Partaj judiciar. Decizia nr. 565/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 565/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 565/2015

Dosar nr._ partaj judiciar

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 565/2015

Ședința publică de la 15 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M. I.

Judecător - V. G.-P.

Judecător - G. I.

Grefier - L. S. Ș.

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâții L. E., L. G., L. F., L. T., L. M. C., M. Catrinuța (fostă L.), L. M. G., L. M. și L. I., împotriva sentinței civile nr. 883 din data de 23 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind reclamanții L. I. și L. E., decedată.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 8 decembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitate pârâților recurenți prin apărător să depună concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 15 decembrie 2015.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc sub nr._ din data de 07 mai 2009, reclamanta L. E. i-a chemat în judecată pe pârâții L. I., L. E. a V., L. F. a V., L. G. a V., L. T. a V., L. M. C. a V. și L. G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească: masa succesorală rămasă după defunctul L. I., decedat la 20 decembrie 2002; calitatea de moștenitor a părților și cotele cu care concură la masa succesorală; să se partajeze averea succesorală rămasă după acesta prin atribuirea de loturi în natură, fiecărui moștenitor.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că la data de 20 decembrie 2002 a decedat L. I. și în urma sa au rămas de partajat:

- suprafața de 13.100 m.p. teren (dobândită de acesta prin moștenire de la părinții săi), situat în satul Paltinul, . cu: Reabschi I., I. V., S. T., S. M. izlazul comunal și drumul comunal și

- cota de ½ din construcțiile: casă, grajd, bucătărie, șură și fânar situate pe acest teren, edificate de defunct împreună cu ea – reclamanta, în timpul căsătoriei.

La această masă de partajat concură: reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de ¼; pârâtul L. G., în calitate de fiu, cu cota 1/3 din 3/4; pârâtul L. I., fiu cu cota de 1/3 din ¾ și - pârâții: L. E. a V., L. F. a V., L. G. a V., L. T. a V., L. M. C. a V. – în calitate de nepoți după fiul decedat L. V. a I. - toți cu cota de 1/3 din ¾.

Acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.728 din codul civil.

Prin cererea reconvențională depusă la dosar (fila 66 – 67) pârâtul L. I. a solicitat completarea masei de partajat după defunctul L. I. cu suprafața de aproximativ 3 ha teren fânaț situat la locul numit „Podirei” de pe raza satului P., învecinat cu: P. P., familia B., șoseaua și izlazul comunal; să se constate că el are lucrări de îmbunătățiri la imobil în sumă de circa 10.000 lei, constând în: văruitul a 4 camere, vopsitul stoleriei, vopsitul cu ulei a casei, bucătăriei de vară și grajdului, vopsitul tablei de pe casă, montarea tavanelor false la bucătăria de vară, montarea burlanelor la bucătăria de vară și șură, montarea podelelor la șură și montarea gardurilor la întreaga gospodărie.

În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a arătat că reclamanta cu bună știință a omis să treacă la masa de partajat și această suprafață de teren și nici nu a făcut referire la îmbunătățirile pe care el le-a adus la imobilele respective și pe care le folosește împreună cu reclamanta, mai puțin bucătăria de vară.

Prin sentința civilă nr. 772/26 mai 2011, s-a admis acțiunea de partaj, după cum urmează:

S-a constatat că masa bunurilor de partajat după defunctul L. I., decedat la 22 decembrie 2002 se compune din suprafețele de:

- cota de ½ din construcțiile: casă, grajd, bucătărie de vară, șură și fânar, în valoare de 31.400 lei ( restul de ½ fiind partea de bun comun al reclamantei ) și

- suprafața de 1,31 ha teren situat în intravilanul satului Paltinu din .>

S-a constatat că, la această masă de partajat concură:

- reclamanta L. E., în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de ¼ ;

- pârâtul L. G., în calitate de fiu, cu cota de 1/3 din ¾;

- pârâtul L. I., în calitate de fiu, cu cota de 1/3 din ¾ și

- pârâții: L. E., L. G., L. F., L. T. și L. M. C. ( toți moștenitori al defunctului L. V.), în calitate de nepoți de fiu predecedat, cu cota de 1/3 din ¾.

S-a dispus ieșirea din indiviziune și s-au atribuit părților următoarele loturi:

- reclamantei L. E. lotul nr.1 format din:

- suprafața de 3275 m.p. teren conform anexei nr.1 cu punctele de contur 4,5,6,7,19,18,17,4, din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul F. G., precum și

- dormitorul, sufrageria, holul de intrare, holul, casa scării și camerele din pod cât și anexele gospodărești: bucătărie de vară, grajd, șuri lângă bucătăria de vară, fânar și ½ din șura de lemne în spatele bucătăriei de vară, conform variantei III c din completarea raportului de expertiză tehnică întocmit de Quandul L.;

- pârâtului L. I. lotul nr.2 format din:

- suprafața de 3275 m.p. teren conform anexei nr.1 cu punctele de contur 7,8,21,12,13,16,17,18,19,20,7, din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul F. G., precum și

- bucătăria și ½ din șura de lemne situată în spatele bucătăriei de vară, conform variantei III c din completarea raportului de expertiză tehnică întocmit de Quandul L.;

- pârâților: L. E., L. G., L. F., L. T. și L. M. C. ( toți moștenitori al defunctului L. V.), lotul nr.3 format din:

- suprafața de 3275 m.p. teren conform anexei nr.1 cu punctele de contur 3,4,17,16,3, din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul F. G. și

- pârâtului L. G., lotul nr.4 format din:

- suprafața de 3275 m.p. teren conform anexei nr.1 cu punctele de contur 1,2,316,13,14,15,1 din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul F. G..

În vederea egalizării loturilor, a obligat pe reclamanta L. E. la plata sultelor după cum urmează:

- pârâtului L. I. suma de 1012 lei;

- pârâtului L. G. suma de 7850 lei și

- pârâților: L. E., L. G., L. F., L. T. și L. M. C., suma de 7850 lei.

S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată ale părților și în acest sens:

- s-a dispus obligarea pârâtului L. I. să-i plătească reclamantei suma de 1.087,5 lei;

- a bligat pe pârâtul L. G. să-i plătească reclamantei suma de 2137,5 lei și

S-a dispus obligarea pîrîților: L. E., L. G., L. F., L. T. și L. M. C., să-i plătească reclamantei suma de 2137,5 lei.

S-a luat act că părțile au renunțat la capătul de cerere privind intabularea.

S-a respins cererea reconvențională a pârâtului L. I..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Pârâtul L. I. nu a făcut cu nimic dovada susținerilor sale din cererea reconvențională, încât aceasta va fi respinsă ca nefondată.

Cât privește acțiunea reclamantei, instanța în baza probelor administrate și ținând seama că – așa cum s-a arătat mai sus - părțile nu au avut obiecțiuni cu privire la rapoartele de expertiză întocmite (mai puțin cel topo, referitor la neindicarea parcelelor cadastrale, apte de intabulare) și nici referitor la proiectul de partaj, a constatat că acțiunea de partaj a fost întemeiată și a admis-o, instanța – în temeiul art.728 din codul civil coroborat cu art.673 ind.5 alin.1 și 673 ind.6 alin.1 cod procedură civilă – și în acest sens a constatat că:

Masa bunurilor de partajat după defunctul L. I., decedat la 22 decembrie 2002 se compune din suprafețele de:

- cota de ½ din construcțiile: casă, grajd, bucătărie de vară, șură și fânar, în valoare de 31.400 lei ( restul de ½ fiind partea de bun comun al reclamantei ) și

- suprafața de 1,31 ha teren situat în intravilanul satului Paltinu din . că

La această masă de partajat concură:

- reclamanta L. E., în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de ¼ ;

- pârâtul L. G., în calitate de fiu, cu cota de 1/3 din ¾;

- pârâtul L. I., în calitate de fiu, cu cota de 1/3 din ¾ și

- pârâții: L. E., L. G., L. F., L. T. și L. M. C. ( toți moștenitori al defunctului L. V.), în calitate de nepoți de fiu predecedat, cu cota de 1/3 din ¾.

Așadar, instanța a dispus ieșirea din indiviziune și a atribuit părților loturi, ținând seama – pe de o parte – de poziția exprimată de aceștia, iar – pe de altă parte – de modul de folosință a bunurilor, cât și de cotele cu care aceștia concură la moștenire, după cum urmează:

- reclamantei L. E. lotul nr.1 format din:

- suprafața de 3275 m.p. teren conform anexei nr.1 cu punctele de contur 4,5,6,7,19,18,17,4, din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul F. G., precum și

- pârâtului L. I. lotul nr.2 format din:

- suprafața de 3275 m.p. teren conform anexei nr.1 cu punctele de contur 7,8,21,12,13,16,17,18,19,20,7, din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul F. G., precum și

- bucătăria și ½ din șura de lemne situată în spatele bucătăriei de vară, conform variantei III c din completarea raportului de expertiză tehnică întocmit de Quandul L.;

- pârâților: L. E., L. G., L. F., L. T. și L. M. C. ( toți moștenitori al defunctului L. V.), lotul nr.3 format din:

- suprafața de 3275 m.p. teren conform anexei nr.1 cu punctele de contur 3,4,17,16,3, din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul F. G. și

- pârâtului L. G., lotul nr.4 format din:

- suprafața de 3275 m.p. teren conform anexei nr.1 cu punctele de contur 1,2,316,13,14,15,1 din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul F. G..

Cât privește modalitatea de partajare a bunurilor, s-a avut în vedere că în conformitate cu prevederile art.673 ind.9 cod procedură civilă „la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei – părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliu și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”, în timp ce prin articolul 673 ind.5 alin.2 din același cod se menționează că „instanța va face împărțeala în natură”.

Totodată, instanța a avut în vedere că, prin articolul 741 din codul civil se precizează că „la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceiași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe, de aceiași natură sau valoare”.

În temeiul celor stabilite potrivit aliniatului 1, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani”.

În vederea egalizării loturilor, a fost obligată reclamanta la plata sultelor după cum urmează:

- pârâtului L. I. suma de 1012 lei;

- pârâtului L. G. suma de 7850 lei și

- pârâților: L. E., L. G., L. F., L. T. și L. M. C., suma de 7850 lei.

Pentru a se hotărî astfel, s-a avut în vedere că în conformitate cu dispozițiile art.742 din codul civil „inegalitatea părților date în natură se compensează prin bani”.

Totodată, a luat act că părțile au renunțat la capătul de cerere privind intabularea.

Părțile au declarat recurs împotriva susmenționatei sentințe, iar prin Decizia nr. 1047, pronunțată de Tribunalul Suceava la data de 15 mai 2012, s-a admis recursul formulat de pârâtul L. I., s-a dispus casarea sentinței pronunțate de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut, în esență, că prima instanță a judecat cauza fără a intra în cercetarea fondului cauzei, respectiv nu s-a preocupat să administreze probe din care să rezulte dovada dreptului de proprietate a defunctului L. I., asupra imobilelor din litigiu.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 29.06.2013, sub nr._, iar în urma admiterii cererii de abținere formulată de completul inițial investit, la data de 27.08.2012,dosarul a fost repartizat prezentului complet de judecată

La data de 11.10.2012, pârâtul L. I. a depus la dosar o cerere reconvențională (filele 43-44), prin care a solicitat, în contradictoriu cu părțile din prezenta cauză,ca, prin sentința ce o va pronunța, instanța să dispună ca lotul de teren în natură ce i-ar fi revenit defunctului L. V. a I., să-i fie atribuit pârâtului reconvențional.

În motivarea în fapt a cererii reconvenționale, pârâtul reconvențional a arătat că, prin declarația autentificată sub nr. 2720/30.08.2004, la BNP H. I. S., defunctul L. V., fratele său, i-a cedat suprafața de 40 ari teren ce se află situat în jurul casei părintești din com. Vatra Moldoviței, ., iar posesia asupra imobilelor supuse partajului a fost și este exercitată numai de către pârât și reclamantă.

A apreciat pârâtul reconvențional că, față de declarația autentică mai sus menționată, din care rezultă faptul că a cumpărat de la fratele său, L. V., decedat în anul 2006,terenul în suprafață de cca. 40 de ari teren,, se impune atribuirea către acesta a lotului de teren ce i-ar fi revenit lui L. V..

În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe disp. art. 119-120 din Codul de procedură civilă.

La data de 30.10.2012, pârâta L. E. a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a arătat, în esență, că atât aceasta cât și copiii săi, L. G., L. F., L. T., L. M. C. si L. V., nu sunt de acord ca terenul ce i-ar fi revenit autorului lor, L. V., după L. I., să-i fie atribuit pârâtului reconvențional.

Totodată, pârâta a arătat că este acord cu sentința pronunțată în primul ciclu procesual .

La termenul din data de 05.07.2013, pârâtul L. I. a depus la dosar un memoriu, în cuprinsul căruia a solicitat să se constate că a cumpărat, de la reclamanta L. E., suprafața de 3275 mp. teren.

La același termen, instanța a pus în discuție calificarea memoriului ca fiind o cerere reconvențională, însă pârâtul, prin apărător a arătat că nu înțelege să investească instanța cu o cerere reconvențională, astfel că, în baza principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța a soluționat cauza în limitele în care a fost investită până la momentul depunerii memoriului.

Prin sentința civilă nr. 795 din data de 12 iulie 2013, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis acțiunea civilă având a obiect „partaj succesoral”, formulată de reclamanta L. E., în contradictoriu cu pârâții L. I., L. I., L. G., L. F., L. T., L. M. C., L. E., Maftean Catrinuța, L. M. G. și L. M., și în consecință:

A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant L. I., ca neîntemeiată

A constatat ca masa succesorala rămasă după L. I., decedat la data de 20.12.2002 se compune din următoarele bunuri imobile:

- suprafața de_ mp teren identica cu parcelele nou formate nr. 463, 460, 66, 458, 462, 461 toate din CF_ Vatra Moldoviței, provenita din conversia CF 21 a . si .. 194/2 din CF_ Vatra Moldoviței, provenita din CF 1231 Valea Boului;

- cota de ½ din construcțiile casa, în valoare de 41.761 lei, bucătărie de vara în valoare de 6.997 lei, grajd în valoare de 10.006 lei, suri situate lângă bucătăria de vara în valoare de 1.562 lei, sura de lemne în valoare de 956 lei si fanar în valoare de 1.499 lei, valoarea totala a construcțiilor fiind de 62.781 lei.

A constatat ca la aceasta masa de partajat concura:

- reclamanta L. E., în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota indiviza de ¼

- pârâtul L. I., în calitate de fiu, cu cota indiviza de 1/3 din ¼;

- pârâții L. G., L. F., L. T., L. M. C. si

L. E. (moștenitori după L. V.), cu cota indiviza de 1/3 din ¼;

- pârâții L. (căsătorită M.) Catrinuta, L. M. G., L. I. si L. M. (moștenitori după L. G.) cu cota indiviza de 1/3 din ¼.

A dispus ieșirea din indiviziune a parților, după cum urmează:

A atribuit reclamantei L. E. suprafața de 3275 mp teren, identica cu parcelele nr. 194/21, 458/1, 460/2, 66, 462/1 si 463/12, corespunzătoare lotului nr 3, colorat cu galben în suplimentul la raportul de expertiza întocmit de expert B. G.;încăperile dormitor, hol, casa scării, ½ din holul de la intrare si camerele din pod, în valoare de 24.907 lei si anexele: bucătărie de vara în valoare de 6997 lei, grajd în valoare de 10.006 lei, suri lângă bucătăria de vara în valoare de 1562 lei, fanar în valoare de 1.499 lei si ½ din sura de lemne din spatele bucătăriei de vara în valoare de 478 lei (total construcții 45.449 lei).

A atribuit pârâtului L. I. următoarele bunuri: suprafața de 3275 mp teren identica cu . din CF 1231 Vatra Moldoviței si cu parcelele nr. 458/2, 66/1, 460/3, 462/2, 460/31 si 463/13, toate din CF 21 Vatra Moldoviței, corespunzătoare lotului nr 2, colorat cu verde în suplimentul la raportul de expertiza întocmit de expert B. G.;încăperile sufragerie, bucătărie, ½ din holul de la intrare, în valoare de 16.854 lei, ½ din sura de lemne în valoare de 478 lei, conform raportului de expertiză în construcții, întocmit de expert Quandil L..

A atribuit pârâților L. E., L. G., L. F., L. T. si L. M. C. suprafața de 3275 mp teren, identică cu parcelele nou formate nr. 463/14, 462/3, 460/4, 458/3, 194/5, 461/1, toate din CF 21 Vatra Moldoviței corespunzătoare lotului nr. 1, colorat cu portocaliu din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert B. G..

A atribuit pârâților L. M., L. (căsătorită M.) Catrinuta, L. M. G. si L. I. suprafața de 3275 mp teren identica cu parcelele nr. 194/6, 460/1, 463/11 toate din CF 21 Vatra Moldoviței corespunzătoare lotului nr. 4, colorat cu albastru, din suplimentul la raportul de expertiza întocmit de expert B. G..

A obligat pe pârâtul L. I. să plătească pârâților L. E., L. G., L. F., L. T. si L. M. C. suma de 5.231 lei, cu titlu de sultă.

A instituit, în favoarea construcțiilor atribuite pârâtului L. I., un drept de servitute de trecere, pe traseul ABCFE, respectiv un drept de servitute de trecere pe traseul MNOP, conform planului de situație ce însoțește raportul de expertiza întocmit de expert B. G..

A obligat pe același pârât sa plătească pârâților L. M., L. (căsătorită M.) Catrinuta, L. M. G. si L. I. suma de 5.231 lei, cu titlu de sulta.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Cu titlu preliminar, s-a impus precizarea că pârâtul L. I. a formulat ,în prezenta cauză, două cereri reconvenționale, prima fiind depusă în primul ciclu procesual (filele 66-67), iar cea de-a doua, în cel de-al doilea ciclu procesual (filele 43-44, dosar rejudecare).

Având în vedere că ambele cereri reconvenționale au fost depuse de același pârât, la data formulării celei de-a doua acesta având deja calitatea de pârât reclamant, instanța a calificat cea de-a doua cerere reconvențională ca fiind o precizare a primei cereri, pronunțându-se o singură dată asupra ambelor cereri.

Prin sentința civilă nr. 883 din 23 iunie 2015, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a constatat că obiect al prezentei sentințe, conform deciziei civile nr. 63/27.01.2015 raportat la decizia civilă nr. 2688/11.12.2013, îl constituie cererea reconvențională formulată și precizată de pârâtul L. I. cu referire la declarația autentificată nr. 2720/30.08.2004, celelalte aspecte ale cauzei fiind soluționate definitiv și irevocabil prin s.c.795/12.07.2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și decizia civilă 2688/11.12.2013 a Trib. Suceava și în consecință: a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul (reclamant în cauza de față) L. I., pârâți fiind L. F., L. E., ambii din ., L. G., L. T., L. M. C., M. Catrinuța (fostă L.), L. M. G., L. M. și L. I., – în limitele sus stabilite – și a calificat declarația aut. nr. 2720/30.08.2004 ca fiind o novație prin schimbare de obiect – dare în plată, în temeiul căreia: a constatat că terenul de 3275 m.p. id. cu p.463/14 fn. de 1690 m.p.; p.463/3 gr. de 585 m.p.; p.458/3 fn. de 447 m.p.; p.194/5 ps. de 301 m.p.; p. 461/1 fn de 50 m.p.; p.460/4 ar. de 202 m.p., toate din CF. 21 Vatra Moldoviței (lot 1-anexa 2-exp. B. G.-f.159-dosar_ ) dobândit de moștenitorii def. L. V. (L. E., L. G., L. F., L. T., L. M. C.), atribuit în cauză la partaj după def. L. I. decedat în 20.12.2002, a revenit în proprietate pârâtului L. I. în baza decl. aut. 2720/30.08.2004; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în conformitate cu actele de stare civilă depuse la dosar, la data de 20.12.2002 a decedat L. I., lăsând ca moștenitori pe L. E., în calitate de soție supraviețuitoare, L. I., L. G. și L. V., în calitate de fii.

La data de 27.12.2010, a decedat pârâtul L. G., lăsând ca moștenitori pe pârâta L. M., în calitate de soție supraviețuitoare și pârâții L. I., L. M. G. și L. (căsătorită M.) Catrinuța, în calitate de fiu, și respectiv fiice.

La decesul lui L. V. au rămas ca moștenitori L. E., în calitate de soție supraviețuitoare și L. G., L. F., L. T. și L. M. C., în calitate de fii si fiice.

Conform susținerilor făcute de reclamantă, necontestate de pârâți, și având în vedere extrasele de carte funciară aflate la fila 46 din dosar, masa de partajat rămasă după L. I. se compune din următoarele bunuri imobile:

- suprafața de 13.100 mp. teren, identica cu următoarele parcele nou formate: nr.463, nr.460, nr.66, nr.458, nr.462, nr.461 din CF1231 Vatra Moldoviței și .. 194/2 din CF1231 Vatra Moldoviței nr. 194/2

- construcțiile casa, în valoare de 41.761 lei, bucătărie de vară în valoare de 6.997 lei, grajd în valoare de 10.006 lei, suri situate lângă bucătăria de vară în valoare de 1.562 lei, sura de lemne în valoare de 956 lei si fanar în valoare de 1.499 lei, valoarea totala a construcțiilor fiind de 62.781 lei.

La această masă de partajat concură:

- reclamanta L. E., în calitate de soție supraviețuitoare cu cota indiviza de ¼;

- pârâtul L. I. cu cota indiviza de 1/3 din ¼;

- pârâții L. G., L. F., L. T., L. M. C. și L. V. (moștenitor după L. V.), cu cota indiviza de 1/3 din ¼;

- pârâții L. (căsătorită M.) Catrinuța, L. M. G., L. I. și L. M. (moștenitori după L. G.) cu cota indiviză de 1/3 din ¼.

Instanța nu a reținut în componența masei de partajat bunurile imobile indicate de pârâtul reconvențional Lupaț I., în cererea reconvențională aflată la fila 66 din volumul I al dosarului, depusă în primul ciclu procesual, întrucât acesta nu si-a propus nici un fel de probe pentru dovedirea susținerilor sale, iar în recurs și ulterior, în rejudecare, nu a mai susținut această cerere.

Prin cererea reconvențională depusă în cel de-al doilea ciclu procesual (fila 44), calificată de instanță ca fiind o precizare a cererii reconvenționale depusă în primul ciclu procesual, pârâtul reconvențional L. I. a solicitat instanței sa-i atribuie terenul ce i-ar fi revenit lui L. V., fundamentul pretenției sale fiind reprezentat de Declarația autentificata sub nr. 2720/30 august 2004 (fila 45), în cuprinsul căreia L. V. a menționat „cedez fratelui meu L. I. a lui I. suprafața de 40 de ari teren ce se află situat în jurul casei părintești din comuna Vatra Moldoviței, ., învecinat cu S. Tinel, L. I. și Islazul comunal, dobândită prin moștenire de la părinți. Cedez fratelui meu această suprafață de teren deoarece reprezintă contravaloarea unei sume de bani pe care subsemnatul declarant am împrumutat-o de la fratele meu L. I....”.

Declarația unilaterală menționată mai sus nu a putut fi calificată ca si antecontract de vânzare cumpărare pentru o suprafață de teren cuprinsă în masa succesorală după L. I. câtă vreme, la data la care a fost făcută, nu era efectuat partajul după L. I.. Astfel, nici una din părțile din prezenta cauză nu a invocat existența unui partaj voluntar cu privire la masa succesorală rămasă după L. I., care să fi intervenit anterior datei de 30 august 2004, când a fost făcută declarația.

În condițiile în care, la data la care s-a făcut declarația, suprafața de 40 de ari teren nu se afla în patrimoniul lui L. I., succesiunea după L. I. nefiind dezbătută, declarația nu a putut fi calificata în sensul solicitat de pârâtul reconvențional.

În altă ordine de idei, instanța a avut în vedere faptul ca, la nivelul anului 2004, era în vigoare Legea nr. 54/1998, care, în art. 1 și 2, impunea condiția formei autentice pentru validitatea vânzării, forma care nu a fost respectata în cazul de fata, declarația autentificată neputând fi calificată ca fiind contract de vânzare cumpărare.

Deosebit de cele mai sus menționate, instanța a avut în vedere faptul că moștenitorii lui L. V., pârâți în prezenta cauză, nu au recunoscut declarația de care s-a prevalat pârâtul, ca fiind o promisiune de vânzare cumpărare.

Așa fiind, cererea reconvențională a fost respinsă, ca neîntemeiata.

Fiind stabilită componența masei succesorale, calitatea de moștenitor și cotele moștenitorilor, instanța a procedat la ieșirea din indiviziune a părților.

În acest sens, referitor la construcții, instanța a reținut că, prin raportul de expertiză în construcții întocmit în cauză în primul ciclu procesual, necontestat de nici una din părți, s-a propus formarea a două loturi, din care unul pentru reclamantă și unul pentru pârâtul L. I..

Prin înscrisul intitulat „tranzacție”, depus în recurs (fila 45, dosar recurs), reclamanta a menționat că este de acord să-i cedeze lui L. I. camera cu destinația „sufragerie ”și, totodată, aceștia au stabilit să folosească împreună holul de la intrare în casă, fără plata sultei. De asemenea, reclamanta a menționat că este de acord ca pârâtul L. I. să aibă acces prin curte, la . și la șura de lemne din spatele bucătăriei de vară.

Având în vedere poziția celor două părți menționate mai sus, cu privire la atribuirea construcțiilor, precum și faptul că celelalte părți nu au solicitat atribuirea în lot a construcțiilor, luând în considerare faptul că nici una din părțile din prezenta cauză nu a contestat propunerea de lotizare făcută în raportul de expertiză topo, față de prevederile art. 673 ind. 9 din Codul de procedură civilă, art. 616, art. 621 din vechiul Cod civil, art.1 din Legea 319/1944, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilelor din litigiu, după cum urmează:

A atribuit reclamantei L. E. suprafața de 3275 mp teren, identică cu parcelele nr. 194/21, 458/1, 460/2, 66, 462/1 si 463/12, corespunzătoare lotului nr. 3, colorat cu galben în suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert B. G.; încăperile dormitor, hol, casa scării, ½ din holul de la intrare și camerele din pod, în valoare de 24.907 lei și anexele: bucătărie de vară în valoare de 6997 lei, grajd în valoare de 10.006 lei, șuri lângă bucătăria de vară în valoare de 1562 lei, fânar în valoare de 1.499 lei si ½ din șura de lemne din spatele bucătăriei de vară, în valoare de 478 lei (total construcții 45.449 lei).

A atribuit pârâtului L. I. următoarele bunuri: suprafața de 3275 mp teren identica cu . din CF 1231 Vatra Moldoviței și cu parcelele nr. 458/2, 66/1, 460/3, 462/2, 460/31 si 463/13, toate din CF 21 Vatra Moldoviței, corespunzătoare lotului nr. 2, colorat cu verde în suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert B. G.; încăperile sufragerie, bucătărie, ½ din holul de la intrare, în valoare de 16.854 lei, ½ din șura de lemne în valoare de 478 lei, conform raportului de expertiză în construcții, întocmit de expert Quandil L..

A atribuit pârâților L. E., L. G., L. F., L. T. și L. M. C. suprafața de 3275 mp teren, identică cu parcelele nou formate nr. 463/14, 462/3, 460/4, 458/3, 194/5, 461/1, toate din CF 21 Vatra Moldoviței corespunzătoare lotului nr. 1, colorat cu portocaliu din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert B. G..

A atribuit pârâților L. M., L. (căsătorită M.) Catrinuța, L. M. G. și L. I. suprafața de 3275 mp teren identică cu parcelele nr. 194/6, 460/1, 463/11 toate din CF 21 Vatra Moldoviței corespunzătoare lotului nr. 4, colorat cu albastru, din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert B. G..

Având în vedere faptul că terenul din litigiu a fost bun propriu al defunctului L. G., dobândit prin moștenire, iar cu privire la teren ieșirea din indiviziune s-a dispus conform cotelor, luând în considerare valoarea totală construcțiilor supuse partajului, potrivit raportului de expertiză în construcții, și ținând seama de valoarea loturilor atribuite, instanța a obligat părțile la plata de sulte, în vederea egalizării loturilor, după cum urmează:

A obligat pe pârâtul L. I. să plătească pârâților L. E., L. G., L. F., L. T. și L. M. C. suma de 5.231 lei, cu titlu de sultă.

A obligat pe același pârât să plătească pârâților L. M., L. (căsătorită M.) Catrinuța, L. M. G. și L. I. suma de 5.231 lei, cu titlu de sultă.

A luat act că reclamanta nu solicită sultă de la pârâtul L. I..

În ceea ce privește memoriul depus la dosar de către pârâtul L. I. pentru termenul din data de 05.07.2012, prin care a solicitat să se constate că a cumpărat de la reclamanta L. E. suprafața de 3275 mp. teren, instanța nu s-a pronunțat în dispozitiv asupra acestei pretenții având în vedere faptul că acesta a arătat, în mod expres, la termenul din data de 05.07.2013, că nu înțelege să investească instanța cu o cerere reconvențională având ca obiect „pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic”. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pârâtul L. I. nu a investit instanța cu o cerere având ca obiect partajarea masei succesorale rămase după L. G., autorul acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul L. I. prin care a arătat că dacă în ceea ce privește ieșirea din indiviziune asupra terenului și atribuirea loturilor conf. raportului de expertiză întocmit de exp. B. G., instanța a procedat corect, cu excepția lotului nr.1 atribuit moștenitorilor defunctului L. V., în schimb, valoarea masei de partajat la construcții este de_ lei și nu_ lei (restul de 1/2 fiind partea de bun comun al reclamantei L. E., în prezent decedată, la data de 03.08.2013), iar cota de participare este de 7850 lei pentru fiecare moștenitor.

El nu trebuie să plătească cu titlu de sultă nici o sumă de bani deoarece

conf. tranzacției încheiate la data de 11.05.2012 (pag.45 dosar recurs) și tranzacției încheiata la data de 28.02.2013 (pag.161 din prezentul dosar) reclamanta L. E. i-a cedat din lotul său, conform variantei I de partaj - raport de expertiză tehnică (raportul inițial și nu din completarea raportului de expertiză) întocmit de expert Quandid L., fără a pretinde sultă, camera cu destinația sufragerie, 1/2 părți din șura de lemne din spatele bucătăriei de vară,

compartimentul standoală și adăpostul pentru animale (coteț), din anexele gospodărești și a fost de acord să folosească împreună holul de la .>

Prin sentința pronunțată, instanța de fond nu i-a atribuit compartimentul standoală si adăpostul de animale (coteț) din anexele gospodărești.

Pentru egalizarea loturilor, cea care trebuia să plătească sultă în valoare

de 7850 lei, moștenitorilor defunctului L. G. și L. V. era reclamanta si nu pârâtul.

Prin acțiunea formulată s-a solicitat si intabularea loturilor formate din imobile (pag.3 dosar vol. I) însă instanța a omis să dispună intabularea loturilor formate atât pentru teren, cât și pentru construcții.

În mod nelegal i-a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională (dovedită prin înscrisuri și prin martori), deoarece prin declarația autentificată sub nr. 2720 din 30 august 2004 la BNP H. I. S., defunctul L. V. i-a cedat suprafața de 40 de ari de teren ce se află situată în jurul casei părintești com. Vatra Moldoviței ..

Se menționează în această declarație că „cedez fratelui meu acest teren, deoarece reprezintă contravaloarea unei sume de bani pe care subsemnatul am împrumutat-o de la fratele meu L. I., că nu am și nici nu voi avea nici o pretenție de nici o natură de la fratele meu L. I. și declar că renunț în totalitate la dreptul de a ataca în instanță dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren".

Având în vedere că pârâtul a cumpărat de la fratele său L. V., decedat în anul 2006, terenul în suprafață de cea. 40 de ari situat în jurul casei părintești conform declarației sus-arătate, cota parte din terenul supus partajului ce i ș-ar fi cuvenit acestuia, urmează să-i fie atribuită lui în lot.

Din acest motiv, defunctul L. V. n-a acceptat (nici expres, nici în mod tacit) moștenirea după tatăl lor L. I., dec. la data de 20.12. 2002 .

Acest lucru s-a putut vedea din încheierea de suspendare pentru deschiderea procedurii succesorale (depus la fila 6 dosar, vol. I) conf. căreia deschiderea procedurii succesorale s-a solicitat la data de 24.10.2008. Posesia asupra imobilelor supuse partajului a fost exercitată numai de către pârâtul L. I. și reclamanta L. E., cu care a gospodărit împreună.

Pentru cele arătate, a solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei spre judecare conform probelor administrate, casarea în parte a sentinței civile atacate în sensul că în lotul său să-i fie atribuite și compartimentul standoală și adăpostul pentru animale (coteț) din anexele gospodărești, admiterea cererii reconvențională formulată, iar suprafața de 3275 mp, identică cu parc. nou formate nr.463/14, 462/3, 460/4, 458/3, 194/5, 461/1 toate din CF. nr. 21 Vatra Moldoviței, corespunzătoare lotului nr.1, să-i fie atribuite lui în lot și să se dispună intabularea loturilor formate atât pentru teren, cât și pentru construcții, în CF.

În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9 și art. 304¹ Cod procedură civilă.

Pârâtul L. I. și moștenitorii reclamantei L. E., L. E., L. G., L. F., L. T., L. M. C., M. Catrinuța, (fostă L.), L. M. G., au formulat întâmpinare prin care au arătat că instanța de fond a stabilit în mod corect masa de partajat rămasă în urma defunctului L. I., atât în ceea ce privește suprafețele de teren, cât și în ceea ce privește construcțiile.

Prin expertiza construcții întocmită în cauză a fost stabilită valoarea de circulație a construcțiilor, care nu a fost contestată de către pârâtul reclamant L. I. în primul ciclu procesual.

Totodată, în mod corect, instanța de fond a inclus în masa de partajat cota de 1/2 din aceste construcții, având în vedere faptul că doar aceasta aparține defunctului L. I., cealaltă cotă de bun comun aparținând soției L. E..

D. urmare, susținerea pârâtului L. I., în sensul că instanța de fond ar fi introdus în masa de partajat după defunctul L. I. a construcțiilor în integralitatea lor nu a reieșit din considerentele sentinței civile atacate.

Dimpotrivă, din considerentele sentinței a reieșit că instanța de fond a introdus în masa de partajat rămasă în urma defunctului L. I. doar cota de 1/2 din aceste construcții.

Raportat la lotul ce a fost atribuit pârâtului L. I., în ceea ce privește construcțiile și terenul și la cota de participație la succesiune de 1/3, instanța de fond a calculat corespunzător sultele ce se cuvin comoștenitorilor și care urmează a fi achitate de către L. I..

Instanța de fond l-a obligat pe L. I. doar la plata sultelor către moștenitorii defuncților L. V. și L. G., fără a-l obliga la plata vreunei sulte față de L. E., care a renunțat la plata vreunei sulte din partea acestuia.

În această situație, în sensul că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că reclamanta L. E. a renunțat la sulta ce i se cuvenea, nu a fost reală, acest aspect fiind reținut în sentința recurată.

Este nefondat motivul de recurs formulat de către pârâtul L. I. în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a admis cererea sa reconvențională privind validarea unei pretinse tranzacții de vânzare – cumpărare ce ar fi avut loc între el și def. L. V..

Instanța de fond a reținut, în mod legal, faptul că înscrisul invocat cu titlu de act de vânzare - cumpărare nu a întrunit condițiile pentru a fi astfel calificat.

Astfel, înscrisul intitulat „declarație" este un act unilateral, în timp ce un act de vânzare - cumpărare este un act bilateral.

Pe de altă parte, nici unul dintre moștenitori nu a pretins că averea defunctului L. I. ar fi fost împărțită printr-un partaj voluntar și oricum înscrisul invocat de către L. I. nu ar fi putut să vină în sprijinul ideii de partaj voluntar pentru că a emanat de la un singur moștenitor, iar pentru existența unui partaj voluntar este necesar ca toți erezii să se fi înțeles, conform art. 728 cod civil vechi, ceea ce în cauză nu a reieșit.

Înscrisul de care s-a prevalat pârâtul L. I. a probat doar faptul că L. V. a împrumutat o sumă de bani de la L. I., care însă nu a fost menționată și pe care cel din urmă ar fi putut să o recupereze de la primul în termen de 3 ani de zilei acțiunea în pretenții fiind prescrisă din anul 2007.

În înscrisul intitulat „declarație", defunctul L. V. s-a referit la dreptul său de moștenire „după părinți ", în condițiile în care numai tatăl său L. I. era decedat din anul 2002, în timp ce mama sa L. E. a decedat în anul 2013.

D. urmare, în „declarația " L. V. s-a referit la drepturile pe care urma să le dobândească printr-o succesiune viitoare și pe care urma să le cedeze pârâtului L. I., fiind nulă de drept în condițiile în care pactele asupra unei succesiuni viitoare sunt interzise.

A fost fără nici un temei susținerea pârâtului precum că defunctul L. V.

nu ar fi acceptat succesiunea defunctului L. I..

În primul rând se va observa că pârâtul nu a invocat niciodată acest aspect.

Pe de altă parte, a fost evident că L. V. și-a valorificat dreptul său de a accepta succesiunea defunctului L. I., prin aceea că a preluat posesia suprafeței de 40 ari teren pe care a specificat în înscrisul intitulat „declarație” că îl cedează lui L. I. pentru un împrumut pe care l-ar fi făcut de la acesta.

Au considerat că instanța de fond a stabilit în mod corect cheltuielile de judecată.

Motivul de recurs constând în faptul că prin acțiune s-a solicitat și intabularea, iar instanța de fond nu s-a pronunțat sub acest aspect nu a reprezentat o situație care ar putea fi invocată de către pârât, întrucât îi lipsește calitatea procesuală activă.

Astfel, asupra capătului de cerere prin care reclamanta L. E. a solicitat intabularea, aceasta a avut drept de dispoziție deplin.

În condițiile în care L. E. a renunțat la acest capăt de cerere, iar instanța a luat act prin încheiere de acest aspect, L. I. nu are calitatea de a contesta decizia reclamantei L. E..

Pentru motivele expuse, au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.

Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate Tribunalul a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 795 din data de 12 iulie 2013, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a admis acțiunea civilă având a obiect partaj succesoral, a constatat că masa succesorală rămasă după L. I., decedat la data de 20.12.2002 se compune din următoarele bunuri imobile:

- suprafața de_ mp teren identică cu parcelele nou formate nr. 463, 460, 66, 458, 462, 461 toate din CF_ Vatra Moldoviței, provenita din conversia CF 21 a . si .. 194/2 din CF_ Vatra Moldoviței, provenita din CF 1231 Valea Boului;

Prin urmare, instanța a stabilit în mod corect masa de partaj, în care construcțiile nu au fost incluse în integralitate ci doar în cotă de 1/2 .Chiar dacă instanța a constatat că valoarea totală a construcțiilor este de 62.781 lei, în masa de partaj a fost reținută doar valoarea de_ lei, corespunzătoare cotei de ½ din construcții, astfel încât valoarea corespunzătoare cotei fiecărui moștenitor (soție supraviețuitoare și fii) este de 7850 lei. Valoarea totală a cotei soției supraviețuitoare este de_ lei.

Nici criticile privind lotizarea nu sunt întemeiate.

Instanța a atribuit pârâtului L. I. încăperile sufragerie, bucătărie, ½ din holul de la intrare, în valoare de 16.854 lei, ½ din șura de lemne în valoare de 478 lei, conform raportului de expertiză în construcții, întocmit de expert Quandil L..

A atribuit reclamantei L. E. încăperile dormitor, hol, casa scării, ½ din holul de la intrare si camerele din pod, în valoare de 24.907 lei si anexele: bucătărie de vara în valoare de 6997 lei, grajd în valoare de 10.006 lei, suri lângă bucătăria de vara în valoare de 1562 lei, fanar în valoare de 1.499 lei si ½ din sura de lemne din spatele bucătăriei de vara în valoare de 478 lei (total construcții 45.449 lei).

La atribuirea bunurilor în lot prima instanță a avut în vedere înscrisul intitulat „tranzacție”, depus în recurs în primul ciclu procesual (fila 45, dosar recurs), în care reclamanta a menționat că este de acord să-i cedeze lui L. I. camera cu destinația „sufragerie”și, totodată, aceștia au stabilit să folosească împreună holul de la intrare în casă, fără plata sultei, iar reclamanta a mai menționat că este de acord ca pârâtul L. I. să aibă acces prin curte, la . și la șura de lemne din spatele bucătăriei de vară.

Recurentul a invocat tranzacția încheiată la data de 28.02.2013 (pag.161 din prezentul dosar) prin care reclamanta L. E. i-a cedat din lotul său, conform variantei I de partaj - raport de expertiză tehnică (raportul inițial și nu din completarea raportului de expertiză) întocmit de expert Quandid L., fără a pretinde sultă, camera cu destinația sufragerie, 1/2 părți din șura de lemne din spatele bucătăriei de vară,

compartimentul standoală și adăpostul pentru animale (coteț), din anexele gospodărești și a fost de acord să folosească împreună holul de la . prin sentința pronunțată, instanța de fond nu i-a atribuit compartimentul standoală si adăpostul de animale (coteț) din anexele gospodărești.

Înțelegerea invocată de recurent face trimitere la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert Quandid L., însă în această lucrare standoala și cotețul nu au fost identificate și evaluate distinct de grajd și respectiv șuri de lângă bucătăria de vară, fiind considerate ca și compartimente ale acestor imobile.

Or, cu privire la grajd și șuri de lângă bucătăria de vară părțile au fost de acord să fie incluse în lotul reclamantei.

În aceste condiții, corect prima instanță a dat eficiență opțiunii exprimată de părți la data de 11.05.2012 (fila 45 dosar recurs primul ciclu procesual), care are corespondență în raportul de expertiză întocmit de expert Quandid L., probă administrată în cauză cu privire la care recurentul nu a formulat obiecțiuni, lotizarea în această modalitate fiind de natură a evita alte litigii între părți.

Criticile recurentului au fost considerate întemeiate în parte sub aspectul cuantumului sultei datorate în cauză.

Astfel, deși valoarea cotei recurentului este de 7850 lei, iar în lotul acestuia au fost atribuite construcții în valoare de_ lei a fost obligat la plata unei sulte în cuantum de 5231 lei către moștenitorii autorului L. V. și în cuantum de 5231 lei către moștenitorii lui L. G., cu 980 lei mai mult decât suma datorată.

Sub acest aspect hotărârea primei instanțe s-a impus a fi modificată.

Prima instanță a luat act că reclamanta nu a solicitat sultă de la pârâtul recurent. Faptul că reclamanta a înțeles să nu solicite sultă de la recurent nu înseamnă că a fost de acord să plătească sulta datorată de pârât către ceilalți moștenitori. Contrar susținerii recurentului, nici înscrisul din 11.05.2012 (fila 45 dosar recurs primul ciclu procesual) și nici înscrisul din 28.02.2013 (pag.161 din prezentul dosar) nu atestă o astfel de înțelegere.

Recurentul a arătat că deși prin acțiunea formulată s-a solicitat și intabularea, instanța a omis să dispună intabularea loturilor formate atât pentru teren cât și pentru construcții.

Se observă că în primul ciclu procesual s-a luat act că reclamanta L. E. a renunțat la capătul de cerere privind intabularea dreptului de proprietate, sub acest aspect hotărârea nefiind criticată în recurs.

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părților, astfel încât instanța hotărăște numai asupra obiectului cererii deduse judecății, conform art.129 alin.6 Cod de procedură civilă.

Față de actul de dispoziție manifestat de reclamantă în primul ciclu procesual corect instanța de fond ,în rejudecare după casare, a apreciat că nu este investită cu cererea privind intabularea dreptului de proprietate, astfel încât sunt nefondate criticile recurentului în sensul că instanța a omis să soluționeze cererea privind intabularea.

Recurentul a criticat soluția de respingere a cererii reconvenționale, precizată la data de 11.10.2012.

La data de 11.10.2012, pârâtul L. I. a depus la dosar o cerere reconvențională (filele 43-44), prin care a solicitat instanței să-i atribuie terenul ce i-ar fi revenit lui L. V., fundamentul pretenției sale fiind reprezentat de Declarația autentificata sub nr. 2720/30 august 2004 (fila 45), în cuprinsul căreia L. V. a menționat: ”cedez fratelui meu L. I. a lui I. suprafața de 40 de ari teren ce se află situat în jurul casei părintești din comuna Vatra Moldoviței, ., învecinat cu S. Tinel, L. I. si Islazul comunal, dobândită prin moștenire de la părinți. Cedez fratelui meu această suprafață de teren deoarece reprezintă contravaloarea unei sume de bani pe care subsemnatul declarant am împrumutat-o de la fratele meu L. I....”.

Practic, prin cererea formulată pârâtul recurent a solicitat a se da eficiență juridică înțelegerii care a intervenit între el și fratele său L. V., atestată de înscrisul autentificat sub nr. 2720/30.08.2004 la BNP H. I. S., în sensul recunoașterii/constatării dreptului său de proprietate.

Conform art.129 alin.5 Vechiul Cod de procedură civilă, instanța trebuie să manifeste rol activ, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală, privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Astfel, instanța trebuia să ceară lămuriri pârâtului recurent cu privire la calificarea convenției invocate, temeiul de drept al acțiunii, cu atât mai mult cu cât acesta s-a prezentat în fața sa.

Prin Decizia nr. 2688/1.12.2013 Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de L. I. împotriva sentinței civile 795/12 iulie 2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a modificat în parte sentința civilă menționată mai sus în ceea ce privește soluționarea acțiunii principale în sensul că s-a dispus obligarea pârâtului L. I. să plătească numiților L. M., L. Catrinuța, L. marinela G. și L. I. suma de 4251 lei cu titlu de sultă în loc de 5231 lei și pe autoarea L. E. la 980 lei sultă către aceeași pârâți.

S-a casat în parte sentința civilă 795/12 iulie 2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale și a trimis cauza spre soluționare aceleiași instanțe menținând celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei decizii, intimații fiind obligați să plătească lui L. I. 300 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că instanța trebuia să analizeze și să califice actul invocat de pârât în raport de voința părților, că la data încheierii convenției, 30 august 2004 autorul L. I. era decedat, astfel în cazul în care bunul ar fi fost bun comun al soților L. I. și E., L. V., în calitate de fiu al lui L. I. avea un drept de coproprietate asupra acestui bun, astfel că susținerea intimaților că acesta a dispus asupra unei succesiuni nedeschise nu poate fi primită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 26 februarie 2014 sub nr._, iar la data de 10 aprilie 2014, pârâții L. E., L. Gabrielea, L. F., L. T., Lupașa M. Cruistian, M. Catrinuța (fostă L.), L. M. G., L. M. și L. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reconvenționale formulate de L. I. cu motivarea că înscrisul autentificat sub nr. 2720/30 august 2004 este un act unilateral încheiat și semnat de L. V. și nu poate fi calificat ca fiind un antecontract de vânzare cumpărare sau o promisiune de vânzare cumpărare întrucât este un act unilateral. Că acesta nu poate fi calificat nici ca reprezentând o dare în plată întrucât actul trebuia să fie bilateral iar L. I. trebuia să primească de bunăvoie imobilul la care face referire L. V., împrejurare de fapt care nu este menționată în cuprinsul actului și nu există semnătura lui L. I..

Au mai arătat pârâții că actul nu poate fi interpretat nici ca donație întrucât, potrivit art. 813n din Vechiul Cod civil, trebuia să fie încheiat în formă de contract și în consecință actul invocat de pârât, încheiat la data de 30 august 2004 la BNP H. I. S. nu este de natură să producă consecințe juridice așa cum solicită pârâtul în cererea reconvențională.

Referitor la întreaga suprafață de tren ce a făcut obiectul partajului succesoral privind averea defunctului L. I., inclusiv cei 40 de ari pretinși de L. I. în cererea reconvențională, s-a menționat că reprezintă suprafețe de teren ce au fost posedate de L. E.. Că L. I. a fost tolerat să locuiască în casa ce a format obiectul partajului după defunctul L. I. ( casa fiind bun comun cu L. E.) dar acesta nu a gospodărit împreună cu mama sa cu care a avut în permanență o relație tensionată iar L. E. a locuit împreună cu L. I. și familia acestuia care o ajuta la trebuirile gospodărești.

S-a menționat că L. E. era înscrisă în registrul agricol și plătea impozite pentru terenul în litigiu, astfel că L. I. nu a exercitat posesia asupra terenului și orice pretenție asupra acestuia este prescrisă din anul 2007, chiar și în condițiile în care înscrisul din 30 august 2004 ar fi avut aptitudinea de a produce consecințe juridice. Pârâții au arătat că nici unul dintre moștenitori nu a pretins că averea defunctului L. I. ar fi fost împărțită voluntar iar înscrisul de care se prevalează L. I. nu putea să vină în sprijinul ideii de partaj voluntar întrucât emană de la un singur moștenitor iar pentru existența partajului voluntar este necesar ca toți erezii să se fi înțeles potrivit dispozițiilor art. 728 Cod civil.

Pârâții au arătat că înscrisul de care se prevalează L. I. probează faptul că L. V. a împrumutat o sumă de bani de la L. I. a cărui cuantum nu este menționat și pe care L. I. ar fi putut să o recupereze în termen de 3 ani astfel că acțiunea în pretenții este prescrisă din anul 2007.

Au mai învederat pârâții că nu există identitate între terenul revendicat de L. I. în cererea reconvențională și terenul menționat în înscrisuri din 30 august 2004, că separat de terenurile ce au făcut obiectul partajului judiciar, L. V. și ceilalți moștenitori au avut terenuri primite cu titlul de zestre iar L. V. a primit cu titlu de zestre suprafața de 40 de ari de teren pe care a posedat-o până în anul 2004 când i-a cedat-o fratelui său L. I., care la rândul său, a înstrăinat-o unei terțe persoane.

În cauză, s-a luat un interogatoriu lui L. I. care a arătat că terenul din convenția încheiată la data de 30 august 2004, aparținea tatălui său, că fiecare dintre moștenitori după tatăl său L. I. a primit câte o suprafață de câte 1 ha teren, din care L. V. a primit 40 de ari lângă casă care ulterior i-au fost vânduți lui conform înțelegerii de la notar. A precizat că terenul este identic cu cel din expertiza topometrică, că l-a folosit el după care l-a vândut unei terțe persoane.

Au fost audiați martorii R. P. și V. G. care au arătat că L. V. a primit suprafața de circa 40 de ari de teren la locul numit „acasă” sau „în țarnă”, că a folosit terenul din anul 1975 până în anul 2003 când l-a vândut lui L. I. care l-a rândul său a vândut terenul în anul 2007-2008 numitului Reapschi I..

La dosar a fost depus și actul intitulat „chitanță de preț” autentificat sub nr. 2635/15 august 2006 prin care L. I. a vândut soților Reapaschi I. și M., suprafața de 21 de ari teren dobândită prin moștenire de la părinți.

S-a efectuat o cercetare la fața locului cu prilejul căruia au fost luate declarații numiților L. I. și L. E..

Cu prilejul declarației date la fața locului, L. I. a precizat că părinții săi au avut o suprafață de circa 5-6 ha teren fânaț iar din această suprafață și-au înzestrat copii astfel că el a primit suprafața de 1 ha amplasată lângă gospodărie, iar fratele său V. a primit 1 ha situat în continuarea livezii de lângă casă. Că terenul pe care L. V. i l-a cedat face parte din suprafața de circa 13.000 mp ce face obiectul masei succesorale, teren care nu a fost identificat în baza unui plan de situație și care provine din suprafața de 1 ha pe care L. V. a primit-o de la părinții săi și care este situată în altă livadă, înafara suprafeței de 13.000 mp. A menționat că i-a vândut lui Reapschi suprafața de 20 de ari de teren, parte din suprafața cu care l-a înzestrat părinții săi iar fratele său L. V. a vândut soților Reapschi suprafața de circa 1.000 mp de teren pe care se află o casă, ce a fost construită tot de fratele său L. V.. A precizat că . 1.000 mp vândută de L. V. familiei Reapschi este în continuarea terenului care a fost vândut de el familiei Reapschi, iar în prezent aceste două parcele formează un singur lot care este îngrădit. Că locul unde se află construcțiile a folosit terenul doar el și părinții săi, iar suprafața de 40 de ari se află în acest loc.

În declarația sa, L. E. a menționat că defunctul său soț L. V. a primit zestre de la părinții săi, suprafața de 62 de ari de teren la fel ca și ceilalți frați fără a putea localiza exact locul unde se află acestea. Că terenul pe care se află casa familiei Reapschi a fost a lui L. V. care le-a vândut-o acestora împreună cu o casă și anexe gospodărești, precizând că nu cunoaște exact suprafața, că în ultimii ani de viață, L. V. a mai primit de la părinții săi o suprafață de teren, cuprinsă între curtea gospodăriei familiei Reapschi până la limita de hotar. A precizat pârâta că L. V. i-a cedat lui L. I., respectivul teren care nu a fost măsurat niciodată, dar despre care se spune că ar fi de 40 de ari pentru că L. I. i-a dat lui L. V. suma de 40.000 lei vechi iar după un timp încă 2-3 milioane de lei.

A precizat că sumele menționate mai sus nu au constituit o datorie a lui L. V. față de L. I. ci reprezenta valoarea terenului care era mai mare decât sumele primite de L. V. și care trebuia să fie plătite de L. I., însă între timp L. V. a decedat iar sumele restante nu au mai fost restituite de L. I., fără a se arăta ce sumă mai trebuia să fie restituită.

A precizat că în timpul vieții, L. V. nu a mai avut nici o pretenție la terenul respectiv.

Prin sentința civilă 1048/23.10.2014, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în al treilea ciclu procesual a admis cererea reconvențională formulată de L. I., împotriva pârâților așa cum a fost precizată și a atribuit lui L. I., suprafața de 3275 mp teren, identică cu parc. nr. 463/14 fânaț de 1690 mp, parc. nr. 462/3 grădină de 585 mp, parc. nr. 458/3 fânaț de 447 mp, parc. nr. 194/5 pășune de 301 mp, parc. nr. 461/1 fânaț de 50 mp și parc. nr. 460/4 arabil de 202 mp, reprezentând lotul nr. 1 din anexa nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de B. G. (fila 159 dosar nr._ ) dobândită prin cumpărare de la L. V., conform actului intitulat „declarație” din 30 august 2004, autentificat sub nr. 2720 din 30 august 2004 de BNP H. I. S., luându-se act că nu s-a solicitat compensarea loturilor prin sultă.

Prin decizia civilă 63 din 27.01.2015 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul formulat de pârâți împotriva sentinței civile 1048/23.10.2014, care a fost casată și trimisă instanței pentru rejudecare reținându-se că instanța de fond în sentința anterioară nu a respectat îndrumările date de instanța de casare, nici cu privire la problema de drept dezlegată, nici cu privire la necesitatea administrării unor probe, cu referire la o expertiză cadastrală.

S-a reținut în decizia de casare că în judecarea recursului anterior instanța a motivat că înțelegerea prezentată de pârâtul L. I. și care însoțea cererea sa reconvențională, datând din 30 august 2004, prezintă caracteristicile unui act de dare în plată sau novație în baza căruia pârâtul a solicitat a se constata dreptul de proprietate transmis în favoarea sa, însă, în rejudecare instanța de fond nu a procedat la calificarea actului juridic și nici nu a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru validarea acestuia cu referire la dispozițiile art.1028-1137 cod civil și respectiv 1100-1683 cod civil.

S-a mai reținut în decizia de casare că instanța de fond a analizat ipoteza încheierii unei convenții de vânzare-cumpărare, contrar indicațiilor instanței de recurs care în considerente a arătat că înscrisul de care se prevalează pârâtul L. I. probează că L. V. a împrumutat o sumă de bani de la L. I., pe care nu a restituit-o, obligându-se să exercite o altă prestație decât cea la care s-a obligat inițial, context în care s-a stabilit că actul nu poate fi calificat ca un antecontract sau un contract de vânzare cumpărare.

Prin aceeași decizie s-a reținut că tribunalul a dispus a se analiza și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de intimați și că instanța de trimitere nu s-a pronunțat în nici un fel nici asupra acestei excepții, nesocotind prevederile art. 315 Cod procedură civilă.

S-a mai reținut că, în considerarea aceleiași prevederi, prima instanță a fost îndrumată să administreze probe pentru a stabili dacă între terenul ce a făcut obiectul acestei convenții și cel inclus în lotul moștenitorului defunctului L. V. există identitate, natura juridică a acestui bun și persoana care a exercitat posesia asupra acestui teren.

A reținut instanța de control judiciar că era necesară administrarea unei expertize de specialitate prin care să se identifice terenul obiect al declarației din 30.08.2004 pentru a se concluziona sub aspect cadastral dacă între terenul de 40 ari din convenție și cel inclus în lotul moștenitorilor defunctului L. V. există identitate sub aspect cadastral, așa încât neprocedând în acest fel, instanța de trimitere nu a respectat îndrumările date de instanța de casare, rezultatul acestei nerespectări a îndrumărilor instanței de control judiciar reprezentându-l nulitatea hotărârii dată în rejudecare adică a sentinței 1048/23.10.2014.

Față de cele sus arătate s-a dispus rejudecarea cauzei cu indicația ca instanța de trimitere să țină seama de cele dispuse prin decizia 2688/11.12.2013 as Tribunalului Suceava și mai sus arătate.

Prin decizia 2688/11.12.2013 a Tribunalului Suceava s-a casat în parte sentința civilă 795/12.07.2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc numai în ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale, nu și acțiunea principală, solicitându-se instanței de trimitere să se pronunțe numai cu privire la cererea reconvențională mai sus arătată și să aibă în vedere că aspectele privind partajul și lotizarea au fost deja soluționate și sunt menținute prin decizia de casare.

Prin urmare, instanța de fond reinvestită cu soluționarea cauzei are a se pronunța numai cu privire la cererea reconvențională formulată de L. I., la calificarea declarației autentificate sub nr.2720/30.08.2004, care constituie o problemă litigioasă, la verificarea identității terenului din această declarație cu cel atribuit la partaj, recomandându-se efectuarea unei expertize în acest sens, cu toate că, în cauză există expertize topometrice efectuate în ciclurile procesuale anterioare prin care s-au identificat toate terenurile obiect al litigiului.

Cauza a fost reînregistrată în al patrulea ciclu procesual la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la 5.03.2015 și urmare a incidentului procedural, la completul de față la 5.05.2015.

În raport de cele reținute prin decizia de casare și care au fost puse în discuția părților de către instanță, acestea au arătat că nu înțeleg să suporte contravaloarea unei noi expertize topometrice întrucât există expertiză efectuată în cauză și care poate fi folosită, context în care instanța luând act de dreptul de dispoziție al părților în ce privește propunerea probatoriului și a faptului că acestea refuză să-și asume obligația plății unei expertize topometrice noi și au solicitat instanței să facă aplicarea celor reținute în decizia de casare în raport de probatoriul deja administrat în cauză, constată următoarele:

În speță, deși obiectul cauzei îl constituie partajul judiciar după defunctul L. I., decedat la 20.12.2002, în prezenta etapă de soluționare a cauzei nu se pune problema efectuării partajului efectiv întrucât în ciclurile judiciare anterioare aspectele privind masa de partajat, moștenitorii, cotele, loturile, sultele, cheltuielile judiciare, au fost definitiv tranșate de către instanța de fond și instanțele de control judiciar, singura chestiune controversată și care a fost trasată spre soluționare din nou instanței de fond fiind aceea a cererii reconvenționale formulate de pârâtul L. I. și prin care acesta susține că potrivit declarației autentificate cu nr.2720/30.08.2004, defunctul L. V. i-ar fi transmis dreptul de proprietate cu privire la o suprafață de 40 ari teren, situată în jurul casei părintești și care ar fi reprezentat cota de moștenire a lui L. V. după părinții săi, această transmisiune reprezentând de fapt contravaloarea unui împrumut pe care L. I. i l-ar fi acordat lui L. V. și care nu a fost restituit, instanța de control judiciar solicitând instanței de fond să califice și să interpreteze această declarație, să stabilească care este terenul obiect al acestei declarații și într-un final să se pronunțe asupra pretenției lui L. I. de a se constata că este proprietarul acestui teren dobândit în modalitatea sus arătată și pe care instanța de control judiciar a calificat-o ca prezentând caracteristicile unei novații cu schimbare de obiect.

Totodată s-a mai trasat instanței de fond și sarcina de a se pronunța asupra unei eventuale prescripții a dreptului de a se pretinde cele sus menționate prin cererea reconvențională.

Conformându-se celor mai sus menționate și reținute în decizia de casare 63/27.01.2015, care face trimitere la decizia 2688/11.12.2013, instanța urmează a se pronunța asupra celor mai sus menționate.

Declarația autentică nr. 2720/30.08.2004 este depusă în primul ciclu procesual la fila 31, este autentificată de notarul public și prin conținutul său atestă sub semnătura lui L. V. faptul că acesta declară pe proprie răspundere că cedează fratelui său L. I. suprafața de 40 ari teren, care se află în jurul casei părintești din ., se învecinează cu S. Tinel, L. I. și Islazul comunal și este dobândită prin moștenire de la părinți. Se mai menționează în aceeași declarație că L. V. cedează acest teren fratelui său deoarece reprezintă contravaloarea unei sume de bani (neindicată în cuprinsul declarației) pe care declară L. V. că a împrumutat-o de la fratele său L. I. și pe care nu i-a restituit-o, și că nu va avea nici o pretenție de la L. I. cu privire la această suprafață de teren.

Novația, așa cum este definită ca noțiune în dicționarul de drept civil este un mijloc de stingere a unei obligații, constând în înlocuirea ei, prin voința părților, cu o altă obligație diferită și realizarea ei presupune respectarea unor condiții de validitate și anume: obligația care se va stinge, să existe în mod valabil, putând fi novată însă și o obligație imperfectă; să se nască o nouă obligație valabilă; să existe un element nou care deosebește obligația nouă de cea veche și care poate fi: schimbarea creditorului, schimbarea debitorului sau schimbarea obiectului, a cauzei sau modificarea unor clauze sau condiții; să se exprime o intenție comună a părților de a nova (animus novandi), practic novația fiind un veritabil contract care necesită realizarea acordului de voință al părților, atât a stingerii obligației vechi cât și asupra nașterii obligației noi, această nouă obligație având caracter contractual derivat din voința părților.

Novația prin schimbare de obiect se deosebește de darea în plată prin caracterul prealabil al consimțământului creditorului, în timp ce la darea în plată există o singură obligație care se stinge prin săvârșirea unei singure prestații, alta decât aceea care constituie obiectul obligației inițiale.

În speță, în contul unei datorii rezultată dintr-un împrumut între cei doi frați, (împrumut acordat de L. I. lui L. V. și nerestituit), aceștia au convenit să se transmită prin noțiunea de „cedez” dreptul de proprietate cu privire la o suprafață de teren de circa 40 de prăjini apreciată de L. V. ca fiind materializarea dreptului său de moștenire din terenul de lângă casa părintească, cu precizarea vecinătăților, dar fără precizarea persoanei pe care o moștenește, lui L. I. și astfel să se stingă datoria rezultată din împrumutul intervenit între cei doi frați, apreciind instanța de control judiciar că declarația prin care se atestă înțelegerea dintre părți întrunește elementele constitutive ale novației, ca act de dare în plată.

Sub aspectul condițiilor de validitate ale acestei novații: acceptarea creditorului obligației – L. I., rezultă din chiar pretenția acestuia de a califica actul sub acest aspect; acceptarea debitorului – L. V., rezultă din asumarea și semnarea declarației autentificată de notarul public de către acesta.

Condiția rezolutorie, respectiv atribuirea în natură în lot moștenitorilor debitorilor obligației, este îndeplinită prin lotizarea menținută conform sentinței civile 795/12.07.2013 și a celor două decizii de casare, 2688/2013 și 63/2015.

În ce privește chestiune prescripției dreptului material la acțiune, instanța a apreciat că această excepție nu este fondată, în contextul în care acțiunea de partaj este imprescriptibilă; validarea novației era condiționată de atribuirea în lotul debitorului obligației – respectiv a moștenitorilor defunctului L. V. – a terenului obiect al convenției de dare în plată, ceea ce nu se putea realiza decât în cadrul partajului succesoral.

Constatând îndeplinite toate cerințele mai sus menționate și conformându-se celor reținute în decizia de casare, instanța a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul L. I. și în consecință a constatat că obiect al prezentei sentințe, conform deciziei civile 63/27.01.2015 raportat la decizia civilă nr. 2688/11.12.2013, îl constituie cererea reconvențională formulată și precizată de pârâtul L. I. cu referire la declarația autentificată nr. 2720/30.08.2004, celelalte aspecte ale cauzei fiind soluționate definitiv și irevocabil prin s.c.795/12.07.2013 a jud. Câmpulung Moldovenesc și decizia civilă nr. 2688/11.12.2013 a Tribunalului Suceava și în consecință:

Urmare a admiterii cererii reconvenționale formulată de pârâtul, reclamant în cauza de față, L. I., în contradictoriu cu pârâții L. F., L. E., L. G., L. T., L. M. C., M. Catrinuța (fostă L.), L. M. G., L. M. și L. I., – în limitele sus stabilite – și a calificat declarația aut. nr. 2720/30.08.2004 ca fiind o novație prin schimbare de obiect – dare în plată, în temeiul căreia:

S-a constatat că terenul de 3275 m.p. id. cu p.463/14 fn. de 1690 m.p.; p.463/3 gr. de 585 m.p.; p.458/3 fn. de 447 m.p.; p.194/5 ps. de 301 m.p.; p. 461/1 fn de 50 m.p.; p.460/4 ar. de 202 m.p., toate din CF. 21 Vatra Moldoviței (lot 1-anexa 2-exp. B. G.-f.159-dosar_ ) dobândit de moștenitorii def. L. V. (L. E., L. G., L. F., L. T., L. M. C.), atribuit în cauză la partaj după def. L. I. decedat în 20.12.2002, îi revine în proprietate pârâtului L. I. în baza decl. aut. 2720/30.08.2004.

Este de precizat că în contextul în care părțile au refuzat efectuarea unei noi expertize, dar nu s-a contestat nici faptul că terenul a fost obiect al cauzei de față, nici că este situat lângă casa părintească obiect al partajului, nici vecinătățile, potrivit cerinței și dorinței părților se are în vedere identificarea din expertiza anterioară întocmită de B. G. și aflată la dosar.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții L. E., L. G., L. F., L. T., L. M. C., M. Catrinuța (fostă L.), L. M. G., L. M. și L. I., împotriva sentinței civile nr. 883 din data de 23 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind reclamanții L. I. și L. E. (decedată), aducându-i critici pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului au arătat că, în fapt, instanța de fond a calificat în mod netemeinic și nelegal actul juridic intitulat declarație, autentificat sub nr. 2720 din 30 august 2004, încheiat și semnat de L. V., ca fiind o novație prin schimbare de obiect, întrucât atât în reglementarea vechiului Cod civil, cât și a Noului Cod civil, novația este un contract, supunându-se regulilor generale privind contractele, iar caracterele sale juridice depind de ale contractului pe care îl transformă. Ori, în cazul de față au de a face cu un act unilateral, prin care se recunoaște o datorie a lui L. V. către L. I., datorie ce nu făcea nici ea obiectul unui contract, astfel că nu putea opera novația prin schimbare de obiect.

Totodată, în cazul novației, ar fi trebuit ca L. I. să primească de bună voie imobilul la care face referire L. V., aspect care nu este menționat nicăieri în cuprinsul actului juridic intitulat Declarație, autentificat sub nr. 2720 din 30 august 2004, este un act unilateral, fiind încheiat și semnat de L. V..

Că, în nici un caz declarația autentică efectuată de L. V. nu poate fi calificată ca fiind un antecontract de vânzare-cumpărare sau o promisiune de vânzare - cumpărare.

Înscrisul intitulat declarație este un act unilateral, în timp ce un antecontract de vânzare-cumpărare sau o promisiune de vânzare - cumpărare este un act bilateral.

Înscrisul anterior menționat nu poate fi calificat nici ca reprezentând o dare în plată pentru că și în acest caz actul trebuia să aibă caracterul de a fi bilateral, deoarece creditorul - în speță L. I., trebuia să primească de bună voie imobilul la care face referire L. V., ori acest lucru nu este menționat în cuprinsul actului și nici nu există semnătura lui L. I..

Declarația autentificată dată de către L. V. nu poate fi interpretată nici ca reprezentând o donație, care în conformitate cu dispozițiile art. 813 Cod civil vechi trebuia să fie încheiată sub forma contractului.

În consecință, înscrisul intitulat declarație, încheiat de către L. V. la 30.08.2004, la Biroul Notarului Public H. I. S., nu este de natură să producă consecințe juridice, în sensul validării acestui act sub aspectul dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 40 ari teren astfel cum a invocat L. I. în cererea reconvențională.

În ceea ce privește posesia asupra terenului, au arătat că întreaga suprafață de teren ce a făcut obiectul partajului succesoral privind averea defunctului L. I., inclusiv cei 40 ari pretinși de către L. I. prin cererea reconvențională, reprezintă suprafețe de teren ce au fost posedate de către L. E.; că, L. I. a fost tolerat să locuiască în casa ce a format obiectul partajului după defunctul L. I. (casa fiind bun comun cu L. E. ), dar acesta nu a gospodărit împreună cu mama sa, cu care a avut permanent o relație tensionată de certuri și scandal, exercitând asupra sa acte de violență pentru care a fost reclamat la Poliție.

De altfel, L. E. a gospodărit împreună cu L. I. și familia acestuia, care o ajuta la toate treburile gospodărești.

L. E. era înscrisă la registrul agricol și plătea impozite pentru terenul în litigiu. în consecință, L. I. nu a exercitat posesia asupra terenului, astfel încât orice pretenție asupra acestuia este prescrisă din anul 2007, chiar și în condițiile în care înscrisul din 30 august 2004 ar fi avut aptitudinea de a produce consecințe juridice.

Un alt aspect care trebuia clarificat era cel privind faptul că nu există identitate între terenul indicat de către L. I. în cererea reconvențională și terenul indicat în înscrisul din 30 august 2004, astfel cum a reieșit și din probatoriul administrat în cauză.

Separat de terenurile ce au făcut obiectul partajului judiciar, L. V. și ceilalți moștenitori ai lui L. I. au avut terenuri primite cu titlu de zestre.

L. V. a primit cu titlu de zestre suprafața de teren de 40 ari (alăturată terenului ce a format obiectul partajului ), pe care a posedat-o până în 2004, când i-a cedat-o fratelui său L. I., care a înstrăinat terenul unei terțe persoane care îl posedă și în prezent.

În înscrisul intitulat „declarație", defunctul L. V. se referă la dreptul său de moștenire „după părinți", în condițiile în care numai tatăl său, L. I., era decedat din anul 2002, în timp ce mama sa, L. E., a decedat în anul 2013.

D. urmare, în „declarație” L. V. se referea la drepturile pe care urma să le dobândească printr-o succesiune viitoare și pe care urma să le cedeze recurentului L. llie, fiind nulă de drept în condițiile în care pactele asupra unei succesiuni viitoare sunt interzise.

În mod netemeinic și nelegal instanța respins excepția invocată, privind prescripția întrucât L. I. avea la dispoziție acțiunea în pretenții pentru a valorifica un eventual drept ce ar fi rezultat din Declarația lui L. V. și ar fi putut ca în trei ani de la data respectivă să își valorifice posibilitatea de a da în judecată pe L. V. sau moștenitorii acestuia.

Pentru aceste motive, au solicitat admiterea recursului și în fond să se dispună respingerea cererii reconvenționale formulate de către L. llie ca fiind neîntemeiată, urmând ca lotul nr. 1 să revină moștenitorilor lui L. V..

În drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 și urm. Cod procedură civilă.

Reclamantul L. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat. A arătat că instanța de fond a stabilit corect natura raportului juridic între el și fratele decedat, L. V., cât și natura juridică a actului încheiat, restul susținerilor fiind făcute fără susținere probatorie, nefiind suficient să se indice „așa a reieșit din probatoriul administrat în cauză” fără a se indica în concret acel probatoriu. S-a mai încercat a se mai motiva excepția prescripției dreptului la acțiune, de asemenea acel „Pact” asupra unei succesiuni nedeschise, precum că ar fi vorba și despre succesiunea nedeschisă a lui L. E., decedată la nivelul anului 2013, însă nici această motivare nu era relevantă în condițiile în care terenul suspus partajului a fost proprietatea exclusivă a defunctului L. I., referirea la „ambii părinți” fiind nereală.

Examinând recursul de față, prin prisma criticilor invocate și pe baza considerentelor sentinței recurate, Tribunalul reține că acesta este întemeiat pentru argumentele ce urmează a fi expuse.

Recurenții au susținut în cererea de recurs că instanța de fond a calificat în mod netemeinic și nelegal actul juridic intitulat declarație, autentificat sub nr. 2720 din 30 august 2004, încheiat și semnat de L. V., ca fiind o novație prin schimbare de obiect, întrucât atât în reglementarea vechiului Cod civil, cât și a Noului Cod civil, novația este un contract, supunându-se regulilor generale privind contractele, iar caracterele sale juridice depind de ale contractului pe care îl transformă. Ori, în cazul de față au de a face cu un act unilateral, prin care se recunoaște o datorie a lui L. V. către L. I., datorie ce nu făcea nici ea obiectul unui contract, astfel că nu putea opera novația prin schimbare de obiect.

Prin cererea reconvențională depusă în cel de-al doilea ciclu procesual, la fila 44, calificată de instanță ca fiind o precizare a cererii reconvenționale depusă în primul ciclu procesual, pârâtul reconvențional L. I. a solicitat instanței sa-i atribuie terenul ce i-ar fi revenit lui L. V., fundamentul pretenției sale fiind reprezentat de Declarația autentificata sub nr. 2720/30 august 2004, în cuprinsul căreia L. V. a menționat „cedez fratelui meu L. I. a lui I. suprafața de 40 de ari teren ce se află situat în jurul casei părintești din comuna Vatra Moldoviței, ., învecinat cu S. Tinel, L. I. și Islazul comunal, dobândită prin moștenire de la părinți. Cedez fratelui meu această suprafață de teren deoarece reprezintă contravaloarea unei sume de bani pe care subsemnatul declarant am împrumutat-o de la fratele meu L. I....”, fără a da o calificare juridică declarației.

În decizia nr. 2688 din 11.12.2013 a Tribunalului Suceava s-a reținut că înțelegerea invocată de recurent prezintă caracteristicile unui act de dare în plată sau novație, în baza căreia recurentul solicită a se constata dreptul de proprietate asupra terenului transmis în favoarea sa.

Referitor la aceste aspecte, instanța reține că problema litigioasă în cauză o reprezintă calificarea declarației autentificate sub nr.2720/30.08.2004. În vechiul Cod civil român, aplicabil în cauză, în art. 1091 se prevede că „obligațiile se sting prin plată, prin novațiune, prin remitere voluntară, prin compensație, prin confuziune, prin pierderea lucrului, prin anulare sau resciziune, prin efectul condiției rezolutorii și prin prescripție.” În lucrările de specialitate privind teoria generală a obligațiilor, novația este analizată ca fiind un mod de transformare a obligațiilor.

Novația este definită ca o „convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație”. Art. 1128 din Codul civil prevede

că „novația se operează în trei feluri: când debitorul contractează în privința creditorului

său o datorie nouă ce se substituie celei vechi care este stinsă; când un nou debitor este

substituit celui vechi, care este descărcat de creditor; când, prin efectul unui nou

angajament, un nou creditor este substituit celui vechi, către care debitorul este descărcat.

Novația obiectivă intervine între creditorul și debitorul inițial, dar în raportul juridic

obligațional se schimbă obiectul sau cauza acestuia, subiectele obligației rămânând aceleași.

Novația prin schimbarea obiectului, invocat în prezenta cauză, presupune schimbarea naturii obiectului obligației, spre exemplu părțile convin ca în locul unei sume de bani datorate să execute o altă obligație.

Fiind un contract, novația trebuie să îndeplinească toate condițiile de valabilitate cerute pentru fiecare contract sub sancțiunea nulității: consimțământul părților, obiect, capacitatea de a face acte juridice civile și cauza. În privința capacității de a face acte juridice civile, Codul civil conține o precizare referitoare la faptul că novațiunea nu operează decât între persoane capabile de a contracta, adică între persoane care au capacitate deplină de exercițiu. Alături de condițiile generale precizate, novația trebuie să îndeplinească și alte condiții specifice, respectiv existența unei obligații valabile care să se stingă și nașterea unei obligații noi valabile.

Obligația nouă trebuie să se deosebească de cea veche printr-un element nou. În lipsa acestui element nou care poate fi una dintre părți, obiectul, cauza sau modificarea unei modalități a raportului juridic, nu poate exista novație. Voința părților de a nova, această intenție a părților de a transforma vechea obligație într-una nouă trebuie să fie clar exprimată. Codul civil, în art. 1130 instituie regula potrivit căreia novația nu se prezumă, voința de a o face trebuie să rezulte evident din act.

În speță, actul de care se prevalează reclamantul reconvențional îl reprezintă Declarația autentificată de notarul public sub nr. 2720/30.08.2004, depusă la fila 31 în dosarul nr._ . Din conținutul înscrisului menționat reiese că L. V. declară pe proprie răspundere că cedează fratelui său L. I. suprafața de 40 ari teren, care se află în jurul casei părintești din com. Vatra Moldoviței, ., se învecinează cu S. Tinel, L. I. și Islazul comunal și este dobândită prin moștenire de la părinți. De asemenea, se precizează că L. V. cedează acest teren fratelui său, deoarece reprezintă contravaloarea unei sume de bani, fără a fi indicată în cuprinsul declarației, pe care a împrumutat-o de la fratele său L. I. și pe care nu i-a restituit-o, și că nu va avea nici o pretenție de la L. I. cu privire la această suprafață de teren.

După cum s-a precizat anterior, novația este un contract și trebuie să îndeplinească toate condițiile de valabilitate cerute pentru fiecare contract sub sancțiunea nulității, respectiv consimțământul părților, obiect, capacitatea de a face acte juridice civile și cauza.

Înscrisul intitulat „declarație” nu poate fi calificat ca fiind un contract, întrucât lipsește unul din elementele esențiale impuse unui contract, și anume consimțământul părților. „Declarația” din 30.08.2004 este un act unilateral, prin care se recunoaște o datorie a lui L. V. către L. I., datorie ce nu făcea obiectul unui contract, astfel că nu se poate reține că a operat novația prin schimbare de obiect. Din cuprinsul înscrisului analizat nu rezultă că voința părților este de a nova, de a transforma vechea obligație într-una nouă. Această intenție a părților trebuie să fie clar exprimată, în acord cu prevederile vechiului Cod civil, care în art. 1130 instituie regula potrivit căreia novația nu se prezumă, voința de a o face trebuie să rezulte evident din act. De altfel, aspectul invocat anterior este subliniat și în definiția novației care reprezintă o convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație. Ori, în cazul de față nu reiese că părțile la care se referă declarația, L. V. și L. I., au convenit să stingă o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație.

Recurenții susțin că înscrisul menționat ca fiind „declarație” nu poate fi calificat nici ca reprezentând o dare în plată, pentru că și în acest caz actul trebuia să aibă caracterul de a fi bilateral, deoarece creditorul, în speță L. I., trebuia să primească de bună voie imobilul la care face referire L. V., ori acest lucru nu este menționat în cuprinsul actului și nici nu există semnătura lui L. I..

Darea în plată este acel contract și totodată mijloc de stingere a obligațiilor care constă în acceptarea de către creditor la propunerea debitorului, de a primi o altă prestație în locul celei pe care debitorul era obligat inițial să o execute. Așadar, darea în plată se poate face numai cu consimțământul creditorului, el neputând fi ținut să primească un alt lucru decât cel ce i se datorează, chiar atunci când valoarea lucrului oferit este egală sau mai mare. În cazul de față, nu există consimțământul creditorului, al lui L. I., de a primi terenul indicat în declarație, ci doar intenția unilaterală a debitorului L. V. de a ceda suprafața de teren pentru o datorie, astfel că nu se poate reține că înscrisul din 30 august 2004 ar fi un act de dare în plată.

Pentru toate aceste motive, cererea reconvențională formulată de L. I. va fi respinsă ca nefondată, întrucât înscrisul intitulat „declarație”, încheiat de către L. V. la data de 30.08.2004, la Biroul Notarului Public H. I. S., nu este de natură să producă consecințe juridice, în sensul validării acestuia sub aspectul dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 40 ari teren.

Raportat la argumentele respingerii cererii reconvenționale, se constată că celelalte motive invocate în cererea de recurs nu se impun a fi analizate.

Prin decizia civilă nr. 2688/11.12.2013 a Tribunalului Suceava s-a casat în parte sentința civilă nr. 795/12.07.2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc numai în ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale, nu și acțiunea principală, solicitându-se instanței de trimitere să se pronunțe numai cu privire la cererea reconvențională și să aibă în vedere că aspectele privind partajul și lotizarea au fost deja soluționate și sunt menținute prin decizia de casare, împrejurare în care solicitarea recurenților ca lotul nr. 1 să revină moștenitorilor lui L. V. apare ca nefondată, întrucât prin sentința indicată lotul nr. 1 a fost atribuit acestora, iar dispoziția aceasta a fost menținută prin decizia de casare.

În acest context, pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă nr. 883/23.06.2015 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în sensul că va respinge cererea reconvențională ca nefondată, va înlătura dispoziția de constatare că terenul de 3275 m.p. id. cu p.463/14 fn. de 1690 m.p.; p.463/3 gr. de 585 m.p.; p.458/3 fn. de 447 m.p.; p.194/5 ps. de 301 m.p.; p. 461/1 fn de 50 m.p.; p.460/4 ar. de 202 m.p., toate din CF. 21 Vatra Moldoviței (lot 1-anexa 2-exp. B. G.-f.159-dosar_ ) dobândit de moștenitorii defunctului L. V. (L. E., L. G., L. F., L. T., L. M. C.), atribuit în cauză la partaj după defunctul L. I. decedat în 20.12.2002, revine în proprietate pârâtului L. I. în baza declarației autentificate 2720/30.08.2004 și va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de către pârâții L. E., L. G., L. F., L. T., L. M. C., M. Catrinuța (fostă L.), L. M. G., L. M. și L. I., toți cu domiciliul ales la Cabinet de avocat D. O., în mun. Câmpulung Moldovenesc, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 883 din data de 23 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind reclamanții L. I., domiciliat în Comuna Vatra Moldoviței, . și L. E., decedată.

Modifică, în parte, sentința civilă nr. 883/23.06.2015 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în sensul că:

Respinge cererea reconvențională ca nefondată.

Înlătură dispoziția de constatare că terenul de 3275 m.p. id. cu p.463/14 fn. de 1690 m.p.; p.463/3 gr. de 585 m.p.; p.458/3 fn. de 447 m.p.; p.194/5 ps. de 301 m.p.; p. 461/1 fn de 50 m.p.; p.460/4 ar. de 202 m.p., toate din CF. 21 Vatra Moldoviței (lot 1-anexa 2-exp. B. G.-f.159-dosar_ ) dobândit de moștenitorii defunctului L. V. (L. E., L. G., L. F., L. T., L. M. C.), atribuit în cauză la partaj după defunctul L. I. decedat în 20.12.2002, revine în proprietate pârâtului L. I. în baza declarației autentificate 2720/30.08.2004.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 decembrie 2015.

Președinte,

M. I.

Judecător,

V. G.-P.

Judecător,

G. I.

Grefier,

L. S. Ș.

Red./Tehnored. I.M.

Jud. fond M. M.

2 ex/30.12.2015

← Pretenţii. Sentința nr. 223/2016. Tribunalul SUCEAVA		Obligaţie de a face. Decizia nr. 1563/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Partaj judiciar. Decizia nr. 565/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 565/2015. Tribunalul SUCEAVA