Contestaţie la executare. Decizia nr. 2020/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2020/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 2020/2013
Dosar nr._ Contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2020
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20 SEPTEMBRIE 2013
PREȘEDINTE V. O. D.
JUDECĂTOR L. A.
JUDECĂTOR A. I. M.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către contestatorul V. M., împotriva sentinței civile nr. 2080 din data de 26 martie 2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimați fiind B. C. S. S. și V. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul recurent, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Contestatorul recurent învederează instanței faptul că prezentul dosar a rămas fără obiect, având în vedere că executorul și pârâtul au făcut lucrările, astfel că înțelege să renunțe la judecata recursului, susținerile acestuia fiind consemnate într-un proces verbal separat atașat la dosar.
Instanța acordă cuvântul pe cererea de renunțare la judecata recursului formulată în cauză de către contestatorul recurent.
Contestatorul recurent solicită a se lua act că renunță la judecata recursului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 17.07.2012, sub numărul de dosar_ /2011, contestatorul V. M. a formulat în contradictoriu cu intimatul V. V., contestație la executare împotriva actelor de executare silită, somație din 10.07.2012 emise în dosarul de executare nr. 281/E/2010 al B.E.J. C. S., solicitând anularea tuturor formelor de executare și suspendarea executării silite.
În motivare a arătat că prin sentința nr. 1267 pronunțată la data de 10.03.2011 de Judecătoria S. în dosarul nr._ modificată în parte prin decizia civilă nr. 718 din 03.04.2012 pronunțată de Tribunalul S. a fost obligat ca, pe cheltuiala proprie, să ridice gardul din plasă de sârmă amplasat pe suprafața de 600 mp situată în . „G.”, învecinat cu A. I., Dulceag V., F. V. și terenul proprietatea sa. De asemenea, a fost obligat la plata sumelor de 1.640 lei cu titlu de daune și 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare din ambele cicluri procesuale, la care se adaugă cheltuielile de executare în cuantum de 3.320,90 lei, pe care le contestă, executorul stabilind tarifele maximale.
A precizat că gardul respectiv este neschimbat de peste 50 de ani, nefiind ridicat de către el cu rea-credință pentru a-l împiedica pe creditor să folosească terenul ce i-a fost atribuit în lot la partaj. Mai mult, chiar creditorul a procedat la consolidarea acestuia, edificând în paralel cu acesta, un gard din lemn care există și în prezent, iar împrejmuirea nu delimitează propria suprafață de 600 mp, ci de o altă proprietate, anume cea deținută de A. I..
A mai precizat că în acest context nici el nu poate avea acces la acest gard, întrucât pe de o parte nu poate pătrunde pe terenul lui A. I. și nici pe ., care a fost predată creditorului V. V., conform procesului-verbal de punere în posesie în dosarul de executare nr. 579/2009.
De asemenea, a mai arătat că nu a putut cauza creditorului un prejudiciu pentru lipsa de folosință a terenului în cauză, iar pe rolul Tribunalului S. fiind înregistrat dosarul nr._ având ca obiect revizuirea deciziei nr. 718/2012, dar și dosarul nr._ având ca obiect revizuirea deciziei nr. 169/2009 a Tribunalului S., iar pe rolul Judecătoriei S. se află înregistrat dosarul nr._ având ca obiect constatarea nulității absolute a unor acte care au stat la baza pronunțării a hotărârii a cărei revizuire o solicită.
În drept, au fost invocate prevederile art. 403 al. 1 Cod procedură civilă privind suspendarea executării silite.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar prin prezența apărătorului ales la termenul de judecată din data de 19 martie 2013, a solicitat respingerea contestației la executare
P. încheierea din data de 20.11.2012, pentru motivele expuse în considerentele acesteia, instanța a respins cererea contestatorului de suspendare a executării silite ca neîntemeiată.
P. sentința civilă nr. 2080 din data de 26 martie 2013, Judecătoria S. a respins contestația la executare formulat de contestatorul V. M., în contradictoriu cu intimatul V. Vasileva, ca neîntemeiată și a dispus restituirea către contestator, în conformitate cu dispozițiile art. 723 ind. 1 alin. 3 C.p.c., a cauțiunii în cuantum de 511 lei, achitată conform recipiselor nr._/1 din 15.10.2012 și_/1 din 16.10.2012.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la solicitarea creditorului V. V. a fost începută executarea silită față de debitorul V. M., în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 1267 din 10.03.2011 a Judecătoriei S., astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 718 din 03.04.2012, pronunțată de Tribunalul S., în ce privește ridicarea gardului și stâlpilor de fier amplasați pe suprafața de 600 mp situată la locul numit G. din .. Șcheia, precum și plata sumei 1790 lei, reprezentând daune și cheltuieli de judecată.
În cadrul prezentei cauze contestatorul a arătat că gardul la a cărui ridicare a fost obligat prin sentința civilă menționată nu împiedică pe creditor să folosească terenul, întrucât delimitează . de o altă proprietate privată, a unui terț, iar contestatorul nu are acces la acest gard întrucât nu poate pătrunde pe terenul vecinului, A. I., iar . pe care se află gardul a fost predată creditorului V. V., conform procesului verbal de punere în posesie din dosarul nr. 579/2009 al B.I.E.J. C. S..
Contestatorul a precizat că a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 718 din 03.04.2012 pronunțată de Tribunalul S. și a promovat și o acțiune pentru constatarea nulității absolute a unor acte care au stat la baza pronunțării hotărârii a cărei revizuire a cerut-o. De asemenea, a mai arătat că suma stabilită de executorul judecătoresc pentru cheltuielile de executare, de 3320,9 lei este exagerat de mare, motiv pentru care a contestat-o.
Aspectele relatate de contestator în ce privește edificarea gardului și faptul că este nejustificată dispoziția de obligare a acestuia la ridicarea gardului au fost apărări de fond referitor la un titlu executoriu (sentință civilă) emis de o instanță judecătorească, inadmisibile în cadrul unei contestații la executare, potrivit art. 399 alin. 3 C.p.c. De asemenea, nu a avut relevanță pentru executarea silită faptul că au fost promovate de către contestator mai multe acțiuni care ar avea legătură cu sentința civilă nr. 1267 din 10.03.2011 a Judecătoriei S. și decizia prin care a rămas irevocabilă, una din acestea fiind o cerere de revizuire a Deciziei nr. 718 din 03.04.2012 a Tribunalului S., atâta vreme cât executarea silită se desfășoară în baza unui titlu executoriu valabil - sentința civilă nr. 1267 din 10.03.2011 a Judecătoriei S., rămasă irevocabilă.
Referitor la imposibilitatea contestatorului de a ridica gardul de pe terenul creditorului, instanța a constatat că aceasta nu este dovedită, fiind contrazisă chiar de cererile de amânare depuse de acesta la B.I.E.J. C. S. pentru dosarul nr. 281/E/2012 pe 31.07.2012 și pe 08.08.2012 (filele 82, 84), prin care acesta a solicitat amânarea executării silite inițial pentru a-și lua un muncitor care să-l ajute să ridice și desfacă gardul fără prea mare risipă, după care a arătat că nu are posibilități să execute obligația de a face și a solicitat ca intimatul să efectueze executarea pe cheltuiala lui, amenințând executorul judecătoresc cu depunerea unei plângeri penale dacă nu se conformează solicitării sale. După cum a arătat chiar contestatorul gardul se află pe terenul în suprafață de 600 mp, care a fost predat, se află în posesia intimatului și nu există nicio dovadă că acesta din urmă nu i-ar fi permis accesul contestatorului pe teren pentru a-și îndeplini obligația de ridicare a gardului, astfel că susținerile contestatorului privind imposibilitatea executării obligației sale au fost neîntemeiate.
Referitor la celelalte apărări ale contestatorului, instanța a reținut că prin procesul verbal din data de 10.07.2012, în dosarul de executare nr. 281/E/2012 al B.I.E.J. C. S., s-au stabilit onorariul executorului judecătoresc și cheltuielile de executare, în cuantum total de 3320,90 lei, având în vedere solicitarea creditorului în ce privește executarea silită a titlului executoriu menționat anterior, și anume, ridicarea gardului și stâlpilor de fier amplasați pe suprafața de 600 mp situată la locul numit G. din .. Șcheia, precum și plata sumei 1790 lei, reprezentând daune și cheltuieli de judecată. În procesul verbal s-a menționat că stabilirea sumelor datorate cu titlu de cheltuieli de executare s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, Ordinul ministrului justiției nr. 2550/2006 și anexa nr. 1 la statutul UNEJ.
Instanța a constatat că, potrivit Ordinului Nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, onorariul maximal pentru executări directe – desființări de lucrări sau construcții pentru debitori persoane fizice este de 2200 de lei, onorariu stabilit de executor pentru executarea silită a obligației debitorului, la care s-a adăugat TVA, ajungându-se la cuantumul de 2728 lei. De asemenea, onorariul executorului în sumă de 179 lei+ TVA-ul aferent, privind recuperarea pentru creditor a sumei de 1790 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată, a fost stabilit respectându-se limitele prevăzute de art. 37 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
Instanța a considerat neîntemeiate susținerile contestatorului privind cuantumul mare al cheltuielilor de executare, acestea încadrându-se în limitele prevăzute de dispozițiile legale incidente și fiind justificate de activitatea ce trebuie efectuată pentru realizarea executării silite, având în vedere contextul conflictual și refuzul constant al contestatorului de a-și îndeplini obligațiile derivând din titlul executoriu, astfel cum a reieșit din actele din dosarul de executare.
P. urmare, față de considerentele expuse anterior și dispozițiile art. 399 alin. 2 C.p.c., constatând că executarea silită față de contestator în cadrul dosarului nr. 281/E/2012 al B.I.E.J. C. S. a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
La solicitarea contestatorului, instanța a dispus restituirea către acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 723 ind. 1 alin. 3 C.p.c., a cauțiunii în cuantum de 511 lei, achitată conform recipiselor nr._/1 din 15.10.2012 și_/1 din 16.10.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a solicitat pe calea contestației la executare anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 281E/2010 al B. C. S., forme ce vizau punerea în executare a Sentinței Civile nr. 718/03.04.2012 a Tribunalului S. în ce privește ridicarea gardului și stâlpilor de fier amplasate pe suprafața de 600 mp situată la locul G. din Sf. I. – Șcheia, precum și plata sumei de 1790 lei - cheltuieli de judecată și daune.
A invocat pe de o parte faptul că se aflu în imposibilitate obiectivă să ridice construcția întrucât nu are acces la aceasta, . fiind de fapt și de drept în posesia intimatului.
Dată fiind starea conflictuală dintre ei, evident că nu poate pătrunde pe terenul acestuia.
Această stare de fapt a dovedit-o cu înscrisuri și planșe foto ignorate de instanța de fond.
Mai mult, instanța de fond în motivarea hotărârii a invocat faptul că nu a dovedit că intimatul nu i-a permis accesul la gardul cu pricina practic pretinzându-i să facă dovada unui fapt negativ.
Cererile de amânare de care se face vorbire în hotărâre, depuse de el la dosarul execuțional pe 31.07.2012 și 08.08.2012 (filele 82 și 84) au fost interpretate total greșit de instanța de fond.
În realitate ele au dovedit că a făcut demersuri pentru a-și îndeplini obligația dar nu a găsit înțelegere de la intimat care pe de o parte îl acționează în instanță pentru a-l obliga să ridice gardul pe cheltuială proprie și pe de altă parte îi interzice accesul la construcție.
Așa cum a rezultat din înscrisuri - este vorba de gard cu stâlpi de fier cu pahare de beton care nu poate fi desființat de o singură persoană și este evident că avea nevoie de ajutor.
A arătat instanței de fond că nu a putut cauza intimatului un prejudiciu prin lipsa de folosință a terenului întrucât . la drum public fiind învecinată cu terenul unui terț - A. I..
Pentru aceste argumente, a considerat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, el fiind în reală imposibilitate de a-și îndeplini obligația, stare de fapt dovedită și neimputabilă lui.
Și criteriile aduse manierei în care s-au stabilit cheltuielile de executare le-a considerat întemeiate în contextul în care s-au perceput onorarii care depășesc cuantumurile stabilite prin lege fără ca executorul judecătoresc să facă activități efective - de executare silită și fără să fie dovedit refuzul său de a îndeplini obligația de ridicare a construcției consemnată în titlul executoriu.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
La termenul de astăzi, prezent în instanță contestatorul recurent a arătat că înțelege să renunțe la judecarea recursului declarat în dosarul nr._ al Tribunalului S., luându-i-se declarație în acest sens, susținerile sale fiind consemnate într-un proces verbal separat atașat la dosar.
Având în vedere art. 246 Cod procedură civilă care stipulează că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, dispoziție care se aplică și în recurs față de prev. art. 298, art. 316 din vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul va da eficiență manifestării de voință a intimatului recurent și, în consecință va lua act de renunțarea acestuia la judecata recursului declarat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Ia act că recurentul contestator V. M., domiciliat în .. Șcheia, jud. S., a renunțat la judecata cererii de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 2080 din data de 26 martie 2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimați fiind B. C. S. S. – S., ., nr. 37, ., . V., domiciliat în S., ., nr. 47, ., .> Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. O. D. A. I. M. L. A.
Grefier,
S. A.-M.
Red. V.O.D./Judecător fond A. Creistina/Tehnored. S.A.M./2 ex./27.09.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2018/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Sentința nr. 1596/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
