Fond funciar. Decizia nr. 168/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 168/2014
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 168
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06 MARTIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE A. S.
JUDECĂTOR D. D.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea apelului formulat de intimata C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, împotriva sentinței civile nr. 1048/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._, intimați fiind petentul C. N.V., cu domiciliul ales la C..av. Țiganetea A. și C. ORĂȘENEASCĂ DE F. F. BROȘTENI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului și constatând că intimata apelantă prin cererea de apel a solicitat judecarea în lipsă (f.9 dosar) și apelul în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra acestuia.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Judecătoria Vatra Dornei la data de 18 aprilie 2013 sub nr._, așa cum a fost precizată, petentul C. N.V. a chemat în judecată pe intimatele C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. orășenească de fond funciar Broșteni, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună desființarea, în parte a Hotărârii nr.2 din 28.02.2013 a Comisiei Județene Suceava cu privire la anexa 48 poziția 63 și constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3,60 ha. teren cu vegetație forestieră, în calitate de fiu după autorul său, veteran de război C. N..
În motivarea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, petentul a arătat în esență că, prin Hotărârea nr.2 din 28.02.2013 a Comisiei Județene Suceava s-a invalidat propunerea Comisiei orășenești de fond funciar Broșteni, pe motiv că cererea depusă este tardivă.
Astfel, C. Județeană a apreciat că, în condițiile în care Legea nr.212/2008 nu prevede un termen de depunere a cererilor, ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr.1/2000, care reglementează un termen de 60 de zile de la publicare în Monitorul Oficial.
Față de această interpretare, petentul a arătat că atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în textul de lege un termen înlăuntrul căruia trebuie formulată cererea, este inadmisibil ca autoritatea obligată să aplice legea să impună alte dispoziții prin interpretare.
De asemenea, referitor la motivul tardivității s-a arătat că toate legile succesive ale fondului funciar au acordat noi termene de introducere a cererilor, cu excepția Legii nr.212/2008, ceea ce conduce la concluzia că termenul este nelimitat iar legiuitorul, prin finalitatea urmărită de recompensare a veteranilor de război pentru contribuția acestora adusă la independența țării, nu a mai prevăzut un termen.
Referitor la motivarea hotărârii Comisiei Județene Suceava, în sensul că județul Suceava are un deficit de 4050 ha terne pădure, s-a arătat că această susținere nu are corespondent în realitate câtă vreme orașul Broșteni are disponibil teren cu vegetație forestieră, situație față de care C. orășenească Broșteni, în procedura prealabilă înaintării documentației către C. Județeană Suceava a validat cererea.
Pe fondul pretențiilor petentul a arătat că prin adeverința depusă la dosar a făcut dovada participării autorului său la război, a faptului că la momentul intrării în vigoare a Legii 184/1945 deținea suprafața de 0,15 ha teren iar în procedura de împroprietărire reglementată de Legea 187/1945, a beneficiat de 1,40 ha teren, astfel încât pentru întregirea lotului de 5 ha, solicită să i se constituie dreptul de proprietate pentru diferența de 3,6 ha teren.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.212/2008, Legii nr.1/2000 și Legea nr.187/1945.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri și relații de la intimate privind întreaga documentație care a stat la baza emiterii hotărârii contestate.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii petentului.
În motivarea acestei poziții procesuale, intimata a arătat că cererea formulată de petent a fost depusă tardiv față de momentul publicării Legii 218/2008 în Monitorul Oficial din 30.10.2008 și termenele prevăzute de art. 33 alin. 1 din Legea 1/2000 așa cum a fost modificat prin Legea 247/2005 (30 noiembrie 2005 inclusiv), termen prevăzut de legiuitor cu sancțiunea decăderii, iar orice modificare a termenului de depunere a cererilor în baza legilor de fond funciar se poate face numai prin lege, și nu de către C. Județeană sau instanța de judecată.
Faptul că Legea 212/2008 nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die, întrucât un asemenea efect nu a fost avut în vedere de legiuitor.
Astfel, câtă vreme în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă se arată că se modifică o normă juridică a altui act normativ (în speță Legea 1/2000), se prezumă că este aplicabil termenul de 60 de zile prev. de art. 33 din Legea 1/2000 astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii 212/2008, respectiv 2.11.2008 până la 27.01.2009, dată față de care cererea petentului a fost depusă după această dată.
Pe fondul pretențiilor petentului, intimata a arătat următoarele:
- Autorul petentului a fost împroprietărit în baza Legii nr. 187/1945;
- În conformitate cu prev. art. 61 din HG 890/2005 contrar solicitărilor petentului, „terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate”;
- La nivelul județului Suceava există un deficit de 4050 ha teren pădure pentru executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile;
Intimata a anexat la întâmpinare întreaga documentație care a stat la baza emiterii hotărârii contestate.
Prin completările la întâmpinare, intimata a arătat că de la momentul formulării prezentei cereri și până în prezent au intervenit disp. Legii 165/2013 care în art. 7 alin. 1 stabilește că până la întocmirea situației centralizate la nivel local se suspendă emiterea hotărârilor de validare de către Comisiile județene de fond funciar, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către Comisiile locale de fond funciar precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.
Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a arătat că în lipsa stipulării de către legiuitor a unui termen de depunere a cererilor în temeiul Legii 212/2008, nu se poate recurge la analogie întrucât s-ar adăuga la lege și mai mult decât atât, termenul invocat de intimată, de 30.11.2005 nu are nici o relevanță câtă vreme dreptul de constituire al petentului s-a născut odată cu . Legii 212/2008.
De asemenea, invocarea de către intimată a prevederilor HG 890/2005 nu au relevanță câtă vreme cererea petentului se întemeiază pe o lege ulterioară, 212/2008 care prevede în mod expres că poate fi constituit dreptul de proprietate atât pentru terenuri agricole cât și pentru terenuri forestiere.
Referitor la deficitul de 4050 ha teren pădure invocat de intimata C. județeană Suceava, petentul a arătat că această susținere este nefondată câtă vreme pe raza localității Broșteni există o disponibilitate de 35.807 ha teren pădure, aspect dovedit prin tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului român.
Intimata C. locală de fond funciar Broșteni, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a combate susținerile petentului.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1048/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._, a fost admisă plângerea având ca obiect „fond funciar” formulată de petentul C. V., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. orășenească de fond funciar Broșteni, așa cum a fost precizată și, în consecință, a fost desființată în parte Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 2/28.02.2013, poziția 63 anexa 48 și s-a constituit în favoarea petentului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3,60 ha teren cu vegetație forestieră, pe raza loc. Broșteni, în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din adeverința nr._ din 14.01.1970 emisă de Ministerul Forțelor Armate - UM_ Pitești rezultă că autorul petentului, C. N., născut la 4.02.1920 a fost identificat cu următoarea situație militară: 20.02._44- stagiul militar și concentrat, iar din livretul militar . e nr._ rezultă că autorul petentului a fost prizonier în URSS de la 21.10.1943 până la 18.11.1946.
C. N. a decedat la data de 17.10.1992, iar din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că petentul este fiul acestuia.
Din tabelul cuprinzând lista persoanelor împroprietărite la nivelul anilor 1945 (fila 61 ds.fd.) rezultă că autorul petentului a avut în posesie la nivelul anilor 1945 suprafața de 0,15 ha teren și a fost împroprietărit conform Legii 187/1945 cu suprafața de 1,25 ha teren.
În baza Legii 212/2008, petentul a formulat cerere la C. locală de fond funciar Broșteni prin care a solicitat să i se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,75 ha teren agricol/forestier.
C. orășenească de fond funciar Broșteni, ca urmare a documentației depusă de petent a solicitat validarea cererii acesteia, iar din tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului Român rezultă că la nivelul orașului Broșteni există disponibilă suprafața de 35.807 ha teren pădure.
Prin hotărârea nr. 2/28.02.2013, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat propunerea Comisiei locale de fond funciar Broșteni cu motivarea că cererea a fost depusă tardiv, terenurile forestiere nu fac obiectul constituiri dreptului de proprietate potrivit art. 61 alin. 2 din HGR 890/_, iar petentul a beneficiat de prevederile legii de împroprietărire nr. 187/1945.
În termenul legal de 30 de zile, petentul a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 2/28.02.2013 la Judecătoriei Vatra Dornei.
În drept, potrivit art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008 „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.”
Practic Legea 212/2008 modifică art. 36 din Legea 1/2000 în sensul că include încă o categorie de persoane îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii Reformei agrare nr. 187/1945, respectiv aceea a veteranilor de război.
În cauza de față, cererea de constituire adresată Comisiei locale de fond funciar Broșteni a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 212/2008, astfel încât instanța de fond a analizat materialul probator administrat în cauză prin prisma tezei introduse de Legea nr. 212/2008, respectiv situația persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Din analiza textului de lege mai sus-menționat, rezultând, în primul rând, faptul că legiuitorul nu a prevăzut un termen înlăuntrul căruia persoanele care se consideră îndreptățite se pot adresa cu o cerere la comisiile locale de fond funciar.
În ceea ce privește importanța acestui termen, așa cum rezultă din întreaga reglementare a legilor de fond funciar 18/1991, Legea 1/2000, Legea 169/1997, Legea 193/2007, Legea 247/2005, sancțiunea pentru nerespectarea termenului de depunere a cererilor este aceea a decăderii cu efectul juridic al pierderii dreptului substanțial prevăzut de lege.
Prin urmare, în lipsa unei reglementări exprese de către legiuitor a termenului de formulare a cererii, instanța de fond a constatat că orice fel de interpretare prin trimitere la forma inițială a art. 33 din Legea 1/2000, la dispozițiile Legii nr. 247/2005, sau HG 890/2005, reprezintă o adăugare la lege și implicit o încălcare a principiului de drept potrivit căruia „ unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem” (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
Distinct de acest aspect, susținerile intimatei C. județeană Suceava în sensul că cererile întemeiate pe art. 36 din Legea 212/2008 ar fi trebuit să fie formulate conform art. 33 din Legea 1/2000 în forma inițială, respectiv în termen de 60 de zile de la . Legii 212/2008, sunt inadmisibile întrucât vizează aplicarea unui text de lege care la momentul de referință a anului 2008 când a intrat în vigoare Legea 212 era abrogat (modificat prin art. III Titlul VI din Legea 247/2005).
Astfel, art. 33 (forma inițială) din Legea 1/2000 a fost modificat prin art. III Titlul VI din Legea 247/2005, care prevedea o prelungire a termenului de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor de fond funciar, până la data de 30 noiembrie 2005.
În același context, instanța de fond a constatat că lipsa stipulării de către legiuitor a unui termen pentru categoriile de persoane prev. de art. 36 din Legea 212/2008 ar putea fi analizată și prin prisma scopului urmărit de legiuitor prin acest text de lege.
Astfel, dintr-o interpretare teleologică a art. 36 din Legea 212/2008, rezultă că prin includerea în acest articol și a categoriei veteranilor de război ca persoane îndreptățite la împroprietărire cu trimitere la prev. Legii nr. 187/1945, legiuitorul a avut în vedere, pe de o parte o continuare a procesului de împroprietărire și față de aceste persoane care conform art.12 din Legea 187/1945„aveau întâietate”, iar pe de altă parte, a avut în vedere un aspect moral de recompensare a acestor categorii de persoane pentru contribuția adusă pe câmpul de luptă în apărarea independenței țării.
P. aceste considerente, instanța de fond a constatat că, în mod netemeinic și nelegal, cu consecința pierderii de către petent a dreptului substanțial ce i-a fost conferit de lege, intimata C. Județeană Suceava, prin adăugare la lege și încălcarea unui principiu de drept a reținut ca fiind tardivă și a invalidat cererea.
Pe fond, din analiza prev. art. 36 din Legea 212/2008, rezultă că pentru admisibilitatea cererii petentul trebuie să facă dovada îndeplinirii a două condiții cumulative: autorul său să fi luptat pe front (aspect dovedit cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării) precum și faptul că îndeplinea condițiile de împroprietărire prevăzute de Legea nr. 187/1945.
Din analiza Legii nr. 187/1945 rezultă că scopul Reformei Agrare stabilit prin art. 2 a fost acela de a de a mări suprafețele arabile ale gospodăriilor țărănești care au mai puțin de 5 ha, sau de a crea noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ (formarea unor loturi tip de 5 ha).
P. aplicarea reformei agrare, art. 19 din Legea 187/1945, stabilește data de 23 August 1944 ca dată pentru analiza situației juridice a proprietăților. Cu alte cuvinte, pentru a îndeplini condițiile de împroprietărire în accepțiunea Legii 187/1945, la nivelul datei de 23 August 1944, era necesar ca petent să nu dețină nici o suprafață de teren sau să dețină o suprafață mai mică de 5 ha.
În speță, prin documentația depusă la dosar, instanța de fond a constatat că față de autorul petentului a fost începută procedura de împroprietărire în sensul că – așa cum rezultă din tabelul persoanelor împroprietărite depus la dosarul de fond - acesta avea în posesie suprafața de 0,15 ha teren și a beneficiat conform Legii nr. 187/1945 de suprafața de 1,25 ha (fila 61) teren.
Prin urmare, pentru constituirea lotului tip de 5 ha teren, prima instanță a constatat că, în aplicarea art. 36 din Legea 212/2008, petenta a justificat constituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 3,60 ha.
A admite punctul de vedere al Comisiei județene Suceava în sensul că în speță nu mai sunt aplicabile prev. art. 36 din Legea 212/2008 întrucât autorul petentului a beneficiat de disp. Legii 187/1945 prin împroprietărire cu suprafața de 1,40 ha teren, ar fi însemnat o aplicare discriminatorie a legii în raport de persoanele care au aceeași calitate ca și petentul, aceea de veteran de război și cărora li s-ar constitui dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 5 ha teren prevăzută de Legea 187/1945. Ori, așa cum s-a reținut și în practica CEDO, orice discriminare în domeniul restituirii sau constituirii dreptului de proprietate potrivit legilor de fond funciar este inadmisibilă.
Față de cele reținute mai sus, prima instanță a constatat că petentul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cumulative reglementate de art. 36 din Legea 212/2008, respectiv că a luptat pe front precum și îndeplinește condițiile de împroprietărire prevăzute de Legea nr. 187/1945, pentru diferența de 3,6 ha teren.
De asemenea, apărările intimatei în sensul că potrivit prev. art. 61 alin. 2 din HG 890/2005, cererea petentului nu ar putea să aibă ca obiect terenuri forestiere, iar la nivelul județului Suceava există un deficit de 4050 ha teren pădure sunt neîntemeiate câtă vreme pe de o parte Legea 212/2008 (care este ulterioară HG 890/2005) reglementează în mod expres posibilitatea constituirii dreptului de proprietate și pentru terenuri forestiere, iar pe de altă parte, existența unui anume deficit nu are relevanță întrucât textul de lege prevede atât posibilitatea constituirii în natură a dreptului de proprietate în limita suprafețelor disponibile sau posibilitatea acordării de despăgubiri.
Din tabelul din tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului Român rezultă că la nivelul orașului Broșteni există disponibilă suprafața de 35.807 ha teren pădure.
P. aceste considerente, instanța de fond a admis plângerea așa cum a fost precizată și, în conformitate cu prev. art. 58 din Legea 18/1991, a desființat, în parte, Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 2/28.02.2013, poziția 63 anexa 48 și, pe cale de consecință, a constituit în favoarea petentului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3,60 ha teren cu vegetație forestieră, pe raza loc. Broșteni, în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, iar pe fond, în rejudecare, respingerea plângerii formulată de petent, ca nefondată.
Apelanta a solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea sesizării adresată înaltei Curți de Casație de Justiție în dosar nr._ al Tribunalului Suceava, având în vedere:
- faptul că în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava s-a constatat admisibilă sesizarea înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept „cum se interpretează și se aplică prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.169/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.212/2008, în corelare cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000 ? "
- dispozițiile art. 519 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată ".
- dispozițiile art. 520 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora:
(1) Sesizarea înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă nici unei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.
(2) Prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza va fi suspendată până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.
(3) După înregistrarea cauzei la înalta Curte de Casație și Justiție, încheierea de sesizare se publică pe pagina de internet a acestei instanțe.
(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării.
Apelanta a mai solicitat instanței de control ca judecarea cauzei să se facă și în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Suceava, aceasta fiind administratorul terenului cu vegetație forestieră, precizând următoarele:
Administrarea fondului forestier, indiferent de forma de proprietate, publică sau privată, revine unei instituții de interes național, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, menită să ocrotească un interes general, tocmai în virtutea obiectului său de activitate constând în aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii, apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietatea statului, pe care îl administrează.
Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să-și discute obiectul procesului. In conformitate cu dispozițiile art. 22 alin (2) NCPC judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale ".în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin (3) NCPC Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii".
În multe spețe, privind chiar litigii de fond funciar, vizând reconstituirea dreptului de proprietate a unor suprafețe de pădure, în situația în care în fond și chiar și în recurs Regia Națională a Pădurilor -ROMSILVA - prin Direcția Silvică Suceava, nu a fost chemată în judecată și deci nu a figurat ca parte, în fond, respectiv în recurs, instanțele au purces la introducerea în cauză și la casarea cu trimitere pentru ca pricina să se judece începând de la fond, în contradictoriu cu toate părțile pentru a asigura opozabilitatea hotărârii.
Or, Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA este singurul organ administrativ care reprezintă Statul Român în sectorul silvic si, prin urmare, are dreptul și obligația să vegheze la respectarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate.
Regia Națională a Pădurilor este instituția care administrează dreptul de proprietate al Statului asupra terenurilor forestiere.
Totodată, în argumentarea acestei opinii, apelanta a mai arătat că, instanțele au mai reținut și că toate reconstituirile dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră se efectuează din suprafețele de terenuri cuprinse în amenajamentele silvice, terenuri pe care direcțiile silvice județene, aflate în structura regiei, le administrează și le gestionează, astfel încât, aceasta din urmă este direct interesată și răspunzătoare, atât de modalitatea în care se realizează reconstituirea dreptului de proprietate, cât și de legalitatea acestei operațiuni.
Legitimarea procesuală a regiei în astfel de cauze este justificată și prin prisma atribuțiilor sale, exercitate prin unitățile subordonate, de a certifica situația faptică a terenului, de a aviza planurile de situație, de a pune suprafețele de teren asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate la dispoziția comisiilor locale și de a depune documente relevante atunci când se solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată potrivit dispozițiilor art. 24 alin.(4)-(5) din Legea nr. 1/2000 și art.71-74 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2005, modificată și completată.
Pe de altă parte, Legea nr. 18/1991 a prevăzut de asemenea, prin art. 35, coroborat cu art. 5 că terenurile care figurau în amenajamentele silvice până la data de 1 ianuarie 1990 sunt proprietatea statului, iar Codul silvic, prin art. 35 și următoarele, a interzis reducerea fondului forestier național instituind și o procedură specială pentru ocuparea/scoaterea definitivă a unor terenuri din acest fond, de regulă pe bază de schimb și numai în mod excepțional cu plata contravalorii lor, a taxei legale pentru folosirea definitivă a terenului forestier în alte scopuri decât producția silvică, precum și contravaloarea pierderii de creștere dacă terenul este acoperit de pădure.
Toate aceste prevederi legale îi conferă Regiei Naționale a Pădurilor prin Direcțiile Silvice atribuții importante în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
În motivarea apelului, a arătat următoarele:
Prin Hotărârea nr. 2 din 28.02.2013 C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat poz.63 din anexa 48, având în vedere următoarele considerente:
- cererea formulată a fost depusă tardiv;
- persoanele înscrise la poziția 63 au fost împroprietărite;
- în conformitate cu prevederile art. 61 alin (2) din HGR nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare „terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate".
- la nivelul județului Suceava există un deficit de 4.050 ha teren cu vegetație forestieră pentru executarea hotărârilor judecătorești, definitive și irevocabile.
Potrivit Legii nr. 212 din 24 octombrie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, Art. 36 „ Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."
a. Referitor la tardivitatea depunerii cererii, apelanta a arătat următoarele:
Prin Legea nr. 212/2008 nu s-a prevăzut un termen pentru depunerea cererilor de către persoanele beneficiare introduse prin această lege, aceasta nu poate fi mai mic, în lipsă de dispoziție contrară, care să facă posibilă aplicarea sa directă, decât termenele anterioare prevăzute în legile anterioare.
Astfel, conform art. 10 alin. l din Legea fondului funciar nr. 18/1991 în forma inițială, termenul de introducere a cererii de reconstituire a fost de 30 de zile, acest termen a fost prelungit cu 90 zile prin art. 9 alin.3 din Legea nr. 169/1997 și cu 60 zile prin art. 33 din Legea nr. 1/2000, iar prin Legea nr. 247/2005 a intervenit o prelungire a termenului.
Potrivit prevederilor art.3 din O.U.G. nr. 127/2005 privind modificarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și a art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente "Persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv."
Apelanta a mai arătat că, având în vedere că termenul stabilit de Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente nu permite tuturor persoanelor îndreptățite să depună cererile de retrocedare, însoțite de actele doveditoare, la comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar, s-a creat o situație extraordinară, prin O.U.G. nr. 127/2005 s-a stabilit un nou termen care să permită tuturor cetățenilor valorificarea dreptului lor fundamental la reconstituirea dreptului de proprietate.
Având în vedere că legiuitorul a prevăzut sancțiunea decăderii din termen pentru nerespectarea lui, rezultă că depunerea cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu depășirea datei de 30 noiembrie 2005 are ca efect pierderea dreptului subiectiv însuși, în contextul în care acest termen nu poate fi suspendat sau întrerupt și nici nu se poate opera repunerea (modificarea termenului de depunere a cererilor în baza legilor fondului funciar se poate face numai prin lege și nu prin comisia județeană sau instanța de judecată).
C. locală a analizat cererile prin prisma dispozițiilor Legii nr. 212/2008, propunând admiterea, iar C. Județeană a respins solicitarea ca tardivă.
Legea nr. 212/2008, care a modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000 în sensul includerii în categoria îndreptățiților la împroprietărire și a persoanelor fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30.10.2008, intrând în vigoare la trei zile de la publicare, anume la data de 02.11.2008.
Faptul că noua reglementare legală nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor formulate în baza acestei prevederi legale, nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die.
Un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă, arată că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Prin urmare este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008, ultim termen de depunere a cererilor este 27.01.2009).
Or, cererea formulată de C. N. V. are număr de înregistrare 65 din data de 20.06.2010. Prin urmare, această cerere depusă la data anterior amintită este în afara termenului prevăzut de legile fondului funciar (și termenul de 30 noiembrie 2005 inclusiv și termenul de 27.01.2009 inclusiv).
b). P. a fi incidente prevederile dispozițiilor art. 36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, trebuie să se facă dovada îndeplinirii a două condiții cumulative: autorul său să fi luptat pe front precum și a faptului că acesta îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit.
Apelanta a menționat că, în mod corect, a fost invalidată propunerea Comisiei locale de fond funciar Broșteni privind poziția 63 din anexa 48, întrucât autorul petentului nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de persoane prevăzute în mod expres de art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, care prevede că: „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."
În raport de motivele invocate, de susținerile menționate, de înscrisurile ce se află la dosarul de fond, intimata apelantă a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, iar pe fond, în rejudecare, respingerea plângerii formulată de petent, ca nefondată.
În drept, a invocat prevederile art. 466 și urm. NCPC; Legea nr. 1/2001; Legea nr. 18/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare; HGR nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 212/2008.
Legal citat, intimatul C. V. a depus la dosar întâmpinare, prin care, față de solicitarea apelantei privind introducerea în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Suceava, a arătat că lasă la aprecierea instanței, iar cu privire la solicitarea suspendării cauzei în baza art. 520 al. 4 N.C.pr.civ. a arătat că nu este de acord cu suspendarea, a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
Legal citată, intimata C. ORĂȘENEASCĂ DE F. F. BROȘTENI, nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu a delegat reprezentant pentru a se prezenta în instanță să-și precizeze punctul de vedere cu privire la apelul formulat de intimata C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA.
Apelul este întemeiat.
Analizând sentința atacată în raport cu motivele de apel invocate, dispozițiile legale incidente și probele administrate în cauză, actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vatra Dornei, petentul C. N. V. a chemat în judecată pe intimatele C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. orășenească de fond funciar Broșteni, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună desființarea, în parte a Hotărârii nr.2 din 28.02.2013 a Comisiei Județene Suceava cu privire la anexa 48 poziția 60 și constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3,60 ha. teren cu vegetație forestieră, în calitate de fiu după autorul său, veteran de război C. N..
Prin Hotărârea nr. 2 din data de 28 februarie 2013, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat propunerea Comisiei locale de fond funciar Broșteni de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea petentului C. N. V. din anexa nr. 48 poziția 60, cu motivarea că cererea a fost depusă tardiv iar terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate potrivit art. 61 al. 2 din H.G. nr. 890/2005.
După cum rezultă din dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
În ceea ce privește susținerea petentului intimat că este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren, tribunalul constată că prin hotărârea apelată, Judecătoria Vatra Dornei a reținut că cererea petentului are caracterul unei cereri de constituire iar această chestiune de drept nouă a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2 din data de 17 februarie 2014 dată în dosarul nr._ /H.P care a admis sesizarea formulată de Tribunalul Suceava – Secția civilă în dosarul nr._ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și a stabilit că modificarea adusă prin Legea nr. 212/2008 dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, reglementează un caz de constituire a dreptului de proprietate.
Cum dezlegarea dată chestiunilor de drept prin hotărârea prealabilă de către Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe, după cum rezultă din dispozițiile art. 521 al. 3 Cod pr. civilă, înseamnă că cererea petentului înregistrată sub nr. 65 din data de 20.06.2010 pe rolul Comisiei orășenești pentru stabilirea dreptului de proprietate Broșteni, jud. Suceava, este o cerere de constituire și nu de reconstituire, după cum susține petentul intimat, calificarea juridică dată de prima instanță acestei cereri fiind una corectă.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la tardivitatea cererii de constituire, reținută de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava prin Hotărârea nr. 2 din 28 februarie 2013, tribunalul constată că această chestiune de drept nouă a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2 din data de 17 februarie 2014 dată în dosarul nr._ /H.P care a admis sesizarea formulată de Tribunalul Suceava – Secția civilă în dosarul nr._ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și a stabilit că în acest caz, cererile de constituire sunt supuse termenului de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, respectiv 02.11.2008 iar dezlegarea dată chestiunilor de drept prin hotărârea prealabilă de către ÎCCJ este obligatorie pentru instanțe, după cum rezultă din dispozițiile art. 521 al. 3 Cod pr. civilă.
Or, cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha în calitate de urmaș a autorului C. N. – veteran de război, formulată de către petentul-intimat a fost depusă la data de 20.06.2010 la comisia locală de fond funciar, fiind înregistrată sub nr. 65 din aceeași dată pe rolul Comisiei orășenești pentru stabilirea dreptului de proprietate Broșteni, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, respectiv 02.11.2008, cererea de constituire fiind tardivă, C. județeană Suceava, făcând o corectă interpretare a dispozițiilor legale menționate mai sus, astfel că acest motiv de apel este întemeiat.
După cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, natura juridică a termenelor prevăzute de art. 9 al. 3 din Legea nr. 18/1991 și de art. II din Legea nr. 193/2007 este aceea a unor termene de decădere iar termenul de depunere a cererii de constituire de către petent are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial, cât și de drept procesual, întrucât, ca termen de drept civil, nesocotirea lui atrage decăderea, adică stingerea dreptului subiectiv civil(concret) de constituire, în condițiile legii, a dreptului de proprietate privată; iar ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii sale de constituire.
Or, ca efect al depunerii tardive a cererii sale de constituire, petentul este decăzut din dreptul de mai obține constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha precum și din dreptul procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii sale de constituire.
Prin urmare, în mod corect, C. județeană Suceava a invalidat propunerea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha în favoarea petentului prin actul administrativ-jurisdicțional contestat în prezenta cauză, ca efect al depunerii tardive a cererii de constituire iar soluția de admitere a plângerii dată de prima instanță este nelegală, motivul de apel invocat cu privire la acest aspect fiind întemeiat.
Prin urmare, C. județeană de fond funciar Suceava, în mod corect, a invalidat propunerea comisiei locale de fond funciar tocmai cu argumentul că cererea de constituire este tardivă, iar cum prin apelul formulat intimatul a criticat soluția de validare a constituirii dreptului de proprietate pe numele intimatului de către prima instanță, care era obligată să analizeze temeinicia și legalitatea actului administrativ-jurisdicțional și argumentele de fapt și de drept invocate de aceasta în sprijinul soluției sale, astfel că motivul de apel invocat în acest sens, este întemeiat.
Cum soluția dată de C. județeană Suceava în hotărârea atacată de invalidare a propunerii de constituire a dreptului de proprietate pe numele petentului, ca urmare a faptului că cererea de constituire este tardivă, este legală și temeinică, plângerea formulată de către petent este neîntemeiată, astfel încât, în temeiul art. 480 al.1 Cod pr. civilă, tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentința civilă nr. 1048/24.10.2013 a Judecătoriei Vatra Dornei (dosar nr._ ) și, în rejudecare va respinge plângerea, ca nefondată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite apelul formulat de intimata C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA – Sduceava, ., nr. 36, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1048/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._, intimați fiind petentul C. V. - cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Țiganetea A. din com. Dorna Candrenilor, .. 766, jud. Suceava și C. ORĂȘENEASCĂ DE F. F. BROȘTENI – Broșteni, jud. Suceava.
Schimbă în tot sentința civilă nr. 1048/24.10.2013 a Judecătoriei Vatra Dornei (dosar nr._ ) și, în rejudecare:
Respinge plângerea, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.03.2014.
Președinte, A. S. | Judecător, D. D. | |
Grefier, C. D. I. |
RED. S.A.
JUD. F. M.
TEHNORED. I.C.D.
5 EX.- 30.04.2014
.>
| ← Fond funciar. Sentința nr. 4934/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1531/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
