V. C. legate de imobilele construcții nu pot fi primite, întrucât așa cum rezultă din contractul de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. 2509/26.05.1982, casa si anexele gospodăresti au fost dobândite de fostul său soț R. M. de la numita Scurhan F., iar autorizația de demolare nr. 14 din 14.08.1990 si cea de construcție nr. 15 din 14.08.1990 sunt eliberate pe numele lui R. M., deci în timpul căsătoriei.
Având în vedere cele arătate mai sus, reclamanta solicită respingerea opoziției formulate de către numitul R. V. C. cu privire la cererea sa având ca obiect „uzucapiune”.
La data de 15 oct. 2014 instanta a fixat termen de judecată în vederea soluționării cererii.
Pe parcursul judecării cauzei, urmare a identificării suprafetei de teren si a raportului de expertiză întocmit în cauză, reclamanta face precizări la cerere prin care înțelege să mărească câtimea obiectului acesteia la suprafata de 1.502 mp.
P. sentința civilă nr.786 din data de 25.03.2015, Judecătoria Fălticeni a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtului oponent R. C..
A respins ca nefondată opoziția formulată de acesta.
A respins ca nefondată cererea reclamantei R. A. –în contradictoriu cu pârâții . si R. M. si cu pârâtul-oponent R. C., așa cum a fost completată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, pentru a putea dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune se cere ca pe toată durata prevăzută de lege, de 30 de ani, conform art. 1890 vechiul Cod civil, aplicabil în cauză conform art. 6 al. 4 noul Cod civil, reclamanta să fi exercitat o posesie utilă, continuă, neîntreruptă, publică, sub nume de proprietar, prescripția achizitivă reprezentând de fapt o sancțiune prevăzută de legea civilă aplicată proprietarului nediligent care se desesizează de bunul său pe o perioadă mai mare de timp, dând posibilitatea unei alte persoane să se comporte ca un adevărat proprietar față de acel bun.
P. prezenta cerere, așa cum a fost precizată, reclamanta susține că este proprietara unei suprafete de 1.502 mp. teren situată în intravilanul comunei B., jud. Suceava, suprafață pe care a deținut-o din anul 1982, din momentul în care soțul său, pârâtul R. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2509/26.05.1982.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că prin contractul de vânzare-cumpărare sus-menționat încheiat în anul 1982 pârâtul R. M. a dobândit prin cumpărare de la numita Scurhan F. dreptul de proprietate asupra casei de locuit si anexelor gospodărești situate în vatra .: N. A., drum comunal, teren CAP.
In același contract se prevede că terenul aferent construcțiilor, în suprafață de 250 mp. a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, dobânditorului construcțiilor atribuindu-i-se în folosință suprafața de teren necesară în condițiile legii.
Dacă la data dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor de către pârât, terenul a fost trecut în proprietatea statului înseamnă că acesta era imprescriptibil, fiind scos din circuitul civil, conform prevederilor exprese ale art. 30 din Legea nr. 58/1974 si prin urmare pentru acea perioadă cuprinsă între data dobândirii construcțiilor si până la abrogarea acestei legi, prin Decretul-lege nr. 1/ 1989 din 26 dec. 1989, posesia exercitată a fost doar una precară si nicidecum o posesie utilă, sub nume de proprietar.
Deosebit de aceasta, instanța retine din declarațiile martorilor audiați, M. M. si L. A. (f.84,85) că reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul R. M. prin anul 1985, de la acea dată si până când și-au edificat o nouă locuință, aceștia având folosința asupra unei suprafete mult mai mică de teren (posibil cea atribuită prin contractul de vanzare-cumpărare sus menționat) decât cea deținută în prezent si că abia după ce au demolat construcțiile vechi si au început edificarea casei noi, au început să extindă . jurul acesteia, ajungând la forma deținută în prezent.
Cum potrivit autorizațiilor de construire nr. 14 si nr. 15 din 14.08.1990 (f.51-52 dosar) s-a autorizat demolarea casei vechi si construirea unei noi case de locuit cu anexă gospodărească ( șură) reiese că începând cu acea dată reclamanta împreună cu pârâtul R. M. au început să folosească întreaga suprafață de 1.502 mp. teren, așa cum este în prezent identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Scutar V. (f. 96-104).
Din cuprinsul aceluiași raport de expertiză, coroborat cu susținerile Comisiei locale de fond funciar baia (f.125) dar si cu titlul de proprietate nr. 1002/1996 însoțit de contractul de partaj autentificat sub nr. 1129/21 mai 2004 (f.108-112) reiese că din această suprafață de 1.502 mp. deținută în prezent de reclamantă, o parcelă de 400 mp. identică cu . de situație anexa 2 /f.103) a fost reconstituită în favoarea moștenitorilor foștilor proprietari, fiind dată în lotul numitei R. F., soția oponentului a lui R. C. si mama pârâtului R. M..
Așadar, pentru această parcelă de 400 mp. teren ce a făcut obiectul reconstituirii si apoi a partajului succesoral, proprietatea nu se poate pierde prin neuz, proprietarul nepierzându-și dreptul său numai prin faptul că nu și l-a exercitat, acesta având oricând la îndemână exercitarea acțiunii în revendicare, câtă vreme dreptul său este imprescriptibil (a se vedea în acest sens prev. art. 563 al. 2 Cod civil).
P. urmare, cu privire la această suprafață de teren reclamanta nu poate de asemenea invoca o posesie utilă, sub nume de proprietar, ci doar o posesie viciată de precaritate, câtă vreme dreptul de proprietate asupra acestuia este stabilit în favoarea unei alte persoane, aceasta fiind cea care plăteste taxele si impozitele aferente.
In doctrină si jurisprudență, posesia este considerată ca fiind o stare de fapt de natură a produce unele drepturi pentru posesor, elementele acesteia fiind reprezentate de corpus ( elementul material al posesiei) si animus ( elementul psihologic ce constă în voința posesorului de a stăpâni bunul pentru el, sub nume de proprietar sau titular al unui drept real).
Art. 1847 Cod civil prevede că pentru a putea uzucapa, posesia trebuie să fie sub nume de proprietar, proba acestei posesii putând fi făcută spre exemplu prin plata impozitelor si celorlalte taxe referitoare la imobil, prin înscrierea acestuia în evidențele agricole sub nume de proprietar.
Or, din cele mai sus relatate, era cu neputință ca reclamanta să se înscrie ca adevărat proprietar asupra parcelei de 400 mp. teren câtă vreme pentru acest teren sunt emise acte juridice în condițiile legii fondului funciar.
Față de cele mai sus prezentate instanța a constatat că pentru perioada cuprinsă între data dobândirii dreptului de proprietate al pârâtului R. M. asupra construcțiilor prin contractul de vanzare-cumpărare nr. 2509 respectiv 26 mai 1982 si până la abrogarea Legii nr. 58/1974(decembrie 1989) posesia reclamantei unită cu cea a fostului ei soț, pârâtul R. M., a fost una precară si nicidecum utilă, neviciată, sub nume de proprietar, astfel că această perioadă nu poate fi luată în considerare la calculul perioadei de 30 de ani necesară pentru a uzucapa, așa cum prevăd disp. art. 1890 Cod civil, iar începând cu anul 1990 când aceasta ar fi exercitat o posesie utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar asupra suprafetei de 1.102 mp. compusă din parcelele 1 Cc de 250 mp, 2 Cc – 210 mp si 3 A – 642 mp. identificate de expertul desemnat în anexa 2 a raportului de expertiză (excluzând . mp. proprietatea unei terțe persoane) și până în prezent, termenul de 30 de ani nu este împlinit astfel că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a opera în favoarea reclamantei uzucapiunea de lungă durată.
Pentru aceste motive, cererea acesteia, așa cum fost precizată, a fost respinsă ca nefondată.
Cât priveste opoziția formulată de R. C., instanța a reținut că acesta invocă pe de o parte un drept propriu de proprietate asupra casei de locuit si anexelor gospodăresti împreună cu terenul aferent deținute de reclamantă împreună cu pârâtul R. M., susținând că el ar fi cumpărătorul acestora iar pe de altă parte invocă dreptul de proprietate al soției sale, R. F. pentru parte din terenul în litigiu, respectiv pentru suprafața de 400 mp. înscrisă în titlul de proprietate nr. 1002/1996 coroborat cu contractul de partaj.
Având în vedere faptul că oponentul pârât invocă pe lângă dreptul de proprietate al soției sale asupra parcelei de 400 mp. teren si acel drept propriu de proprietate asupra construcțiilor si terenului aferent, susțineri ce a dorit să le dovedească cu declarațiile martorilor P. M. (f.117) si P. M. (f.118), instanța apreciază că se justifică calitatea sa procesuală, sens în care excepția lipsei acestei calități invocată de reclamantă a fost respinsă de instanță.
Cât privește susținerea acestuia referitoare la dobândirea de către el a dreptului de proprietate asupra construcțiilor si terenului aferent printr-un contract încheiat cu numiții A. V. și I. (autorii vânzătoarei Scurhan F.) instanța a constat-o neîntemeiată, declarațiile martorilor mai sus menționați fiind infirmate de înscrisul autentic depus la dosar si care confirmă faptul că acea convenție de vanzare-cumpărare s-a încheiat între fiul oponentului, pârâtul R. M. si vânzătoare si nu între R. C. si autorii acesteia.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins atât opoziția formulată de oponentul R. C. cât si cererea precizată a reclamantei.
Împotriva sentinței civile nr. 786 din 25.03.2015 a Judecătoriei Fălticeni a formulat apel reclamanta R. A., considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului său reclamanta a arătat faptul că, prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni, așa cum a fost precizată, a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că ea împreună cu pârâții R. M. au dobândit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 ani și privire la suprafața de 1.502 mp, situată în intravilanul satului și comunei B., jud. Suceava, învecinată cu N. A., . și ., așa cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert Scutar V..
Instanța de fond, prin sentința apelată a respins ca nefondată cererea formulată, considerând că în cauză nu este împlinit termenul de 30 ani prevăzut de dispozițiile legalei pentru ai opera uzucapiunea de lungă durată. Astfel, s-a apreciat că pentru perioada dobândiri dreptului de proprietate al pârâtului R. M. asupra construcțiilor prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2509 din 26.05.1982 și până la abrogarea Legii 58/1974, posesia ei a reclamantei, unita cu a fostului soț, a fost una precară și nicidecum utilă, neviciată, sub nume de proprietar, astfel că această perioadă nu poate fi luată în considerare la calculul termenului de 30 ani necesar pentru a uzucapa, conform dispozițiilor art. 1890 cod civil.
Din punctul ei de vedere posesia exercitată în perioada 1982-1990 este una utilă și sub nume de proprietar, nu una precară, având în vedere dispozițiile Deciziei IV din 2006 a ICCJ, aceasta găsindu-și aplicabilitatea în cauza de față. Practic, prin adoptarea Legilor 58/1974, 59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă, astfel încât după abrogarea prin Decretul-Lege 1/1989 și 9/1989, posesorii terenurilor pot solicita instanțelor de judecată să constate că ei au dobândit dreptul de proprietate cu privire la acestea.
Terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci, doar a avut loc o restrângere a atribuției de dispoziție din conținutul dreptului de proprietate, ceea ce nu poate echivala cu lipsirea de efect a posesiei utile asupra terenurilor.
De asemenea, imposibilitatea transmiterii terenurilor prin acte juridice între vii nu a împiedicat exercitarea posesiunii asupra acestora, cât timp cele două legi nu au determinat luarea de măsuri împotriva actelor de folosință, în nume propriu, ale beneficiarilor prezumției de neprecaritate.
Ca urmare, după abrogarea Legilor 58/1974 și 59/1974, fiind înlăturată interdicția dobândirii terenurilor în alt mod decât prin succesiune legală, posesorii acestora sunt îndreptățiți să solicite instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul dec proprietate asupra acestor terenuri.
Din moment ce în perioada 1074-_ în care au fost în vigoare dispozițiile lșegilor nr.58/1974 și 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns căile de transmitere și dobândire a lor, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate, este evident că nu a avut loc o întrerupere sau suspendare naturală a cursului prescripției achizitive,care să poată fi invocată, ca piedică la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive.
Rezultă astfel că terenurile ce au făcut obiectul reglementărilor din cuprinsul Legilor 58/1974 și 59/1974 și-au păstrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumția de neprecaritate prevăzută de art. 1854 cod civil, cât și de dispozițiile art. 1858 cod civil referitoare la prezumția de neintervertire de titlu.
Având în vedere aceste aspecte precum și întregul probatoriu administrat
în cauză în fața instanței de fond solicită admiterea apelului, modificarea în totalitatea a sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată și respingerea cererii de opoziție formulată de către pârâtul oponent R. C..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466, 468, 470,1 471 și 480 Cod procedură civilă.
Intimații ., R. M. deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.
Intimatul oponent R. C. nu a formulat întâmpinare însă prezent la dezbateri a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând în limitele cererii de apel formulate stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
P. cererea formulată, astfel cum a fost precizată, reclamanta R. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., să se constate că a dobândit prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1502 mp teren situat în intravilan ., între vecinii N. A., drumul comunal și terenul CAP, suprafață pe care a deținut-o din anul 1982 când soțul său R. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor conform contractului de vânzare-cumpărare nr.2509/26.05.1982.
Într-adevăr prin contractul de vânzare-cumpărare menționat încheiat în 1982, pârâtul R. M. a dobândit prin cumpărare de la Scurhan F. dreptul de proprietate asupra casei de locuit și anexelor gospodărești situate în . N. A., drumul comunal și terenul CAP.
În contract se menționează că terenul aferent construcțiilor în suprafață de 250 mp a trecut în proprietatea statului în baza legii nr.58/1974,dobânditorului construcțiilor atribuindu-se în folosință suprafața necesară potrivit legii..
Raportat la momentul invocat de reclamantă ca început al exercitării posesiei asupra terenului în discuție și la dispozițiile art. 6 al.4 din Noul Cod civil, potrivit cărora uzucapiunile începute sub imperiul vechiului Cod civil” Sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.1846 și următoarele, art.1890 și următoarele Cod civil din 1864, denumit în continuare Cod civil.
În sistemul Codului civil român, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății asupra unui bun imobil ca efect al posesiei neîntrerupte, în tot timpul fixat de lege și totodată o sancțiune prevăzută de legea civilă pentru proprietarul nediligent care se desistează de bunul său pentru o perioadă mare de timp.
Pentru a opera uzucapiunea de lungă durată prevăzută de art.1890 Cod civil este necesară întrunirea mai multor condiții și anume: să existe o posesie utilă, adică pașnică, continuă, publică ( art.1847 și următoarele Cod civil) și, de asemenea neechivocă, posesia să fie exercitată neîntrerupt, sub nume de proprietar și în tot timpul prevăzut de lege.
P. Decizia nr. IV/ 16.10.2006 a Î.C.C.J dată într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea Legilor nr.58/1974 și nr.59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestor legi, astfel că după abrogarea lor prin Decretul – Lege nr. 1/1989 și Decretul – Lege nr.9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate pentru terenurile respective.
În considerentele deciziei se mai reține că în perioada 1974-1989, în care au fost în vigoare dispozițiile Legilor nr.58/1974 și nr.59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns căile de transmitere și dobândire a lor, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate, este evident că nu a avut loc o întrerupere naturală a cursului prescripției acestora, în sensul prevederilor art.1864 pct.2 Cod civil, care să poată fi invocată ca piedică la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive.
Așa fiind, reținerea instanței de fond în sensul că „ Dacă la data dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor, terenul a trecut în proprietatea statului înseamnă că acesta este imprescriptibil fiind scos din circuitul civil, conform prevederilor exprese ale art.30 din Legea nr.58/1974 și prin urmare pentru perioada cuprinsă între data dobândirii contractelor și până la abrogarea acestei legi, prin Decretul Lege nr.1/1989, posesia exercitată a fost una precară și nicidecum o posesie utilă, sub nume de proprietar”, va fi înlăturată din considerentele sentinței civile apelate..
Însă, din probele administrate în cauză rezultă că pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză M. M. și L. Anaforma, rezultă că reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul R. M. prin anul 1985, de la această dată și până când și-au edificat o nouă locuință, aceștia au stăpânit o suprafață mult mai mică de teren (probabil cea atribuită prin contractul de vânzare-cumpărare) decât cea deținută în prezent și că abia după ce au demolat construcțiile vechi și au început edificarea casei noi, au început să-și extindă folosința parcelei de teren din jurul acesteia, ajungând la forma deținută în prezent (f.84,85 ds fond).
Cum potrivit autorizațiilor de construire nr.14 și nr.15 din 14.08.1990(f.51-52 ds.fond), s-a autorizat demolarea casei vechi și construirea unei noi case de locuit cu anexă gospodărească (șură), reiese că începând cu această dată reclamanta apelantă împreună cu pârâtul R. M. au începută să folosească întreaga suprafață de 1502 mp teren, așa cum este identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Scutar V. (f.96-104 ds fond).
Reținând că reclamanta a început să exercite posesia asupra terenului din anul 1990, rezultă că termenul de 30 de ani prescris de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, nu s-a împlinit, astfel că acțiunea nu poate fi admisă.
Din același raport de expertiză, coroborat cu susținerile Comisiei Locale de fond funciar B.(f.125 ds.fond) dar și cu titlul de proprietate nr.1002/1996 însoțit de contractul de partaj autentificat sub nr.1129/21.05.2004 ( f.108-112 ds.fond), reiese că din suprafața de 150 mp deținută în prezent de reclamantă, o parcelă de 400 mp, identică cu . de situație Anexa 2 a fost reconstituită în favoarea moștenitorilor foștilor proprietari în temeiul Legii nr.18/1991, fiind dată în lotul numitei R. F., soția oponentului R. C. și mama pârâtului R. M..
P. urmare, pentru această suprafață de teren pentru care s-a emis titlul de proprietate foștilor proprietari și a făcut obiectul partajului succesoral,reclamanta nu poate invoca o posesie utilă, exercitată sub nume de proprietar, ci doar o detenție precară, ori detenția precară oricât de îndelungată ar fi, nu are efecte achizitive și nu poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Pentru aceste considerente și văzând că Decizia nr.IV /2006 a Î.C.C.J nu este aplicabilă în speță, tribunalul în baza art.480 al.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de reclamanta R. A., domiciliată în ., cu domiciliul procedural ales la Cabient de Avocat „G. M.”, cu sediul în ., ..107,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.786 pronunțată la data de 25.03.2015 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ /2014, intimați fiind pârâții ., R. M., domiciliat în .,județul Iași și pârâtul oponent R. C., domiciliat în .,ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.09.2015.
Președinte Judecător Grefier
I. G. I. M. S. A.
Red.IG
Tehnored.SA/7ex/20.10.2015
Judecător fond P. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1304/2015. Tribunalul SUCEAVA | Legea 10/2001. Sentința nr. 1463/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
