Uzucapiune. Decizia nr. 1975/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1975/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 1975/2013
Dosar nr._ -uzucapiune-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.1975
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: S. A.
Judecător: V. E. L.
Judecător: C. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta . împotriva sentinței civile nr. 526 din 19 noiembrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul B. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul asistat de avocat P. M., lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar, de către recurent, prin serviciul registratură, chitanța nr. 7946/12.09.2013 în sumă de 149 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 3 lei.
Fiind întrebat, apărătorul intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat P. M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale, depunând la dosar chitanța nr.43/10.06.2013 în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat. Arată că instanța de fond a apreciat în mod corect că acțiune este întemeiată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 28 alin.1 din Decretul de Lege nr. 115/1938. Precizează că posesia pe care a exercitat-o intimatul pe tot timpul prevăzut de lege a fost continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, nefiind afectată de nici un fel de vicii și îndeplinind toate condițiile prevăzute de art. 1847 Cod procedură Civilă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, reține:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 20.07.2011 sub nr._, reclamantul B. G. a solicitat instanței să constate că este proprietarul unei suprafețe de 1.700 mp teren situat pe raza . – în esență – că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune.
P. sentința civilă nr.526 din 19 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a admis acțiunea, constatându-se că reclamantul este proprietarul suprafețelor de: 221 mp teren identic cu pf 229/7 din CF_ M., și 1.479 mp teren identic cu pf 227/1 din CF_ M..
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Art.645 C.civ. reglementează prescripția (uzucapiunea) ca fiind unul din modurile de dobândire a dreptului de proprietate, iar art.28 alin.1 din Decret Lege nr.115/1938 prevede că devine proprietarul unui teren, prin uzucapiune, cel ce posedă terenul cel puțin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular.
În speță, conform planului de situație de la fila 66, terenul solicitat de reclamant se identifică cu pf 229/7 din CF_ M. și pf 227/1 din CF_ M.. După cum rezultă din extrasele de CF nr._/04.10.2012 (fila 47), respectiv nr._/30.09.2012 (fila 48), proprietari tabulari ai acestor parcele figurează înscriși I. D. (pf 227/1) și I. D. (pf 229/7). Având în vedere vechimea întabulărilor (anii 1909 și 1911), instanța a prezumat că ambii proprietari tabulari au decedat cu peste 20 de ani în urmă.
Martorul audiat în cauză (fila 71) a relatat că reclamantul posedă terenul solicitat de peste 30 de ani, posesia acestuia încadrându-se în prev. art.1847 C.civ.
În consecință, apreciind că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art.28 alin.1 din Decret Lege nr.115/1938, instanța a admis acțiunea.
Împotriva sentinței civile sus-menționate în termen legal a declarat recurs pârâta ., aducându-i critici pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie; în dezvoltarea motivelor de recurs depuse la fil.3-4 dosar a susținut că, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 1860 din Vechiul Cod Civil, deoarece reclamantul nu a exercitat asupra terenului solicitat posesie timp de peste 30 de ani și nici prevederile art. 1847 Cod civil, arătând că nu se poate vorbi de o posesie continuă, deoarece terenurile au aparținut, în acea perioadă, statului român, fiind scoase din circuitul civil.
Arată că terenul a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, iar una din parcele este folosită drept cale de acces spre terenurile care aparțin altor cetățeni, fiind edificate case de locuit și anexe gospodărești, iar în situația menținerii acestei sentințe accesul la proprietăți ar fi îngrădit.
Arată că dat fiind faptul că vechii proprietari tabulari I. și I. D. înscriși în cartea funciară în anii 1990 și 1991 sunt decedați cu mai mult de 20 de ani în urmă, dar și că terenul a fost predat Cap-ului M. de către moștenitorii acestora fiind scos din circuitul civilîn perioada 1962-1991 solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare respingerea plângerii ca nefondată.
Arată că își întemeiază recursul pe dipozițiile art. 304 indice 1, 305 și 312 din Vechiul Cod de Procedură Civilă.
P. întâmpinare (fil.12), intimatul B. G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A motivat că posesia pe care a exercitat-o pe tot timpul prevăzut de lege a fost continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, nefiind afectată de nici un fel de vicii și îndeplinind toate condițiile prevăzute de art. 1847 Cod civil, aspect care rezultă și din declarația martorului audiat în cauză (fila 71 ds. fond).
Arată că în cauză este vorba despre prescripsția achizitivă începută sub Decretul lege nr. 115/1938.
Precizează că, raportat la motivul susținut de recurentă, cum că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 1860 Cod civil, intimatul reclamant nu și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile cu privire la uzucapiunea de lungă durată, ci a susținut că a avut o posesie neviciată de peste 20 de ani, în cauză fiind incidente dispozițiile Decretului Lege nr. 115/1938.
Arată că începând cu anul 1991 și până în prezent a posedat neîntrerupt și netulburat cele 2 suprafețe de teren, astfel cum a rezultat și din declarația martorului audiat în cauză(fila 71 ds. de fond).
Precizează că, unul din terenurile din litigiu, respectiv terebul identic cu pf 227/1 din CF_ M., în suprafață de 1479 mp, este chiar terenul aferent casei sale, astfel încât, ulterior anului 1991, a lucrat acest pământ în mod continuu, netulburat, l-a îngrădit, l-a cultivat și l.a posedat penstru sine în nume de proprietar.
Arată că, referitor la susținerea recurentei că una din parcele este folosită drept cale de acces, aceasta nu precizează concret care anume din acele parcele și nici nu se produce o probă în acest sens.
Arată că, din extrasele CF, aflate la filele 47, 48 ds. fond rezultă că vechii proprietari s-au întabulat în anii 1909 și 1911 motiv pentru care se poate constata că de la ultima înscriere a dreptului de proprietate au trecut mai bine de 20 de ani, aspect care atrage incidența în cauză a dispozițiilor Decretului Lege nr. 115/1938-art. 28 alin.1.
Arată că motivele de recurs invocate sunt nefondate, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică și solicită respingerea recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recursul formulat este fondat pentru considerentele de mai jos:
În prezentul dosar reclamantul Bodărescu G. a invocat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unei suprafețe de 1700 mp teren situat pe raza comunei M. la locul numit „casă”, fără a invoca dispozițiile legale în baza cărora și-a întemeiat cererea, lăsând totodată la aprecierea instanței calificarea în drept a acțiunii.
În dovedirea pretențiilor a depus la dosar adeverințele de proprietate emise sub nr.513 și 703/1991 de Primăria Comunei M. și mai multe extrase de CF, în care, pentru terenul în litigiu, apar înscriși în CF mai mulți proprietari tabulari din anii 1910, 1911 respectiv numiții R. D., I. D. și I. a Isak D., și a solicitat admiterea probei cu martori.
Pe calea acțiunii în constatare, în baza dispozițiilor art.111 Cod procedură civilă, la cererea părții care justifică un interes legitim și nu are la îndemână cererea în realizare se poate constata cu efect declarativ existența sau inexistența unui drept.
Or, ceea ce se cere în cauză este constatarea existenței unui drept – cel de proprietate, asupra unui imobil teren de 1700 mp, drept ce se pretinde a fi dobândit de reclamantul intimat ca efect al uzucapiunii.
În speță tribunalul observă, că în privința dreptului de proprietate pentru terenurile ce au făcut obiectul cooperativizării sau preluării în orice mod de către stat sunt incidente imperativ dispozițiile Legii nr.18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, ca lege specială și derogatorie de la dispozițiile dreptului comun în materie (reprezentat de Codul civil).
. căruia se află terenul în litigiu a fost supusă cooperativizării, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei fil.32-33 fond, rezultă, fără putință de tăgadă că au fost aplicate în privința terenurilor atât din intravilan cât și din extravilan, prevederile legilor speciale de fond funciar, prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor persoanelor îndreptățite.
Sub aspectul analizării probatoriului din dosar și a îndeplinirii cerințelor art.1847 cod civil privind posesia utilă, necesară pentru a uzucapa, se reține că, în ceea ce privește chiar îndeplinirea cerințelor prevăzute de dreptul comun, reclamantul intimat nu a exercitat o posesie utilă în sensul art.1847 Cod civil asupra terenului în litigiu pentru care a solicitat constatarea dreptului de proprietate.
Pentru a putea dobândi proprietatea prin uzucapiune, se cere ca pe toată durata prevăzută de lege, 30 ani conform art.1890 Cod civil, să se exercite o posesie utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, prescripția achizitivă fiind o sancțiune prevăzută de legea civilă pentru proprietarul nediligent care se desesizează de bunul său pe o perioadă mare de timp.
Or în cauza de față, instanța de recurs reține faptul vicierii posesiei exercitate de către reclamant prin precaritate, aceasta nefiind public exercitată și sub nume de proprietar conform art.1853 și art.1856 Cod civil pe toată perioada cerută de lege, aspecte care rezultă din probatoriul administrat în dosar, terenul fiind cooperativizat în perioada 1959-1991.
Așa fiind, față de cele arătate, atât timp cât posesia reclamantului exercitată pe perioada cooperativizării este viciată, fiind una afectată de precaritate, și nu o posesie utilă, publică, sub nume de proprietar, pe durata de 30 de ani, e evident că în speță nu poate fonda uzucapiunea de lungă durată.
Date fiind extrasele de CF depuse la fil.36, 46-48 dosar fond, tribunalul mai constată, că în cauză nu-și găsesc aplicare nici dispozițiile Decretului-Lege nr.115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare.
Potrivit art.27 din actul normativ sus-menționat, pot fi dobândite prin uzucapiune drepturi reale ce au fost înscrise în cartea funciară fără cauză legitimă, în baza unui titlu nevalabil, dacă titularul le-a posedat cu bună credință timp de 10 ani, condiții neîndeplinite în speță, reclamantul nefiind înscris în calitate de proprietar al imobilului din litigiu în CF, fiind înscrise alte persoane proprietari tabulari respectiv R. D., I. D. și I. a Isak D., persoane pe care reclamantul nici nu le-a chemat în judecată.
De asemenea, nu sunt îndeplinite nici condițiile uzucapiunii prevăzute de art.28 din Decretul-Lege nr.115/1938, potrivit căruia posesorul unui imobil dobândește dreptul de proprietate prin uzucapiune dacă posedă bunul timp de 20 de ani de la moartea titularului înscris în CF, reclamantul intimat, nefăcând nici dovada îndeplinirii acestor condiții. Astfel, nu a înțeles să se judece în contradictoriu cu proprietarii tabulari ai terenului, nu a probat faptul că aceștia sunt decedați și nici din proba testimonială administrată, nu a rezultat întinderea parcelei stăpânite de intimat, vecinătățile și faptul că este identică cu cea înscrisă în CF nr._,_,_ a .>
Raportat la această stare de fapt, tribunalul constată că pretențiile reclamantului sunt nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de Codul civil și de Decretul Lege nr.115/1938 pentru a uzucapa, situație în care, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă urmează să admită recursul pârâtei . modifice în totalitate sentința civilă recurată în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii reclamantului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr. 526 din 19 noiembrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul B. G., domiciliat în ., jud.Suceava.
Modifică în totalitate sentința civilă nr. 526 din 19 noiembrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosarul nr._, în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător Grefier,
S. A. V. E. L. C. L. N. A.
Red.C.L.
Jud.B. B.
Tehnored.R.M.
2 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1972/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 174/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
