Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1304/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1304/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 1304/2015
Dosar nr._ Revendicare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1304
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.10.2015
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta Astaloș E., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „D. C.”, cu sediul în . S., împotriva sentinței civile nr-.492 pronunțată la data de 20.05.2015 de Judecătoria Vatra Dornei, în dosar nr._, intimată fiind pârâta Direcția S. S., cu sediul în ..6,județul S..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. B. Laurenția cu delegație de substituire pentru av. D. C. apărător ales al apelantei, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită .
Se face referatul cauzei, după care:
Av. B. Laurenția pentru apelantă depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 133 lei, pe care instanța o anulează, calea de atac promovată în cauză fiind legal timbrată.
Instanța pune în discuție cererile de probe formulate de părți.
Apărătorul apelantei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosar.
Instanța, în temeiul art.479 al.2 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apelantă prin apărător.
Av. B. Laurenția pentru apelantă consideră că, față de expertiza topometrică efectuată la instanța de fond, în prezenta, s-ar impune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în speță de către expert Scutar V. .
Instanța, respinge solicitarea formulată de apărătorul apelantei dat fiind faptul că aceasta nu a fost formulată prin cererea de apel așa cum prevăd dispozițiile art.470 al.1 și 3 Cod procedură civilă.
Întrebată fiind apărătoarea apelantei arată că nu mai are de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.
Instanța, apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei,văzând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză în temeiul art.244 al.1 Cod procedură civilă,declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Av. B. Laurenția pentru apelant, solciită admiterea apelului așa cum a fost formulată pentru motivele expuse pe larg în memoriul de apel,modificarea în totalitate a sentinței apelate iar pe fiind după rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 16 aprilie 2014 sub nr._ , și precizată la data de 1.10.2014, reclamanta Astaloș E., în contradictoriu cu pârâta R. - Direcția S. S., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de_ mp, identic cu . CF_ a ..
În motivarea cererii se arată în esență că imobilul teren susmenționat a este stăpânit de reclamantă iar pârâta refuză predarea acestuia în patrimoniul reclamantei.
Reclamanta arată că terenul nu a fost preluat niciodată la stat, a avut categoria de pășune împădurită iar în prezent este teren cu pădure și susține faptul că pârâta nu deține nici un titlu aceștia, ocupând în mod abuziv suprafața de teren indicată mai sus.
În dovedirea susținerilor reclamanta a depus la dosar acte de stare civilă, copie plan de situație, extras CF.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și o expertiză topometrică.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 194, 35 NCPC, art. 953 și urm. cod civil.
Legal citată pârâta a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantei și a solicitat respingerea acțiunii acesteia, ca nefondată insă a fost de acord cu efectuarea unei expertize topometrice, fiind desemnat în cauză dl. Scutar V., care la data de 31 martie 2015 a depus la dosar raportul de expertiză față de care părțile nu au avut obiecțiuni de formulat.
Prin sentința civilă nr.492 din data de 20.05.2015, Judecătoria Vatra Dornei a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta Astaloș E., în contradictoriu cu pârâta Direcția S. S., ca nefondată.Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin cererea care face obiectul prezentului dosar, reclamanta Astaloș E., în contradictoriu cu pârâta R. - Direcția S. S., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de_ mp, identic cu . CF_ a ..
După cum rezultă din Raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert tehnic judiciar Scutar V. rezultă că suprafața de teren identică cu . este de_ mp și nu de_ mp iar categoria de folosință a acesteia este pășune și nu pădure.
In cazul acțiunii ce are ca obiect „revendicare”, reclamantul care este proprietarul neposesor se îndreaptă împotriva persoanei care este posesorul neproprietar.
In consecință, acțiunea având un asemenea temei este o acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acelui bun de la posesorul neproprietar.
Mai mult, regula înscrisă în art. 249 Cod de procedură civilă este aplicabilă și în materia dovedirii proprietății, reclamantul fiind acela care trebuie să facă dovada pozitivă că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Conform art.563 C.civ., proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
Din Raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că această parcelă 3421/2 având categoria de folosință inițial pășune iar în prezent pădure, înscrisă în CF 3803 a . a fost dobândită în anul 1949 de I. Astaloș în baza Contractului de vânzare cumpărare nr. 498/16.08.1949 iar la data de 23.11.1983 a fost înscris dreptul de proprietate asupra acesteia parcele în favoarea moștenitorilor acestuia, Astaloș T., cu o cotă de 3/8 și Astaloș A., cu o cotă de 5/8.
Ulterior, în baza Certificatului de Moștenitor nr. 37/11.02.1997 Astaloș T. a dobândit și cota de 5/8 din această parcelă, devenind proprietar 1/1 iar la data de 14.07.2014, în baza Certificatului de moștenitor nr. 24/03.07.2014 emis de BNP L. Artemizia s-a înscris dreptul de proprietate asupra acestei parcele în favoarea reclamantei Astaloș E., deschizându-se o nouă carte funciară CF nr._.
Expertul concluzionează că, prin suprapunerea suprafeței identificate în teren peste hărțile silvice se poate observa că . suprapune peste amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Dorna Candrenilor astfel că pârâta nu ocupă nicio suprafață de teren din suprafața revendicată de reclamantă astfel că posesorul actual al terenului în litigiu este Astaloș E..
Față de cererea de chemare în judecată prin care reclamanta solicită ca pârâta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de suprafață de_ mp, ce se identifică cu . din CF_ a ., instanța a reținut în primul rând că acțiunea în revendicare are ca scop recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului în litigiu și readucerea lui în patrimoniul acestuia.
Față de situația de fapt expusă mai sus, pe baza concluziilor raportului de expertiză instanța a reținut faptul că pârâta Direcția S. S. nu ocupă nicio suprafață de teren din suprafața proprietate a reclamantei și revendicată de aceasta astfel că a respins acțiunea acesteia, prin raportare la disp. art. 563 C.civil, ca nefondată.
Față de aceste considerente instanța a respins acțiunea reclamantei ca nefondată iar pe cale de consecință a respins și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr. 492 din 20 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._ a formulat apel reclamanta ASTALOȘ E., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în totalitate, iar pe fond, după rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.
În motivarea apelului său reclamanta a arătat că prin sentința apelată în prezenta cauză, a fost respinsă acțiunea în revendicare, ca nefondată, reținându-se că pârâta nu ocupă nici o suprafață de teren, din cea revendicată în prezenta cauză.
Apreciază ca nelegală și netemeinică sentința instanței de fond, motivat de următoarele aspecte:
Așa cum s-a reținut, acțiunea în revendicare este acea acțiune prin care proprietarul neposesor se îndreaptă împotriva persoanei care este posesorul neproprietar.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut dispozițiile art. 563 cod civil, conform cărora „proprietarul unui bun are dreptul de a-1 revendica de la posesor s-au de la o altă persoană care îl deține fără drept”.
In speța de față, a făcut dovada calității de proprietar, terenul revendicat fiind înscris în cartea funciară nr._- Vatra Dornei pe numele meu, fiind dovedită prima condiție necesară acțiunii în revendicare, respectiv cea privind dovedirea calității de proprietar.
Cu privire la posesorul imobilului, în mod greșit instanța de fond a apreciat că Direcția S. S. nu ocupă nici o suprafață din terenul revendicat de ea.
Instanța nu a avut în vedere mențiunile efectuate de către expert, potrivit cărora din suprapunerea parcelei, identificată și măsurată în teren, peste harta silvică din zona litigiului, rezultă că parte din această parcelă se suprapune peste o parte a parcelei silvice U.A 6 A din fostul U.P V Dorna ( pg. 5 din raport).
Terenul ar fi fost predat prin protocoalele 469/28.01.1997 și 91/15.01.1998 Comisiei de Aplicare a Legii 18 Vatra Dornei ( pg. 5 din raport).
Ca atare, cât timp la un moment dat terenul a fost inclus în unități de producție și parcele silvice, nu se poate reține că pârâta nu este posesorul terenului revendicat.
Acțiunea a fost promovată tocmai pentru a se clarifica situația juridică a terenului, prin compararea titlurilor părților.
Terenul revendicat nu a fost preluat sub borne silvice anterior anului 1990, iar după acest an nu mai există nici un act normativ, prin care să fi trecut terenurile particulare sub borne silvice.
A constatat că, peste terenul ce face obiectul acțiunii s-au constituit parcele silvice, probabil dintr-o eroare făcută cu prilejul amenajamentelor efectuate.
Pe de o parte nu are posesia terenului revendicat, care, deși a fost predat Comisiei Locale Vatra Dornei, deținătorul și administratorul său rămâne tot pârâta, în virtutea reglementărilor privind fondul forestier național.
Motivat de aceste aspecte, acțiunea promovată împotriva Direcției Silvice S., deținătorul și administratorul terenurilor forestiere, trebuie admisă.
Așa cum a arătat mai sus, calitatea procesuală pasivă a pârâtei este dată de două aspecte:
Direcția S. S. are calitatea de posesor al terenului revendicat, cât timp terenul a fost cuprins, la un moment dat, în amenajamentul silvic, în mod nejustificat potrivit concluziei expertizei;
Direcția S. S., așa cum s-a stabilit în practică, justifică această calitate, ca deținător și administrator al fondului forestier național.
Dacă soluția instanței de fond ar fi menținută, pe de o parte nu mi s-ar permite exploatarea materialului lemnos ( pentru că terenul a fost cuprins nejustificat în amenajamentul silvic, după anul 1990), iar pe de altă parte există riscul de a fi retrocedat altor persoane, ca urmare a protocoalelor încheiate, deși acest teren nu constituie proprietate de stat.
Distinct de cele mai sus arătate, precizează că dispozitivul sentinței este în contradicție cu motivarea acesteia.
Dacă s-a considerat că pârâta nu este posesoarea terenului revendicat, deși susțin contrarul, instanța nu trebuia să respingă acțiunea ca nefondată.
In atare situație, ar fi fost dată lipsa calității procesuale pasive, însă instanța s-a pronunțat pe fondul cauzei și nu pe această excepție.
Situația juridică a terenului trebuie clarificată, motiv pentru care solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm NCPC.
Intimata deși legal citată nu și-a delegat un reprezentant în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând în limitele cererii de apel formulate stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta Astaloș E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta R. - Direcția S. S., obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 10.856 mp teren, identic cu . din CF._ a ., județul S..
Acțiunea în revendicare este acțiunea reală prin care reclamantul care este proprietarul imobilului și care a pierdut posesia terenului său, solicită obligarea pârâtului posesor neproprietar să i-l restituie, temeiul juridic al acțiunii constituindu-l însuși dreptul de proprietate.
Acțiunea în revendicare constituie astfel, un mijloc juridic specific de apărare a dreptului de proprietate.
În acest sens, art.563 cod civil prevede că „ proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea dreptul la despăgubiri, dacă este cazul”.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert Scutar V. rezultă că ., revendicată de reclamantă a avut inițial categoria de folosință pășune dobândită în anul 1949 de I. Astaloș în baza Contractului de vânzare cumpărare nr. 498/16.08.1949 iar la data de 23.11.1983 a fost înscris dreptul de proprietate asupra acesteia parcele în favoarea moștenitorilor acestuia, Astaloș T., cu o cotă de 3/8 și Astaloș A., cu o cotă de 5/8.
Ulterior, în baza Certificatului de Moștenitor nr. 37/11.02.1997 Astaloș T. a dobândit și cota de 5/8 din această parcelă, devenind proprietar 1/1 iar la data de 14.07.2014, în baza Certificatului de moștenitor nr. 24/03.07.2014 emis de BNP L. Artemizia s-a înscris dreptul de proprietate asupra acestei parcele în favoarea reclamantei Astaloș E., deschizându-se o nouă carte funciară CF nr._.
Expertul concluzionează că, prin suprapunerea suprafeței identificate în teren peste hărțile silvice se poate observa că . suprapune peste amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Dorna Candrenilor astfel că pârâta nu ocupă nicio suprafață de teren din suprafața revendicată de reclamantă astfel că posesorul actual al terenului în litigiu este Astaloș E..
Față de concluziile raportului de expertiză din care rezultă că pârâta Direcția S. S. nu ocupă nici o suprafață de teren proprietatea reclamantei, în mod corect prima instanță în temeiul art.563 Cod civil a respins acțiunea în revendicare a reclamantei ca nefondată.
Obiectul acțiunii a fost clar formulat prin cererea de chemare în judecată ca fiind revendicare, așa încât susținerea reclamantei apelante în sensul că prin acțiunea formulată a cerut clarificarea situației juridice a terenului ( fără a preciza ce anume se impune a fi clarificat), nu poate fi reținută.
Nici susținerea apelantei potrivit căreia prima instanță trebuia să compare titlurile de proprietate nu poate fi reținută, în contextul în care este dovedit în cauză că pârâta nu ocupă nici o porțiune de teren din cel revendicat de reclamantă.
În cadrul acțiunii în revendicare compararea titlurilor de proprietate se impune numai în situația în care ambele părți litigante dețin titluri de proprietate asupra terenului revendicat pe care și le opun reciproc.
Litigiul dedus judecății a fost analizat pe fond, iar reclamantul care este titularul acțiunii este obligat să justifice atât calitatea sa juridică procesuală activă cât și calitatea juridică procesuală pasivă a pârâtului chemat în judecată, astfel că fără temei susține reclamanta apelantă că acțiunea trebuia soluționată pe excepția lipsei calității juridice procesuale pasive a pârâtei pe care ea însuși a chemat-o în judecată.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 al.1 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind legală și temenică.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamanta Astaloș E., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „D. C.”, cu sediul în . S., împotriva sentinței civile nr-.492 pronunțată la data de 20.05.2015 de Judecătoria Vatra Dornei, în dosar nr._, intimată fiind pârâta Direcția S. S., cu sediul în ..6,județul S., ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2015.
Președinte Judecător Grefier
I. G. I. M. S. A.
Red.IG/Tehnored.SA/4 ex/Judecător fond H. D.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1392/2015.... | Uzucapiune. Decizia nr. 1147/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
