Pretenţii. Hotărâre din 03-06-2014, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 519/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 519
Ședința publică din 3 iunie 2014
Președinte - M. C.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. municipal F., cu sediul în ..1, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.249 din 4 februarie 2014 a Judecătoriei F. (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul A. I., domiciliat în ., jud.Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd apelul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei F. la data de 1 noiembrie 2013, reclamantul S. M. F., în contradictoriu cu pârâtul A. I., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 1691 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, a medicamentelor și a materialelor sanitare de care a beneficiat pârâtul, în urma unei agresiuni.
În motivare, a arătat că în perioada 13.11.2010 – 22.11.2010 pârâtul a fost internat în S. M. F., ca urmare a unei agresiuni, conform diagnosticului stabilit prin foaia de observație.
Pentru însănătoșire, pârâtul a avut nevoie de un număr de 9 zile de spitalizare, când a beneficiat de medicamente și materiale sanitare, în valoare de 1691 lei.
Prin adresa nr. 699 din 01.02.2011 s-a comunicat pârâtului obligația achitării sumei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, însă pârâtul nu s-a conformat cerințelor.
În aceste condiții, potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 și ale art. 1357 Cod Civil, privind plata obligațiilor de către pârât, izvorâte în urma consumării unor servicii medicale, solicită instanței constatarea datoriei și obligarea pârâtului la plata sumei de 1691 lei.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 1357 cod civil și art. 194 Cod procedură civilă.
În dovedire, a anexat la dosar înscrisuri, respectiv: foaia de observație medicală și adresa nr. 699 din 01.02.2011 (filele 7 – 15 dosar).
În baza prevederilor art. 583 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Potrivit dispozițiilor art. 201 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului pentru a formula întâmpinare, prin care să precizeze poziția față de această cerere, obligație pe care nu a îndeplinit-o.
La termenul de judecată din 4 februarie 2014, pârâtul s-a prezentat în instanță, arătând că nu a achitat despăgubirile civile datorate reclamantei, întrucât nu are posibilități financiare. Totodată, a menționat că nu a fost convocat să participe la ședința de mediere.
Întrucât acțiunea a fost introdusă după data de 1 august 2013, reclamantului i s-a pus în vedere să facă dovada că a participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, sub sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibilă, conform dispozițiilor art. 2 alin. 12 și art. 601 lit. f din Legea nr. 192/2006.
Cu privire la solicitarea instanței, prin adresa nr. 6869 din 13.11.2013, reclamantul arată următoarele:
În domeniul civil medierea poate fi aplicată numai cu privire la drepturi asupra cărora părțile pot dispune potrivit legii. Condiția caracterului tranzacționabil al drepturilor supuse medierii aduce aminte de regulile din arbitraj.
Tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă. În principiu, se pot încheia tranzacții în litigii care privesc drepturi indiferent de izvorul și de natura lor.
Prin excepție, nu pot face obiectul unei tranzacții: drepturile personale nepatrimoniale; drepturile patrimoniale indisponibile, adică inalienabile, necesionabile, netransmisibile sau, în alți termeni, bunurile scoase din circuitul civil; drepturile și obligațiile patrimoniale care interesează ordinea publică sau bunele moravuri.
Nu se poate tranzacționa asupra unei acțiuni penale, în schimb se poate tranzacționa asupra unei acțiuni civile ce derivă dintr-o infracțiune și că prin tranzacție nu este afectată acțiunea penală, iar despăgubirile (acordate/neacordate, nivel, condiții etc.) nu sunt de ordine publică. Deși cheltuielile de spitalizare derivă dintr-o infracțiune sau accident, nu pot fi supuse tranzacției, furnizorul de servicii medicale, în speță unitatea sanitară, are în grijă recuperarea sumelor ce urmează a fi restituite Casei de Asigurări de Sănătate, conform art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Urmare a acestor precizări, nu a înțeles să atașeze certificatul de informare sau procesul-verbal întocmit în cazul refuzului sau neprezentării la ședința de informare.
Judecătoria F., prin sentința civilă nr.249 din 4 februarie 2014 a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 2 din Legea nr.192/2006, dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege.
La 1 august 2013 au intrat în vigoare dispozițiile legale ce reglementează modul de desfășurare și sancțiunile, în caz de neîndeplinire a cerinței de informare obligatorie cu privire la mediere.
Astfel, la articolul 2 din Legea nr. 192/2006, după alineatul (1) se introduc alte noi alineate, alineatele (1^1), (1^2), (1^3), cu următorul cuprins: “(1^1) Dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Daca una dintre parti refuza in scris participarea la ședința de informare, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixata pentru ședința de informare, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței.
(1^2) Instanța va respinge cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă, în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materie prevăzute de art. 60^1 (1) lit. a)-f).
(1^3) Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris”.
Întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă după data de 1 august 2013 și are ca obiect pretenții în valoare de până la 50.000 lei, reclamantului i s-a pus în vedere să facă dovada participării la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în conformitate cu dispozițiile legale menționate, acesta având obligația depunerii certificatului de informare sau a procesului-verbal, efectuarea acestei proceduri putând fi înfăptuită chiar și de consilierul juridic al unității reclamante.
Pe de altă, potrivit art. 601 din Legea nr. 192/2006, părțile sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, între altele, și în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvență, a acțiunilor referitoare la registrul comerțului și a cazurilor în care părțile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art.1.013 - 1.024 sau la cea prevăzută la art.1.025 - 1.032 din Legea nr.134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare (art. 601 alin. 1 lit. f).
Față de aceste dispoziții legale, instanța a apreciat că și în cauza de față era necesară parcurgerea procedurii de informare cu privire la avantajele medierii.
Reclamantul a formulat apel criticînd ca nelegală reținerea excepției inadmisibilității cu motivarea că în cauză sînt incidente prev.art.2* al.1 și al.1^3 din Legea nr. 192/2006 conform cărora:
„Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege”;
„Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris”.
De asemenea, apelantul a solicitat instanței să facă aplicarea disp.art.43 al.3 din Legea nr. 192/2006.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată întemeiat apelul din următoarele considerente:
Conform prev.art.2 al.12 din Legea nr.192/2006 „Instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a) - f)”.
Potrivit prev.art.193 al 2 Noul Cod de procedură civilă care constituie drept comun în materie în privința invocării și reținerii excepției „Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii”.
Cum, în speță, deși legal citat pîrîtul nu a formulat întîmpinare, în mod greșit prima instanță a reținut inadmisibilitatea acțiunii, pe considerentul că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii privind medierea.
Reținerea unei excepții care nu este dată în cauză face incidente prevederile art.480 al.3 Noul Cod de procedură civilă și avînd în vedere că părțile nu au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, tribunalul va admite apelul, va anula hotărîrea atacată și va reține cauza spre rejudecare.
În rejudecare, tribunalul constată că acțiunea reclamantului este întemeiată în condițiile în care, conform documentației medicale depuse, în perioada 13 noiembrie 2010 – 22 noiembrie 2010 pîrîtul a fost internat în S. municipal F. în urma unei agresiuni, a beneficiat de îngrijiri medicale în contravaloare de 1591 lei.
În consecință, în baza art.313 din Legea nr.95/2006 pîrîtul va fi obligat la plata sumei sus-menționate către reclamant, cu titlu de despăgubiri.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul declarat de reclamantul S. municipal F., cu sediul în ..1, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.249 din 4 februarie 2014 a Judecătoriei F. (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul A. I., domiciliat în ., jud.Suceava.
Anulează sentința civilă și în rejudecare:
Admite acțiunea.
Obligă pârâtul A. I. să plătească reclamantului S. municipal F. cheltuieli de spitalizare în sumă de 1591 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. P. T.
Red. M.C.
Jud.fond – A. I.
Tehnored.P.T. – Ex.4 – 4 iulie 2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 764/2014. Tribunalul SUCEAVA | Grăniţuire. Decizia nr. 1139/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
