Pretenţii. Sentința nr. 223/2016. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 223/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 223/2016
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA NR. 223
Ședința publică din data de 16 februarie 2016
Președinte - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea cererii avînd ca obiect pretenții formulată de reclamanta C. C.-O., domiciliată în mun.Suceava, ., nr.1, ., ., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat „S. S.”, cu sediul în mun.Suceava, .. 10, ., jud.Suceava în contradictoriu cu pârâta C. C. pentru C. I., cu sediul în mun.București, Calea Floreasca, nr. 202 A, sector 1.
Dezbaterile asupra cererii au avut loc în ședința publică din 26 ianuarie 2016, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărîre și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru data de 2 februarie 2016, 9 februarie 2016 și apoi pentru astăzi 16 februarie 2016.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, reclamanta C. C.-O., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ P. C. I. BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, obligarea pârâtei la acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul ce formează obiect al dispoziției nr. 736/25.11.2005 emisă de primarul mun. Vatra Dornei, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei, în condițiile legii speciale, pentru cota de 3/8 părți din imobilul casă de locuit situat în mun. Vatra Dornei, ., jud. Suceava, identic cu ./2/6 din CF 4399 a ., în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a cauzei, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, de la expirarea termenului stabilit pentru emiterea deciziei și până la executarea obligației, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, conform dispoziției nr. 736/25.11.2005 a primarului mun. Vatra Dornei s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea sa, în condițiile legii speciale, pentru cota de 3/8 părți din imobilul casă de locuit situat în mun. Vatra Dornei, ., jud. Suceava, identic cu ./2/6 din CF 4399 a ..
Această dispoziție, împreună cu documentația care a stat la baza emiterii acesteia a fost înaintată Secretariatului tehnic al Comisiei Centrale pentru C. imobilelor, secretariat asigurat de către ANRP, în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei, încă din anul 2005, dosarul fiind înregistrat sub nr. 5519/CC, însă până în prezent nu s-au finalizat procedurile de restituire prin echivalent a imobilului notificat.
A mai susținut reclamanta că în favoarea sa sunt aplicabile și dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 Adițional la CEDO și art. 6 CEDO.
În drept, a invocat disp. art. 1,8,18 din Legea nr. 554/2004, art. 21, 34 din Legea nr. 165/2013, art. 453 Cod proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză (filele 20-25), pârâta a invocat excepția necompetenței materiale (funcționale) a secției de contencios administrativ și fiscal și excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
Referitor la excepția necompetenței materiale (funcționale) a secției de contencios administrativ și fiscal a arătat că, potrivit art. 35 alin.1 din legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoane care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Raportat la conținutul dispozițiilor art. 33 și 34, rezultă că legiuitorul a înțeles să instituie în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor competența de soluționare a acțiunilor având ca obiect atât cererile de anulare a deciziilor emise de entitățile învestite cu notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cât și cererile în anularea deciziilor de compensare, emise de CNCI.
Potrivit disp. art. 35 alin.2 din Legea nr. 165/2013, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin.1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Având în vedere sintagma „entitatea învestită de lege” și trimiterea la dispozițiile art. 33 sau 34, este evident că legiuitorul a reglementat, prin dispozițiile art. 35, competența de soluționare atât a acțiunilor având ca obiect obligarea la emiterea deciziilor de admitere a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cât și a acțiunilor având ca obiect obligarea CNCI la emiterea deciziei de compensare.
Față de cele menționate, a solicitat admiterea excepției și declinarea cauzei în favoarea secției civile a Tribunalului Suceava.
În ceea ce privește excepția prematurității, pârâta a arătat că la data de 05.01.2015 când reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată era în vigoare Legea nr. 165/2013.
Conform art.17 alin.1 lit.a-b din legea nr.165/2013, CNCI validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care CNCI are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul CCSD, a arătat că art. 34 alin.1 stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit disp. art. 35 alin.2, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
A mai arătat că prin Decizia nr. 269/2013, Curtea Constituțională a constatat ca prevederile art. 4 teza a II-a din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizare a procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România sunt constituționale in măsura in care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării in vigoare a legii.
per a contrario, dispozițiile textului de lege sunt constituționale în măsura în care se aplică acelor cauze introduse ulterior pe rolul instanțelor de judecată.
Potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a și b, precum și art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către C.N.C.I. a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).
Potrivit art. 21 al. 5 din Legea 165/2013, Secretariatul C.N.C.I., în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existentei dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. P. clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul C.N.C.I. poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor si oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Pârâta a învederat instanței faptul că, numai în situația în care dosarul este validat de către C.N.C.I., aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).
Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul CNCI și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."
Așadar, C.N.C.I., este obligată să pună în aplicare dispozițiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 și art. 21 - 26, care prevăd expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către C. Națională și evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.
Față de speța dedusă judecății, pârâta a învederat instanței faptul că, potrivit Legii nr.10/2001, entitatea notificată/entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația de a emite o decizie/dispoziție prin care soluționează notificarea formulată în temeiul acestui act normativ reparatoriu. Pe cale de consecință, în cursul procedurii administrative de restituire prevăzute de Legea nr.10/2001, entitatea competentă a se pronunța asupra pretențiilor de restituire decurgând din acest act normativ reparatoriu este cea căreia îi incumba, potrivit legii, obligația de restituire.
Mai mult decât atât, C.N.C.I. nu poate cădea în pretenții, întrucât pârâtul, care poate fi obligat la executarea unei obligații legale sau convenționale. Or, cum nu există vreo obligație în acest sens în sarcina C.N.C.I., instanța nu poate obliga o parte la o prestație imposibil de adus la îndeplinire.
În subsidiar, având în vedere prevederile Legii nr. 165/2013, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și pentru următoarele considerente:
A menționat pârâta faptul că, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001, se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia.
Întrucât noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.
Până la data prezentei, dosarul de despăgubire nu a fost analizat potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea 165/2013.
În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, precum și măsura compensării prin puncte.
Referitor la solicitarea de restituire în natură a imobilului ce face obiectul dosarului de despăgubire nr. 5519/CC, pârâta a precizat că, C.N.C.I. nu are atribuții de a restitui imobile în natură în condițiile Legii nr. 165/2013.
Dosarul de despăgubire urmează procedura administrativă de stabilire a măsurilor reparatorii stabilită în temeiul Legii nr. 165/2013, astfel, acesta va fi soluționat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 165/2013, precum și cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr._ din 14.11.2012 a C.C.S.D., decizie însușită și de entitatea ce a preluat atribuțiile C.C.S.D., respectiv C.N.C.I. în ședința acesteia din data de 14.11.2013.
Referitor la Decizia nr._ din 14.11.2012 a C.C.S.D., pârâta a făcut precizarea că, în cuprinsul art. 2 din decizia amintită, sunt prevăzute principiile care trebuie avute în vedere în soluționarea dosarelor.
Astfel, în cuprinsul art. 2 al deciziei mai sus-menționate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente în cadrul Secretariatului C.C.S.D., precum și modalitatea de soluționare a acestora. (a se vedea în acest sens prevederile pct. 2.1-2.8 din Decizia nr._/14.11.2012)
Modalitatea de soluționare a dosarelor a fost adoptată de către CCSD având ca argumente principiul proporționalității analizării dosarelor, egalitatea de tratament, precum și faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale căror dosare au fost soluționate sau care urmează a fi soluționate de către entitățile învestite cu un număr mai mare de dosare decât altele (și la care, evident, ritmul de soluționare este mai lent).
Chiar dacă Decizia nr._ din 14.11.2012 emisă de către CCSD și însușită de către CNCI, face referire la procedura de evaluare așa cum a fost stabilită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul de despăgubire va fi soluționat conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013 modificată, cu completări prin Legea 368/2013.
În cazul de față dosarul de despăgubire nr.5519/CC face parte din categoria dosarelor de despăgubire menționate la pct. 2.8 din Decizia nr._/14.11.2012 a C.C.S.D., ,,în așteptare".
Curtea Constituțională a României în Decizia nr. 269/2014 a reținut că, C.N.C.I. are obligația de a verifica existenta dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia si de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum si de a emite decizia de compensare in puncte a acestora.
Față de solicitarea reclamantei privind obligarea CNCI la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întîrziere consideră că este neîntemeiată.
Pârâta, față de cele mai sus expuse, a solicitat respingerea solicitării reclamantei ce face obiectul dosarului de despăgubire nr.5519/CC, ca fiind neîntemeiată și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă, ca neîntemeiată.
În drept, a invocat: Legea nr.10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, OUG nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare (f.29-31) prin care au solicitat respingerea excepțiilor susținute de C.N.R.P., invocând în acest sens prevederile art. 17 și art. 18 din Legea nr.165/2013, respectiv: art.4 din același act normativ, reluând și apărările formulate prin cererea introductivă.
Analizând cererea reclamanților prin raportare la excepția prematurității invocată prin întâmpinare, tribunalul constată următoarele:
Astfel, prin notificarea înregistrată sub nr.125 din 14 februarie 2002 și formulată în baza dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură pentru cota de 3/8 părți din imobilul casă de locuit, situat în Vatra Dornei ., jud. Suceava, identic cu ./2/6 din CF 4399 a ..
Prin Dispoziția nr.736 din 25 noiembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Vatra Dornei, s-a respins notificarea astfel formulată.
Prin aceeași dispoziție s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea notificatorului C. C. O., în condițiile legii speciale pentrucota de 3/8 părți din imobilul casă de locuit, situat în Vatra Dornei ., jud. Suceava, identic cu ./2/6 din CF 4399 a ..
În baza dispoziției menționate, reclamantei i s-a întocmit dosarul de despăgubire, înregistrat și avizat de Prefectura Suceava înaintat la A.N.R.P. București unde a fost înregistrat sub nr.5519/CC.
În prezenta cauză, motivat de nesoluționarea dosarului de despăgubire, reclamanta a solicitat acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul care formează obiect al Dispozițiie nr.736/2005 a Primarului municipiului Vatra Dornei.
Față de înscrisurile existente la dosar precum și de susținerile părților, se constată că ne aflăm în situația în care pentru notificarea înregistrată la Legea nr.10/2001 s-a emis Dispoziția nr.736 din 25 noiembrie 2005 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, dispoziție ce nu a fost contestată respectiv desființată.
Este necontestat că la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 cererea pentru emiterea titlului de despăgubire cu întreaga documentație era înregistrată pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
La data de 20 mai 2013 a intrat în vigoare Legea 165/2013, iar în conformitate cu dispozițiile art. 4 din acest act normativ reiese că „ Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi ”.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 34 din același act normativ:
“(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite ”.
Curtea Constituțională a României a statuat la pct. 39-40 din considerentele Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr.513/2014, următoarele:
“Art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 are în vedere situația dosarelor înregistrate pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, instituție pentru care legea nu stabilise nici un termen pentru soluționarea dosarelor primite de la entitățile învestite de lege. Termenele prevăzute de art. 34 alin. (1) se aplică de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fără să influențeze situațiile născute sub imperiul vechii reglementări. Aceasta, deoarece Comisiei Naționale pentru C. I. nu i se oferă un nou termen pentru soluționare, așa cum se întâmplă în cazul entităților, ci se stabilește pentru prima dată un termen în care aceasta este obligată să soluționeze dosarele.
Legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Prin urmare, sub rezerva interpretării date de Curtea Constituțională prin prezenta decizie, dispozițiile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare”.
În prezenta speță, nu este vorba de o cauză în materia restituirii imobilelor preluate abuziv care să se fi aflat pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cerință expres prevăzută de CCR la pct. I al dispozitivului Deciziei anterior individualizate, caz în care art. 34 nu era aplicabil, mai mult Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza M. A. și alții împotriva României, prin care a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Prin aceeași hotărâre, în cadrul măsurilor cu caracter general sugerate cu titlu orientativ, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat act cu interes de propunerea avansată de Guvernul român în planul său de acțiune ce vizează stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative, arătând că o astfel de măsură, cu condiția să fie realistă și dublată de un control jurisdicțional efectiv, ar putea avea un impact pozitiv asupra eficienței mecanismului de despăgubire. Prin hotărârea-pilot menționată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere.
Din această perspectivă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru soluționarea cererilor și, cu toate că termenele fixate pentru procedura administrativă, la care se pot adăuga și eventuale proceduri judiciare, pot prelungi durata de soluționare definitivă a pretențiilor, o atare situație excepțională este inerentă complexității juridice vizând restituirea proprietăților preluate abuziv, așa încât aceste termene nu pot fi considerate, în sine, ca ridicând o problemă de eficacitate a reformei și nici contrare drepturilor garantate de Convenție, în special dreptului garantat de art. 6 paragraful 1, în ceea ce privește durata rezonabilă a procedurii (Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată de C.E.D.O. în cauza P. și alții împotriva României, paragraful 119).
Tribunalul a reținut că, în cauză, în conformitate cu aceste prevederi legale, urmează ca soluționarea dosarului de despăgubire să se facă cu respectarea dispozițiilor și înăuntrul termenului stabilit de art. 34 din Legea nr. 165/2013, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 36 luni, urmând a fi respinsă ca fiind prematur formulată.
P. aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca prematur formulată, cererea avînd ca obiect pretenții formulată de reclamanta C. C.-O., domiciliată în mun.Suceava, ., nr.1, ., ., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat „S. S.”, cu sediul în mun.Suceava, .. 10, ., . în contradictoriu cu pârâta C. C. pentru C. I., cu sediul în mun.București, Calea Floreasca, nr. 202 A, sector 1.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Suceava.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2016.
Președinte,Grefier,
T. M. P. T.
Red. T.M.
Tehnored.P.T.
Ex.5 – 17 februarie 2016
| ← Fond funciar. Decizia nr. 193/2016. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 565/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
