Fond funciar. Decizia nr. 1972/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1972/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 1972/2013
_ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.1972
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: S. A.
Judecător: V. E. L.
Judecător: C. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâtul Ț. I. și de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava împotriva sentinței civile nr. 697 din 19 februarie 2013 a Judecătoriei Radauti ( dosar_ ), intimați fiind reclamanții Ț. G., Ț. T. F., Ț. M. dănuț, Ț. V. și pârâții C. S., Ț. elisabeta, Ț. M., Ț. G., Ț. M., Ț. M., Heghetuș A., Comisia comunală de fond funciar V. de J., M. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurentul lipsă av. M. M. și av. R. M. E., iar pentru intimații reclamanți lipsă Ț. G., Ț. T. F. av. S. T., lipsă fiind celelalte părți
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, la dosar, s-a depus din partea intimaților reclamanți Ț. G., Ț. T. F. întâmpinare în două exemplare.
Apărătorii recurentului, av. M. M. și av. R. M. E. depun împuternicirile avocațiale la dosar.
Instanța comunică un exemplar al întâmpinării apărătorilor recurentului.
Av. S. T. depune la dosar extras din registrul de deces pe numele intimatului Ț. vasile, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, decizia nr. 130/01.06.2013 a Tribunalului Suceava, precizând că moștenitorii sunt introduși în cauză.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. M. M. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 697 din 19 februarie 2013 și pe fond, respingerea acțiunii privind anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1287/2008 pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Av. R. M. E. precizează că este de acord cu concluziile de admitere a recursului arătate de d-na av. M. M., fără cheltuieli de judecată.
Referitor la recursul formulat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, av. M. M. și av. R. M. E., solicită admiterea acestuia.
Av. S. T. solicită respingerea ambelor recursuri, ca fiind nefondate și netemeinice și menținerea sentinței Judecătoriei Radauti ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, sub nr._, reclamantul Ț. V. în contradictoriu cu pârâții Ț. I., C. S., Ț. E., Ț. M., Ț. M., Ț. M., Heghetuș A., a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 1287/26.01.2000 pentru suprafața de 7100 m.p. teren, situată la locul „Acasă”, cu vecinii: N- C. N., S- Ț. V. N., V- Ț. P..
În motivare, reclamantul a arătat că titlul de proprietate nr. 1287/26.01.2000 a fost eliberat pentru tatăl său Ț. V. N., care a decedat la data de 23 iunie 2008, iar persoanele chemate în judecată, în calitate de pârâți, sunt copiii, respectiv soția supraviețuitoare a defunctului.
Suprafața de teren de 7100 m.p. teren situat la locul „Acasă” îi aparține în calitate de moștenitor testamentar, potrivit testamentului nr. 1599/24.03.1992 încheiat în favoarea sa de proprietara acestui teren, Ț. D., bunica sa. În cauza, soluționată prin sentința civilă nr. 4389/20.11.1996, a fost acționat în judecată de către Ț. I., Ț. N. și M. S. pentru reducțiunea testamentului făcut de bunica sa, acțiune pe care a câștigat-o.
Titlul de proprietate nr. 1287/26.01.2000 nu a fost legal emis pentru suprafața de 7100 m.p. teren la locul numit „Acasă”, întrucât acest teren a aparținut bunicii sale Ț. D., terenul făcând parte dintr-o suprafață mai mare de 1,58 ha înscrisă în adeverința de proprietate nr. 303/16.01.1991.
La interogatoriu, pârâții Ț. M. și Ț. E. au arătat că nu sunt de acord să se anuleze titlul de proprietate cu privire la suprafața de 7100 m.p. teren situat la locul „Acasă”, pe raza ., întrucât titlul este valabil eliberat și toate părțile au calitatea de moștenitori.
Pârâta Heghetuș A. a arătat că este de acord cu acțiunea, respectiv cu anularea titlului de proprietate, întrucât îl consideră pe reclamant singurul moștenitor îndreptățit să primească suprafața de 7100 m.p. teren.
Pârâtul Ț. I. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, motivat de faptul că titlul de proprietate, emis pe numele tatălui lor, Ț. N., este real, situație recunoscută chiar de reclamant în declarația autentificată nr. 2099/ 2iulie 2003 a B.N.P, prin care precizează că nu va ataca în justiție titlul de proprietate emis pe numele tatălui lor nr. 1287/2000, fiind de acord chiar cu vânzarea unei suprafețe de teren desprinsă din ..p., care pretinde că ar fi a sa.
S-a mai precizat că ei sunt toți moștenitori în calitate de fii, fiice și soție supraviețuitoare.
Prin sentința civilă nr. 2919/25.09.2009 a Judecătoriei Rădăuți s-a respins acțiunea ca nefondată.
Prin decizia civilă nr.95/18.01.2010, Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentința civilă menționată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a stabili dacă titlul de proprietate nr. 1287/2000 a fost emis în mod valabil cu privire la suprafața de 5400 mp teren (parte din suprafața de 7100 mp de la locul „Acasă"), având în vedere terenurile cu care Ț. N. și Ț. D. erau înscriși în registrul agricol, concluziile raportului de expertiză topo (care nu au fost contestate), calitatea recurentului de unic moștenitor al defunctei Ț. D. (astfel cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă prin sentința civilă nr.4389/1996 a Judecătoriei Rădăuți).
Cauza a fost reînregistrată la data de 14.04.2010, sub nr._ .
Prin plângerea înregistrată la data de 14.01.2010, sub nr._, așa cum a fost completată, petentul Ț. V., în contradictoriu cu intimații C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor V. de J., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și M. C. - primarul corn. V. de J., a solicitat instanței obligarea prim-intimatei să îl pună în posesie cu suprafața de 1,58 ha teren, înscrisă în adeverința, de proprietate nr.303/16.10.1991, obligarea secund-intimatei să emită titlul de proprietate pentru acest teren, respectiv obligarea primarului comunei V. de J. la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligației de punere în posesie, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a fost instituit legatar universal de către Ț. D., decedată la data de 24.02.1993, prin testamentul autentificat sub nr. 1579/24.03.1992, în favoarea acesteia fiind reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,58 ha teren, sens în care i-a fost eliberată adeverința nr.303/1991.
La termenul de judecată din 26 mai 2010, a fost admisă excepția de conexitate dintre această cauză și cea înregistrată sub nr._ (ds._ conexat la ds._ ), în temeiul art.164 Cod procedură civilă, având în vedere că s-a învederat de către petent-reclamant și intimată-pârâtă Comisia comunală de fond funciar V. de J. că parte din terenul înscris în adeverința de proprietate nr.303/1991 se regăsește înscris și în titlul de proprietate nr. 1287/2000, existând astfel o strânsă legătură între cele două cauze.
În rejudecare, reclamantul a complinit cadrul procesual, pentru soluționarea cererii de anulare a titlului de proprietate, cu pârâtele Comisia comunală de fond funciar V. de J. și C. județeană de fond funciar Suceava.
Prin sentința civilă nr. 2494/02.08.2010 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis în parte acțiunea civilă pentru anulare titlu proprietate formulată de reclamantul Ț. V. și s-a admis în parte plângerea formulată de petentul Ț. V..
Prin decizia civilă nr. 1719/05.12.2011 a Tribunalului Suceava a fost admis recursul declarat de pârâții Ț. I. și C. județeană de fond funciar Suceava, sentința nr. 2494/02.08.2010 a Judecătoriei Rădăuți a fost casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a arătat că prin cererea depusă la dosarul cauzei la 15 iulie 2010 pârâtul Ț. I. s-a înscris in fals cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietare formulată de Ț. D. și înregistrată sub nr. 708 din 17 martie 1991, invocând faptul că semnătura nu îi aparține acesteia, a solicitat ca instanța să cerceteze pe cale incidentală falsul.
La termenul de judecată din 27 iulie 2010, judecătorul fondului a pus în discuție și s-a pronunțat asupra celorlalte solicitări ale pârâtului, dar a omis sa o analizeze și pe aceasta, trecând direct la soluționarea cauzei pe fond, această omisiune echivalând cu necercetarea fondului.
Prin sentința civilă nr. 697 din 19 februarie 2013 prima instanță a admis acțiunea civilă pentru anulare titlu de proprietate, în parte, formulată de reclamantul Ț. V. – decedat, moștenitori fiind Ț. G., Ț. T. F. și Ț. M. D. în contradictoriu cu pârâții Ț. I., C. S., Ț. E., Ț. M., Ț. M., Ț. M., Heghetuș A., Ț. G., C. comunală V. de J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor V. de J. – prin primar, M. C. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a admis plângerea, în parte, a anulat, în parte, titlul de proprietate nr. 1287/2000, anume în privința suprafeței de 5497 m.p. teren, parte din ..p. teren arabil intravilan, la locul „Acasă”, . ( poziția B-1-1), așa cum a fost identificată în planul de amplasament întocmit de către expertul B. I. M., anexă la raportul de expertiză întocmit în ds. nr._ ( fila 106 ds.), prin punctele de contur: 1-2-32-31-5-6-7-30-29-28-27-22-23-24-25-26-1, a obligat Comisia comunală de fond funciar V. de J. să îl pună în posesie pe petent cu suprafața de 5497 m.p. teren situat în intravilan, așa cum a fost mai sus identificată și să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate, respectiv să înainteze această documentație Comisiei județene de fond funciar Suceava, în vederea emiterii titlului de proprietate, a respins pretenția de obligare la daune cominatorii, a obligat comisia județeană de fond funciar Suceava să emită titlul de proprietate pentru suprafața de 5497 m.p. teren, așa cum a fost mai sus identificată, pe numele lui Ț. D., a obligat pârâții –intimați, în solidar, să plătească reclamanților Ț. G. și Ț. T. F. – moștenitor ai reclamantului-petent – decedat suma de 5.800 lei, cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în favoarea lui Ț. D., prin hotărârea nr.3612/29.08.1991 a Comisiei județene de fond funciar Suceava, a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,58 ha teren, pe raza comunei V. de J., sens în care i-a fost eliberată adeverința nr.303/16.10.1991.
Actul de reconstituire s-a întemeiat pe evidențele registrului agricol al soților Ț. V. al lui P. și D. din perioada 1959 – 1960, bunicii reclamantului-petent, anterior preluării terenurilor în patrimoniul cooperativei agricole de producție având înscrisă suprafața totală de 1,53 ha în ., inclusiv în amplasamentul ,,Acasă”, însă la mențiunile privind întinderea parcelelor s-au efectuat modificări, prin suprascrierea unor cifre și acoperirea denumirii unei parcele.
Ț. D. a decedat la data de 23.02.1993, reclamantul-petent Ț. V. al lui N. fiind unicul moștenitor, legatar universal instituit prin testamentul autentificat sub nr. 1579/24.03.1992 de către notariatul de Stat Local Rădăuți.
P. Ț. N., fiul defuncților Ț. V. al lui I. și D., tatăl reclamantului-petent și al pârâților intimați Ț. I., C. S., Ț. M., Ț. M., Ț. M., Heghetuș A., respectiv soțul pârâtei-intimate Ț. E., a fost emis titlul de proprietate nr.1287/2000, pentru suprafața de 2,02 ha teren, pe raza comunei V. de J., din care, la locul ,,Acasă”, 0,71 ha arabil intravilan întemeiat pe evidențele registrului agricol din anul 1959, mențiunile privind întinderea parcelelor fiind și aici modificate, la fel și suprafața totală, prin suprascrierea unor cifre, fără a se cunoaște data și autorul, însă, în mod cert, la desfășurătorul parcelelor, este înscrisă o singură parcelă,,Vatra satului”, de 0,26 ha.
În ceea ce privește cererea pârâtului Ț. I. prin care s-a înscris în fals cu privire la cererea de reconstituirea dreptului de proprietate formulată de Ț. D. și înregistrată sub numărul nr. 708/17.03.1991, instanța a reținut următoarele:
Procedând la confirmarea cererii de reconstituire instanța constată că aceasta nu a fost semnată de către Ț. D. .
Aceasta rezultă fără putință de tăgadă din împrejurarea că, cu ocazia întocmirii testamentului autentificat cu încheierea nr. 479/24.03.1992 a Notariatului de Stat Local Rădăuți, s-a constatat de către notar că testatoarea Ț. D. nu știe carte ( fila 10 – ds._ a Judecătoriei Rădăuți ) .
Cererea de reconstituire nr. 708 a fost înregistrată la data de 17.03.1991 deci anterior întocmirii testamentului și constatării de către notar că Ț. D. nu știe carte .
În concluzie va reține instanța că cererea de reconstituire nr. 708/17.03.1991 nu a fost semnată de către Ț. D. .
Această împrejurare însă nu prezintă relevanță în cauză cu privire la dreptul acesteia de a i se reconstitui dreptul de proprietate în condițiile legii fondului funciar.
Acest aspect a mai fost verificat și reținut și prin sentința civilă nr. 1645/12.04.2012 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă prin care s-a respins plângerea formulată de petentul Ț. I. care a solicitat anularea adeverinței de proprietate nr. 303/16.10.1991 emis pe numele defunctei Ț. D. pe motiv că aceasta nu a formulat cererea de reconstituire cu privire la care pârâtul s-a înscris în fals în cauza de față.
În raportul de expertiză judiciară, efectuat inclusiv pe baza evidențelor primăriei din perioada anterioară cooperativizării, expertul B. I.-M. constată că Ț. N. al lui V. s-a înscris în C.A.P. cu suprafața totală de 1,88 ha, în care nu se regăsește și . în litigiu, care nu a fost declarată nici în registrul agricol al acestuia, amplasamentele ,,Acasă” și ,,Vatra satului” sunt distincte, apoi Ț. V. s-a înscris în cooperativă cu suprafața de 1,50 ha, dispusă în două parcele (0,90 și 0,60), terenul de 0,71 ha din titlul nr. 1287/2000 fiind inclus în . ha, în anul 1959 soții Ț. V. și D. aveau înscrisă suprafața totală de 2,15 ha, redusă în anul 1960 la 1,53 ha, fără a fi făcute consemnări despre modificarea suprafețelor, prin intrări sau ieșiri de parcele, care să justifice modificările, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată de Ț. D. pentru suprafețele de 0,49 ha arabil și 0,96 fânaț, din această ultimă suprafață, 0,71 ha și 0,09 ha sunt înscrise și în titlul de proprietate nr.1287/2000 (0,09 ha având categoria de folosință curți-construcții), terenul de 7100 mp a fost delimitat prin punctele de contur 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-27-22-23-24-25-26-1 (anexa nr.1), din care suprafața de 1603 mp, identică cu p.f.1518/4, pentru care a fost strămutat dreptul de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3478/4.12.2003, pe amplasamentul notat 7-8-9-10-11-27-28-29-30-7 (anexa nr.1).
Întrucât doar Ț. D., autoarea reclamantului-petent, justifică reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7100 mp, însă având în vedere declarația dată de reclamantul-petent, autentificată prin încheierea nr.2099 din 2.07.2003 de notar Sehlanec A., prin care reclamantul-petent a recunoscut validitatea titlului de proprietate nr.1287/2000 cu privire la suprafața de 1700 mp, parte din . la locul ,,Acasă”, renunțând la dreptul de a ataca în justiție, atât titlul de proprietate, cât și contractul de vânzare-cumpărare încheiat pentru această suprafață de teren, a cărei întindere reală este de 1603 mp, conform identificării efectuate de expert, în temeiul art. III al.1 lit. a pct. i) din Legea nr.169/1997, instanța va anula titlul pentru suprafața de 5497 mp, parte din . teren arabil intravilan, delimitată, în anexa nr.1 a raportului de expertiză, prin punctele de contur: 1-2-32-31-5-6-7-30-29-28-27-22-23-24-25-26-1, iar în temeiul art. 64 din Legea nr.18/1991, art. 5 din Regulamentul de aplicare a Legii fondului funciar adoptat prin HG nr.890/2005, a obligat comisia locală să îl pună în posesie pe petent cu acest teren, să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate, precum și să înainteze această documentație Comisiei județene de fond funciar Suceava, în vederea emiterii titlului de proprietate, aceasta din urmă, în temeiul art.6 din Regulament, fiind obligată să emită titlul de proprietate pentru suprafața de 5497 m.p. teren așa cum a fost mai sus identificată, pe numele lui Ț. D..
În privința diferenței de teren înscrisă în adeverința de proprietate nr.303/1991, nu s-a constatat un refuz din partea comisiei locale la punerea în posesie, această operațiune nefiind realizată până în prezent datorat înscrierii parcelei de 7100 mp în titlul de proprietate nr.1287/2000, pentru același considerent, în lipsa unui refuz culpabil, instanța nu a acordat nici daune cominatorii, însă, în măsura în care, odată cu punerea în posesie, întocmirea și înaintarea documentației pentru 5497 mp, comisia locală nu va proceda în același mod și pentru diferența de teren înscrisă în adeverință – exceptând suprafața de 1603 mp menținută în titlul nr.1287/2000 – inclusiv pentru suprafața de 900 mp, parte din . ha pretinsă de Ț. D. în urma înscrierii soțului ei în C.A.P., din care fac parte și cei 5497 mp – căci pentru actul de reconstituire efectuat prin hotărârea nr.3612/1991 a comisiei județene, pentru acest teren de 9 ari, nu s-a constatat nulitatea prin hotărâre judecătorească, iar în ipoteza emiterii a două titluri de proprietate pentru același teren beneficiarii au deschisă inclusiv calea acțiunii în revendicare – reclamantul-petent are deschisă calea plângerii.
În baza art. 274 C.pr.civ. a obligat pârâții –intimați, în solidar, să plătească reclamanților Ț. G. și Ț. T. F. – moștenitor ai reclamantului-petent – decedat suma de 5.800 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs pârâtul Ț. I. și de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare pârâtul Ț. I. a arătat că, în mod greșit a fost admisă acțiunea cât timp instanța a reținut că defuncta Ț. D. nu știa carte și nu a semnat cererea de reconstituirea dreptului de proprietate nr. 708 din 17 martie 1991, aceasta prezentând notițele și modificările făcute de un funcțional de la primărie, astfel în mod greșit a fost eliberată adeverința de proprietate nr. 303 din 16 octombrie 1991.
Arată că, adeverința de proprietate nr. 303/1991 nu a fost prezentată în original, deși s-a cerut acest lucru, nefiind indicate suprafețele, locul terenului și cum a fost pusă în posesie Ț. D..
Arată că, greșit a reținut instanța că sentința civilă nrt. 1645/12 aprilie 2012 a Judecătoriei Radauti, prin care i s-a respins plângerea în care solicita anularea adeverinței de proprietate nr. 303/1991 a rămas definitivă și irevocabilă deoarece a formulat contestație în anulare, invocând ca fiind incidente dispozițiile art. 317 Cod procedură Civilă.
Arată că instanța nu a ținut seama de declarația autentificată a numitei D. M. care în anul 1991 era căsătorită cu reclamantul decedat Ț. V. și care știa că Ț. N. s-a ocupat și a făcut toate demersurile în vederea obținerii Titlului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren. Moștenitorul defunctului Ț. V., pe numele său Ț. M. D., în calitate de fiu, a confirmat că s-a emis un singur titlu de proprietate pe numele lui Ț. N., care în timpul vieții a împărțit terenul la cei 4 copii din prima căsătorie, situație cu care mama sa, Ț. D., a fost de acord.
A mai arătat că Ț. V. a recunoscut valabilitatea Titlului de proprietate atacat, prin declarația autentificată din 2 iulie 2003.
Precizează că greșit a reținut instanța de fond că nu a contestat expertiza, arătând că a formulat chiar și plângere penală împotriva expertului și a depus în acest sens copia plângerii depuse la P. și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 3195/P/2010.
Solicită să se aibă în vedere că în adeverința de proprietate nr. 303/1991 nu sunt indicate parcelele și locul acestora, iar în sentința civilă nr. 4839/1996, unde s-a cerut reducțiunea testamentului în favoarea reclamantului, nu este trecută masa succesorală după Ț. D..
Recurenta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava a arătat, în motivele de recurs, că Titlul de proprietate se emite de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și conferă persoanei căreia i s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren calitate de proprietar.
La baza emiterii titlurilor de proprietate stau documentațiile primite în două exemplare de la comisiile teritoriale din subordine, din care un exemplar se reține și se depozitează la arhiva Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, conform prevederilor art. 36 din H.G.R. nr. 890/2005 cu "modificările și completările ulterioare.
Arată că, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, "Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr.20” C. locală de aplicare a Legilor fondului funciar V. de J. a întocmit documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 1287/2000.
C. Județeană de fond funciar este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale, conform prevederilor art. 51 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, punerea în posesie, prin delimitare în teren a persoanelor îndreptățite să primească terenul și completarea fișelor de punere în posesie a acestora sunt de competența exclusivă a comisiilor de fond funciar.
Din interpretarea textelor legale din Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar, rezultă că, titlul de proprietate se emite după operațiunea de validare și punere în posesie documentații ce se depozitează în arhiva comisiei locale în raza căreia este situat terenul.
Potrivit art. 5 lit. "i" din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, punerea în posesie, prin delimitare în teren, a persoanelor îndreptățite să primească terenul și completarea fișelor de punere în posesie a acestora sunt de competența exclusivă a comisiilor locale de fond funciar.
Potrivit art. 36(1) din același act normativ, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată emite titluri de proprietate pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale.
Arată că, obligativitatea punerii în posesie, precum și întocmirea fișei proces-verbal de punere în posesie a persoanelor îndreptățite este de competența exclusivă a comisiilor locale și/sau, în caz de refuz, prin intermediul instanțelor judecătorești, numai în baza validării/invalidării dreptului de proprietate de către C. județeană sau a reconstituirii de către instanțele judecătorești.
C. Județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și de regulament. Conform art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și "completările ulterioare, „Instanța soluționează cauza potrivit regulilor prevăzute în codul de procedură civilă și în Legea nr. 92/1992*) pentru organizarea judecătorească. Pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa".
Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. Județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată acordate de instanța de judecată, întrucât nu are patrimoniu propriu.
Arată că, potrivit prevederilor art. 51 și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
Din economia dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.
Arată, comisia județeană de fond funciar, că are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de funcționare față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect, legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor-verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor precum și a planurilor parcelare comisia județeană emite titlurile de proprietate, iar conform Legii nr. 169/1997 instanțele judecătorești de drept comun au plenitudine de jurisdicție în domeniul actelor administrative emise în domeniul fondului funciar. Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată acordate de către instanța de judecată.
C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv prin primar. Dispoziția legală precizată creează deci acestor organe de aplicare a legii, care nu au personalitate juridică, o poziție procesuală sui-generis, „derogatoria de la dispozițiile Codului de procedură civilă. Dacă legiuitorul ar fi
început să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementate prin Codul de procedură civilă, ar fi fost suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de Codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma „prin derogare" această sintagmă conducând la ideea că, aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate. Concepția legii potrivit căreia comisiile ce se instituie acționează din oficiu întărită și de prevederile Legii nr. 169/1997, exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, căci cel obligat la o diligentă funcțională nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii.
Solicită să se constate că, în mod greșit, instanța de judecată i-a obligat, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 5800 lei. C. Județeană de fond funciar este un organ administrativ, colectiv și deliberativ care hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, dar nu are cont propriu și independență financiară încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, o astfel de obligare fiind imposibil de executat. Din considerente nu rezultă culpa comisiei județene, atitudinea adoptată de aceasta pe parcursul ciclului procesual precum și motivele de sancționare pentru îndeplinirea defectuoasă a unei atribuții care sunt prevăzute în sarcina comisiei județene prin legile funciare.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a modifica sentința civilă nr. 697/19.02.2013 a Judecătoriei Rădăuți în sensul excluderii Comisiei Județene Suceava de fond funciar de la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că, în drept își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 299 și art. 3041 Cod procedură civilă, pe prevederile Legilor fondului funciar și pe regulamentele de aplicare ale acestora.
Reclamanții intimați Ț. G. și Ț. T. F., moștenitori după Ț. V., au depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Examinând sentința atacată în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de recurs invocate ce se subcriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în raport de probatoriul administrat, de considerentele sentinței ca și de dispozițiile legale aplicabile, tribunalul constată următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs invocat de către pârâtul recurent Ț. I. în ceea ce privește adeverința de proprietate nr.303/16.10.1991, tribunalul constată că valabilitatea, temeinicia și legalitatea acestui înscris a fost examinată prin sentința civilă nr.1645 din 12.04.2012 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosar nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr.20 din 8.01.2013 a Tribunalului Suceava.
Prin aceste hotărâri judecătorești a fost menținută valabilitatea adeverinței de proprietate nr.303/16.10.1991 emisă după defuncta Ț. D.. Contestația în anulare formulată de recurentul Ț. I. împotriva deciziei civile nr.20/8.01.2013 a Tribunalului Suceava a fost respinsă prin decizia civilă nr.130 din 4.06.2013 a Tribunalului Suceava(filele 29-33 dosar). Prin urmare, adeverința de proprietate nr.303/1991 contestată de către recurent a fost menținută prin hotărârile judecătorești sus menționate. Pretenția recurentului că Ț. D. nu ar fi semnat cererea de reconstituire nu poate fi primită, aceasta nefiind susținută de probele administrate in cauză și din care rezultă cu prisosință că Ț. D. a formulat cerere de reconstituire, existând posibilitatea ca această cerere să fi formulată printr-un mandatar și însușită din moment ce în cauză a fost emisă o hotărâre de validare a dreptului de proprietate ce nu a fost contestată, adeverința de proprietate fiind emisă în baza acestei hotărâri.
Cu privire la critica recurentului în sensul că verso-ul adeverinței de proprietate nu indică suprafețele, locul terenului și cum a fost pusă în posesie, Tribunalul reține că prin însăși conținutul cererii, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în Registrul Agricol.
Potrivit dispozițiilor art.10 alin. 3 din Legea nr.18/1991, în vigoare la data depunerii cererii, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de Cooperativa Agricolă de Producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a Cadastrului Funciar General sau a Registrului Agricol cu mențiunile înstrăinărilor legal efectuate până la data intrării in vigoare a legii.
Examinând întregul probatoriu administrat în acest dosar, pe parcursul celor trei cicluri procesuale se concluzionează că doar Ț. D. justifică reconstituirea dreptului de proprietate, situație de fapt, față de care în mod just instanța de fond a anulat în parte Titlul de proprietate nr. 1287/2000, anume în privința suprafeței de 5497 mp teren, parte din ., intravilan, situat la locul „Acasă”, .(poziția B-1-1), așa cum a fost identificată în planul de amplasament întocmit de expertul B. Ocatvian M., anexă la raportul de expertiză întocmit in dosarul nr._, fila 106 dosar, prin punctele de contur 1-2-32-31-5-6-7-30-29-28-27-22-23-24-25-26-1.
Intimata Comisia comunală de fond funciar V. de J. a fost obligată să-l pună în posesie pe petent cu suprafața de 5497 mp intravilan așa cum a fost mai sus identificată și să întopcmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate, respectiv să înainteze această documentație recurentei intimate C. Județeană pentru aplicarea Legii Fondului Funciar Suceava în vederea emiterii Titlului de proprietate.
Față de aceste aspecte instanța nu poate avea în vedere declarația numitei D. M., întrucât nu se coroborează cu probele administrate în cauză.
Ț. V., prin declarația autentificată la data de 02 iulie 2003 și autentificată sub nr. 2099 de către BNP A. Sehlanec Radauți (fila 31 dosar), acesta a recunoscut val abilitatea Titlului de P. nr. 1287/2000 și contractul vânzare-cumpărare încheiat în baza acestui Titlu cu privire la suprafața de 1700 mp teren arabil ce face parte din . teren situat în ., la locul „Acasă” și care se învecinează cu C. N., Carcea S., Ț. N., Ț. P.. A mai declarat că nu va ataca în justiție nici Titlul de proprietate și nici contractul de vânzare.
A mai susținut recurentul că a contestat expertiza și chiar a formulat plângere penală împotriva expertului, însă din înscrisurile aflate la dosar rezultă că, prin rezoluția Parchetului, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în dosarul nr. 3195/P/2010, iar această situație nu poate avea caracter determinant în susținerea pretențiilor recurentului.
Testamentul lăsat de Ț. D. în favoarea nepotului său Ț. V. are relevanță juridică în condițiile existenței unui litigiu având ca obiect ieșirea din indiviziune, unde există posibilitatea reducțiunii testamentului în favoarea reclamantului, chiar dacă nu este trecută masa succesorală după Ț. D..
Într-adevăr, prin sentința civilă nr. 5063 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Radauti, in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații din această cauză, s-a constatat că reclamantul Ț. I. împreună cu Ț. G. au dobândit prin cumpărare de la pârâți, cu prețul de 2500 lei, plătit lui Ț. N., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 3000 mp teren, situată în intravilanul comunei V. de J. ce face parte din . înscrisă în Titlul de proprietate nr. 1287/26.01.2000. Această sentință civilă nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei raportat la obiectul cererii dedusă judecății, argumentele și pretențiile părților invocate în apărarea drepturilor sale.
Prin recursul declarat de către C. Județeană Suceava de aplicarea fondului funciar aceasta a invocat, în esență, faptul că în mod greșit instanța a obligat-o în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5800 lei precizând că este un organ administrativ și deliberativ care hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale dar nu are cont propriu și independență financiară încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, o astfel de obligație fiind imposibil de executat.
Potrivit dispozițiilor art.52 alin.(3)1 din Legea nr.18/1991 republicată comisia județeană de fond funciar poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în condițiile dispozițiilor art.274 din codul de procedură civilă.
În cauză, ca parte căzută în pretenții, recurenta C. județeană Suceava de aplicarea legilor fondului funciar, în temeiul dispozițiilor legale sus menționate, în mod justificat a fost obligată în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5800 lei.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursurile ca nefondate.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâții recurenții Ț. I. și C. Județeană Suceava de aplicarea legi fondului funciar, ca părți căzute în pretenții, vor fi obligați să plătească în solidar intimaților Ț. G. și Ț. T. F. suma de 1450 lei cheltuieli de judecată din recurs reprezentând onorariu avocat conform chitanței depusă în dosarul de recurs.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâtul Ț. I. domiciliat în ., . și de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava împotriva sentinței civile nr. 697 din 19 februarie 2013 a Judecătoriei Radauti ( dosar_ ), intimați fiind reclamanții Ț. G., Ț. T. F.,domiciliați în ., ., jud. Suceava, Ț. M. D.- domiciliat în ., nr. 799, jud. Suceava, Ț. V.-decedat și pârâții C. S.- domiciliată în ., ., Ț. E.- domiciliată în ., ., Ț. M.- domiciliată în ., ., Ț. G.- domiciliată în ., ., Ț. M.- domiciliat în ., ., Ț. M. -domiciliat în ., ., Heghetuș A.- domiciliată în localitatea O., ., ., jud. C. S., Comisia comunală de fond funciar V. de J., M. C.-primarul C. V. de J..
Obligă recurenții să plătească intimaților Ț. G. și Ț. T. F. suma de 1450 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2013
Președinte, A. S. | Judecător, E. L. V. | Judecător, L. C. |
Grefier, A. N. N. |
Red.S.A.
Jud.fond V. C.
Tehnored.NA., 2 ex., 16.10.2013
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1891/2013. Tribunalul SUCEAVA | Uzucapiune. Decizia nr. 1975/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
