Anulare act. Decizia nr. 1765/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1765/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-10-2012 în dosarul nr. 1765/2012
Dosar nr._ - anulare contract -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1765
Ședința publică din 2 octombrie 2012
Președinte-T. M.
Judecător- L. A.
Judecător-S. A.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pîrîții L. I. și L. M. B., cu domiciliul ales la B.N.P. I. Valeriana – municipiul Suceava ., ., împotriva sentinței civile nr.632 din 9 februarie 2010 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind reclamantul S. L. C. și pîrîta B. A. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat M. R. pentru pîrîții recurenți, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că prin serviciul registratură a fost depusă la dosar o adresă din partea avocat S. S. prin care arată că în prezenta cauză nu asigură asistență juridică, astfel că procedura comunicării actelor urmează a se face la domiciliul reclamantului.
Tribunalul, conform cu art.93 și art.95 (1 și 2) Cod procedură civilă, constată că reclamantul a fost corect citat la adresa indicată de acesta în acțiune, precum și la ușa instanței și constatînd recursul în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat M. R. pentru pîrîții recurenți, a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 29 mai 2009, reclamantul S. L. C. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții B. A. L., L. I. și L. M. B., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2457/18.07.2006 de B.N.P. Valeriana I., cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a arătat că la data de 10.08.2001 s-a căsătorit cu pârâta B. A. L., căsătorie ce a fost desfăcută prin divorț în baza sentinței civile nr.5815/22.05.2007 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3572/19.08.2002 de B.N.P. P. A. au dobândit ca bun comun, potrivit art. 30 Cod Familie, imobilul constând în suprafața de 1.272 m.p. teren arabil situat în intravilanul satului Cumpărătura, . . suprafață de 528 m.p., . suprafață de 288 m.p. și . suprafață de 456 m.p. înscrise în C.F.6773 a .>
A mai arătat reclamantul că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2457/18.07.2006 de B.N.P. I. Valeriana, pârâta B. A. L. a vândut pârâților L. I. și L. M. B. imobilul bun comun, fără acordul său și fără să aibă cunoștință de această convenție.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr.632 din 9 februarie 2010 a admis acțiunea și a anulat contractul de vînzare-cumpărare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, fiind dobîndită în timpul căsătoriei reclamantului cu pîrîta B. A. L., suprafața de 1272 m.p. teren în litigiu are natura juridică de bun comun al soților, în baza art.30 alin.2 C.fam.; că, fiind înstrăinată fără consimțămîntul reclamantului, contractul de vînzare-cumpărare autentificat sub nr.2457 din 18 iulie 2006 de Biroul Notarului Public „Valeriana I.”, este lovit de nulitate absolută, în baza art.35 alin.2 C.fam. raportat la art.948 și urm. Cod civil.
Pîrîții L. I. și L. M. B. au formulat recurs criticînd sentința pentru nelegalitate.
În motivare, pîrîții au arătat, în primul rînd, că, în ceea ce îi privește procedura de citare s-a făcut doar prin afișare, astfel că nu au putut fi prezenți în instanță pentru a-și formula apărările necesare.
Pe fondul cauzei recurenții au arătat că prin contractul de vînzare-cumpărare autentificat sub nr.3572 din 19 august 2002 vînzătoarea Ș. D. a vîndut către pîrîta S. A. L. (actualmente B.) suprafața de teren în litigiu, cumpărătoare fiind doar pîrîta, aceasta înscriind doar pe numele său dreptul de proprietate în CF; că simpla mențiune din contract potrivit căreia pîrîta-cumpărătoare era căsătorită cu reclamantul, nu conferă acestuia calitatea de cumpărător, nu atrage automat regimul juridic de bun comun al terenului și nici calitatea de codevălmaș a soțului cumpărătoarei.
Aceasta întrucît – mai arată recurenta – prin derogare de la prevederile art.30 C.fam. imobilul nu este supus regimului comunității de bunuri, avînd în vedere că, reclamantul, fiind cetățean străin, nu putea și nu poate dobîndi, prin acte între vii, teren pe teritoriul României.
În al doilea rînd, recurenții au arătat că se impunea respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în condițiile în care reclamantul nefiind parte în contract a formulat o acțiune în anularea contractului de vînzare-cumpărare autentificat sub nr.2547/2006, acțiune care stă la îndemîna doar a părților contractante și că instanța s-a pronunțat cu privire la nulitatea absolută a contractului, instituție diferită de cea a anulării.
Pentru a hotărî astfel s-a apreciat că sub aspectul procedural, nu pot fi reținute susținerile recurenților, din lucrările dosarului observîndu-se că procedura prin afișare a fost îndeplinită în conformitate cu prevederile art.92 alin.4 Cod procedură civilă.
În ce privește fondul cauzei, așa cum a reținut și prima instanță, fiind vorba de un bun cumpărat în timpul căsătoriei părților, în baza art.30 alin.2 C.fam., acesta dobîndește regimul juridic de bun comun, față de prev.art.35 alin.2 C.fam., nefiind posibilă înstrăinarea lui de către unul dintre soți, fără consimțământul celuilalt.
În consecință, constatînd legală hotărîrea primei instanțe, tribunalul în baza art.312 Cod procedură civilă a respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr.1462 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava au formulat contestație în anulare L. I. și L. M. B., solicitînd desființarea acesteia și în rejudecare, admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 632 din 9 februarie 2010 a Judecătoriei Suceava, modificarea acesteia și respingerea ca nefondată a acțiunii formulată de reclamantul S. L. C..
În motivare s-a arătat că instanța de recurs a preluat în mod sumar în motivare considerentele avute în vedere de prima instanță, însă a omis a se pronunța asupra unor motive de recurs care erau esențiale în soluționarea cauzei.
Astfel, au invocat ca principal motiv de nelegalitate a hotărîrii faptul că nu se impunea consimțămîntul reclamantului la încheierea contractului nr.2457/2006 întrucît acesta nu a fost parte în contractul nr.3572/2002 încheiat la Biroul Notarului Public „P. A.", în calitate de cetățean străin fiindu-i interzis să dobîndească teren pe teritoriul României prin acte între vii; că simpla indicare în contract a împrejurării că pîrîta B. A. L. era căsătorită la data cumpărării cu reclamantul reprezintă doar o mențiune cu privire la starea civilă a cumpărătoarei, însă nu conferă acestuia calitatea de proprietar codevălmaș asupra terenului întrucît, facîndu-se aplicarea art.30 alin.2 C.fam. s-ar fi încălcat dispozițiile prin care îi era interzisă cumpărarea și că din aceste considerente singura care și-a înscris dreptul de proprietate în CF a fost B. A. L. (fostă S.).
Au arătat, de asemenea, că din aceste motive pîrîta a fost în măsură să le transmită în mod valabil dreptul de proprietate cu privire la terenul în litigiu.
Instanța de recurs, la fel ca și prima instanță, a ignorat aceste motive rezumîndu-se la a aprecia caracterul de bun comun al terenului doar pe considerentul că respectivul contract a fost încheiat în timpul căsătoriei reclamantului cu pîrîta B. A. L..
Un alt motiv de recurs asupra căruia instanța nu s-a pronunțat a fost acela că s-a făcut confuzie între instituția nulității relative și cea a nulității absolute, existînd în acest sens contradicție între considerentele hotărîrii și dispozitivul acesteia în cadrul căruia s-a pronunțat cu privire la anularea contractului, ori aceasta nu se putea face decît la cererea părților contractante, reclamantul neavînd această calitate, astfel că acțiunea se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă.
Omisiunea de a analiza aceste motive de recurs esențiale în soluționarea cauzei, au arătat contestatorii, fac incidente prevederile art.318 alin.l teza finală Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întîmpinări.
Prin decizia civilă nr.104 din 19 iunie 2012 tribunalul a admis contestația în anulare, a desființat decizia civilă nr.1462/2010 și a dispus rejudecarea recursului.
În rejudecare, verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este fondat, hotărîrea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, prin cererea dedusă judecății reclamantul a solicitat anularea contractului de vînzare-cumpărare cumpărare autentificat sub nr.2457 din 18 iulie 2006 de B.N.P. „I. Valeriana”.
Potrivit contractului de vînzare-cumpărare nr.3572 din 19 august 2002 încheiat la Biroul Notarului Public „P. A.” (f.39), vînzătoarea Ș. D. a vîndut cumpărătoarei S. A. L. (căsătorită cu cetățeanul englez S. L. C.), o suprafață de 1272 m.p. teren, cumpărătoarea intrînd în stăpînirea imobilului la data autentificării actului, acesta urmînd a intabula dreptul de proprietate doar pe numele său.
Chiar dacă în contract s-a făcut mențiunea că la data dobîndirii imobilului cumpărătoarea era căsătorită cu reclamantul, aceasta nu înseamnă că bunul dobîndit are regimul juridic de bun comun, interdicția dobîndirii terenului prin acte între vii de către cetățeni străini fiind reglementată de Constituție, Legea nr.18/1991, Legea nr.247/2005 și Legea nr.312/10.11.2005.
Așadar, nefiind aplicabile art.30 C.fam. terenul nu a dobîndit regimul juridic al comunității de bunuri, reclamantul nefiind codevălmaș.
În această situație, cumpărătoarea a putut înstrăina terenul în cauză fără a avea consimțămîntul reclamantului, prima instanță reținînd greșit aplicabilitatea prevederilor art.35 al.2 teza II C.fam.
Nu poate fi reținut motivul de recurs relativ la inadmisibilitatea cererii pe considerentul lipsei calității procesuale active întrucît acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile codului familiei.
Cum, însă, contractul de vînzare-cumpărare a cărui anulare se cere a fost întocmit în condiții de legalitate, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica sentința civilă și va respinge acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pîrîții L. I. și L. M. B., cu domiciliul ales la B.N.P. I. Valeriana – municipiul Suceava ., ., împotriva sentinței civile nr.632 din 9 februarie 2010 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind reclamantul S. L. C. și pîrîta B. A. L..
Modifică sentința civilă nr.632 din 9 februarie 2010 a Judecătoriei Suceava.
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. L. A. S. A. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – A. I. I.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 19 octombrie 2012
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 154/2015. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1756/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
