Anulare act. Decizia nr. 210/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 210/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 210/2013
Dosar nr._ Contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.210
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.11.2013
PREȘEDINTE I. M.
JUDECĂTOR I. G.
JUDECĂTOR G. D.
GREFIER S. A.
Pe rol,judecarea contestației în anulare, formulată de contestatoarea G. A., domiciliată în loc. Gălănești, .,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 274 pronunțată la data de 19.01.2012 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind G. E., prin curator I. A. C., domiciliată în loc. Gălănești, nr. 281A, județul Suceava, G. C. C., V. M. P., I. A. C., toți cu domiciliul în loc. Gălănești, nr. 281A, județul Suceava, . E.”SRL, prin lichidator R. V., cu sediul în C-lung Moldovenesc, ., ., G. M., G. M., ambii cu domiciliul în loc. Gălănești, nr.103, județul Suceava și G. P. V., domiciliat în mun. Rădăuți, ., ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța din oficiu invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava în soluționarea litigiului de față și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra excepției de față, reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 274 din data de 19.01.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă ce are ca obiect constatare nulitate act juridic și constatare drept de proprietate, formulată de reclamanta G. A., domiciliată în Italia, Arezza, loc. Quarata, nr.285, cu domiciliul ales în com. Gălănești, ., județul Suceava (la fam. B. Ș.), împotriva pârâților G. M., domiciliată în Gălănești, nr. 103, județul Suceava, G. M.-D., domiciliat în Gălănești, nr. 103, județul Suceava, G. P.-V., domiciliat în Rădăuți, ., ., județul Suceava, G. E. - prin curator I. A.-C., G. C.-C., domiciliat în Gălănești, nr. 140, V. M. P., domiciliată în Gălănești, nr. 140, I. A. C., domiciliată în Gălănești, nr. 281-A, județul Suceava, și S.C. I. M. I. E. SRL Gălănești, prin lichidator R. V., din Câmpulung-Moldovenesc, ., ., ..
S-a respins capătul de cerere privitor la constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare autentificate cu nr. 4557/1996 și 1062/1998, s-a respins capătul de cerere privitor la perfectarea convenției de vânzare-cumpărare încheiată la 12 iunie 1996 și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 7800 m.p. teren.
S-a admis capătul de cerere privitor la constatarea dreptului de proprietate a reclamantei cu privire la anexele amplasate pe p. v. 809 din C.F. 3065 a .>
S-a constatat că reclamanta a dobândit prin accesiune dreptul de proprietate cu privire la anexele amplasate pe p. v. 809 din C.F.3065 a . din garaj și magazie.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 14 ianuarie 2010, sub nr._, reclamanta G. A. i-a chemat în judecată pe pârâții G. C., G. E., G. C.-C., V. P., I. C. și S.C. I. M. I. E. SRL Gălănești, solicitând constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 4557/10.10.1996 și 1062/29.02.1998, să se perfecteze convenția de vânzare-cumpărare încheiată la 12 iunie 1996 între ea și defunctul Tocchi Guido, în calitate de cumpărători și pârâtul G. C., în calitate de vânzător, cu privire la suprafața de 7800 m. p. teren situat pe raza comunei Gălănești, identică cu p.v.993 și p.f.1027 din C.F. 3251 a . vânzării fiind de 24.000.000 lei ROL; să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 7800 m. p. teren identică cu p.v.993 și p. f. 1027 din CF 3251; să se constate că ea, reclamanta, este proprietara anexelor gospodărești (garaj și magazie), amplasate pe p. v. 809 din CF 3065 a . fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs reclamanta G. A. și pârâții G. E., prin curator I. A. C., G. C. C., V. M. P. și I. A. C..
Reclamanta G. A. a formulat recurs împotriva sentinței civile pronunțate de instanța de fond potrivit motivelor de recurs consemnate în memoriu depus la dosar.
Pârâții au apreciat că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică susținând că nu trebuia admis ultimul capăt de cerere deoarece imobilele proprietatea reclamantei nu sunt amplasate pe ..809, ci pe . suprafață de 500 m. p. desprinsă din . așa cum rezultă din schița cadastrală anexată.
Apreciază că în cauză s-a făcut o confuzie între anexele reclamantei și anexele pârâților, împrejurare față de care nu trebuia admisă acțiunea nici sub acest aspect.
Reclamanta G. A. a formulat întâmpinarela recursul promovat în cauză de pârâți precizând că motivarea recursului promovat de G. E., prin curator I. A. C., G. C. C., V. M. P. și I. A. C. se bazează pe declarații false, încercând să inducă în eroare instanța de judecată afirmând că imobilele proprietatea sa nu sunt amplasate pe ..809, ci pe . suprafață de 500 m. p. conform unei schițe anexate, ceea ce nu corespunde realității și contravine prevederilor actelor juridice pe care le-a anexat la dosar.
P. Decizia civilă nr. 237/29.01.2013, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondate, recursurile formulate de reclamanta G. A. și pârâții G. E., prin curator I. A. C., G. C. C., V. M. P. și I. A. C., împotriva sentinței civile nr.274 din data de 19.01.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții S.C. I. M. I. E. SRL – prin L. R. V., G. M. D. și G. M. și G. P. V..
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a reținut că în ceea ce privește recursul formulat de reclamanta G. A. din înscrisul depus la fila 15 dosar, rezultă că, între G. C. și reclamanta recurentă G. A. a intervenit o înțelegere, în baza căreia G. C. se obliga să vândă suprafața de 78 ari teren din tarlaua Bârc, pentru care vânzătorul avea adeverința de proprietate 375 din 21 octombrie 1991, pentru suma de 24 milioane lei vechi, de la data de 12 iunie 1996.
Analizând acest înscris, instanța de control judiciar l-a caracterizat ca fiind un antecontract de vânzare – cumpărare, o promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare.
Pentru a produce efectele urmărite de părți, era necesar ca operațiunea juridică să întrunească și condițiile de formă prevăzute de lege, respectiv era necesar ca actul să fie perfectat în fața unui notar, sens în care părțile erau obligate să depună demersurile necesare în acest scop.
Doctrina și practica în materie sunt unanim constante atunci când au statuat că un asemenea înscris nu este de natură să transfere în mod automat, în patrimoniul cumpărătorului, dreptul de proprietate asupra bunului, după cum nici cumpărătorul nu este obligat a achita prețul menționat în act, așa cum arătam anterior, părțile având obligația să perfecteze ulterior contractul de vânzare-cumpărare.
În speța de față, cum promitentul – vânzător nu era singurul proprietar al imobilului menționat în înscris, avea obligația ca, împreună cu celălalt coindivizar să se prezinte în scopul perfectării actului, promitentul cumpărător având posibilitatea fie de a cere executarea silită în natură a înțelegerii, fie de a solicita daune interese ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor ce incumbau promitentului vânzător.
În acest sens, tribunalul a reținut că la fila 74 dosar fond se regăsește titlul de proprietate 1032 din 22 noiembrie 1995, care dovedește că dreptul de proprietate a fost reconstituit în indiviziune, pentru suprafața totală de 4,67 ha teren, în favoarea lui G. C. și G. I., în calitate de moștenitori ai defunctului autor G. I. Meliton.
Aceste împrejurări au fost corect reținute de către judecătorul fondului, iar criticile dezvoltate de către reclamantă în recurs repun în discuție aspecte supuse deja analizei primei instanțe, care le-a dat o temeinică și legală dezlegare.
Din această perspectivă, corect s-a reținut că promitentul vânzător nu și-a îndeplinit obligația asumată prin antecontract și a înstrăinat terenul, alături de fratele său, unei alte persoane.
Deși ulterior acestui înscris, G. C., împreună cu fratele său, G. I. a încheiat un contract autentic de vânzare – cumpărare nr. 4557 din 210 octombrie 1996, această împrejurare nu poate fi circumscrisă noțiunii de fraudă la lege.
Probele administrate în cauză au demonstrat fără echivoc, că la încheierea acestui contract, nu s-a eludat nici o dispoziție legală.
Instanța de control judiciar nu a putut primi nici motivele de recurs invocate de reclamantă, referitoare la existența cauzei ilicite la încheierea contractului de vânzare-cumpărare menționat.
Faptul că, anterior, vânzătorul din contractul de vânzare – cumpărare a încheiat cu reclamanta recurentă un înscris cuprinzând o promisiune de vânzare, în ipoteza în care promitentul – cumpărător nu a depus demersurile necesare pentru a obține executarea obligațiilor asumate, nu are relevanță în cauză, și nu face dovada existenței unei cauze ilicite.
Astfel, potrivit art. 968 Codul civil din 1864, aplicabil raporturilor juridice deduse judecății, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
De altfel, antecontractul de vânzare-cumpărare, așa cum a reținut corect și prima instanță, reprezintă doar o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, ce se poate sau nu materializa prin încheierea ulterioară a contractului de vânzare-cumpărare.
Având în vedere aceste argumente, instanța de control judiciar a înlăturat și criticile formulate de aceeași reclamantă, referitoare la modul de soluționare a capătului de cerere vizând nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare 1062/1998, în baza căruia G. P. și E. au vândut o parte din teren către S.C. I. M. E. I. SRL Gălănești.
Trebuie de precizat că acest contract a fost încheiat după încheierea contractului de vânzare – cumpărare, fiind un act subsecvent celui încheiat inițial.
D. fiind faptul că s-a solicitat constatarea nulității acestui contract ca efect al constatării nulității actului principal, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 4557 din 210 octombrie 1996, și cum instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității actului principal, este evident că și actul subsecvent va urma soarta actului juridic principal.
Din această perspectivă, temeinic și legal a reținut prima instanță, că în speță nu se poate aplica principiul „resoluto jure dantes, resolvitur jus accipientis”
Față de cele ce preced, instanța de control judiciar a reținut că aspectele invocate de către reclamanta recurentă nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute prin art. 304 Cod procedură civilă, motiv pentru care, prin raportare la art. 304 ind.1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins recursul formulat de reclamanta G. A., ca nefondat.
În ceea ce privește recursul formulat de către pârâții G. E., prin curator I. A. C., G. C. C., V. M. P. și I. A. C., tribunalul a constatat că aceste critici nu se subsumează nici unuia din cazurile de casare/modificare ale unei hotărâri, așa cum au fost ele prevăzute prin art. 304 Cod procedură civilă.
Astfel, se arată că în mod eronat, instanța de fond a constatat dreptul de proprietate al reclamantei recurente G. A. cu privire la anexele situate pe . CF 3065 a . imobilele proprietatea reclamantei nu sunt amplasate pe această parcelă, ci pe . de 500 mp, desprinsă din . cum rezultă din schița anexată, și că astfel, s-a creat o confuzie între anexele proprietatea pârâților și cele proprietatea reclamantei.
La fila 130 dosar fond, se regăsește contractul de vânzare – cumpărare 3948 din 20 august 2001, în baza căruia G. P. și E. au vândut către G. A., imobilul constând în . cu p .v. 809, parte din Corpul tabular nr. 3065 a . raza localității Gălănești, vila 2, jud. Suceava.
La rândul lor, vânzătorii au obținut imobilul în baza contractului de vânzare – cumpărare dintre S.C. „I. M. I. E. S.R.L., astfel cum a fost evidențiat în cuprinsul acestui înscris, fiind vorba despre apartamentul nr. 2 identic cu p. v. 809 din CF 3065 a . în .. 2 (fila 132).
Apoi, la fila 165 dosar, autorizația de construcție din 7 iulie 1997 relevă că s-a autorizat efectuarea lucrărilor de construire pentru anexe gospodărești constând în magazie, șură, garaj, amplasate pe . 3065 a .>
Toate aceste înscrisuri coroborate cu extrasele de carte funciară sunt în măsură să demonstreze că anexele edificate de reclamanta recurentă sunt amplasate pe . 3065 Gălănești.
Cât privește schița cadastrală și planul aferent, depuse de pârâții recurenți, instanța de control judiciar reține că acestea nu se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză; pe de altă parte, după cum corect a reținut instanța de fond, din analiza succesiunii încheierii contractelor de vânzare – cumpărare, rezultă că reclamanta recurentă G. A. a dobândit, prin contractul autentificat sub nr. 3948/1997, întreaga suprafață de 810 mp teren, identică cu p .v. 809 din Cf 3065 Gălănești (fila 130 dosar).
A dispune în sensul arătat de pârâții recurenți ar echivala cu schimbarea obiectului material din contractul menționat, în sensul că s-ar ajunge la situația în care instanța ar constata dreptul de proprietate al reclamantei numai cu privire asupra unei părți din bunul vândut.
Dacă părțile au dubii în ceea ce privește obiectul vânzării, legiuitorul le-a pus la dispoziție alte mijloace procedurale prin care să rezolve această împrejurare, situația neputându-se rezolva prin invocarea de către vânzători, a unor erori privind identificarea în teren, a anexelor, în acest cadru procesual.
Față de cele ce preced, tribunalul, în considerarea art. 304 Cod procedură civilă, art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, a respins și recursul formulat de către G. C. C., V. M. P. și I. A. C., ca nefondat.
Împotriva acestei decizii la data de 24.04.2013, contestatoarea G. A. a formulat prezenta contestație în anulare, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr._ din aceeași dată.
În motivare a arătat că decizia contestată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și este rezultatul unor greșeli materiale și a omisiunii de cercetare a motivelor de casare, fapt ce atrage incidența dispozițiilor art. 318 C..
În concret, a arătat că diferența dintre un precontract și un contract autentic constă în faptul că la momentul efectuării tranzacției comerciale lipsea un element pentru concretizarea convenției într-un act autentic la momentul efectuării actului comercial, vânzătorul nu intrase în posesia actului de proprietate. Totodată precontractul prevede toate elementele necesare unui act autentic .
Ulterior, la . actului de proprietate, vânzătorul, probabil fără știrea lui și care între timp a decedat, încheie Actul autentic de vânzare-cumpărare pe numele lui G. și soția acestuia care din martor participativ și conștient la efectuarea tranzacției comerciale prin abuz de încredere și de putere, devine proprietar.
La data de 28.08.2013 contestatoarea a depus la dosar precizări prin care a arătat că înțelege să conteste atât decizia nr. 237/29.01.2013 a Tribunalului Suceava cât și sentința civilă nr. 274/19.01.2012 a Judecătoriei Rădăuți, susținând că nu a fost fundamentate legal și temeinic și nu au specificat motivele de nulitate ale prevederilor Codului civil care reglementează convențiile dintre părți, în speță ale art. 942, 948, 962, 963, 964, 969, 970, 971, 977 și 980.
Arată că în cauză, toate prevederile legale stipulate de Codul civil sunt îndeplinite. Astfel, actul convențional încheiat în data de 12.06.1996 la Primăria Gălănești, în prezența martorilor, specifică faptul că părțile contractuale și calitatea lor, în speță, vânzător G. C., cumpărător, G. A., obiectul tranzacției - suprafața de 78 ari din tarlaua Barc; valoarea tranzacției de 24.000.000 lei; efectuarea propriu zisă a tranzacției comerciale, prin mențiunea plății încasată, valorii obiectului, adică prin punerea la dispoziția cumpărătorului a obiectului tranzacției comerciale, respectiv terenul; recunoașterea efectuării tranzacției comerciale prin semnarea părților; la baza tranzacției comerciale a stat adeverința de proprietate nr. 375/21.10.1991 unde apare și G. I.; obligația vânzătorului G. C. de a suporta cheltuielile notariale determinate de perfectarea actelor, la primirea titlului de proprietate; a intrat în posesia terenului la încheierea tranzacției comerciale, adică la data de 12.06.1996, teren pe care imediat l-a îngrădit cu placă de sârmă, pentru a nu fi tulburată în posesie.
Ulterior, G. P., din martor a devenit cumpărător în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 4557/10.10.1996, pentru suprafața de 78 ari, contractul fiind abuziv încheiat.
Instanța de fond prin deviere de la obiectul cauzei, califică convenția încheiată ca fiind un antecontractul de vânzare-cumpărare, o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare și nu o tranzacție comercială, conform legii părților și Codului Civil.
Lipsa contractului de vânzare - cumpărare nu înlătură dreptul de proprietate al cumpărătorului asupra terenului, proprietate transferată de vânzător la momentul încheierii tranzacției comerciale, prin semnare.
Reținerea instanței privind calitatea părților contractante, de promitent vânzător și promitent cumpărător, este abuzivă întrucât vânzătorul a semnat contractul de vânzare-cumpărare cu G. P. și G. E., deși cunoștea că vânduse anterior terenul contestatoarei și lui Tocchi Quido .
Mai arată că instanța nu a reținut și nu a menționat nimic din declarația martorilor și nici de declarația notarială a lui R. V. și nu a deosebit data la care a intrat în stăpânirea fizică și efectivă a terenului; nu a invalidat contractul de vânzare cumpărare ca fiind nelegal.
Solicită să se dispună validarea actului convențional încheiat la data de 12.06.1996 ca fiind un contract autentic de vânzare cumpărare și anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 4557/10.10.1996 și 1062/22.02.1998, cu plata cheltuielilor de judecată .
În drept a invocat dispozițiile art. 317 și 318 C..
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
La primul termen de judecată din data de 08.10.2013, instanța, constatând că este investită cu soluționarea a două contestații în anulare diferite, supuse unor regimuri procesuale diferite sub aspectul competenței materiale a instanței, în temeiul dispozițiilor art. 165 C., a disjuns contestația în anulare formulată împotriva sentinței civile nr. 274/19.01.2012 a Judecătoriei Rădăuți, de contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 237/29.01.2013 a Tribunalului Suceava. Ca atare, s-a dispus formarea unui dosar separat în vederea judecării separate și a rămas în pronunțare cu privire la contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 237/29.01.2013 a Tribunalului Suceava.
La termenul de astăzi 12.11.2013, Tribunalul a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea litigiului de față.
Potrivit dispozițiilor art.317-318 Cod procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Din dispozițiile legale precizate anterior se desprind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o cerere de contestație în anulare pentru a fi admisibilă, respectiv să privească o hotărâre irevocabilă și motivele de contestație precizate mai sus să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
În conformitate cu prevederile art. 319 alin 1 Cod procedură civilă, contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă. În cauza de față, contestatorul prin precizările formulate a menționat că a formulat contestație în anulare și împotriva sentinței civile nr. 274 din 19.01.2021 a Judecătoriei Rădăuți, context în care, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava și va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Rădăuți.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava.
Declină cauza având ca obiect contestația în anulare, formulată de contestatoarea G. A., domiciliată în loc. Gălănești, .,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 274 pronunțată la data de 19.01.2012 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind G. E., prin curator I. A. C., domiciliată în loc. Gălănești, nr. 281A, județul Suceava, G. C. C., V. M. P., I. A. C., toți cu domiciliul în loc. Gălănești, nr. 281A, județul Suceava, . E.”SRL, prin lichidator R. V., cu sediul în C-lung Moldovenesc, ., ., ., G. M., G. M., ambii cu domiciliul în loc. Gălănești, nr.103, județul Suceava și G. P. V., domiciliat în mun. Rădăuți, ., ., județul Suceava, spre competentă soluționare Judecătoriei Rădăuți.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică din data de 12.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. M. I. G. G. D.
Grefier,
S. A.
RED.IM/Tehnored.SA/2ex/25.11.2013/Judecător fond P. D.
| ← Expropriere. Sentința nr. 1869/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 2408/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
