Fond funciar. Decizia nr. 193/2016. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 193/2016
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 193
Ședința publică din data de 16 februarie 2016
Președinte - T. M.
Judecător - M. C.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de pîrîtele B. P. nr.2 H. de S. – prin reprezentant Ț. G., cu sediul în ., nr. 988, J. SUCEAVA, C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de S., cu sediul în ., J. SUCEAVA și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, cu sediul în Suceava, ., nr. 36, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.1572 din 21 mai 2015 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimată fiind reclamanta C. M., domiciliată în mun. Rădăuți, ..7F, jud. Suceava.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 9 februarie 2016, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărîre și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru astăzi 16 februarie 2016.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față, constată:
P. sentința civilă nr.1572 din 21 mai 2015 Judecătoria Rădăuți a respins excepția lipsei de interes; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâții B. P. nr. 2 H. de S., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de S. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și în consecință:
A constatat nulitatea titlului de proprietate nr.1092/1995, a adeverințelor de proprietate nr.4895/30.09.1991 și 4895/30.09.1994, ambele eliberate de Comisia comunală de fond funciar H. în favoarea Comunității Penticostale din localitatea H. de S., pentru suprafața de 0,08 ha (0,0829 ha), a procesului-verbal încheiat la data de 13 septembrie 1994 de Comisia comunală de fond funciar H. privind punerea în posesie a Comunității Penticostale din H. de S. cu suprafața de 800 m.p. și a fișei-proces verbal de punere în posesie întocmită de Comisia comunală de fond funciar H. privind punerea în posesie a Comunității Cultului Penticostal cu suprafața de 0,0829 ha teren;
A obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamantei suma de 2003,1 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
În favoarea lui N. E. și G. M., în calitate de moștenitori ai defunctei P. Aspazia, în baza cererii înregistrată sub nr.3129/20.03.1991 la Primăria comunei H., a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 0,67 ha teren pe raza comunei H., conform adeverinței de proprietate nr.4895/30.09.1991 (poziția nr.1070 din anexa nr.3 validată prin hotărârea nr._ din 26.09.1991 a Comisiei județene de fond funciar Suceava).
Actul de reconstituire s-a întemeiat pe evidențele registrului agricol din perioada 1959-1960, în care P. Aspazia a declarat suprafața totală de 0,87 ha teren, din care 0,67 pe raza comunei H., cu care aceasta s-a înscris în cooperativa agricolă de producție.
P. Aspazia a decedat la data de 0.04.1988, N. E. fiind sora sa, iar G. M., nepotul de la sora N. V., acceptarea succesiunii cu privire la terenuri efectuându-se potrivit art.13 al.2 din Legea nr.18/1991.
G. M. a decedat la data de 6.11.1999, reclamanta fiind moștenitoare legală, în calitate de fiică, alături de soția supraviețuitoare, conform certificatului de moștenitor suplimentar nr.260/11.06.2007 eliberat de notarul B. C..
În favoarea pârâtei B. P. nr.2 H. de S., a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 829 mp teren curți-construcții situată în intravilanul localității H. de S., conform titlului de proprietate nr.1092/1995, pârâta, cunoscută și sub denumirea Comunitatea Cultului Penticostal, prevalându-se de decizia nr.40 din 12.10.1990 a Primăriei comunei H., prin care s-a atribuit în folosință Comunității Penticostale, pe durata existenței construcției, suprafața de 250 mp teren proprietate de stat, situată în perimetrul construibil al localității H. de S., pentru construcția unei case de rugăciune, în termen de 2 ani de la data emiterii deciziei.
P. pârâtă, în baza hotărârii nr._ din 26.09.1991 a Comisiei județene de fond funciar Suceava (poziția nr.204 înscrisă în anexa nr.2B – suprafețele ocupate de construcțiile aparținând cetățenilor din ..22,23 din Legea nr.18/1991, cu suprafața de 829 mp, validată prin hotărârea comisiei județene menționată), au fost eliberate adeverințele de proprietate nr.4895/30.09.1991 și 4895/30.09.1994, ambele de Comisia comunală de fond funciar H., pentru suprafața de 0,08 ha (0,0829 ha), punerea în posesie cu suprafața de 800 m.p. fiind realizată inițial la data de 13 septembrie 1994, potrivit procesului-verbal încheiat de Comisia comunală de fond funciar H., apoi a fost întocmită fișa-proces verbal de punere în posesie de Comisia comunală de fond funciar H., pentru suprafața de 0,0829 ha teren.
În raportul de expertiză întocmit de expertul P. I., a fost identificat amplasamentul terenului de 6700 mp înscris în adeverința de proprietate nr.4895/30.09.1991 eliberată pe numele lui N. E. și G. M., în suprafață reală măsurată de 6171 mp, anume:
- 4700 mp teren pentru care s-a constatat că s-a transmis, prin vânzare, dreptul de proprietate către terții Halip D. și Halip A., prin sentința civilă nr.3007/28.09.2000 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă;
- 647 mp identică cu parte din . CF nr.1336 H. de S.;
- 824 mp identică cu . CF nr.4790 H. de S., dezlipită din CF nr.1336 H. de S. în anul 1990.
S-a constatat că pe . și-a schimbat configurația în anul 1994 cu p.f. 4324/1 din CF nr.1336 H. de S., formată din comasarea p.f. 4324/2 cu p.f. 4324/1) a fost constituit dreptul de proprietate în favoarea Comunității Cultului Penticostal potrivit titlului de proprietate nr.1092/1995, suprafață afectată în prezent de construcțiile notate C1- casă de rugăciune și C2- anexe, deținute de Comunitatea Cultului Penticostal H. de S., pentru care nu a fost identificată o autorizație de construire, fiind astfel o suprapunere între terenurile înscrise în titlul autorului reclamantei și în cel al prim-pârâtei, împrejurare în care reclamanta justifică un interes legitim în promovarea acțiunii de față.
În CF nr.1336 H. de S., cu p.f.4324/1 și p.f.4324/9, conform RF 1743/1921, a fost înscris ca proprietar P. I., căsătorit în anul 1907 cu P. Aspazia, căreia i-a predecedat, P. Aspazia având vocație succesorală concretă, în calitate de soție supraviețuitoare, terenul din CF nr.1336 fiind declarat de aceasta în registrul agricol, deschis pe numele său, și cu acest teren s-a înscris în CAP.
CF nr.4790 H. de S. a fost deschisă la data de 12.10.1990, cu p.v. 434 care s-a dezlipit din CF nr.1336, fiind înscris ca proprietar Statul Român, în baza deciziei nr.40/12.10.1990 a Primăriei Rădăuți, fără a putea fi identificat modul de dobândire a proprietății de către stat asupra acestui teren.
B. P. din localitatea H. de S. a primit autorizația de funcționare nr.680 eliberată de Cultul C. Penticostal – B. lui Dumnezeu A. din România la data de 1.03.2010.
Potrivit art.23 al.1, 2 (art.22 la data constituirii dreptului de proprietate) din Legea nr.18/1991, de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, beneficiază membrii cooperatori sau succesorii acestora care sunt proprietari ai caselor și anexelor gospodărești, amplasate pe terenuri ce au fost proprietatea lor înainte de cooperativizare, terenuri care, după cooperativizare, au fost atribuite de regulă, ca loturi în folosință, către foștii proprietari.
Potrivit art.24 al.1 (art.23 la data constituirii dreptului de proprietate) din Legea nr.18/1991, terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, urmând procedura de constituire a dreptului de proprietate, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
În cauză, prim-pârâta nu avea calitatea de proprietar deposedat la terenului sau succesor al acestuia, respectiv terenul din decizia nr.40/12.10.1990 nu a fost atribuit de cooperativa agricolă de producție, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pentru a fi incidente dispozițiile legale menționate, avute în vedere în procedura de constituire, totodată nu-și găsesc aplicabilitate nici dispozițiile art.36 al.2 teza I din Lege (art.35 la data constituirii dreptului de proprietate) care vizează constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală.
De altfel, terenurile care pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate în condițiile art.36 al.2 și 3 din Legea nr.18/1991 sunt acele terenuri care au intrat în proprietatea statului în temeiul unor acte normative anterioare datei de 1.01.1990, conform art.35 din Lege.
P. aceste considerente, instanța a constatat că prim-pârâta nu a obținut în mod legal constituirea dreptului de proprietate, de vreme ce terenul înscris în titlul de proprietate nr.1092/1995 reprezintă vechiul amplasament al proprietății autorului lui N. E. și G. M., anume N. Aspazia, aceasta întrunind calitatea de proprietar deposedat, dobândită prin moștenire legală, prim-pârâta fiind o unitate de cult a cărei funcționare nu era autorizată la data actului de constituire, și căreia nu-i erau aplicabile dispozițiile art.23, 24 sau 36 din Legea nr.18/1991.
Autorul reclamantei, împreună cu N. E., prevalându-se de evidențele registrului agricol de la data preluării terenurilor în patrimoniul cooperativei agricole de producție, precum și de cererea de înscriere în cooperativă cu terenul în suprafață de 0,67 ha, a obținut în mod legal reconstituirea dreptului de proprietate, conform art.8, art.11 al.1, art. 13 al.2 din Legea nr.18/1991, fiind dovedită calitatea de proprietar deposedat.
Comparând titlurile părților, instanța a constatat că preferabil este cel al autorului reclamantei, astfel că în temeiul art.III al.1 lit. a pct.ii) din Legea nr.169/1997, instanța a constatat nulitatea titlului de proprietate nr.1092/1995, precum și a actelor premergătoare emiterii acestuia, anume adeverințele de proprietate, procesul-verbal de punere în posesie și fișa-proces verbal de punere în posesie.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pîrîta B. P. nr.2 H. de S. – prin reprezentant Ț. G. criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei de interes pe care a invocat-o cu privire la reclamantă.
De asemenea, prima instanță nu a dispus comunicarea expertizei administrate în cauză astfel că a fost împiedicată să formuleze obiecțiuni.
Pe fond, a precizat că nu s-au avut în vedere actele depuse la dosar și interpretînd greșit înscrisurile administrate, prima instanță a omis că terenul în litigiu se află pe raza satului Voievodeasa, . a comunei H. de S..
De asemenea, a criticat faptul că în perioada 1991-2001, reclamanta nu a formulat nici o cerere de punere în posesie în vederea emiterii titlului de proprietate, astfel că în mod legal a fost eliberat titlul nr.1092/1995 pentru comunitatea apelantă.
Întrucît intimata nu a formulat nici o opoziție la toate operațiunile efectuate în vederea eliberării titlului apelantei, și terenul figurînd pe Statul Român, fiind înscris în CF 4790/1990, C. comunală H. de S. avea posibilitatea să-i reconstituie reclamantei dreptul de proprietate pe un alt amplasament.
C. comunală H. de S., în apelul său, a solicitat respingerea acțiunii motivat de următoarele:
În anul 1990 Comunitatea Penticostala H. de S. a solicitat Primăriei H. să i se atribuie un lot de construire pentru a edifica un lăcaș de cult.
Biroul Executiv al primăriei a acordat acest lot si in același an Comunitatea Penticostala a construit acest lăcaș de cult.
La apariția Legii 18/1991 pentru acest teren a formulat cerere BADELITA Z. din ., pentru care i s-a eliberat Adeverința de P. de către comisia comunala Sucevita, adeverința 426/486/14.10.1991, pentru suprafața de 6700 mp teren agricol, conform H.C.J._ din 26.09.1991 anexa 4 poziția 138. Cu BADELITA Z. si cu moștenitoarea acesteia VLADEAN D. din H. de S. comisia comunala s-a judecat mai mulți ani, in prezent cu terenul de pe acesta adeverința încă nu a fost pusa in posesie deoarece se suprapune cu solicitările in prezent a reclamantei.
Concomitent cu BADELITA Z. in zona Casei de Rugăciuni TECIOARA a mai formulat cerere de reconstituirea dreptului de proprietate G. M. si N. E. din H. de S., cererea cu nr.3129 din 21.03.1991, ca moștenitori după P. Aspazia solicitând o . in zona Casei de Rugăciuni si 3700 mp in locul numit TECIOARA vecin cu BADELITA Nicuta la circa 2 Km de aceasta zona. În aceasta zonă contrar solicitărilor prin cerere G. M. si N. E. prin predecesorii lor vând 4700 mp teren arabil lui HALIP D. si A., cu 1700 mp mai mult decât li s-au reconstituit. A făcut precizarea că la punerea in posesie încă din anul 1992-1993 a lui G. M. si N. E. aceștia nu a făcut obiecții cu privire la terenul din aceasta zona acceptând cei 4700 mp nu si cei de sub CASA de RUGĂCIUNI sau de sub casa lui HALIP D..
C. Comunala H. de S. in aceasta acțiune a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei (lipsa de interes legitim) insa instanța nu a analizat temeinic aceasta excepție nu a motivat-o, reținînd faptul ca P. Aspazia a adus acest teren în CAP lucrul care este relative nu se poate dovedi, acest teren a fost proprietatea lui P. I. soțul lui P. Aspazia, chipurile ca P. I. a decedat anterior soției sale P. Aspazia neavând moștenitori (copii) moștenește tacit întreaga avere, însă după P. I. moștenitoare este BADELITA Z. (sora) care de altfel și solicită terenul conform Legii 18/1991.
Consideră că prin cererea 3129 din 21.03.1991 G. M. si N. E. precizează clar unde sunt percelele de teren (in registrul agricol la H. de S. din anul colectivizării nu sunt evidențiate parcelele, iar la Sucevița în anul 1962 tot nu sunt evidențiate parcelele, este trecut doar "0,67 ha H., arabil", însă în schița cadastrală este evidențiată casa de locuit a lui P. I..
P. expertiza se precizează eronat că terenul a fost adus în CAP de către P. Aspazia, expertul prin aceasta afirmație și-a depășit competența neavînd nici un act justificativ la aceasta susținere, consideră ca pertinent a făcut aceasta afirmație avantajând pe reclamantă. De altfel expertul a măsurat un teren ce nu face obiectul acestui dosar tot avantajând reclamanta, doar pentru a arata că este teren în zonă pentru a i se întregi cei 6700 mp solicitati, însă cadastral nu specifică cine este proprietarul, nu solicită relații de la comisie, pentru acest teren există Titlu de P. pe numele lui BADELITA P., iar prin expertiza efectuată dă naștere la alte litigii.
Este adevărat că prin constituirea dreptului de proprietate pentru Comunitatea Penticostala comisia comunala a forțat articolul din Legea 18/1991 a Fondului Funciar însă terenul nu a fost și nu este solicitat de către moștenitorul reclamantei, ci de alt moștenitor (BADEUTA Z.), consideră că nejustificat instanța de fond a respins excepția lipsei de interes (ei găsind si analizând cererea 3129/1991 au constatat aceasta excepție) de aceea solicită încă o dată admiterea excepției sau casarea sentinței și trimiterea spre rejudecata a cauzei.
C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, în apelul său, a invocat greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că în conformitate cu prv.art.36 al.1 din H.G.R. nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, „Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr. 20”, iar C. locală de aplicare a Legilor fondului funciar H. de S. a întocmit documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 1092/1995 și a propus constituirea dreptului de proprietate.
Potrivit prevederilor art. 51 și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ - jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
Conform prevederilor art. 52 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare. C. județeană are competență în limitele prevăzute de legile fondului funciar și raportat la atribuțiile principale prevăzute în normele metodologice de aplicare a acestora.
Din economia dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.
C. județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de funcționare față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect, legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor-verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor precum și a planurilor parcelare comisia județeană emite titlurile de proprietate,. iar conform Legii nr. 169/1997 instanțele judecătorești de drept comun au plenitudine de jurisdicție în domeniul actelor administrative emise în domeniul fondului funciar. în speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată, întrucât C. județeană Suceava de fond funciar prin emiterea titlului de proprietate nr. 1092/1995 și-a îndeplinit o atribuție prevăzută de o lege organică în parametrii legali. Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv prin primat. Dispoziția legală precizată creează deci acestor organe de aplicare a legii care nu au personalitate juridică, o poziție procesuală sui-generis, „derogatorie” de la dispozițiile codului de procedură civilă. Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților unt reglementate prin Codul de procedură civilă, ar fi fost suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de Codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma „prin derodare" această sintagmă conducând la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate. Concepția legii potrivit căreia comisiile ce se instituie acționează din oficiu întărită și de prevederile Legii nr.169/1997, exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 74 Cod procedură civilă, căci cel obligat la o diligentă funcțională nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii.
C. Județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și de regulament, conform art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, instanța soluționează cauza potrivit regulilor prevăzute în codul de procedură civilă și în Legea nr.92/1992*) pentru organizarea judecătorească. Pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa".
În această situație a rugat a se constata că, în mod greșit, instanța de judecată i-a obligat, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2003,1 lei. C. Județeană de fond funciar este un organ administrativ, colegial și deliberativ care hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, dar nu are cont propriu și independență financiară încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, o astfel de obligare fiind imposibil de executat.
Din considerente nu rezultă culpa comisiei județene, atitudinea adoptată de aceasta pe parcursul ciclului procesual precum și motivele de sancționare pentru îndeplinirea defectuoasă a unei atribuții care sunt prevăzute în sarcina comisiei județene prin legile funciare.
De altfel, C. Județeană de fond funciar nu este persoană juridică în sensul prevederilor art. 187 și urm, din Noul cod civil și nici prin reglementările date prin legea specială privind fondul funciar, sens în care, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama la cuantificarea cheltuielilor de judecată de faptul că, s-a admis cererea reclamantului și cu privire la anularea adeverințelor de proprietate și a proceselor verbale de punere în posesie, suma totală fiind vădit disproporționată raport cu complexitatea și circumstanțele cauzei, disputa între părți fiind de amplasament.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelurile sînt nefondate.
Potrivit art.208(2) Cod procedură civilă, nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
Reținînd că excepția lipsei de interes este una de ordine publică, prima instanță a constatat în mod corect că aceasta nu este dată.
Interesul, ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune este dat de cauza acțiunii, dreptul de proprietate pe care reclamanta îl invocă asupra terenului în litigiu în calitate de moștenitoare a titularului.
Lipsa calității procesuale active a fost prima dată invocată în apel, instanța neputînd reține această excepție.
De asemenea, expertiza dispusă în cauză, a fost o probă administrată ca urmare a exercitării rolului activ al instanței, în procesul verbal încheiat de expert la data de 31 martie 2015 fiind consemnat că toate părțile înștiințate au fost prezente la locul în litigiu și nu au fost discuții cu privire la identificarea terenului (f.194 dosar fond).
P. încheierea din 7 mai 2015 s-a acordat termen în vederea studierii raportului de expertiză și formularea eventualelor obiecțiuni.
Avînd termen în cunoștință, pîrîta avea posibilitatea studierii raportului de expertiză sau formulării în motivele de apel a inadvertențelor constatate.
Fiind o cale de atac devolutivă, casarea cu trimitere se dispune doar în condiții anume prevăzute de lege, iar alte referiri cu privire la raportul de expertiză nu pot fi puse în discuție atîta timp cît nu au fost solicitate conform cu art.478 Cod procedură civilă.
Cît privește fondul cauzei, tribunalul constată că hotărîrea primei instanțe este temeinică.
Potrivit art.22(1) din Legea fondului funciar comisiile atribuie în proprietate din terenurile agricole, comunităților de cult, o suprafață de pînă la 5 ha teren, în măsura în care aceste așezăminte au posedat în trecut terenuri agricole preluate de CAP.
În cauză, apelantei i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,0829 m.p., în baza cererii din 29 martie 1991 (f.110) pentru terenul ce a aparținut lui P. I., conform CF 1336 și înscris în evidențele agricole în perioada 1959-1962.
Nu pot fi reținute apărările apelantei relativ la faptul că moștenitorii proprietarului tabular nu ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu întrucît, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, actele de stare civilă și arborele genealogic, coroborate cu raportul de expertiză, suprafața de teren în litigiu se identifică cu cea înscrisă în adeverința nr.4895 din 30.09.1991, emisă pentru G. M. și N. E., moștenitorii defunctului P. Aspazia, soția lui P. I..
De asemenea, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară, identificarea cadastrală este pe ., astfel că susținerea apelantei potrivit căreia terenul s-ar afla pe teritoriul altei comune nu poate fi primită, terenul de la Voievodeasa vizînd o altă parcelă ce a aparținut lui B. Z..
Cum, în cauză nu sînt date motivele invocate, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Față de apelul Comisiei comunale H. de S., instanța are în vedere că suprafața de teren constituită apelantei se identifică cu CF 1336 a cărei titular este P. I..
Din adeverința comisiei comunale H. de S. (f.64) rezultă că după defuncta P. Aspazia, soția titularului dreptului, în anexa 3 la poziția 1073 apar ca moștenitori N. E. și G. M. care au formulat cererea de reconstituire conform Legii nr.18/1991, fiind eliberată adeverința nr.3129/1991, aceasta fiind înscrisă în evidențele agricole cu suprafața de 0,67 ha la locul „H.”.
Cum, reclamanta este moștenitoarea legală a defunctului G. M., conform certificatului de moștenitor nr. 260/11.06.2007, nu poate fi reținută excepția lipsei de interes, invocată și de apelanta C. comunală H. de S..
Cît privește apelul pîrîtei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, în raport de art.52(3) din Legea nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare, tribunalul constată că prima instanță a dispus obligarea corectă a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Față de aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge apelurile ca nefondate.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de pîrîtele B. P. nr.2 H. de S. – prin reprezentant Ț. G., cu sediul în ., nr. 988, J. SUCEAVA, C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de S., cu sediul în ., J. SUCEAVA și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, cu sediul în Suceava, ., nr. 36, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.1572 din 21 mai 2015 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimată fiind reclamanta C. M., domiciliată în mun. Rădăuți, ..7F, jud. Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2016.
Președinte, Judecător,Grefier,
T. M. M. C. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – P. G.
Tehnored.P.T. – Ex.6 – 17 februarie 2016
| ← Evacuare. Decizia nr. 3/2016. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Sentința nr. 223/2016. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
