Fond funciar. Decizia nr. 1247/2014. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 1247/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 1247/2014

Dosar nr._ fond funciar

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 1247

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.06.2014

PREȘEDINTE G. D.

JUDECĂTOR I. M.

I. G.

GREFIER ILIUȚE C.

Pe rol, judecarea recursurilor formulate de către C. orășenească Cajvana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, P. I. și P. M., împotriva sentinței civile nr. 310 pronunțată la data de 28.01.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamanții S. T., B. L., M. T., T. F. și B. S..

La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat A. M. pentru prim recurentă, cu împuternicire avocațială la dosar, S. T. asistată de mandatar S. N. și pentru intimații – reclamanții, cu procură specială la dosar, avocat O. M. pentru recurenții P. I. și Pîțiu M., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei, după care:

Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că prin serviciul registratură s-a depus la dosar din partea intimaților reclamanți întâmpinare împreună un set de înscrisuri.

Instanța comunică apărătorilor recurenților duplicatul întâmpinării pentru a lua cunoștință despre conținutul acesteia.

Întrebați fiind dacă mai au alte solicitări, avocat A. M. pentru primii doi recurenți susține că nu mai are alte solicitări.

Avocat O. M. pentru recurenții P. I. și Pîțiu M. susține că unul din membrii completului de judecată ar fi incompatibil având în vedere că la dosar există decizia nr. 1008 /2010 prin care în prim ciclu procesual s-a casat cu trimitere, susținând că nu a formulat cerere de recuzare, eventual dacă reprezentanții celorlalte părți se opun.

Avocat A. M. pentru C. orășenească Cajvana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor arată că lasă la aprecierea instanței.

Instanța, aduce la cunoștința părților că doamna judecător I. G. înțelege să nu se abțină de la judecarea cauzei.

Întrebate fiind, părțile menționează că nu au formulat cerere de recuzare.

Instanța constată probatoriul epuizat și recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la fond.

Avocat A. M. pentru C. orășenească Cajvana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 3351/24.11.2006 și a reconstituirii în favoarea reclamanților a dreptului de proprietate privată pentru suprafețele de 0,70 ha teren de la Vatra . ha de la Rostușa, ca nefondat, și a înlăturării cheltuielilor de judecată din sarcina acesteia, urmând ca reclamanții să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată, cu consecința menținerii soluției date capătului de cerere privind anularea titlului de proprietate nr. 1612/20.08.1997 ca nefondat.

În esență, a invocat ca motiv de recurs, pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea greșită a legii, în speță, a dispozițiilor legii fondului funciar.

Susține că s-a referit la interpretarea greșită a Legii nr. 247/2005, întrucât reclamanta B. L. care a decedat în timpul procesului a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, nu în baza Legii nr. 18/1991, ci în baza acestei legi, la 15.09.2005, astfel încât în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 2 și 4 din Legea 169/1197, așa cum au fost modificate aceste dispoziții legale prin Legea nr. 247/2005.

Dispozițiile legale au fost interpretate foarte clar în sensul că în mod imperativ a stabilit legiuitorului că acestea nu pot aduce atingere titlurilor de proprietate emise în mod legal pe numele altor persoane. Sub aceste aspect, instanța a analizat titlul de proprietate emise pe numele pârâților P. și a stabilit că nu există motive de nulitate absolută cu privire la acest titlu, motiv pentru care s-a menținut titlul de proprietate și respectiv reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991

În cauză acești pârâți au cules moștenirea în calitate de moștenitori legatari după T. N..

Susține că sub acest aspect, instanța de fond a verificat calitatea de moștenitor și a respins capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate în ceea ce privește excluderea celor două suprafețe de teren. Din punctul său de vedere s-a încălcat dispozițiile art. 2 din Legea nr. 247/2005, de vreme ce este un caz de excludere a dreptului de proprietate pentru moștenitorii care au stat în pasivitate din anul 2005, având în vedere că titlul de proprietate este emis în favoarea altor persoane. Mai susține că există și o contradicție în ceea ce a hotărât instanța de fond.

Avocat O. M., pentru recurenții P. I. și P. M., solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În primul rând solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității și a dreptului la apărare. Susține că instanța de fond nu a analizat cine a predat terenul în C.A.P., s-a reținut o stare de indiviziune, s-au reținute cote părți fără ca aspectele să fi fost puse în discuția părților; în special cine era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, faptul că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii 247/2005 .

Învederează că prima instanță a soluționat în mod greșit și excepția autorității de lucru judecat.

În mod greșit le-a respins obiecțiunile la raportul de expertiză ce au fost formulate încă de la termenul din data de 22.06.2012 la care nu s-a răspuns; a invocat mai multe aspecte la care doamna expert trebuia să răspundă, având în vedere că vechile planșe cadastrale nu aveau viza de la OCPI și nici nu s-a făcut trimitere la testament.

Prima instanță a dat eficiență unor înscrisuri din Cartea Funciară anterior anului 1945, ori după acel an nu s-a mai făcut înscrieri în cartea funciară. Nu se dă eficiență înscrisurilor din registru agricol din anul 1956- 1958 în care se menționează foarte clar că acele suprafețe de teren figurează pe T. N., membrii de familie fiind P. I. și Pîți M. și ulterior pentru anii 1959 -1962.

Avocat O. M., pentru recurenții P. I. și P. M., consideră că există contradicție în considerentele hotărârii și în rezolvarea diferită a capetelor de cerere. Pe de o parte se reține că titlul de proprietate a recurenților este valabil, însă dispune și reconstituirea dreptului de proprietate pentru moștenitorii defunctei B. L..

P. aceste considerente solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.

Mandatarul S. N. pentru intimații reclamanți depune la dosar un set de înscrisuri.

Instanța pune în vedere mandatarului intimaților - reclamanți să depună la dosar concluzii scrise având în vedere dispozițiile codului de procedură civilă.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor de față, constată:

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr. 70/285/05.01.2007, reclamanta B. L. a chemat în judecată pârâtele C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana și C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând desființarea hotărârii secund-pârâtei nr. 3351/24.11.2006 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de 1,20 ha în locul „Rostușa” și 0,70 ha „V. . parțială a titlului de proprietate emis pe numele lui P. I. în ceea ce privește suprafața de 1,90 ha teren, moștenire de la părinții săi.

Reclamanta a arătat în motivare că suprafața de teren de 1,20 ha de la locul numit „Rostușa” provine de la mama sa, T. T. care a fost trecut în cartea funciară pe numele lui Todorovici V. a lui G., tatăl lui T. T., iar suprafața de 0,70 ha teren arabil situat în vatra satului provine de la tatăl său, A. S., iar în cartea funciară a fost înscris la nr. 1472/1930 pe numele lui A. L. a lui G., care este tatăl lui A. S..

De asemenea, reclamanta a mai precizat că aceste suprafețe de teren au fost trecute în mod abuziv pe titlul de proprietate a lui P. I. cu care s-au intabulat și că este singura moștenitoare după defuncții T. T. și A. S..

În dovedire reclamanta a depus înscrisuri și a solicitat administrarea probei cu martori.

Pârâta C. Județeană de Fond Funciar Suceava, legal citată, a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, ca nefondată, întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică și, în dovedire, pârâta a depus înscrisuri.

Pârâta C. Locală de fond Funciar Cajvana, legal citată, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar în subsidiar respingerea cererii ca nefondată.

În motivare, pârâta a arătat că reclamanta a solicitat acest teren și în temeiul Legii nr. 1/2000, cerere respinsă prin sentința civilă nr. 3820/2002 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă și, în dovedire, a depus înscrisuri.

P. sentința civilă nr. 3446/17 decembrie 2007 a Judecătoriei Rădăuți a fost respinsă plângerea ca nefondată, iar prin decizia nr. 39/8 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava – Secția civilă, a fost admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 3446/2007, care a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr._ din 22.02.2008.

Reclamanta și-a modificat în scris cererea (fila 28 – dosar_ ) arătând că se judecă în contradictoriu și cu pârâții P. I. și P. M..

P. încheierea nr. 1434/25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ s-a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Suceava, urmare a admiterii cererii de abținere a tuturor judecătorilor din cadrul Judecătoriei Rădăuți.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din 27.07.2009.

Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu depozițiile martorilor U. L. (fila 28), U. E. (fila 29), Grosar T. (fila 30), I. I. (fila 69), G. I. (fila 70), C. I. (fila 95), S. I. (fila 96), Bîia I. (fila 97) și Ș. A. (fila 102).

P. sentința civilă nr. 1289 din 09.03.2010, Judecătoria Suceava a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana și a respins plângerea reclamantei în contradictoriu cu C. Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana, C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, P. I. și P. M. ca nefondată.

Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta, iar Tribunalul Suceava prin decizia nr. 1008 pronunțată de Secția Civilă la data de 29 iunie 2010 a admis recursul formulat de reclamanta B. L., a casat sentința civilă nr. 1289 din 9 martie 2010 a Judecătoriei Suceava și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Judecătoria Suceava a fost învestită cu rejudecarea cauzei la data de 22.07.2010, dosarul fiind reînregistrat sub nr._ .

La termenul de judecată din data de 29 octombrie 2010, instanța față de dispozițiile obligatorii ale instanței de recurs prin decizia nr. 1008/29.06.2010, a dispus efectuarea unei expertize topografice, în cauză raportul de expertiză fiind întocmit de către Răchitneanu I. (filele 161-176).

La termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2011, reclamanta B. L., prin mandatar a invocat excepția lipsei calității procesuale a pârâților P. I. și P. M., excepție care a fost unită cu fondul cauzei.

La termenul de judecată din data de 14 octombrie 2011 au fost introduși în cauză în calitate de reclamanți S. T. și B. L., iar la termenul de judecată din 22 iunie 2012, au fost introduși în cauză moștenitorii defunctei B. L., respectiv B. L., M. T., T. F., S. T. și B. S..

P. sentința civilă nr. 5177 pronunțată la data de 09.11.2012 de Judecătoria Suceava s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților P. I. și P. M., a fost respinsă acțiunea reclamanților S. T., B. L., M. T., T. F. și B. S., în contradictoriu cu pârâții P. I. și P. M. pentru lipsa calității procesual pasive a acestora și a fost admisă acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtele C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, fiind desființată hotărârea secund - pârâtei nr. 3351/24.11.2006 și s-a reconstituit în favoarea reclamanților dreptul de proprietate pentru suprafețele de 1,20 ha în locul „Rostușa” și 0,70 ha „V. . sentinței amintite a fost declarat recurs de către pârâții C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana, P. I. și P. M.. P. Decizia civilă nr. 1755 din 04.07.2013 a Tribunalului Suceava a fost casată sentința civilă nr. 5177 din 09.11.2012, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 20.09.2013 sub nr._ .

La solicitarea instanței a fost atașat, spre consultare, dosarul nr. 2526/2002 al Judecătoriei Rădăuți și au fost înaintate relații de către pârâta C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (filele 21-41, 149-183).

În dovedirea celor susținute, pârâta C. locală pentru aplicarea Legii 18/1991 Cajvana a depus o . înscrisuri (filele 43-84) și a formulat note de ședință (filele 95-97).

De asemenea, reclamanții prin memoriul formulat (filele 101-103) au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. I. și P. M., au solicitat ca instanța să se pronunțe cu privire la valabilitatea titlului de proprietate nr. 1612/1997 și au mai solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. locală pentru aplicarea Legii 18/1991 Cajvana.

Reclamanții au depus în dovedirea celor susținute înscrisuri (filele 104-144, 191-251).

În ședința din data de 14.01.2014 pârâta C. orășenească pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cajvana, prin apărător, a arătat că renunță la excepția tardivității plângerii, întrucât s-a făcut dovada că a fost formulată în termenul legal.

P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prevederile art.137 Cod procedură civilă stabilesc că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, astfel încât vor fi analizate, cu prioritate, excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta C. orășenească pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cajvana și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. I. și P. M., invocată de reclamanți.

Formulând, la solicitarea instanței, precizări în ce privește excepția invocată (filele 95-100), pârâta C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana a arătat că, întrucât reclamanta a solicitat și anularea titlului de proprietate nr. 1612/1997 pentru suprafața de 1,90 ha teren, a apreciat că este dată în cauză excepția autorității de lucru judecat față de Decizia Curții de Apel nr. 3070 din 21.11.2001în dosar nr. 4948/2001 și Decizia civilă nr. 2209 din 26.06.2001 a Tribunalului Suceava din dosar nr. 650/R/2001, în fapt este vorba de decizia nr. 2299 din 26.06.2001 a Tribunalului Suceava, eroarea materială datorându-se, probabil, faptului că numărul hotărârii menționate este greu lizibil.

P. Decizia nr. 2299 din 26.06.2001 a Tribunalului Suceava (filele 50-52) a fost admis apelul formulat de pârâtul apelant P. I. împotriva sentinței civile nr. 1873 din 05.05.1999 a Judecătoriei Rădăuți prin care fusese admisă acțiunea și se constatase nulitatea titlului nr. 1612/1997 emis pe numele moștenitorilor defunctului T. N. și s-a schimbat sentința menționată în sensul că a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă. Această decizie a rămas irevocabilă, recursul împotriva ei fiind respins ca nefondat prin Decizia nr. 3070 din 21.11.2001 a Curții de Apel Suceava (fila 53).

În drept, instanța a reținut că puterea de lucru judecat – res judicata pro veritate habetur – este reglementată în art. 163 și 166 Cod procedură civilă ca o excepție de fond, peremptorie și absolută.

Potrivit art. 163 Cod procedură civilă nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe. De asemenea, art. 1201 cod civil stabilește că există autoritate de lucru judecat „atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate”.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, pentru a exista puterea de lucru judecat, trebuie să existe o triplă identitate: de părți, de obiect și de cauză.

În afară de aceste trei condiții derivând din textele legal menționate, în practica judiciară s-a stabilit că autoritatea de lucru judecat se poate analiza doar raportat la o sentință prin care a fost analizat fondul cauzei. Or, după cum s-a arătat anterior, prin Decizia nr. 2299 din 26.06.2001 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3070 din 21.11.2001 a Curții de Apel Suceava, acțiunea reclamantei B. L., formulată în contradictoriu cu pârâtul P. I., a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind analizat fondul, respectiv dacă se impunea sau nu anularea titlului de proprietate.

P. urmare, față de acest aspect, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cea de-a doua excepție, instanța a reținut că reclamanții, pe lângă plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 3351 din 24.11.2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, au formulat cerere de anulare a titlului de proprietate nr. proprietate nr. 1612/1997, emis în favoarea pârâților P. I. și P. M.. În cazul unei acțiuni în constatarea nulității titlului de proprietate au calitate procesuală pasivă organele emitente ale actului contestat, comisia locală și comisia județeană de fond funciar, dar și persoanele beneficiare ale titlului a cărui anulare se cere, respectiv persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului, emițându-se în acest sens titlul contestat, întrucât este necesar să li se confere acestor persoane dreptul de a-și apăra interesele în cadrul procesului cu respectarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare.

Astfel, chiar dacă nu se impunea prezența în proces a pârâților persoane fizice pentru primul capăt de cerere, plângerea împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar, dat fiind că reclamanții au solicitat anularea titlului de proprietate nr. 1612/1997, emis pe numele pârâților P. I. și P. M., instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți, invocată de reclamanți, ca neîntemeiată. De altfel, această soluție se impune și raportat la considerentele Deciziei civile nr. 1755 din 04 iulie 2013, pronunțate de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, în care s-a arătat că în privința celui de-al doilea capăt de cerere care vizează anularea unui titlu de proprietate, judecata trebuia să se desfășoare în contradictoriu cu persoanele înscrise în titlul de proprietate contestat respectiv pârâții P. I. și P. M., astfel că, în mod greșit prima instanță a reținut că în speță este dată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. I. și P. M., iar hotărârea instanței de recurs, potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă este obligatorie în ceea ce privește problemele de drept dezlegate pentru prezenta instanță.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin Hotărârea nr. 3351 din 24.11.2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a fost respinsă contestația formulată de autoarea reclamanților, B. L., prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha teren agricol, după autorii T. T. și T. N., cu motivarea că suprafața de teren solicitată era înscrisă în T.P. nr. 1612/1997 în favoarea lui P. I. și M. și T. N., din care 0,70 ha au intrat în circuitul civil prin actul de vânzare cumpărare nr. 2751/2004 către soții P. N. și F..

P. titlul de proprietate nr. 1612/1997 s-a reconstituit pârâților P. I. și M., în calitate de moștenitori ai defunctului T. N., decedat pe data de 04.04.1997, dreptul de proprietate pentru suprafața de 7,19 ha situat pe teritoriul orașului Cajvana, din care 1,2 ha teren la locul numit Rostușa și 7000 mp în V. . la filele 109 și 110 dosar soții P. I. și M. s-au înscris în C.A.P. cu suprafața de 5,19 ha teren, iar soții T. N. și T. cu suprafața de 2 ha teren, pârâtul P. T. I. figurând în registrul agricol în perioada 1959-1960 cu suprafața de 7,19 ha teren, tocmai pentru că erau menționați ca membri ai gospodăriei și soții T. Neiculai și T., fila 34 din dosar nr. 2526/2002 al Judecătoriei Rădăuți, atașat.

În raportul de expertiză întocmit în cauză de doamna expert Răchitneanu I. și depus la filele 163-174 dosar nr._ au fost identificate terenurile care fac obiectul litigiului: suprafața de 7000 mp teren la locul numit V. sat și_ mp teren la locul numit Rostușa, situată în extravilan Cajvana. În ce privește primul teren s-a arătat că acesta figurează pe rolul din 1956-1958 al numitului T. N., al doilea soț al defunctei T. T., mama autoarei reclamanților, B. L. și pe rolul din 1959-1962 al pârâtului P. I. în condițiile în care soții T. T. și N. figurau în aceiași gospodărie cu acesta, pe rol terenul fiind menționat cu denumirea de Rostușa în extravilan Cajvana, în prezent amplasamentul fiind în intravilan Cajvana, numindu-se V. . a menționat că, din punct de vedere cadastral terenul în suprafață de 7000 mp este identic cu p.f. 2536/1 care a figurat în CF 818 a . numele proprietarului tabular A. L. al lui G., bunicul patern al autoarei reclamanților, B. L., din anul 1930 până la intabularea pârâților P. I. și P. M., ca urmare a obținerii T.P. nr. 1612 din 20.08.1997.

Despre cea de a doua suprafață de teren, de_ mp, experta a arătat că se află în locul numit Rostușa, în extravilan Cajvana și a figurat, la fel ca prima suprafață de teren identificată, pe rolul din 1956-1958 al numitului T. N., al doilea soț al defunctei T. T., mama autoarei reclamanților, B. L. și pe rolul din 1959-1962 al pârâtului P. I. în condițiile în care soții T. T. și N. erau înscriși în aceiași gospodărie cu acesta. Experta a menționat că, din punct de vedere cadastral, terenul în suprafață de_ mp este identic cu p.f. 2233 din CF 746 a . a figurat ca proprietar tabular Todorovici V. a lui G., bunicul matern al autoarei reclamanților, B. L., din 1929 până la intabularea pârâților P. I. și P. M., ca urmare a obținerii T.P. nr. 1612 din 20.08.1997.

Așadar, astfel cum rezultă din raportul de expertiză coroborat cu extrasele de carte funciară ale terenurilor și actele de stare civilă depuse, în copie, la dosar la filele 281-282 dosar nr._, filele 38, 49, 63, 163,164, 167,168 dosar_, fila 11 dosar 2526/2002 al Judecătoriei Rădăuți, atașat, terenurile ce fac obiectul litigiului, în suprafață de 7000 mp și de_ mp, au aparținut bunicilor autoarei reclamanților, B. L.: lui A. L. al lui G., tatăl lui A. S., care a fost căsătorit cu T. T., din relația de căsătorie rezultând fiica acestora, B. L., și, respectiv, lui Todorovici V. al lui G., tatăl lui T. T., mama autoarei reclamanților, B. L..

P. urmare, calitatea de proprietar deposedat al terenurilor în suprafață totală de 1,9 ha situate pe raza orașului Cajvana pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate autoarea reclamanților nu aparținea lui T. N., care nu era moștenitor al proprietarilor tabulari ai acestor terenuri, ci soției lui, T. T. și autoarei reclamanților, B. L..

Este adevărat că T. N., ca soț supraviețuitor, are calitatea de moștenitor al defunctei T. T., dar acesta nu putea transmite legatarilor universali, pârâților P. I. și P. M., instituiți prin testamentul înregistrat sub nr. 90/45 din 29.11.1945 la Judecătoria de pace mixtă Solca (filele 119-120) decât bunurile moștenite de la T. T. în limitele stabilite de lege și menționate în certificatul de moștenitor nr. 373 din 07.05.1991 emis de notariatul de stat local Rădăuți în dosar 505/1991(fila 105), respectiv T. N. a moștenit o cotă de 1/4 din masa succesorală rămasă după defuncta T. T., iar B. L., în calitate de fiică, o cotă de 3/4. Or, potrivit art. 23 alin. 2 din Decretul nr. 40/1953 (în vigoare la data eliberării certificatului de moștenitor menționat), până la anulare prin sentință judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada în ce privește calitatea de moștenitor și cota bunurilor ce revin fiecărui moștenitor, aceste prevederi au fost preluate în art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, după abrogarea decretului.

P. urmare, faptul că în favoarea pârâților P. I. și P. M., în calitate de moștenitori ai defunctului T. N. a fost emis titlul de proprietate de proprietate nr. 1612/20.08.1997 pentru suprafețele de 7000 mp și_ mp care erau situate la locul numit Rostușa în Cajvana, nu constituie un impediment care să ducă la respingerea cererii autoarei reclamanților de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafață de 1,90 ha teren, în condițiile în care aceasta a formulat cererea de reconstituire în termen legal și sunt îndeplinite cerințele legilor fondului funciar cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate, aceasta era moștenitoarea proprietarului deposedat.

Pârâta C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana a învederat că autoarea reclamanților nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,9 ha în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991. Instanța constată că, într-adevăr, B. L. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în 1991, prima cerere efectuată în acest sens fiind formulată de fiica sa, reclamanta S. T., în 1998 (fila 4 din dosar nr._ al Judecătoriei Rădăuți, atașat), care a considerat, în mod eronat, că, întrucât mama ei și-a exprimat voința de a-i lăsa acest teren, este îndreptățită să formuleze ea, direct, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după defuncta T. T., bunica sa, cerere, care, bineînțeles a fost respinsă, întrucât persoana care ar fi fost îndreptățită să o formuleze, moștenitoarea defunctei T. T., B. L., era în viață. Ulterior, pe data de 15.09.2005, autoarea reclamanților, B. L. a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha, cerere înregistrată sub nr. 65 din aceiași dată (fila 158). Așadar, autoarea reclamanților a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege, cu respectarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 18/1991și a art. III din Titlul VI din Legea nr. 247/2005 (până la data de 30 noiembrie 2005).

Pârâta C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana a arătat că această nouă cerere trebuie analizată raportat la dispozițiile art. II și ale art. IV din Legea nr. 169/1997 așa cum au fost acestea modificate prin Legea 247/2005, în sensul că dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale respectivei legi nu aduc atingere in nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate,cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, la data întocmirii lor. Pârâta a învederat, de asemenea, că practica judiciară a decis că un comoștenitor care a stat in pasivitate și nu a făcut acte de acceptare a succesiunii conform art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991 până la data promulgării Legii nr.169/1997 poate cere reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenuri numai dacă terenurile respective nu au făcut deja obiectul reconstituirii in baza L18/1991 pentru ceilalți comoștenitori sau alte persoane îndreptățite cărora li s-a emis deja titlul de proprietate.

După cum s-a reținut anterior, îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietatea pentru suprafața de 1,90 ha teren ce face obiectul prezentei cauze erau moștenitorii proprietarilor tabulari, numitul T. N., deși s-a înscris împreună cu soția sa în CAP cu suprafața de 2 ha teren neavând calitatea de proprietar deposedat, ci de moștenitor al soției sale T. T.. Instanța constată că cererea formulată de pârâții P. I. și P. M., înregistrată sub nr. 433/1991, care a stat la baza emiterii T.P. nr. 1612/20.08.1997 (fila 44) a fost pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață cu care figurau în Registrul Agricol atât aceștia, cât și familia T. N. și T. T., fără a avea mandat din partea lui T. N., în viață la acel moment. Este adevărat că titlul de proprietate a fost emis pe numele pârâților menționați în calitate de moștenitori ai defunctului T. N., decedat cu câteva luni înainte de emiterea titlului de proprietate, pe data de 04.04.1997, titlul fiind emis pe data de 20.08.1997, dar după cum am arătat, T. N., în calitate de soț supraviețuitor al defunctei T. T. era îndreptățit doar la cota de 1/4 din terenurile în suprafață totală de 1,9 ha, ce fac obiectul prezentei cauze, astfel că pârâții P. I. și P. M. nu puteau dobândi, prin retransmitere, în baza testamentului care îi instituia drept legatari universali al defunctului T. N., mai mult decât acesta a moștenit de la soția sa. Textele legale menționate de pârâta C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana și practica judiciară la care face referire se raportează la moștenitorii aceluiași defunct, or, după cum am arătat pârâții s-au prevalat de calitatea lor de moștenitori ai defunctului T. N. considerând că terenurile sunt ale acestuia, în condițiile în care autoarea reclamanților, B. L. este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate după defuncții săi părinți, T. T. și A. S., sens în care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.

De asemenea, contrar susținerilor pârâților, nu are relevanță în cauză sentința civilă nr. 556/26.02.2005, pronunțată în dosar nr. 5311/2004 al Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă (filele 54-56), soluția dată în respectiva cauză, având ca obiect acțiune în revendicare, formulată de reclamanții P. N. și P. F. împotriva pârâților S. T. și S. N., fiind bazată tocmai pe faptul că până la acel moment pârâții din acel dosar, S. T. și S. N., nu dețineau titlu de proprietate pentru terenul pe care îl aveau în posesie, ce face parte din . din localitatea Cajvana, în suprafață de 7000 mp.

P. urmare, față de considerentele expuse anterior, raportat la dispozițiile art. 53 Legea nr. 18/1991, constatând că autoarea reclamanților era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha teren, astfel încât plângerea acesteia este întemeiată, instanța va admite acest capăt de cerere, va desființa Hotărârea nr. 3351 din 24.11.2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și a dispus reconstituirea în favoarea reclamanților, moștenitori ai defunctei B. L., a dreptului de proprietate pentru suprafețele de 1,20 ha teren la locul numit ,,Rostușa” și 0,70 ha teren la locul numit ,,V. ., județul Suceava, terenuri care, potrivit probelor administrate, au aparținut autorilor numitei B. L..

În ceea ce privește cererea reclamanților de anulare parțială a titlului de proprietate nr. 1612/20.08.1997, emis pe numele pârâților P. I. și P. M., instanța a respins-o ca neîntemeiată.

Potrivit precizărilor de la fila 191-195 dosar, reclamanții au arătat ca temei legal al celui de-al doilea capăt de cerere, privind anularea titlului de proprietate, art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997, care prevede că sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare: actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.

Este adevărat că, astfel cum au arătat reclamanții, pârâții P. I. și P. M. au predat la CAP doar suprafața de 5,19 ha, restul de 2 ha fiind predate de soții T. N. și T. T., dar, după cum s-a reținut anterior, pârâții sunt legatari universali în ce privește moștenirea după defunctul T. N., din care face parte cota de 1/4 din masa succesorală după defuncta T. T., astfel că, în aceste limite, în calitate de moștenitori, pârâții erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele două terenuri în suprafață totală de 1,90 ha. Având în vedere că pe titlul de proprietate nu se putea menționa cota care li se cuvine din aceste terenuri, instanța, raportat la situația de fapt și la dispozițiile legale menționate nu poate anula T.P. nr. 1612/20.08.1997, reclamanții și pârâții persoane fizice, fiind, în fapt, coproprietari în ce privește terenurile în litigiu, reclamanții în calitate de moștenitori ai defunctei B. L., fiica autoarei T. T., și pârâții în calitate de legatari universali după defunctul T. N., dobândind, prin retransmitere, cota de 1/4 din masa succesorală rămasă după defuncta T. T., situația litigioasă dintre părți în ce privește aceste terenuri putând fi rezolvată pe calea partajului succesoral după defuncta T. T..

Având în vedere soluția dată primului capăt de cerere, precum și faptul că reclamanții au beneficiat de ajutor public în cuantum de 3000 de lei, pentru plata onorariului expert, în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava, 500 de lei onorariu provizoriu și 2500 lei diferență onorariu, în baza art. 18 din O.U. nr. 58/2005, instanța a obligat pârâtele C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava să plătească către stat suma de 3000 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamanților în prezenta cauză.

De asemenea, având în vedere că a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de anulare a T.P. nr. 1612/20.08.1997, în baza art. 274 Cod procedură civilă., instanța a obligat reclamanții la plata către pârâții P. I. și P. M. a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocat conform înscrisurilor de la fila 40 dosar_ al Tribunalului Suceava și fila 140 dosar_ al Judecătoriei Suceava.

Instanța a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, pe de o parte, întrucât soluția dată primului capăt de cerere îi este defavorabilă, dar și pentru faptul că nu au fost dovedite aceste cheltuieli, înscrisul depus la fila 41 dosar_ al Tribunalului Suceava nefiind un mijloc de probă în acest sens, întrucât extrasul de cont depus, în copie, face doar dovada unei plăți, dar nu și a faptului că aceasta a fost efectuată pentru asistență juridică și reprezentare în prezenta cauză.

P. sentința civilă nr. 310 din 28.01.2014 Judecătoria Suceava a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana, ca neîntemeiată.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. I. și P. M., invocată de reclamanți, ca neîntemeiată.

Instanța a admis, în parte, acțiunea civilă având ca obiect „fond funciar” formulată de reclamanții S. T., B. L., M. T., T. F. și B. S., în contradictoriu cu pârâții C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana, cu sediul în oraș Cajvana, județul Suceava, C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor,, P. I. și P. M., a desființat Hotărârea nr. 3351 din 24.11.2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.

Instanța de fond a dispus reconstituirea în favoarea reclamanților, moștenitori ai defunctei B. L., a dreptului de proprietate pentru suprafețele de 1,20 ha teren la locul numit ,,Rostușa” și 0,70 ha teren la locul numit ,,V. ., județul Suceava, a respins cererea de anulare parțială a Titlului de proprietate nr. 1612/20.08.1997 ca neîntemeiată, a obligat pârâtele C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava să plătească către stat suma de 3000 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamanților în prezenta cauză.

Instanța de fond a mai obligat reclamanții la plata către pârâții P. I. și P. M. a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Instanța de fiind respins ca neîntemeiată cererea pârâtei C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, solicitând admiterea recursului schimbarea în parte a sentinței înlăturând din sentință dispozițiile privind obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura județului Suceava la plata sumei de 3000 lei, reprezentând ajutor public judiciar, alături de C. Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana.

În motivare s-a arătat că potrivit prevederilor art. 52 din Legea nr. l8/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisiile județene au în limita competenței lor și prin derogare de la codul de procedură civilă calitate procesuală pasivă și când este cazul activă.

Potrivit prevederilor art. 51 și art. 52 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ - jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.

Din economia dispozițiilor art. 12 alin. l și 2 din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.

Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementate de codul de procedură civilă, ar fi suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma „prin derogare", această sintagmă conduce la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate.

C. județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de funcționare față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor-verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor, precum și a planurilor parcelare comisia județeană emite titlurile de proprietate, iar conform Legii nr. 169/1997 instanțele judecătorești de drept comun au plenitudine de jurisdicție în domeniul actelor administrative emise în domeniul fondului funciar, în speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată, întrucât C. județeană Suceava de fond funciar prin emiterea titlului de proprietate și-a îndeplinit o atribuție prevăzută de lege organică în parametrii legali.

Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Comisiei județene nu i se poate retine nici o culpă în acest caz, atâta timp cât a analizat documentația întocmită și înaintată de comisia locală.

În virtutea rolului activ conferit de dispozițiile art. 129 pct.5 Cod procedura civilă, instanța a suplimentat probatoriu printr-o expertiză de specialitate.

În raport cu dispoziții legale mai sus menționate, se apreciază că în momentul în care adoptă o hotărâre comisia județeană acționează întocmai ca o instanță de judecată, astfel încât, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, ar duce la concluzia că, și instanțele de judecată pot fi obligate să suporte atare cheltuieli de judecată în cazul în care hotărârile judecătorești pronunțate ar fi desființate ori casate prin soluționarea căilor ordinare (extraordinare) de atac.

În această situație solicită a se constata că, în mod greșit, instanța de judecată a obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței menționate a mai formulat recurs și C. orășenească Cajvana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 310/28 ianuarie 2014, în sensul respingerii capătului de cerere privind desființarea Hotărârii Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr.3351/24.11.2006 și a reconstituirii in favoarea reclamanților a dreptului de proprietate pentru suprafețele de 0,70 ha teren de la V. . ha teren de la Rostușa, ca nefondat, a înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată și a obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, cu consecința menținerii soluției date capătului de cerere privind anularea Titlului de proprietate 1612/20.08.1997 ca nefondat.

În motivare a arătat că raportat la dispozițiile art. 53 Legea nr. 18/1991, instanța a constatat că autoarea reclamanților era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha teren, întrucât B. L. este moștenitoarea părinților săi,T. T. și A. S. de la care ar proveni terenul pârâții P. I. și Pîți M. nu puteau dobândi prin retransmitere, în baza testamentului prin care erau instituiți legatari universali ai lui T. N., decât ceea ce acesta din urmă a moștenit de la soția sa, T. T., respectiv la terenurile in cauză.

În cauză nu ar fi aplicabile dispozițiile art. II și art. IV Legea nr. 247/2005 și ale art. 13 al. 2 Legea nr. 18/1991, întrucât acestea se „raportează la moștenitorii aceluiași defunct, or părinții s-au prevalat de calitatea lor de moștenitori după T. N. considerând că terenurile ar fi aparținut acestuia, în condițiile in care B. L., autoarea reclamanților s-a prevalat de reconstituirea dreptului de proprietate după defuncții săi părinți, T. T. și A. S., după care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate in prezenta cauză. Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 247/2005 aplicabile in cauză, având in vedere faptul că, reclamanta B. L., care a decedat pe timpul prezentului proces, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nu în baza Legii 18/1991, ci în baza Legii 247/2005, la data de 15.09.2005, astfel încât în cauză sunt și trebuiau aplicate și analizate dispozițiile acestei legi, respectiv art. II raportat la art. IV din Legea 169/97 cu modificările și completările ulterioare aduse prin Legea 247/2005. Astfel, aceste dispoziții legale, stabilesc în mod imperativ „dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere ,in nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii 18/1991, la data întocmirii lor" și art. IV Persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea Fondului Funciar nr. 18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns se pot adresa cu o nouă cerere comisiilor comunale, orășenești sau municipale in termen de 90 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi".

Având în vedere că prin art. IV din Legea 169/1997 s-a realizat o repunere in termenul de formulare a cererii de reconstituire, pentru moștenitorii care nu au formulat o astfel de cerere in baza Legii 18/1991 se impune o interpretare sistematică a dispozițiilor art. IV din Legea 169/97 raportată la art. II din același act normativ, care determină concluzia ca modul de soluționare a cererilor formulate in temeiul art. IV a depins intre altele daca asupra aceleiași suprafețe de teren au fost formulate cereri de reconstituire și dacă au fost sau nu admise. Astfel, dacă nici o persoană nu a făcut cerere de reconstituire, dispozițiile art. II nu se aplică, fiind posibilă reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul art. IV schimb dacă alte persoane îndreptățite au solicitat și obținut reconstituirea dreptului de proprietatea, sunt incidente prevederile art. II, suprafețele de teren care au făcut obiectul restituirii au fost exceptate de la reconstituirea actuală in condițiile art. IV din L169/97".

În condițiile în care instanța de fond a avut în vedere că titlul de proprietate nr. l612/20.08.1997 eliberat pe numele pârâților a fost emis în mod legal, că nu există nici un motiv de nulitate pentru suprafețele de 1,20 ha situate la Rostușa și pentru 0,70 ha teren situată la V. . art. 11 din Legea 169/97 modificată prin L247/2005, neputând fi adusă nici o atingere acestui titlu, pentru că legea civilă nu retroactivează, instanța trebuia să facă aplicabilitate dispozițiilor art. IV și să respingă cererea de desființare a Hotărârii Comisiei Județene Suceava nr. 3351/2006 referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate privind suprafețele de teren de 1,20 ha teren Rostușa și 0,70 V. . pârâților, întrucât în cauză titlul de proprietate este emis în mod legal în favoarea pârâților, iar suprafețele de teren sunt excluse de la reconstituire. De altfel, sub acest aspect hotărârea instanței este contradictorie.

Împotriva sentinței nr. 310/28.01.2014 a Judecătorie Suceava au declarat recurs P. IAC0B și P. M., solicitând admiterea recursului, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare au arătat că în mod greșit prima instanța a soluționat excepția autorității de lucru judecat reținând că prin decizia nr. 2299 din 26.06.2001 a Tribunalului Suceava prin care s-a soluționat cererea de anulare a titlului de proprietate nr. 1612/1997 s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, nefiind analizat fondul daca se impunea sau nu anularea titlului de proprietate.

Din considerentele decizie nr. 2299 din 26.06.2001 reiese că B. L. nu s-a conformat dispozițiilor Legii nr. 18/1991, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă.

Prima instanță cu motivarea arătată in considerente încalcă principiul contradictorialității și dreptul la apărare.

Conform acestor principii părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată in cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de instanța din oficiu.

Nepunerea in discuția pârtilor a aspectelor arătate in considerente încălca principiul contradictorialității și dreptul la apărare, întrucât a fost în imposibilitate de a face apărările, iar aceste apărări nu pot fi făcute in recurs întrucât se încălca dublul grad de jurisdicție.

Instanța a reținut greșit calitatea de proprietar deposedat, fără a fi pusă în discuția părților și fără a analiza cine a predat trenul la CAP, reține o stare de indiviziune și cote fără a fi pusă în discuția părților și a discuta in contradictoriu, cine era îndreptățit la reconstituire.

Susțin recurenții că greșit le-au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză ce au fost formulate încă de la termenul din data de 22.06.2012 in dosarul nr._ la care nu s-a răspuns în mod convingător de doamna expert, nu s-a amintit de existenta unei hotărâri de revendicare, vechile planșe cadastrale nu au fost depuse la dosar, nu exista viza OCPL nu se amintește de testament, cine a predat terenul la CAP etc., aspecte care trebuiau avute în vedere de doamna expert și care ar fi dus la alte concluzii, cu atât mai mult cu cât instanța și-a însușit concluziile doamnei expert.

La termenul din 14.01.2014 s-a făcut aceeași solicitare, respinsă de instanță, fiind respinsă și cererea de efectuare a unei noi expertize.

În ce privește fondul, instanța retine ca prin Hotărârea nr. 3351/24.11.2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava s-a respins contestația numitei B. L. prin care aceasta solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 1,90 ha teren, pe considerentul că acest teren este înscris în titlul de proprietate nr. 1612/1997.

Instanța a reținut ca îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate erau moștenitorii proprietarilor tabulari, că T. N., deși s-a înscris în CAP împreuna cu soția nu avea calitatea de proprietar deposedat ci doar de moștenitor a soției T. T..

Nu contestă înscrierile vechi în C.F. anterioare anului 1945 cu privire la vechii proprietari tabulari însă se știe foarte bine că după anul 1945 toate operațiunile cu privire la transferul dreptului de proprietate nu s-a mai operat în C.F., după anii 1955 toate operațiunile se făceau in registru agricol. Nu se dă eficientă înscrierilor din registru agricol din anii 1956-1958 în care se menționează foarte clar că aceste suprafețe de teren figurează pe T. N., membrii de familie fiind P. lacob și P. M. și ulterior pentru anii 1959-1962 în care figurează P. lacob și P. M., beneficiind de un testament cu titlu universal.

Nu s-a făcut nici o dovadă că aceste suprafețe de teren au fost predate la CAP de B. L. sau autorii acesteia, nu se face dovada continuității dreptului de proprietate.

Simpla înscriere în C.F. pe autorii defunctei B. L. nu face dovada că aceste suprafețe de teren au fost preluate de C.A.P., art. 11 alin. 1 din L. 18/1991 prevede că „suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori".

Textul de lege prevede reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care au adus teren în CAP și nu în favoarea persoanelor a căror autori figurau înscris în C.F. în urmă cu mai bine de 20 de ani, iar dovada suprafețelor aduse în CAP se face cu înscrisuri în principal in lipsa acestora cu martori.

Înscrierile din registru agricol nu au fost combătute, B. L. sau autorii acesteia nu erau înscriși în registru agricol cu aceste suprafețe de teren.

Se neagă puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 556 din 23.02.2005 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă, prin care actualii proprietari ai suprafeței de 7.000 m.p., P. lacob N. și P. F. au revendicat suprafață de 5.000 m.p. de la S. T., fiica defunctei B. L., și S. N., mandatarul, ginerele defunctei B. L., instanța reținând că S. T. și S. N., nu dețineau titlu de proprietate pentru terenul pe care îl aveau în posesie, ce face parte din . localitatea Cajvana în suprafața de 7.000 m.p.

Din considerentele acestei hotărâri nu lipsa titlului de proprietate a dus la admiterea acțiunii in revendicare ci faptul ca sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate si ca titlul de proprietate a fost emis in mod valabil.

Jurisprudența face distincție intre autoritatea de lucru judecat si puterea de lucru judecat, nu invocă excepția autorității de lucru judecat întrucât nu este data tripla identitate de părți, obiect si cauza, însă chestiunea prejudiciala privitoare la dreptul de proprietate asupra suprafeței de 50 de ari a fost tranșata irevocabil, instanța nemaiputând analiza cererea de reconstituire a dreptului de proprietate cel puțin cu privire la suprafața de 50 de ari.

Decizia civilă nr. 2299 din 26.06.2001 prin care s-a respins cererea de anulare a titlului de proprietate nr. 1612/1997 formulată de B. L. în sensul excluderii suprafeței de 1,90 ha teren ce face obiectul acțiunii de față si cu privire la care s-a respins greșit excepția

autorității de lucru judecat.

Sentința civilă nr. 3820 din 06.12.2002 prin care s-a respins cererea de anulare a titlului de proprietate nr. 1612/1997 formulată de S. T. în sensul excluderii suprafeței de 1.90 ha teren ce face obiectul acțiunii de față.

Aceste hotărâri au intrat în puterea de lucru judecat, reținându-se că sunt proprietarii parcelei 2536/1 în suprafața de 7.000 m.p. teren reconstituit conform titlului de proprietate nr. 1612/1997, vândut către P. N. și P. F. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2751 din 21.07.2004.

Reconstituirea dreptului lor de proprietate s-a tăcut în mod corect, după cum chiar instanța retine ca erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate conform L.18/1991.

Este greșită reținerea instanței că rolul agricol este comun în condițiile în care între anii 1959-1962 suntem ei, nu reiese că T. N. și T. T. ar fi predat la CAP o suprafața de 2 ha și ei o suprafața de 5,19 ha.

Nu i-a lămurit reclamanții dacă B. L. avea registru comun cu T. T. si au predat împreuna o suprafața de 2 ha. si nici de ce S. T. a formulat mai multe cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, anulare titlu de proprietate in nume propriu fără sa justifice vreun drept.

Totodată instanța nu a argumentat faptul ca parte din teren a intrat in circuitul civil si ca o reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament nu mai este posibila.

În ce privește temeiul in drept cererea de reconstituire a dreptului de proprietate este făcuta în baza Legii nr. 247/2005 in condițiile în care întreaga motivare a instanței face trimitere la Legea nr. 18/1991, încălcându-se principiul ultraactivitatii și neretroactivitatii legii.

Exista contradicție în considerentele hotărârii si în rezolvarea diferita a capetelor de cerere, pe de o parte se retine ca titlul lor este valabil, însă dispune si reconstituirea dreptului de proprietate pentru moștenitorii defunctei B. L., nu se face nici o mențiune ca trebuie sa fie incluși acești moștenitori pe titlu de proprietate cel puțin cu privire la suprafața de 1.90 ha, în acest fel se va ajunge in imposibilitate de a pune in executare această hotărâre judecătoreasca, întrucât sunt soluționate diferit capete de cerere care se exclud.

Se solicită admiterea recursului având în vedere motivele de recurs arătate mai sus, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondate cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

Intimații reclamanți, prin întâmpinare au solicitat respingerea recursurilor cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând recursurile, ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 5 și 7, art. 3041 Cod procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul la apreciază ca nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Recursul Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor vizează înlăturarea din sentință a dispozițiile privind obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura județului Suceava la plata sumei de 3000 lei, reprezentând ajutor public judiciar, alături de C. Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana.

Tribunalul reține că, în mod corect instanța de fond, având în vedere soluția dată primului capăt de cerere, precum și faptul că reclamanții au beneficiat de ajutor public în cuantum de 3000 de lei, pentru plata onorariului expert, în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava, 500 de lei onorariu provizoriu și 2500 lei diferență onorariu, în baza art. 18 din O.U. nr. 58/2005, instanța a obligat pârâtele C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava să plătească către stat suma de 3000 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamanților în prezenta cauză.

Dispozițiile art. 52 al. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată au instituit posibilitatea obligării comisiilor de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată, prevăzând în mod expres că dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în cadrul judecării plângerilor împotriva hotărârii comisiilor județene.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 18/1991, modificată, comisia județeană are calitate procesuală pasivă și activă, fiind reprezentată legal prin prefect sau pe baza unui mandat convențional de către unul din membri.

Faptul că recurenta nu are cont propriu și nici independență financiară astfel încât o asemenea obligație este imposibil de executat, așa cum s-a susținut nu are relevanță în cauză, dată fiind posibilitatea de obligare a comisiilor locale sau județene la plata cheltuielilor de judecată consacrată de legiuitor care a avut în vedere, desigur, toate aceste aspecte la adoptarea soluției sale, iar modalitatea în care se va executa această obligație constituie o chestiune de executare silită care excede prezentului cadru procesual.

Recursul Comisiei orășenești Cajvana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor se referă, în principal, la faptul că instanța de fond a avut în vedere că titlul de proprietate nr. 1612/20.08.1997 eliberat pe numele pârâților a fost emis în mod legal, că nu există nici un motiv de nulitate pentru suprafețele de 1,20 ha situate la Rostușa și pentru 0,70 ha teren situată la V. . art. 11 din Legea 169/97 modificată prin Legea nr. 247/2005, neputând fi adusă nici o atingere acestui titlu, pentru că legea civilă nu retroactivează, instanța trebuia să facă aplicabilitate dispozițiilor art. IV și să respingă cererea de desființare a Hotărârii Comisiei Județene Suceava nr. 3351/2006 referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate privind suprafețele de teren de 1,20 ha teren Rostușa și 0,70 V. . pârâților, întrucât în cauză titlul de proprietate este emis în mod legal în favoarea pârâților, iar suprafețele de teren sunt excluse de la reconstituire.

Cu privire la acest aspect, se constată că prin Hotărârea nr. 3351 din 24.11.2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a fost respinsă contestația formulată de autoarea reclamanților, B. L., prin care se solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha teren agricol, după autorii T. T. și T. N., cu motivarea că suprafața de teren era înscrisă în titlul de proprietate nr. 1612/1997 în favoarea lui P. I. și M. și T. N., din care 0,70 ha au intrat în circuitul civil prin actul de vânzare cumpărare nr. 2751/2004 către soții P. N. și F..

P. titlul de proprietate nr. 1612/1997 s-a reconstituit pârâților P. I. și M., în calitate de moștenitori ai defunctului T. N., decedat pe data de 04.04.1997, dreptul de proprietate pentru suprafața de 7,19 ha situat pe teritoriul orașului Cajvana, din care 1,2 ha teren la locul numit Rostușa și 7000 mp în V. . filele 109 și 110 dosar relevă că soții P. I. și M. s-au înscris în C.A.P. cu suprafața de 5,19 ha teren, iar soții T. N. și T. cu suprafața de 2 ha teren, pârâtul P. T. I. figurând în registrul agricol în perioada 1959-1960 cu suprafața de 7,19 ha teren, tocmai pentru că erau menționați ca membri ai gospodăriei și soții T. Neiculai și T..

Un alt motiv de recurs se referă la înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată, motiv care nu este dat, întrucât, așa cum s-a menționat anterior, dispozițiile art. 52 al. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată au instituit posibilitatea obligării comisiilor de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată, prevăzând în mod expres că dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în cadrul judecării plângerilor împotriva hotărârii comisiilor județene.

Recursul promovat de P. I. și P. M. vizează faptul că în mod greșit prima instanța a soluționat excepția autorității de lucru judecat reținând că prin decizia nr. 2299 din 26.06.2001 a Tribunalului Suceava prin care s-a soluționat cererea de anulare a titlului de proprietate nr. 1612/1997 s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, nefiind analizat fondul, dacă se impunea sau nu anularea titlului de proprietate. Motivul indicat de recurenți nu este întemeiat, fiind evident că în cauză nu este dată excepția autorității de lucru judecat față de Decizia Curții de Apel nr. 3070 din 21.11.2001în dosar nr. 4948/2001 și Decizia civilă nr. 2209 din 26.06.2001 a Tribunalului Suceava din dosar nr. 650/R/2001, în fapt fiind vorba de decizia nr. 2299 din 26.06.2001 a Tribunalului Suceava, eroarea materială datorându-se, probabil, faptului că numărul hotărârii menționate este greu lizibil.

Un alt motiv de recurs se referă la motivarea primei instanțe arătată în considerente care încalcă principiul contradictorialității și dreptul la apărare, conform cărora părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de instanța din oficiu.

Recurenții susțin că nepunerea în discuția părților a aspectelor arătate în considerente încălcă principiul contradictorialității și dreptul la apărare, întrucât a fost în imposibilitate de a face apărările, iar aceste apărări nu pot fi făcute in recurs întrucât se încălca dublul grad de jurisdicție. Astfel, instanța a reținut greșit calitatea de proprietar deposedat, fără a fi pusă în discuția părților și fără a analiza cine a predat trenul la CAP, reține o stare de indiviziune și cote fără a fi pusă în discuția părților și a discuta in contradictoriu, cine era îndreptățit la reconstituire. Tribunalul constată că argumentele instanței de fond sunt întemeiate pe probatoriul administrat în cauză, raportat la susținerile părților litigante, fără a se impune a fi puse în discuția acestora chestiunile care se evidențiază concret în speță, cu atât mai mult cu cât cauza a fost analizată pe parcursul mai multor etape procedurale, nefiind aspecte noi.

Susțin recurenții că greșit le-au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză ce au fost formulate încă de la termenul din data de 22.06.2012 în dosarul nr._ la care nu s-a răspuns în mod convingător de doamna expert, nu s-a amintit de existența unei hotărâri de revendicare, vechile planșe cadastrale nu au fost depuse la dosar, nu exista viza OCPL nu se amintește de testament, cine a predat terenul la CAP etc., aspecte care trebuiau avute în vedere de doamna expert și care ar fi dus la alte concluzii, cu atât mai mult cu cât instanța și-a însușit concluziile doamnei expert, iar la termenul din 14.01.2014 s-a făcut aceeași solicitare, respinsă de instanță, fiind respinsă și cererea de efectuare a unei noi expertize.

Din examinarea dosarului nr._ reiese că instanța a pus în discuția părților, la termenul din 25 februarie 2011 obiectivele la care să răspundă expertul, respectiv identificarea suprafețelor de teren de 1,20 ha de la locul „Rostușa” și 0,70 ha de la locul „V. . fost predat de T. T. și T. N. la CAP, pentru care reclamanta solicită reconstituirea dreptului de proprietate; după verificarea C.F.3116, ., CF 3118, . să se stabilească dacă . ha provine de la autoarea reclamantei T. T., respectiv Totorovici V. a lui G., iar suprafața de 7000 mp de la A. S.; dacă cu aceste suprafețe de teren a figurat înscris în registrul agricol P. I., și dacă acestea provin de la P. Toder I.; să se verifice istoricul acestor parcele, cu menționarea actualului proprietar și istoricul rolului agricol pentru acestea; să se stabilească dacă există identitate între parcelele menționate în CF pe numele autorilor reclamantei și parcelele ce figurează în registrul agricol în baza căruia s-a emis T.P.1612/1997; să se întocmească schițe, iar apărătorul pârâților recurenți, avocat O. M., a arătat că este de acord cu obiectivele stabilite de instanță, în completare solicitând a se stabili cine a predat terenul la CAP și dacă s-au întocmit procese verbale.

În acest context, tribunalul apreciază că expertul, conform concluziilor depuse la dosar, a răspuns complet obiectivelor fixate, astfel încât, în mod corect s-a reținut de prima instanță că nu se impunea suplimentarea raportului de expertiză.

Recurenții precizează că nu s-a făcut nici o dovadă că aceste suprafețe de teren au fost predate la CAP de B. L. sau autorii acesteia, nu se face dovada continuității dreptului de proprietate, iar simpla înscriere în C.F. pe autorii defunctei B. L. nu face dovada că aceste suprafețe de teren au fost preluate de C.A.P., art. 11 alin. 1 din L. 18/1991 prevede că „suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori".

Raportul de expertiză coroborat cu extrasele de carte funciară ale terenurilor și actele de stare civilă depuse, în copie, la dosar relevă că terenurile ce fac obiectul litigiului, în suprafață de 7000 mp și de_ mp, au aparținut bunicilor autoarei reclamanților, B. L., lui A. L. al lui G., tatăl lui A. S., care a fost căsătorit cu T. T., din relația de căsătorie rezultând fiica acestora, B. L., și, respectiv, lui Todorovici V. al lui G., tatăl lui T. T., mama autoarei reclamanților, B. L.. În acest context, rezultă că, în cauză, calitatea de proprietar deposedat al terenurilor în suprafață totală de 1,9 ha situate pe raza orașului Cajvana, pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate autoarea reclamanților, nu aparținea lui T. N., care nu era moștenitor al proprietarilor tabulari ai acestor terenuri, ci soției lui, T. T. și autoarei reclamanților, B. L., fiind evident că terenul a aparținut acesteia. La data de 15.09.2005, autoarea reclamanților, B. L., a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha, cerere înregistrată sub nr. 65 din aceiași dată, în termenul prevăzut de lege, cu respectarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 18/1991și a art. III din Titlul VI din Legea nr. 247/2005, până la data de 30 noiembrie 2005.

În motivele de recurs se detaliază că decizia civilă nr. 2299 din 26.06.2001 prin care s-a respins cererea de anulare a titlului de proprietate nr. 1612/1997 formulată de B. L. în sensul excluderii suprafeței de 1,90 ha teren ce face obiectul acțiunii de față si cu privire la care s-a respins greșit excepția autorității de lucru judecat și sentința civilă nr. 3820 din 06.12.2002 prin care s-a respins cererea de anulare a titlului de proprietate nr. 1612/1997 formulată de S. T. în sensul excluderii suprafeței de 1.90 ha teren ce face obiectul acțiunii de față, sunt hotărâri care au intrat în puterea de lucru judecat, reținându-se că sunt proprietarii parcelei 2536/1 în suprafața de 7.000 m.p. teren reconstituit conform titlului de proprietate nr. 1612/1997, vândut către P. N. și P. F. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2751 din 21.07.2004.

De asemenea, se afirmă că reconstituirea dreptului lor de proprietate s-a tăcut în mod corect, după cum chiar instanța retine ca erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991.

Aspectele invocate de recurenți nu sunt relevante, întrucât la momentul pronunțării hotărârilor de care se prevalează recurenții, instanțele au analizat aspectele conforme cu realitatea de la data la care acestea au fost susținute, respectiv, în anul 2001 și în anul 2002. Ulterior, condițiile juridice s-au modificat, intervenind solicitările demarate de autoarea reclamanților, defuncta B. L., aspecte ce au impus modificări ale situației juridice referitoare la terenul în litigiu.

P. considerente expuse, tribunalul, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate și va menține legalitatea sentinței pronunțată de prima instanță.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile formulate de către C. orășenească Cajvana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, P. I. și P. M., ambii domiciliați în loc. Cajvana, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 310 pronunțată la data de 28.01.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamanții S. T., domiciliată în oraș Cajvana, nr. 1740, jud. Suceava, B. L., domiciliat în oraș Cajvana, jud. Suceava, M. T., domiciliată în oraș Cajvana, jud. Suceava, T. F. domiciliată în oraș Cajvana, jud. Suceava și B. S. domiciliată în oraș Cajvana, nr. 1740, jud. Suceava, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 25.06.2014.

Președinte, Judecător, Judecător,

G. D. I. M. I. G.

Grefier,

Iliuțe C.

red. I.M.

jud. fond A. C.

tehnored. IC ex.2/22.07.2014

← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 602/2014. Tribunalul SUCEAVA		Fond funciar. Decizia nr. 1245/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Decizia nr. 764/2014. Tribunalul SUCEAVA Pretenţii. Hotărâre din 03-06-2014, Tribunalul SUCEAVA Grăniţuire. Decizia nr. 1139/2014. Tribunalul SUCEAVA Prestaţie tabulară. Decizia nr. 602/2014. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 1245/2014. Tribunalul SUCEAVA