Evacuare. Decizia nr. 3/2016. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 3/2016
DOSAR NR._ EVACUARE REVIZUIRE
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 3
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19 IANUARIE 2016
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE D. D.
JUDECĂTOR C. M.
JUDECĂTOR M. T.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea recursului formulat de revizuientul A. N. V. împotriva sentinței civile nr. 2471/08.05.2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), în contradictoriu cu intimata P. ORAȘULUI D..
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat mandatar B. C. pentru revizuientul recurent, lipsă fiind acesta și intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că revizuientul recurent a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, prin chitanța depusă la dosar (f. 11), aceasta fiind anulată de către președintele completului de judecată.
Mandatarul revizuientului recurent arată că în susținerea cererii sale, recurentul invocat art. 29 al. 7 din Legea 18/1991, cu modificări, arătând că succesorul de drept al Comisiei de lichidare a CAP-ului D. este Orașul D. prin P. D., reprezentată prin primar și că, în acest sens, practica judiciară este unanimă și în instanțe, în calitate de pârât sau reclamant, au stat comunele, orașele sau municipiile ca fiind prin lege succesori legali au Comisiilor de Lichidare ale fostelor CAP-uri, iar exercițiul judiciar a fost atribuit primăriilor, reprezentate prin primar, ca administratori investiți de lege ale bunurilor rămase de la fostele CAP-uri. În acest sens, a invocat: sentința civilă nr. 123/27.02.2009 a Tribunalului Cluj; decizia civilă nr. 1099/17.11.2009 a Curții de Apel Timișoara sau decizia nr. 784 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și în cazul în care instanța consideră că aceste hotărâri ar fi necesare soluționării cauzei, solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru când va depune la dosar și concluzii scrise sau amânarea pronunțării.
Instanța considerând că, în cauză, nu se impune acordarea unui nou termen de judecată și nici amânarea pronunțării, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
După strigarea cauzei, după rămânerea cauzei în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, s-a prezentat în instanță av. D. N., pentru intimată, depunând la dosar împuternicire avocațială (f.15).
După deliberare ,
TRIBUNALUL ,
Asupra recursului de față, constată :
Prin sentința civilă nr. 2471/08.05.2015, Judecătoria Suceava a respins excepția tardivității formulării cererii, ca neîntemeiată; a admis excepția lipsei capacității de folosință a intimatei P. Orașului D. și a respins cererea având ca obiect revizuire formulată de revizuientul A. N. V., în contradictoriu cu intimata P. Orașului D., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată, revizuientul A. N. V. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 960/24 februarie 1992 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 7.911/1991, pe motivul prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 5 C.p.c., invocând existența înscrisurilor depuse la filele 4-5 dosar fond, respectiv adresa emisă de Orașul D. către Instituia Prefectului Suceava spre știința lui A. N. V. (f. 4), precum și adresa emisă de Orașul D. către A. N. V. (f. 5).
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct.4 Cod procedură civilă termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Față de dispozițiile art. 324 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă anterior menționate instanța de fond a constatat că, în vederea soluționării excepției tardivității se impune a se stabili momentul la care revizuientul A. N. V. a luat cunoștință de înscrisurile pe care își întemeiază cererea respectiv cele depuse la filele 4-5 dosar.
Din dovada de comunicare de la fila 70 dosar fond s-a reținut că adresa emisă de Orașul D. către A. N. V., în data de 08.10.2014, (f. 5) a fost primită de revizuient în data de 28.10. 2014, ceea ce face ca față de acest înscris cererea de revizuire depusă prin poștă la data de 31.10.2014 (f. 18) să fie formulată în cadrul termenului de o lună prevăzut de lege.
În ceea ce privește adresa emisă de Orașul D. către Instituia Prefectului Suceava spre știința lui A. N. V., emisă în data de 30.09.3014, (f. 4 ds.fd.), instanța a apreciat că din înscrisurile existente la dosar nu reiese în mod exact care este data la care revizuientul a luat cunoștință de această adresă. Față de acest aspect, prima instanță a apreciat că raportat la acest înscris revizuientul este în termen de a formula cererea de revizuire.
În considerarea celor arătate, prima instanță a respins excepția tardivității formulării cererii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a intimatei P. Orașului D., prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Codul de procedură civilă, orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001 comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale, iar potrivit art. 21 alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001 unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, iar potrivit dispozițiilor art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că are personalitate juridică unitatea administrativ-teritorială și nu primăria care este o structură administrativă lipsită de capacitate de folosință și care nu poate fi parte în judecată.
În considerarea celor arătate, prima instanță a apreciat că P. Orașului D. nu are capacitate de folosință, sens în care a admis excepția lipsei capacității de folosință a intimatei P. Orașului D. și a respins cererea având ca obiect revizuire formulată ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs revizuientul A. N. V., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivare, revizuientul recurent a arătat că, în mod greșit, a fost admisă excepția lipsei de folosință a intimatei P. ORAȘULUI D., prima instanță neobservând că prin cererea de chemare în judecată a avut calitate de pârâtă Comisia de lichidare a CAP-ului D. a cărei succesori în drepturi, conform art. 27 al. 7 din Legea 18/1991, au rămas primăriile,
De asemenea, a criticat respingerea cererii pe care a formulat-o de a fi chemată în judecată Reiffeisen Bank SA Suceava, întrucât în funcție de poziția acesteia avea, cererea de revizuire ar putea fi extinsă și asupra altor părți.
În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ.
Deși, legal citată, intimata nu a depus la dosar întâmpinare prin care să-și precizeze punctul de vedere asupra recursului formulat de revizuientul A. N. V..
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată recursul nefondat.
Recurentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe existența unui înscrisuri noi, respectiv adresa emisă de Orașul D. către Prefectura Suceava și adresa emisă de orașul D. către revizuient (f. 4,5 dosar).
La termenul din data de 16.01.2015, revizuientul, prin mandatar a arătat că înțelege să se judece cu P. or. D., dată fiind calitatea acesteia de emitent al înscrisurilor invocate.
Este real că, parte, în hotărârea supusă revizuirii, a fost Comisia de lichidare a CAP D., însă, potrivit art. 29 al. 7 din Legea 18/1991 ”Bunurile prevăzute la alin. (1), care nu se vând în termen de un an de la data desființării cooperativei agricole de producție, trec în proprietatea privată a comunelor, orașelor și a municipiilor unde acestea sunt situate, fără nici o despăgubire și în administrarea primăriilor.” .
Ori, sub acest aspect a reținut prima instanță lipsa capacității de folosință a Orașului D., care este o structură administrativă, neputând sta ca parte în raportul juridic invocat.
De asemenea, în cauză, nu există o cerere de chemare în judecată a Băncii Reiffeisen Bank SA, iar problemele de fond nu pot face obiectul prezentului recurs atâta timp cât hotărârea atacată este legală prin admiterea excepției invocate.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuientul A. N. V., domiciliat în municipiul G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 2471/08.05.2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), în contradictoriu cu intimata P. ORAȘULUI D., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.01.2016.
Președinte, D. D. | Judecător, C. M. | Judecător, M. T. |
Grefier, C. D. I. |
RED. T.M..
JUD. R. T.
TEHNORED. I.C.D.
2 EX.- 22.02.2016
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1893/2015. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 193/2016. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
