Fond funciar. Decizia nr. 1245/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1245/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 1245/2014
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1245
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.06.2014
PREȘEDINTE G. D.
JUDECĂTOR I. M.
I. G.
GREFIER ILIUȚE C.
Pe rol, judecarea recursului formulat de către reclamantul V. C. I., împotriva sentinței civile nr. 452 pronunțată la data de 27.04.2014 de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în dosar nr._, intimați fiind C. JUDEȚEANĂ S., C. C. DE F. F. V. MOLDOVIȚEI și DIRECȚIA S. S..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă recurentul – reclamant, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța verificând actele și lucrările dosarului, constată că s-a depus la dosar din partea intimatei Direcția S. S., întâmpinare în două exemplare.
Instanța în temeiul art. 96 Cod procedură civilă comunică recurentului duplicatul întâmpinării.
Recurentul - reclamant solicită admiterea probei cu expertiza întrucât nu este mulțumit de raportul de expertiză întocmit de către expert Nicuțar P..
Recurentul – reclamant depune la dosar memoriu.
Instanța, față de dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, în etapa procesuală a recursului nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor, în atare situație urmează a respinge proba cu expertiza ca inadmisibilă.
Instanța constată probatoriul epuizat, recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la fond.
Recurentul – reclamant solicită admiterea recursului susținând că pădurea a fost distrusă, tăiată și au mai rămas doar câțiva arbori.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată:
Prin hotărîrea Comisiei județene nr. 296 din 12 martie 2009 a fost respinsă contestația formulată de către reclamantul V. C. I. pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 11,30 ha teren pășune și 3,50 ha teren pădure, la locul „P.”, pe raza comunei V. Moldoviței, în calitate de moștenitor al defunctei C. M., cu motivarea că cererea a fost formulată peste termenul legal, iar pe fond, nu a făcut dovada cu înscrisuri și cu identificarea în plan cadastral.
Împotriva hotărârii a formulat plângere petentul.
În motivare, a arătat că a dovedit cu înscrisuri calitatea de moștenitor și faptul deposedării și de asemenea, a susținut că a formulat cererea în termen.
Prin sentința civilă nr. 1502 din 21 octombrie 2009, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a respins plângerea ca nefondată reținând că în mod corect C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a avut în vedere faptul că petentul nu a depus cerere în termenul legal.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs petentul criticând-o pentru nelegalitate motivat de ignorarea cererilor pe care le-a depus după fiecare modificare a legilor funciare.
Prin decizia nr. 445 din 02.03.2010 a Tribunalului S., s-a admis recursul declarat de V. C. I., a fost casată sentința civilă nr. 1502 din 21.10.2009 a Judecătoriei C-lung.Mold. și cauza a fost trimisă pentru rejudecare,
P. a decide astfel, tribunalul a reținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prev.de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit adresei comisiei comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor V. Moldoviței (f. 23), cererea petentului pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul pe care l-a avut în proprietate, a fost înregistrată la nr. 266 din 16 martie 1998, discutată în ședința comisiei comunale la 22 noiembrie 2000 și la 12 septembrie 2007 cu propunerea către comisia județeană de a fi respinsă întrucât lipsesc actele doveditoare.
Or, cum hotărârea comisiei județene, atacată a fost dată în considerarea cererii formulate la Legea nr. 269/97, rediscutată după apariția Legii nr. 1/2000 și respectiv a Legii nr. 274/2005, în mod greșit prima instanță a reținut tardivitatea depunerii acesteia.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul, a casat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată în al doilea ciclul procesual la Judecătoria C-lung.Mold., la 16 aprilie 2010.
La termenul din data de 29 iunie 2010, petentul a solicitat suspendarea judecății prezentei cauze, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a unui alt dosar având ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate 333 din 02.09.2005, emis pentru pârâta . privire la suprafața de 3 ha și 4.593 m.p. teren, care susține petentul că i se cuvine lui.
La 29 iunie 2010, s-a procedat la suspendarea prezentei cauze conform art. 244 pct. 1 cod pr. civilă, până la soluționarea dosarului nr._ .
Cauza a fost repusă pe rol la 18 iunie 2012.
C. locală de fond funciar V. Moldoviței a trimis pentru termenul din 22 august 2012 la dosar o întâmpinare prin care a menționat că terenul pretins de reclamant constituie proprietate privată și publică a comunei V. Moldoviței, conform titlului de proprietate nr. 333/2005, anexat la întâmpinare, terenul făcând parte din suprafața de totală de 891 ha și 7.000 m.p. pădure, reconstituită pentru .>
Printr-o completare la întâmpinare trimisă la cererea instanței, . precizat că terenul din litigiu nu a aparținut niciodată lui C. M., autoarea petentului, că suprafața de 11,3 ha pretinsă de petent face parte din pășunea comunală, domeniul privat al comunei, iar cele 3,5 ha pădure constituie proprietate publică a comunei V. Moldoviței.
În ce privește dosarul nr._ având ca obiect anularea titlului de proprietate 333/2005, conform extrasului din programul ecris depus la fila 39 dosar, acțiunea pentru anularea titlului de proprietate formulată de V. C. I. a fost respinsă și de asemenea a fost respins ca nefondat și recursul formulat de petent, hotărârea fiind irevocabilă.
Prin sentința civilă nr. 1433 din data de 27 noiembrie 2012, Judecătpria Cîmpulung Moldovenesc a respins plângerea formulată de V. C. I., în contradictoriu cu pârâții C. Locală de fond funciar V. Moldoviței, C. Județeană S. și Direcția S. S., ca nefondată.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia de casare, instanța de control judiciar a impus soluționarea cauzei pe fond, în sensul analizării cererii petentului, de a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafețele de teren în litigiu, respectiv 11,3 ha pășune și 3,5 ha pădure, după mama sa C. M., în continuarea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceste terenuri, formulate chiar de autoarea petentului.
În speță însă, s-a constatat că petentul – reclamant, nu a făcut nici un fel de dovezi cu privire la dreptul de proprietate al autoarei sale V. C. M., asupra terenului pretins, așa încât susținerile sale au apărut ca nedovedite și plângerea ca nefondată.
Pe de altă parte, din actele dosarului a rezultat că terenul pretins de petent este proprietate privată (pășunea) și publică (pădurea) a Comunei V. Moldoviței, fiind înscris în titlul de proprietate nr.333/2005 aparținând Comunei V. Moldoviței și a cărei legalitate a fost stabilită în alt dosar, prin respingerea acțiunii de anulare a titlului formulată de V. C. I. pentru anularea acestui titlu și a recursului declarat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul prin care a arătat următoarele:
A solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,5 ha teren pădure și pentru suprafața de 11,30 ha teren agricol (pășune) care sunt moștenire de la părinți, proprietara tabulară fiind autoarea sa, Corlarciuc M.. A făcut dovada proprietății, cu identificarea în plan cadastral a terenului forestier pe vechiul amplasament și procesul verbal de vecinătate (f. 18-51) care a fost semnat de Ocolul Silvic Tomnatic, conform Legilor de reconstituire a terenurilor nr. 1/2000 și nr. 247/2005.
A făcut dovada proprietății și a calității de moștenitor prin înscrisurile depuse la dosar.
C. locală, în special primăria, au încălcat flagrant legile fondului funciar, au tăiat pădurile și le taie în continuare, exploatează în totalitate și pășunile, le licitează la ciobani, iau sume de bani și din această cauză nu vor să retrocedeze terenurile foștilor proprietari.
A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat pentru suprafețe de teren de 11,3 ha pășune și 3,5 ha pădure la locul numit „P.”.
Pârâta Direcția S. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție constatarea lipsei calității procesuale pasive a sa și pe fond, respingerea recursului, ca nefondat, pentru următoarele motive:
1. In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Silvice S., așa cum a rezultat din motivele de recurs, terenul solicitat de petent se află în proprietatea publică și privată a comunei V. Moldoviței și că suprafața de pădure de 3,5 ha, înainte de a trece în proprietatea comunei, se afla în fondul forestier național proprietatea publică a statului aflat în administrarea Ocolului silvic Tomnatic din structura I.C.A.S . București, nu a Direcției Silvice S., care a și semnat procesul verbal de stabilire a vecinătăților.
Față de aceste aspecte, a invocat lipsa calității procesuale pasive a Direcției Silvice S., care este o excepție de ordine publică, dirimantă și absolută și poate fi pusă în discuție în orice fază a procesului civil, inclusiv în faza instanțelor de control judiciar, iar potrivit art. 137 Cod procedură civilă instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra acestei excepții.
2. În ceea ce privește fondul cauzei, a considerat că soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Astfel, aceasta în mod corect a reținut că petentul - reclamant nu a făcut nici un fel de dovezi cu privire la dreptul de proprietate al autoarei sale V. C. M., asupra terenului pretins, așa încât susținerile sale au apărut ca nedovedite.
Petentul, în vederea dovedirii dreptului de proprietate al autoarei sale, a depus la dosar un extras de carte funciară pentru CF 197 Ciumârna, intabulat pe trei persoane din familia Ș. la nivelul anului 1909, neprecizându-se ce legătură există între Cotlatciuc M. și aceste persoane și oricum evidența este foarte veche în raport cu data naționalizării pădurilor, un proces verbal de vecinătăți neînsușit de autoritățile locale prin viză și semnătură și nesemnat de vecini, un titlu de proprietate anterior pentru 1 ha pădure reconstituit autoarei sale V. C. M..
Pe ce altă parte, din documentele depuse la dosar a rezultat că terenul pretins de petent este proprietate privată (pășunea) și publică (pădurea) a Comunei V. Moldoviței, fiind înscris în titlul de proprietate nr. 333/2005 aparținând Comunei V. Moldoviței și a cărei legalitate a fost stabilită în alt dosar, respectiv dosarul nr._ .
Celelalte pârâte, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare.
Prin Decizia nr. 1206/10 mai 2013 Tribunalul S. a admis recursul declarat de V. C. I. împotriva sentinței civile nr. 1443/27 noiembrie 2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, intimate fiind pârâtele Comisa Județeană S., Comisia comunală de fond funciar V. Moldoviței și Direcția S. S., a casat sentința civilă nr. 1433/2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecare,
S-a reținut de instanța de control judiciar că la fila 19 din dosarul primei instanțe, în primul ciclu procesual reclamantul a depus la dosar extras privind CF 197 în care o anume M. Szestun apare înscrisă cu 15/20 din 1/3 p.i. din parcelele 370/18 și 475/10 ambele teren pădure.
Potrivit susținerilor părții în fața instanței de recurs, proprietara tabulară ar fi mama sa născută Szestun, aspect care trebuia lămurit de prima instanță și dacă s-ar fi dovedit legătura de rudenie (prin acte de stare civilă sau alte probe concludente), extrasul de carte funciară ar fi fost o probă pertinentă, verosimilă și concludentă în accepțiunea art.6 din Legea nr.1/2000, sub rezerva verificării situației juridice a terenului, trecută și prezentă printr-o expertiză topo-cadastrală.
De asemenea, la fila 20 din același dosar partea a depus la dosar un plan de situație pentru suprafața de teren pășune pretinsă – 11,3 ha, astfel că instanța trebuia să facă verificări suplimentare, tot printr-o expertiză, cu atât mai mult cu cât acest plan relevă evidențe cadastrale și face referire la două certificate de moștenitor, nr.6/1945 și nr.1474/1993 care, dacă ar fi fost cerute la dosar, ar fi lămurit și vocația la reconstituire a recurentului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03 iunie 2013 și s-au depus la dosar de către Primăria comunei V. Moldoviței cererile formulate de I. M., acte de stare civilă privind pe V. C. I. respectiv reclamantul născut la data de 20 mai 1952, certificatul de naștere a lui Ș. M. născută la data de 28 februarie 1919, certificatul de căsătorie a lui Ș. M. cu C. V., căsătorie încheiată la data de 04 februarie 1936, certificatul de deces privind pe C. M. decedată la data de 28 ianuarie 2000, certificatul de moștenitor nr. 6 privind pe defunctul N. a Ș. V., certificatul de moștenitor nr. 474 suplimentar la certificatul de moștenitor nr. 6/1948 privind pe defunctul V. Ș. N., testamentul autentificat sub nr. 365/22 februarie 1999 prin care C. M. îi testează reclamantului suprafața de 230.000 m.p. teren situa în .. S. din care 110.000 m.p. pășune la locul numit P. și 120.000 m.p. pădure dispusă în două trupuri astfel: în suprafață de 90.000 m.p. la locul numit P. trup comun cu terenul de pășune menționa mai sus și suprafața de 30.000 m.p. la locul numit Opalniec cu condiția să o ajute în gospodărie și să o înmormânteze după obiceiul locului.
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertize având ca obiective identificarea terenului de 11,3 ha pășune de la locul P. și a suprafeței de 3,5 ha pădure situate la același loc, să se menționeze dacă suprafața de 3,5 ha se suprapune sau nu cu suprafața menționată în titlul de proprietate nr. 333/2005 care a fost invocat de C. C. de fond funciar V. Moldoviței, să se precizeze dacă terenurile sunt libere sau nu și să se identifice terenul înscris în CF 197 Ciumârna iar pentru pășune cel din planul de situație depus de reclamant în dosarul_ .
Prin sentința civilă nr. 452 din 17.04.2014 Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins plângerea având ca obiect „fond funciar”, formulată de reclamantul V. C. I., în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ S., C. C. DE F. F. V. MOLDOVIȚEI și DIRECȚIA S. S., ca nefondată.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin hotărârea Comisiei județene nr. 296 din 12 martie 2009 a fost respinsă contestația formulată de către reclamantul V. C. I. pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 11,30 ha teren pășune și 3,50 ha teren pădure, la locul „P.”, pe raza comunei V. Moldoviței, în calitate de moștenitor a defunctei C. M..
Având în vedere considerente deciziei nr. 1206/10 mai 2013, instanța a analizat actele invocate de reclamant în dovedirea susținerilor sale. Astfel instanța reține că mama reclamantului Ș. M. s-a născut în anul 1919 iar în anul 1936 s-a căsătorit cu C. V. născut în anul 1910 autoarea reclamantului respectiv C. (Ș.) M., decedând în anul 2000. Reclamantul s-a născut în anul 1952 el fiind și beneficiarul unui testament prin care mama sa i-a testat cu titlu particular suprafața de 230.000 m.p. teren situat în .. S. la locul numit P..
Reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după autoarea sa C. M. dar certificatul de moștenitor nr. 6/1957 se referă la succesiunea după defunctul N. a Ș. V., moștenit de V. C. V. – tatăl reclamantului – după care acesta nu a solicitat în prezenta cauză reconstituirea dreptului de proprietate.
De asemenea certificatul de moștenitor nr. 474/1997 se referă la moștenirea după V. Ș. N.. Prin urmare cele două certificate de moștenitor nu se referă la succesiunea după C. M. ci după C. V..
CF 197 Ciumârna nu are legătură cu prezenta cauză iar reclamantul nu este moștenitorul nici unui proprietar tabular. În acest CF proprietari tabulari sunt M. Szestun cu 15/20 din 1/3 părți, N. Szestun cu 1/3 părți, C. Szestun cu 1/3 părți dobândit în baza actului notarial Ciumârna din mai 1909 E. a lui M. Ș. cu 5/20 din 1/3 părți dobândit în baza certificatului de moștenitor nr. 127/1950 al fostei Judecătorii populare mixte Vama. Evidența în această carte funciară este foarte veche în raport cu data naționalizării pădurilor.
Prin urmare autoarea reclamantului Ș. (C.) M. nu figurează între proprietarii tabulari menționați mai sus ci numai M. Ș., tatăl acesteia cu cota de 15/20 din 1/3 părți din parcelele topo nr. 370/18 și 475/10 pădure din CF 197 Ciumârna.
Nu s-a făcut dovada existenței vreunui partaj voluntar sau a unui partaj judiciar între proprietarii tabulari înscriși în CF 197 din care să rezulte că autoarea reclamantului a dobândit dreptul de proprietate cu privire la terenul înscris în Cartea funciară menționată mai sus.
Referitor la certificatele de moștenitor depuse de reclamant la dosar instanța a reținut faptul că în primul rând nu se referă la succesiunea după autoarea sa Ș. C. M. și osebit de aceasta, certificatul de moștenitor reprezintă acordul părților cu privire la calitatea lor de moștenitor, întinderea drepturilor pe care le au și bunurile succesorale. El constituie dovadă între moștenitori cu privire la cele ce cuprinde, tocmai datorită caracterului său convențional. Față de terți însă certificatul de moștenitor nu poate face dovadă, chiar dacă este un singur moștenitor, decât cu privire la calitatea sa de a fi dobândit bunurile ce constituie masa succesorală, dar nu și cu privire la componența ei chiar dacă o menționează. Această situație este aplicabilă și în situația testamentului, în speță testamentul nr. 365/1999 invocat de reclamant.
Prin urmare, dacă defunctul era obligat în legătură cu bunurile sale să facă dovada dreptului de proprietate, nu se poate susține că trecerea unor bunuri în masa succesorală sau într-un testament ar constitui probă în ceea ce privește dreptul de proprietate a moștenitorului asupra lor.
Instanța a reținut în speță concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză conform căreia suprafața totală revendicată de reclamant de 14,8 ha este înscrisă în Cartea funciară pentru . suprafața de 4,44 ha face parte din parcela_ a UAT V. Moldoviței în suprafață de 90.417 mp și este înscrisă în CF_ a UAT V. Moldoviței conform titlului de proprietate nr. 333/02 septembrie 2005 proprietar tabular .>
Suprafața de 2,1999 ha face parte din parcela_ a UAT V. Moldoviței în suprafața totală de 231.583 mp și este înscrisă în CF_ a UAT V. Moldoviței, conform aceluiași titlul de proprietate pe numele comunei V. Moldoviței iar suprafața de 8,1601 ha se identifică cu parcela_ a UAT V. Moldoviței și este înscrisă în CF_ a UAT V. Moldoviței conform actelor administrative 4 și 5 din 08 mai 2013 emise de Consiliul local al V. Moldoviței și a actelor administrative 7 și 8 din 30 ianuarie 2013 emise de Primăria V. Moldoviței, proprietar tabular fiind . privat.
Din documentele aflate la dosar instanța a reținut că terenul pretins de reclamant este proprietate privată și publică a comunei V. Moldoviței fiind înscris în titlul de proprietate 333/2005 aparținând . a cărei legalitate a fost stabilită în dosarul_ a judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Față de cele ce preced instanța a constatat că reclamantul nu a făcut dovada proprietății cu acte doveditoare ale dreptului de proprietate din perioada când terenurile au fost preluate abuziv de către stat pentru terenul solicitat, nu se face dovada continuității proprietăți până la momentul când terenurile forestiere au fost preluate de stat precum și dovada calității de proprietar deposedat după care se solicită reconstituirea.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul V. C. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că a cerut reconstituirea dreptului de proprietate a terenului de păduri de 3,5 ha teren agricol ( pășune) 11,3 ha care este moștenire de la părinții autoarei sale C. M.. Susține că a făcut dovada că este proprietarul terenului cu plan cadastral și cu procesul verbal de punere în posesie.
Recurentul menționează că nu este de acord cu soluția dată de prima instanță. Mai susține că este nemulțumit și de raportul de expertiză deoarece expertul nu a menționat limitele de hotar a pășunii, faptul că pădurea a fost tăiată în totalitate.
Legal citat, intimata Direcția S. S. prin întâmpinare a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat pentru următoarele motive:
Autoarea petentului, C. M. nu figurează între proprietarii tabulari ci numai M. șestun, tatăl acesteia cu cota de 15/20 din 1/3 părți din parcelele topo nr. 370/18 și 475/10 pădure din C.F. Ciumârna.
Petentul nu a făcut dovada că între proprietarii tabulari ai C.F. nr. 197 a fost făcut vreun partaj din care să rezulte că autoarea acestuia a dobândit dreptul de proprietate cu privire la terenul înscris în C.F nr. 197.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că suprafețele de teren totală revendicată de petent este de 14,8 ha și este înscrisă în C.F. pentru .>
Astfel, suprafața de 4,44 ha face parte din parcela_ a U.A.T V. Moldoviței în suprafață de 90.417 mp și este înscrisă în C.F._ a U.A.T V. Moldoviței conform titlului de proprietate nr. 333/02.09.2005, proprietar tabular fiind . de 2,1999 ha face parte din parcela_ a U.A.T V. Moldoviței, în suprafață de 231.586 mp și este înscrisă în CF_ U.A.T V. Moldoviței, conform aceluiași titlu de proprietate pe numele Comunei V. Moldoviței, iar suprafața de 8,1601 ha se identifică cu parcela_ a U.A.T vatra Moldoviței și este înscrisă în C.F._ a U.A.T V. Moldoviței conform actelor administrative 4 și 5 din 08 mai 2013 emise de Consiliul local al comunei V. Moldoviței, proprietar tabular fiind . privat.
În concluzi,e, petentul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său pentru terenul solicitat în vedere reconstituirii dreptului de proprietate, a continuității proprietății până la momentul trecerii terenului în proprietatea statului, și dovada calității de proprietar deposedat al autorului după care solicită reconstituirea dreptului de proprietate, astfel că în mod temeinic și legal instanța de fond a respins plângerea acestuia.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul constată că nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin plângerea formulată reclamantul a solicitat anularea Hotărârii Comisiei Județene S. nr. 296/10.03.2009 și reconstituirea în favoarea sa a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 11,30 ha teren pășune și 3,50 ha teren pădure situat la locul numit „ P.” pe raza comunei V. Moldoviței, în calitate de moștenitor al defunctului C. M..
Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că reclamantul este fiul lui Ș. M., născută în anul 1919 care în anul 1936 s-a căsătorit cu C. V., născut în anul 1910, mama reclamantului respectiv C. ( Ș.) M. a decedat în anul 2000.
Reclamantul s-a născut în anul 1952 și este beneficiarul unui testament prin care mama sa i-a testat cu titlu particular suprafața de 230.000 mp teren situat pe raza comunei V. Moldoviței la lotul numit „ P.”.
Asemenea primei instanțe, tribunalul reține că reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate supă autoarea sa C. M., însă certificatul de moștenitor nr. 6/1957 se referă la succesiunea după defunctul N. a Ș. V., moștenit de V. C. V. – tatăl reclamantului – după care acesta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în prezenta cauză, iar certificatul de moștenitor nr. 474/1997se referă la moștenirea după V. Ș. N..
Așadar, cele două certificate de moștenitor nu se referă la succesiunea după defunctul C. M., ci după C. V. C F 197 Ciumârna nu are legătură cu dreptul de proprietate pretins de reclamant care nu este moștenitorul niciunui proprietar tabular.
Potrivit extrasului de C.F., proprietari tabulari sunt M. Szestun cu 15/20 din 1/3 părți, N. Szestun cu 1/3 părți, C. Szestun cu 1/3 părți, dobândite în baza actului notarial Ciumârna din mai 1909, E. a lui M. Ș. cu 5/20 din 1/3 părți dobândit în baza certificatului de moștenitor nr. 127/1950 al Judecătoriei populare Mixte Vama.
Se constată că autoarea reclamantului Ș. ( C.) M. nu figurează între proprietarii tabulari ai CF 197 Ciumârna, ci numai tatăl acestuia M. Ș., cu cota de 15/20 din 1/3 părți din parcelele topo nr. 370/18 și 475/10 pădure din CF 197 Ciumârna.
Reclamantul nu a făcut dovada existenței unui partaj voluntar sau juridiciar între proprietarii tabulari înscriși în C.F. nr. 197 Ciumârna din care să rezulte că autoarea sa a dobândit dreptul de proprietate cu privire la terenul înscris în C.F.
Contrar susținerilor reclamantului - recurent, testamentul lăsat de mama sa nu constituie titlu de proprietate, ci actul de ultimă voință a testatoarei, astfel că nu poate sta la baza reconstituirii dreptului de proprietate, actele primare care fac dovada dreptului de proprietate sunt cele prevăzute de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 care face trimitere la art. 9 alin.( 5) din Legea nr. 18/1991, republicată și la dispozițiile art. 11 alin. (1) și ( 2) din aceeași lege, respectiv: acte de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol, evidențele cooperativei.
Nici planul de situație și nici procesul verbal de punere în posesie nu constituie titluri de proprietate în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate și nu fac dovada dreptului de proprietate în procesul de reconstituire al dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, așa cum eronat susținerea recurentul.
Din raportul de expertiză întocmit de expert Nicuțari P. rezultă că terenul solicitat de petent în suprafața de 14,8 ha este înscris în C.F pentru .>
Astfel, suprafața de 4,44 ha face parte din parcela_ a UAT V. Moldoviței în suprafața de 90.417 mp și este înscrisă în C.F._ a U.A.T V. Moldoviței, conform titlului de proprietate nr. 333/02.09.2005, proprietar tabular fiind . de 2,1999 ha face parte din parcela_ a U.A.T V. Moldoviței, în suprafață de 231.586 mp și este înscrisă în CF_ U.A.T V. Moldoviței, conform aceluiași titlu de proprietate pe numele Comunei V. Moldoviței, iar suprafața de 8,1601 ha se identifică cu parcela_ a U.A.T vatra Moldoviței și este înscrisă în C.F._ a U.A.T V. Moldoviței, conform actelor administrative 4 și 5 din 08 mai 2013 emise de Consiliul local al comunei V. Moldoviței, proprietar tabular fiind . privat.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, că nu este îndreptățit la reconstituire și în consecință a respins ca nefondată acțiunea.
Așa fiind, tribunalul în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat și va menține sentințe primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către reclamantul V. C. I., domiciliat în comun V. Moldoviței, ., împotriva sentinței civile nr. 452 pronunțată la data de 27.04.2014 de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în dosar nr._, intimați fiind C. JUDEȚEANĂ S., C. C. DE F. F. V. MOLDOVIȚEI și DIRECȚIA S. S.., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.06.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. D. I. M. I. G.
Pt. jud plecat în C.O.
semnează președintele instanței
Grefier,
Iliuțe C.
red. I.G./jud fond M. D./tehnored. I.C.ex.2/04.07.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1247/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 2162/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
