Fond funciar. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 1/2015
Dosar nr._ contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1/2015
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S.
Judecător L. C.
Judecător V. G.-P.
Grefier L. M. R.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea C. C. DE F. F. MOLDOVIȚA, J. S. împotriva deciziei civile nr.1429 din 29.09.2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ *, intimați fiind S. F. – decedată, B. M., TOMAȘCIUC G., P. L. - P. M. P. I., C. JUDEȚEANĂ S. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR S., DIRECȚIA S. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns mandatarul P. I. pentru intimata P. L. asistat de avocat P. E., care reprezintă și pe intimata Tomașciuc G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocatul intimaților arată că S. F. a decedat în cursul judecății recursului, moștenitori acesteia fiind ceilalți intimați din cauză.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de solicitat.
Instanța, constatând cererea în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocatul intimaților solicită în principal, respingerea contestației ca inadmisibilă cu motivarea că această contestație a fost întemeiat pe dispozițiile art.318 cod procedură civilă care stabilește modul în care hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, ori, la data promovării cererii, decizia civilă nr.1429/2014 nu era motivată, în mod greșit petenta înțelege să-și întemeieze contestația în anulare pe dispozițiile art.317, 318 cod procedură civilă, respectiv acela că dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale, petenta neavând cunoștință de motivarea deciziei. Din conținutul motivării contestației, rezultă că petenta și-a întemeiat contestația atât pe motivul prevăzut de art.318 teza I cod procedură civilă cât și pe cel prevăzut de art.318 teza II cod procedură civilă, respectiv instanța de recurs nu a analizat probele de la dosar, aceleași motive care au fost invocate și în cererea de recurs împotriva sentinței nr.322 din 20.03.2014; mai arată că potrivit deciziei nr.341/1997 a C.S.J. Secția contencios administrativ, în cadrul contestației în anulare nu pot fi reapreciate probele, legea neurmărind să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță sub motiv că s-a stabilit eronat situația de fapt – din motivarea contestației în anulare rezultă că petenta invocă aceleași apărări și faptul că probele nu au fost corect apreciate, atât la instanța de fond cât și la instanța de control judiciar.
Arată, intimații, că potrivit deciziei nr.1182/2002 a C.S.J. – Secția de contencios administrativ, contestația în anulare ca și cale extraordinară de atac este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art.317 și art.318 cod procedură civilă iar nu și pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în cadrul contestației în anulare.
În subsidiar, în cazul în care instanța va considera că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare, pe fond cauzei, solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea hotărârii instanței de fond, întrucât în mod corect s-a apreciat că se impune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intimaților pentru suprafața de 10.29 ha pădure fără amplasament, în calitate de moștenitori după S. A. a A. și implicit după autori acestuia, S. M. născută Cocerhan, Cocerhan P., Cocerhan N. și Reus Helene, considerând că au dovedit că autorii lor au deținut în proprietate o suprafață mai mare de pădure, așa cum a arătat în petitul acțiunii formulată la instanța de fond. Arată intimații că din tot materialul probator administrat în cele două instanțe rezultă că acțiunea este fondată și dovedită cu mijloace de probă constând în înscrisuri și expertiză topo iar prin procesul verbal de stabilire a vecinătăților încheiat la data de 22.02.2009, petenta C. de fond funciar Moldovița și-a însușit vecinătățile pentru suprafața de 36,2 ha teren vegetație forestieră a cărei reconstituire au solicitat-o, instanța de fond admițând doar în parte acțiunea. Solicită și obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând dezbaterile închise, tribunalul a rămas în pronunțare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra contestației de față constată următoarele:
P. cererea adresată acestei instanțe la data de 31.10.2014 și înregistrată sub nr._ . contestatoarea C. DE F. F. MOLDOVIȚA în contradictoriu cu intimații S. F. – decedată, B. M., TOMAȘCIUC G., P. L. - P. M. P. I., toți din ., județul S. C. JUDEȚEANĂ S. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR S., DIRECȚIA S. S. a formulat contestație în anulare solicitând casarea deciziei civile nr.1429/2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ * și pe cale de consecință rejudecarea recursului, în baza dispozițiilor art.317 și art.318 cod procedură civilă.
În motivarea cererii a arătat că instanța de recurs nu a avut în vedere faptul că nu s-a făcut dovada proprietății pentru imobilul reconstituit, din probele administrate, respectiv extrase de la Arhivele naționale și expertiza de specialitate, care reprezintă situația existentă la nivelul anilor 1926, respectiv 1938, moment la care deținătorii nu pot avea calitatea de autor deposedat. Cu privire la întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a motivat că expertul în lucrarea sa și în calculele efectuate cu suprafețele forestiere, a adunat la totalul suprafețelor și un imobil cu categoria de folosință „izlaz împădurit” – după cum îl denumește doar expertul în suprafață de 5,2976 ha, care ar fi prezentat în adresa nr.1250/2006 a Arhivelor naționale, cu toate că în această adresă nu există nici o referire la faptul că ar fi împădurit, fiind vorba doar de o enumerare a terenurilor pe categorii de folosință în care se regăsește și categoria islazuri pe care expertul o și suprapune cu . nu există dovezi că acel izlaz de la nivelul anului 1938, în suprafață de 6,5 ha a format obiectul deposedării, nefiind în categoria vizată, respectiv pădure și că în prezent coincide cu . expertiză, în suprafață de 5,2976 ha.
Cu privire la Deciziunea nr.12/27 din data de 26.03.1927 a arătat că prin aceasta se constată că averea obștei de pădure din . din imobilele enumerate în conținutul acesteia și care au categorii de folosință diferite – fânețe, grădini, pădure, pășune, virane și neproductive, și cu toate acestea cotele aferente autorilor petenților sunt calculate doar prin raportare la categoria de folosință pădure.
Arată petenta că instanța în mare parte a reținut corect aspectele prezentate, inclusiv critică calculele expertului și împărțirea cotelor cu privire la drepturile din cadrul obștei însă își susține admiterea parțială a plângerii petenților cu privire la suprafața de 10.29 ha, prin raportare exact la calculul unei cote efectuate de expert și raportează această cotă la totalul suprafeței obștei, deși a arătat că suprafața obștei nu era integral cu categoria de folosință pădure și calculul unei cote este greșit a fi realizat prin împărțire la suprafața totală din moment ce doar 3.028.936 m.p. erau pădure și nu rezultă de nicăieri că autorilor petenților li s-au atribuit cote de pădure și nu din celelalte categorii de folosință înscrise în obște, deși atât petenta cât și Direcția S. au indicat modalitatea corectă de calcul prin raportare la cote și categorii de folosință ale obștei.
Înțelege să critice petenta și modalitatea de scădere a suprafețelor reconstituite, astfel că deși expertul în lucrarea sa, la pag.3 ca răspuns la pct.3.4, precum și la concluzii, a arătat totalul suprafețelor reconstituite până în prezent, în baza legilor fondului funciar, respectiv 14 ha pădure, având în vedere toți autorii proprietarului deposedat – S. A. a A., instanța de fond apreciind că doar 7,69 ha ar fi fost reconstituite, justificând diferența ca fiind un drept reconstituit moștenitorilor din altă căsătorie a bunicului autorului deposedat.
În drept se invocă dispozițiile art.317 – 321 cod procedură civilă.
P. întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat în principal respingerea contestației ca inadmisibilă cu motivarea că această contestație a fost întemeiată pe dispozițiile art.318 cod procedură civilă care stabilește modul în care hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, ori, la data promovării cererii, decizia civilă nr.1429/2014 nu era motivată; în mod greșit petenta înțelege să-și întemeieze contestația în anulare pe dispozițiile art.317, 318 cod procedură civilă, respectiv acela că dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale, petenta neavând cunoștință de motivarea deciziei. Din conținutul motivării contestației, rezultă că petenta și-a întemeiat contestația atât pe motivul prevăzut de art.318 teza I cod procedură civilă cât și pe cel prevăzut de art.318 teza II cod procedură civilă, respectiv instanța de recurs nu a analizat probele de la dosar, aceleași motive care au fost invocate și în cererea de recurs împotriva sentinței nr.322 din 20.03.2014; mai arată că potrivit deciziei nr.341/1997 a C.S.J. Secția contencios administrativ, în cadrul contestației în anulare nu pot fi reapreciate probele, legea neurmărind să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță sub motiv că s-a stabilit eronat situația de fapt – din motivarea contestației în anulare rezultă că petenta invocă aceleași apărări și faptul că probele nu au fost corect apreciate, atât la instanța de fond cât și la instanța de control judiciar.
Arată intimații că potrivit deciziei nr.1182/2002 a C.S.J. – Secția de contencios administrativ, contestația în anulare ca și cale extraordinară de atac este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art.317 și art.318 cod procedură civilă iar nu și pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în cadrul contestației în anulare.
În subsidiar, în cazul în care instanța va considera că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare, pe fond cauzei, au solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea hotărârii instanței de fond, întrucât în mod corect s-a apreciat că se impune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intimaților pentru suprafața de 10.29 ha pădure fără amplasament, în calitate de moștenitori după S. A. a A. și implicit după autori acestuia, S. M. născută Cocerhan, Cocerhan P., Cocerhan N. și Reus Helene, considerând că au dovedit că autorii lor au deținut în proprietate o suprafață mai mare de pădure, așa cum au arătat în petitul acțiunii formulată la instanța de fond. Arată intimații că din tot materialul probator administrat în cele două instanțe rezultă că acțiunea este fondată și dovedită cu mijloace de probă constând în înscrisuri și expertiză topo iar prin procesul verbal de stabilire a vecinătăților încheiat la data de 22.02.2009, petenta C. de fond funciar Moldovița și-a însușit vecinătățile pentru suprafața de 36,2 ha teren vegetație forestieră a cărei reconstituire au solicitat-o, instanța de fond admițând doar în parte acțiunea.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Art.317 Cod procedură civilă reglementează două motive generale de contestație în anulare care pot fi invocate de părți în această cale extraordinară de atac, de retractare, respectiv: cazul în care procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și cazul în care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Conform art.317 alin.1 cod procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele menționate mai sus, numai dacă nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
P. excepție de la această regulă, potrivit art.317 alin.2 contestația poate fi primită pentru aceste motive și în cazul în care au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Cum prin motivele de contestație în anulare dezvoltate în scris de contestatoare nu s-a invocat nici unul din cele două motive de contestație reglementate de art.317 Cod procedură civilă ci doar faptul că instanța de recurs nu ar fi analizat susținerile sale care vizau fondul raportului juridic dedus judecății, Tribunalul apreciază că motivele indicate de contestatoare nu intră în sfera de incidență a prevederilor art.317 cod procedură civilă sus citate..
Apoi, conform art. 318 Cod procedură civilă „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Codul de procedură civilă reglementează două categorii de contestație în anulare: contestația în anulare de drept comun (art. 317 Cod procedură civilă) și contestația în anulare specială.
P. contestația în anulare specială, art. 318 Cod procedură civilă prevede 2 motive: „când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale ” și „când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
Primul motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au drept consecință darea unor soluții greșite care vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, ori de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Din interpretarea textului suscitat rezultă că în sensul art. 318 Cod procedură civilă, prin greșeală materială trebuie să se înțeleagă greșeala de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite.
O atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale de judecată în recurs pentru a cărui verificare să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor, cu alte cuvinte contestația în anulare prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă este o contestație specială, care urmărește neregularități evidente privind actele de procedură și nu probleme de fond, astfel ca, prin exercitarea sa, să nu se deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat prin motivul greșitei stabiliri a situației de fapt.
În speță, constatându-se că motivele contestației vizează aspecte strict legate de fondul litigiului dedus judecății, Tribunalul concluzionează că nu poate fi incidentă în cauză teza I a dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă; instanța nu se poate transforma în instanță de control judiciar care să repună în discuție raportul juridic inițial dedus judecății întrucât aceasta poate afecta principiul securității raportului juridic ca o componentă a dreptului la un proces echitabil reglementat ed art. 6 din CEDO.
Conform acestui principiu, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă care se prezumă că exprimă adevărul și se bucură de validitate, nu mai poate fi repusă în discuție decât pentru motive excepționale, limitativ prevăzute de lege. În sensul art. 318 Cod procedură civilă, greșelile materiale nu sunt greșeli de judecată a fondului pricinii, cum eronat pretinde contestatoarea, ci erori care țin de investirea instanței, de formularea cererilor în termen, de procedură, greșeala materială trebuind să fie evidentă și în legătură cu aspecte formale ale soluționării recursului, în sensul respingerii acestuia ca tardiv sau anulării ca netimbrat. P. urmare, nu poate fi supusă analizei în calea de atac de față, situația de fapt prezentată de contestatoare, ori modul în care instanța de recurs a stabilit cadrul procesual sau modalitatea în care instanța de recurs a rezolvat pricina dedusă judecății.
Cel de-al doilea motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă, respectiv omisiunea cercetării unui motiv de casare poate fi invocat pe calea contestației în anulare numai dacă recursul a fost respins sau admis în parte. Se are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocat în termen de recurent, iar nu argumente de fapt sau de drept invocate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare care îl sprijină.
În speță, nici teza a II-a a art. 318 Cod procedură civilă nu se verifică.
Instanța de recurs a analizat motivele de recurs invocate de către recurenta contestatoare, inclusiv argumentele invocate din nou prin prezenta contestație în anulare.
P. motivele arătate, și cum contestatoarea nu a probat că în cauză i s-ar fi produs o încălcare a art. 1 din CEDO, considerând că cerințele nici unuia din cele 2 motive prevăzute de art. 318 Cod de procedură civilă nu sunt îndeplinite, că recurenta contestatoare tinde la modificarea deciziei din recurs pentru motive de fond urmărind rejudecarea recursului printr-un recurs la recurs, în baza art. 320 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge contestația în anulare ca inadimisibilă.
Văzând și dispozițiile art.274 cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții, va obliga contestatoarea să plătească intimaților B. M., Tomașciuc G. și P. L. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea C. C. DE F. F. MOLDOVIȚA, J. S. cu sediul în localitatea Moldovița, județul S. împotriva deciziei civile nr.1429 din 29.09.2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ *, intimați fiind S. F. – decedată, B. M., TOMAȘCIUC G., P. L. - P. M. P. I., toți din ., județul S. C. JUDEȚEANĂ S. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR S., DIRECȚIA S. S. cu sediul în mun. S., Bulevardul 1 Mai, nr.6, județul S., ca inadmisibilă.
Obligă contestatoarea să plătească intimaților B. M., Tomașciuc G. și P. L. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Ianuarie 2015.
Președinte, A. S. | Judecător, L. C. | Judecător, V. G.-P. |
Grefier, L. M. R. |
Red.C.L.
Tehnored.R.L., 2 ex., 21.01.2015
| ← Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 400/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
