Fond funciar. Decizia nr. 1383/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1383/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 1383/2014
Dosar nr._ contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1383
Ședința publică din data de 16 septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: S. A.
Judecător: C. L.
Judecător: V. E. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul T. I. împotriva Deciziei civile nr. 742/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ *, intimați fiind C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S., C. C. de fond funciar B., Direcția S. S. și J. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. P. E. D. pentru contestatorul prezent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatei Direcția S. S. în exemplare suficiente pentru comunicare.
Av. P. E. D. depune la dosar împuternicire avocațială, instanța comunicându-i un exemplar de pe întâmpinarea depusă de intimata Direcția S. S..
Instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimata Direcția S. S. în întâmpinare.
Av. P. E. D. solicită respingerea excepției precizând că această contestație este fondată întrucât instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs și nu a analizat toate actele din dosar, cu cheltuieli de judecată depunând în acest sens chitanța nr. 139 în sumă de 900 lei reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimata Direcția S. S. în întâmpinare
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului S. în data de 22 iulie 2014, sub nr._, contestatorul T. I. a solicitat desființarea deciziei civile nr. 742/25.03.2014 a Tribunalului S. și, pe cale de consecință, respingerea recursului declarat de Direcția S. S. și menținerea sentinței civile nr. 919/2.09.2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
În motivare a arătat că decizia civilă nr. 742/20.03.2014 a Tribunalului S. este nelegală și netemeinică, instanța de control judiciar a admis recursul în baza altor motive decât cele invocate de recurenta Direcția S. S., care a invocat ca principal motiv de respingere acțiunii formulată de subsemnatul, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face pe vechiul amplasament. Expertizei topo efectuată în cauza de față a ocupat doar parțial parcelele cumpărate de la Leiser Meer, deoarece în momentul cumpărării de către T. T., acest lot de teren forestier era compact și foarte bine delimitat în ceea ce privește amplasamentul și vecinii.
Raportat la planul de identificare întocmit de către L. D. S. și anexat prezentei cereri, rezultă faptul că pentru suprafața de teren forestier solicitată nu sunt suprapuneri in teren cu alte suprafețe de teren retrocedat către T. T. și T. E..
A precizat că, în motivarea deciziei civile nr. 742/20.03.2014, Tribunalul S. a reținut că s-ar fi prevalat de un înscris sub semnătură privată încheiat la data de 29.11.1945 de unde rezultă faptul că tatăl său a cumpărat teren de la o persoană pe nume Leiser Meer, convenție pe care ar fi folosit-o și cu ocazia altei cereri de retrocedare, respectiv în dosarul nr. 988/2003 a Judecătoriei Cîmpulung Mold.
Instanța de control judiciar nu analizat toate actele din dosarul de față și nu a observat că cererea de retrocedare din prezentul dosar nu se întemeiază doar pe convenția sub semnătură privată din anul 1945, unde pădurea este situată în alt loc, ci se internează și pe acte de la Arhivele Statului și de la registrul agricol de la primărie, unde tatăl său figura înscris cu teren vegetație forestieră.
A arătat că instanța de recurs nu se pronunță cu privire la motivul invocat de Direcția Sivică cu privire la amplasament respectiv dacă terenul pentru care se cere reconstituirea dreptului de proprietate se suprapune sau nu cu terenul cumpărat de tatăl subsemnatului de la Leiser Meer, motivând respingerea cererii pe faptul ca s-ar face o dublă reconstituire a dreptului de proprietate.
Potrivit adresei nr. 1.141/98 din_, C. C., în urma analizării actelor de proprietate confruntate cu hărțile cadastralele și silvice, numita T. I. are dreptul să-i fie retrocedată suprafața de 7,58 ha teren pădure, iar pentru numitul T. T. trebuind să i se retrocedeze suprafața de 14.19 ha teren pădure.
A arătat că pentru T. I. s-au făcut următoarele retrocedări de teren cu vegetație forestieră: T.P. nr. 248/26.02.1996 supraf. de 1 ha, proces verbal de punere în posesie nr. 109/12.10.2004 și T.P. nr. 562/2.05.2006 suprafața de 6,58 ha, iar pentru T. T. s-au făcut următoarele retrocedări de teren cu vegetație forestieră: T.P. in baza legii nr. 18/1991 supraf. de 1 ha, T.P. nr. 563/2.05.2006 supraf. de 9 ha.
Comparând actele de reconstituire existente, cu actele depuse la dosar de la Arhivele Statului pentru perioada 1948-1950, reiese ca autorului său, T. T., ar trebui să i se mai reconstituie suprafața de 4.19 ha teren vegetație forestieră.
A precizat că, dacă instanța de recurs ar fi analizat în amănunt toate actele din dosar, nu ar fi respins cererea, mai ales că în cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize topo.
A solicitat admiterea contestației în anulare, modificarea deciziei criticate, în sensul respingerii recursului declarat de Direcția S. și menținerea sentinței civile nr. 919/2.09.2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc ca fiind legală și temeinică.
În drept, a invocat dispozițiile art. 194 N.C. pr.Civ. rap. la art. 318 Cod procedura civila vechi, art. 3 al. 2 din Lg. 76/2012.
Intimata Regia Națională a Pădurilor- Romsilva a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată pe dispozițiile art. 318 din vechiul Cod de provedură civilă care prevăd că "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Prin Decizia nr. 742/25.03.2014 a fost admis recursul declarat de Direcția S. S., astfel că împotriva acesteia se poate face contestație în anulare numai pe motivul prevăzut de art. 318 teza I, respectiv pe acela că dezlegarea pricinii estre rezultatul unei greșeli materiale.
Din conținutul motivării contestației rezultă că petentul și-a motivat contestația atât pe motivul prevăzut de art. 318 teza I Cod procedură civilă respectiv că dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale cât și pe cel prevăzut de art. 318 teza a ll-a respectiv că instanța de recurs nu a analizat toate probele depuse la dosar și că nu s-a pronunțat cu privire la motivul invocat de Direcția S. S., admițând recursul pentru alte motive.
Contestația în anulare specială, prevăzută de art. 318 teza întâi din vechiul Cod de procedură civilă, se referă la greșeli materiale de ordin procedural, în legătură cu aspectele formale ale judecății.
A precizat că petentul nu invocă astfel de greșeli, ci unele aspecte legate de aprecierea probelor.
În ceea ce privește motivul că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la motivul invocat de Direcția S. S., a precizat că acest motiv putea fi invocat numai în cazul în care instanța de recurs ar fi respins recursul sau l-ar fi admis numai în parte, ceea ce nu este dat în cazul de față, mai mult de atât, Direcția Sivică S. și-a întemeiat recursul și pe prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, caz în care instanța de recurs poate să examineze cauza sub toate aspectele.
A precizat că, în cazul în care instanța va considera că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare, pe fondul cauzei solicită respingerea acesteia, ca nefondată, deoarece petentul nu face dovada dreptului de proprietate al autorilor săi după întreaga suprafață de teren solicitată și, deși au făcut identificarea terenului în amenajamentul silvic, pe vechiul amplasament, acesta nu se suprapune peste terenul dobândit de autorul său T. T. prin cumpărare de la Meer Leisser.
Așa cum rezultă din adresa nr. 1.141/98/28.08.203 emisă de Primăria comunei B. (depusă la dosar de contestator) autorii petentului nu provin înscriși în registrul agricol cu suprafețe de pădure la nivelul anului 1948 dar au identificat în teren suprafața de 14,19 ha (T. T.) și 7,58 ha (T. E.), astfel că susținerea contestatorului precum că autorii săi au avut în proprietate aceste suprafețe este nefondată, identificare terenului nefăcând dovada proprietății.
În lipsa mențiunilor din registrul agricol, ca acte de proprietate pot fi luate în considerare Extrasul nr. 1025/19.12.2002 din care rezultă că T. T. deținea suprafața de 3,0 ha pădure și Actul de vânzare - cumpărare din 29.11.1945 prin care T. T. cumpăra 8 ha teren de la Meer Leiser, în total, T. T. și soția sa E. au avut în proprietate la nivelul anului 1948 suprafața de 11 ha pădure din care a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 16,58 ha în baza legilor fondului funciar anterioare, fiindu-le emise Titlurile dee proprietate nr. 248/26.02.1996 - 1,0 ha, 562/02.05.2006 - 6,58 ha și 563/02.05.2006 -9,0 ha, cu 5, 58 ha mai mult decât au avut în proprietate.
A precizat că petentul nu face dovada faptului că terenul pretins este vechiul amplasament al autorului său. Astfel, autorul reclamantului, T. T. N., a dobândit, la data de 29.11.1945, prin cumpărare de la Meer Leiser suprafața de 8 ha teren înscris în C.F. 2382 a comunei cadastrale F. Moldovei, parcelele 3923/41, 3923/43, 3923/47, 3923/50 și 3923/51, acestea având categoria de folosință pădure și provin din dezmembrări ale parcelei 2923/14.
A precizat că, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că suprafața solicitată de reclamant se suprapune peste o parte a parcelelor 3923/41, 3923/43, 3923/42, 3923/40, 3939/1, 3933/3 și 3923/45 din C.F. 2382 a comunei cadastrale F. Moldovei, cea mai mare parte a terenului făcând parte din U.P. I, u.a. 115% și 116%, iar din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză s-a reținut că o parte din teren a fost retrocedată altor persoane, respectiv suprafața de 68.818 mp iar suprafața de 20.000 mp formată din parcelele nr. 3923/43 și 3933/3 din C.F. 2382 a comunei cadastrale F. Moldovei nu au fost retrocedate altor persoane.
A precizat că numai parte din terenul identificat a fost proprietatea autorului său, respectiv cel ce se suprapune peste parcelele funciare 3923/41, 3923/43 și 3923/42, diferența de teren ce se suprapune peste parcelele funciare 3923/42, 3923/40, 3939/1, 3933/3 și 3923/45 nu este amplasamentul dobândit de autorul său prin cumpărare la data de 29.11.1945 de la Meer Leiser.
În data de 16 septembrie 2014, tribunalul a pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare invocată de intimata Regia Națională a Pădurilor- Romsilva-Direcția S. S. și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele asupra excepției invocate:
După cum rezultă din dispozițiile art. 137 al.1 Cod pr. civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin Decizia nr. 742 din data de 25 martie 2014 a Tribunalului S.-Secția civilă( dosar nr._ *), s-a admis recursul declarat de petenta Direcția S. S. împotriva sentinței civile nr. 919 din 20 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc (dosar nr._ *), intimați fiind petentul T. I., J. A., C. comunală de F. F. B., jud. S. și C. Județeană de F. F. S., jud. S. și s-a modificat în totalitate sentința civilă nr. 919 din data de 20 septembrie 2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc (dosar nr._ *), în sensul că s-a respins plângerea, așa cum a fost precizată în data de 20 septembrie 2013, ca neîntemeiată.
Contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 318 al. 1 Cod pr. civilă care prevăd două motive pentru exercitarea contestației în anulare speciale reglementate de acest text de lege și anume când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatorul nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 919 din 20 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc (dosar nr._ *) astfel că nu poate critica pe calea contestației în anulare, omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare cuprinse în cererea de recurs a părții adverse.
În plus, din analiza textului de lege rezultă că contestația în anulare pe acest motiv poate fi exercitată doar atunci când recursul a fost respins sau admis în parte, nu și în caz de casare sau modificare totală, cum este cazul deciziei atacate în prezenta cauză.
Prin urmare, motivele din contestația în anulare referitoare la faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la motivul invocat de Direcția S. cu privire la amplasament, respectiv dacă terenul pentru care se cere reconstituirea dreptului de proprietate se suprapune sau nu cu terenul cumpărat de tatăl contestatorului de la Leiser Meer, motivând respingerea cererii pe faptul ca s-ar face o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, nu pot fi primite, fiind inadmisibile.
Faptul că instanța de recurs a admis recursul în baza altor motive decât cele invocate de recurenta Direcția S. S., nu constituie un motiv de contestație în anulare în accepțiunea art. 318 Cod pr. civilă, extra petita constituind doar motiv de revizuire în sensul prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod pr. civilă și nu motiv de contestație în anulare.
În ceea ce privește celelalte motive invocate în contestația în anulare referitoare la faptul că instanța de control judiciar nu a analizat toate actele din dosar, nu a analizat corect probele administrate în cauză sau a cercetat superficial fondul pricinii, tribunalul reține că primul motiv de admisibilitate a contestației în anulare reglementată de art. 318 al.1 Cod pr. civilă are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și, deci, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de apreciere a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Prin urmare, susținerile din contestația în anulare referitoare la faptul că instanța de recurs a făcut o stabilire eronată a situației de fapt pe baza greșitei interpretări a probatoriului administrat în cauză( în concepția contestatorului) nu constituie o greșeală materială în sensul prevăzut de art. 318 al.1 Cod pr. civilă pentru a fi cenzurată prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, de retractare.
Din dispozițiile legale sus evocate rezultă că această cale de atac poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor irevocabile și numai pentru motivele anume prevăzute de lege, dat fiind caracterul extraordinar al acestei căi de atac.
Instanța reține că motivele evocate de contestator nu se încadrează în nici unul din situațiile enumerate mai sus, ci privesc aspecte legate de fondul litigiului dedus judecății.
Or, contestația în anulare nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât aceasta echivalează cu o greșeală de judecată. Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a faptelor iar pe această cale nu este admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate.
Prin urmare, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare speciale reglementate de art. 318 Cod pr. civilă, astfel că excepția invocată este întemeiată, motiv pentru care va fi admisă în temeiul art. 137 al. 1 Cod pr. civilă iar în temeiul art. 320 al. 1 și 3 Cod pr. civilă, instanța va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare invocată de intimata Regia Națională a Pădurilor- Romsilva-Direcția S. S. cu sediul în municipiul S., ..6, jud. S..
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul T. I. domiciliat în municipiul Câmpulung Moldovenesc, ., jud. S. împotriva Deciziei civile nr. 742/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ *, intimați fiind C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S., C. C. de fond funciar B., jud. S. Direcția S. S. cu sediul în municipiul S., ..6, jud. S., J. A. domiciliat în municipiul S., ., jud. S., ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2014.
Președinte: Judecător: Judecător: Grefier
S. A. C. L. V. E. L. N. A.
Red. VEL/Tehn. NA
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3518/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1689/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
