Pretenţii. Decizia nr. 555/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 555/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 555/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 555
Ședința publică din data de 27 FEBRUARIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: T. M.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul M. S. – P. P. I. L., cu sediul în mun. S., .. 5 A, județul S. împotriva sentinței civile nr.4798 din data de 26 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA CU C. I-V. NR.3 S., cu sediul în mun. S., ., județul S..
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile, drept pentru care se dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a le da acestora posibilitatea prezentării în sala de judecată.
După reluarea cauzei la cel de-al doilea apel nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța față de lipsa părților și văzând că prin cererea de recurs reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în baza art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată rămânând în pronunțare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 07.03.2012, sub nr._, reclamanta M. S. – prin P., în contradictoriu cu pârâta Școala cu clasele I-V. nr.3 S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la restituirea sumei de 9860 lei încasată necuvenit, cu titlu de cheltuieli de indemnizație de conducere.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, suma a cărei restituire o solicită reprezintă cheltuieli de personal virate în contul pârâtei la cererea acesteia în cursul anului 2010.
A arătat reclamanta că, urmare a controlului efectuat de către auditorii Curții de Conturi, prin Decizia nr. 46/68 din 22.11.2011 s-a reținut că sumele mai sus arătate au fost plătite de către ordonatorul principal de credite în mod nelegal unității școlare, astfel încât, s-a impus instituției recuperarea acestor sume.
Reclamanta a susținut că în cursul anului 2010 la unitatea școlară pârâtă s-au acordat drepturi salariale, reprezentând indemnizație de conducere în procent de 30% din salariul de bază persoanei încadrate pe funcția de administrator financiar cu atribuții în domeniul financiar iar OG 4/2006 nu prevede pentru funcția de administrator financiar indemnizație de conducere. A mai precizat că persoanele care ocupă funcții de conducere specifice învățământului sunt prevăzute de anexele 4.2 și 4.4 din OG 15/2008.
În drept au fost invocate disp. art. 1341, 1635 și următoarele Cod Civil.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. iar pe fondul acțiunii a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că indemnizația de conducere a administratorului financiar – contabil șef a fost acordată în baza Ordinului Ministerului Educației pentru aprobarea metodologiei de utilizare a funcției didactice auxiliare de administrator financiar (patrimoniu) și echivalarea acesteia cu funcțiile pentru activitatea de specialitate din anexa V/1 Cap. I lit.a și c din OUG 191/2002 .
Pârâta a mai susținut că prin adresa 448/05.05.2008 a ISJ, pârâta a fost încadrată în categoria I ca instituție de învățământ ordonator terțiar de credite, iar persoana încadrată pe funcția de administrator financiar contabil sef avea o indemnizație de conducere de 30%.
P. sentința civilă nr. 2812 din 07.06.2012 Judecătoria S. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului S., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului S. sub nr._ la data de 05.11.2012 .
P. sentința nr. 476 din 24.01.2013, Tribunalul S. a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului S. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S., a constatat ivit conflictul negativ de competența și a trimis cauza la Curtea de Apel S., pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
P. sentința civilă nr. 72 din 12.02.2013, Curtea de Apel S. – Secția Civilă a admis sesizarea privind conflictul negativ de competență intervenit între Judecătoria S. și Tribunalul S. și a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ la data de 24.04.2013 .
La data de 03.04 2013, reclamantă a depus la dosar înscrisuri (f. 8-19) .
La solicitarea părților, instanța de fond a administrat proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
P. sentința civilă nr.4798 din data de 26 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ , s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M. S. – prin P., cu sediul în loc. S., ..5A, jud. S. în contradictoriu cu pârâta Școala cu C. I-V. nr.3 S. – prin reprezentant legal Stoina M., cu sediul în loc. S., ., jud. S.. S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, analizând, actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
P. prezenta acțiune reclamanta M. S. – prin P., în contradictoriu cu pârâta Școala cu clasele I-V. nr.3 S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat la restituirea sumei de 9860 lei încasată necuvenit, cu titlu de cheltuieli de personal.
Ca temei legal au fost invocate dispozițiile art. 1341 și urm. N.C.civ. referitoare la plata nedatorată și restituirea prestațiilor.
Potrivit art. 3 din Legea 71/2011, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz a săvârșirii ori producerii lor. În consecință, analiza raporturilor dintre părți urmează a se efectua prin raportare la dispozițiile în vigoare la data încasării și virării sumelor a căror restituire se solicită, respectiv C.civ. anterior.
P. art. 1092 cod civil se instituie principiul potrivit căruia plata ca operație juridica presupune existenta unei obligații care trebuie stinsa. Daca o asemenea obligație nu exista si eventual s-a făcut o plată, ea nu este valabil săvârșită, făcându-se o plata nedatorată care trebuie restituită.
Plata nedatorată presupune potrivit dispozițiilor art. 992 si 993 C.civ executarea din eroare de către o persoana a unei obligații de care nu era ținută si pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia.
Așadar condițiile plății nedatorate sunt prestația să fi fost făcută cu titlu de plată, datoria pentru care s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre solvens și accipiens, plata să fi fost făcută din eroare, respectiv solvensul să fi avut credința eronată că este debitor al accipiensului.
Instanța de fond a reținut că reclamanta și-a motivat prezenta acțiune raportat la decizia 50/74 din 22.11.2010 a Curții de Conturi S..
Astfel, potrivit deciziei 50/74 din 22.11.2010 a Camerei de Conturi a județului S., se menționează că s-au evidențiat erori de legalitate și regularitate privind acordarea, în baza contractului colectiv de muncă/acordului colectiv, cât și a dispozițiilor ordonatorului principal de credite a unor sporuri și alte drepturi salariale care nu sunt reglementate prin dispoziții legale, respectiv la ordonatorii terțiari de credite Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară S. și Școala cu clasele I-V. nr. 4 S., spor de ecran, indemnizație de conducere acordată nelegal administratorului financiar și alte drepturi salariale acordate, ca urmare a aplicării acestora asupra indemnizației de conducere.
Analizând condițiile plății nedatorate la acțiunea reclamantului, instanța reține că într-adevăr reclamantul a efectuat o plată către pârâta Școala cu clasele I-V. nr.3 S., respectiv suma de 9860 lei cu titlu de cheltuieli de personal, fiind astfel dată condiția plății, plata nefiind contestată de pârâtă.
Însă, raportat la probele administrate în cauză instanța reține că nu s-a făcut dovada că datoria pentru care s-a făcut plata nu a existat din punct de vedere juridic în raporturile dintre reclamant și pârât și nici a faptului că plata ar fi fost efectuată din eroare.
Instanța de fond a apreciat că sumele a căror restituire se solicită au fost plătite de reclamantă cu bază legală, indemnizația de conducere aferentă funcției de administrator patrimoniu-contabil șef fiind corect plătită, funcția fiind una de conducere și nu una de execuție.
Criteriile de normare pentru personalul didactic auxiliar și nedidactic din unitățile de învățământ preuniversitar, aprobate prin notificarea MEN- Direcția Generală a Finanțelor nr._/28.12.1999, prevăd că fiecare școală cu clasele I-V., liceu, grup școlar va avea un post de contabil șef pentru fiece ordonator de credite, funcție ce nu este condiționată de existența unui birou, serviciu, sau compartiment în subordine..
Funcția de administrator financiar - patrimoniu se utilizează începând cu 24.09.2004, o dată cu . OUG 68/2004 în aplicarea Ordinului MEC 4847 bis/01.01.2004 privind aprobarea Metodologiei pentru utilizarea funcției didactice auxiliare de administrator financiar( patrimoniu) și echivalarea acesteia cu funcțiile de specialitate prevăzute de cap.I lit.a și c din anexa V/1 și cu unele funcții cuprinse în anexa V/2 la OUG 191/2002.
În reglementarea acestei metodologii, funcția de administrator financiar (patrimoniu) este o funcție didactică auxiliară în cadrul instituțiilor și unităților de învățământ, al unităților conexe și al unităților subordonate MEC, pentru activitățile care cuprind atribuții și sarcini cu specific financiar contabil, normare salarizare, investiții, reparații, aprovizionare și administrare. Este o funcție de conducere, echivalentă cu funcția de consilier, expert grad I, inginer, economist grad I A.
Art. 2 și 3 din Ordonanța 11/2007, reglementează modul de calcul al salariului personalului didactic auxiliar, act normativ cu aplicabilitate și în anul 2009. Pentru anul 2009, pentru funcția de administrator financiar patrimoniu, se utilizează funcția didactică auxiliară din grila-anexa 3 din OG 15/2008, modif. prin OUG 151/2008, la care se calculează indemnizația de conducere în procentul stabilit, cu respectarea anexei VI/1a la OG 10/2008.
Potrivit Legii 330/2009, Anexa II/1.3, funcția de contabil-șef (administrator financiar) este o funcție de conducere în cadrul învățământului preuniversitar, cu indemnizație de conducere, funcția având inclusă în salariul de bază indemnizația de contabil șef.
Astfel, instanța de fond a reținut că indemnizația de conducere a administratorului financiar III S – contabil șef a fost acordată în baza Ordinului Ministerului Educației pentru aprobarea metodologiei de utilizare a funcției didactice auxiliare de administrator financiar (patrimoniu) și echivalarea acesteia cu funcțiile pentru activitatea de specialitate din anexa V/1 Cap. I lit.a și c din OUG 191/2002 .
Instanța mai reține că pârâtul a fost încadrat în categoria I ca instituție de învățământ ordonator terțiar de credite, iar persoana încadrată pe funcția de administrator financiar contabil sef avea o indemnizație de conducere de 30%.
Potrivit adresei 812 din 21.10.2010 emisă de ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, funcția de administrator financiar a fost introdusă în legislația salarizării personalului din învățământ din anul 2004 prin OUG 68/2004, fiind echivalentă cu funcția de economist, contabil, referent, consilier, inginer prin Ordinul Ministrului 4847 bis/ 2004.
Instanța mai reține că prin Statutul de personal emis și aprobat de Inspectoratul Școlar Județean S. este inclusă și funcția de contabil șef, pârâta având decizie pentru contabil șef .
Raportat la considerentele expuse mai sus, funcția de administrator financiar este una de conducere iar nu de execuție astfel că nu pot fi reținute susținerile reclamantului sub acest aspect.
Trebuie amintit și faptul că OUG 4/2006 invocată de reclamant nu mai era în vigoare la 01.01.2010.
Instanța de fond a apreciat astfel că la data efectuării plății de 9860 lei cu titlu de cheltuieli de personal, datoria reclamantului de plată a acestei sume exista din punct de vedere juridic având în vedere cele de mai sus. Mai mult, nu se poate reține eroarea reclamantei la efectuarea acestei plăți, având în vedere că această plată a fost efectuată pe baza solicitării pârâtei aprobată de reclamantă în calitate de ordonator de credit. Din înscrisurile de la dosarul cauzei se constată că niciun moment reclamanta nu a fost în eroare sub acest aspect, efectuând plata în totala cunoștință de cauză, cu titlu de cheltuieli de personal.
Având în vedere cele de mai sus instanța de fond a respins acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâtul ca nefondată, nefiind date condițiile plății nedatorate.
Potrivit principiului disponibilității instanța de fond a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a promovat recurs reclamantul M. S. – P. P. I. L., solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin cererea formulată M. S. a solicitat obligarea unității școlare la restituirea sumei de 9860 lei încasată necuvenit în cursul anului 2010.
Respingând acțiunea municipalității, instanța de fond a reținut că în cauza de față pretențiile municipalității nu au fost dovedite. în motivarea instanței nu se face nici o trimitere sau analiză a temeiului juridic pe care l-am invocat în susținerea pretențiilor noastre, respectiv prevederile art. 992, 993 din vechiul Cod Civil care reglementează instituția „plății nedatorate".
Consideră recurentul că soluția instanței de fond este nelegală, pentru următoarele considerente:
În primul rând, în ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, a pus la dispoziția instanței înscrisurile care fac dovada pretențiilor noastre, respectiv Decizia Curții de Conturi în care se constată plata sumei către unitatea școlară și, foarte important, adresa prin care pârâta a recunoscut expres că a încasat de la unitatea noastră suma ce face obiectul prezentei acțiuni, pe care a utilizat-o în scopul plății indemnizații de conducere pentru funcția de contabil șef.
În al doilea rând, consideră că cererea formulată trebuia analizată prin prisma temeiului juridic invocat în susținerea pretențiilor noastre. Astfel, potrivit prevederilor dispozițiilor art. 992,993 vechiul Cod Civil, plata nedatorată presupune executarea din eroare de către o persoană a unei obligații de care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia. Mai mult, se impune, în cadrul acestei instituții de drept, ca cel care a făcut plata să fi fost în eroare, respectiv solvensul să fi avut credința eronată că este debitor al accipiensului.
Ori, în privința sumei de bani a cărei restituire o solicităm, aceste condiții legale mai sus enunțate sunt pe deplin îndeplinite. Astfel, lunar, unitatea școlară a remis către instituția noastră necesarul pentru achitarea „cheltuielilor de personal", fără a face precizări dacă în cuprinsul acestor sume se cuprind sau nu sporuri ori indemnizații stabilite unilateral, la nivelul conducerii unității.
Atât în cererea introductivă cât și în Decizia Curții de Conturi depusă la dosarul cauzei se arată clar că plata acestei indemnizații a fost stabilită unilateral de către unitatea școlară fără încuviințarea sau măcar notificarea prealabilă a ordonatorului principal de credite.
Mecanismul de finanțare a unităților de învățământ din fonduri de la bugetul local poate fi lesne înțeles având în vedere că punctul de plecare îl reprezintă solicitarea unității școlare de acordare, lunară, a fondurilor necesare cheltuielilor de personal, solicitarea pe care unitatea administrativ teritorială o îndeplinește prin emiterea dispozițiilor de finanțarea. Suma ce face obiectul acțiunii a fost achitată unității școlare pe parcursul întregului an, eșalonat, în funcție de cuantumul sporurilor și îndemnizațiilor achitate de unitatea de învățământ. Cu alte cuvinte, solicitarea unității școlare de suplimentarea a fondurilor nu a fost susținută cu referat sau alt înscris care să motiveze această suplimentare sau să exemplifice utilizarea sumelor în scopul achitării de sporuri sau indemnizații.
Între instituția reclamantă și unitatea școlară este obligația legală a municipalității de a finanța unitatea de învățământ. În cadrul îndeplinirii acestei obligații legale, M. S. a virat către unitatea școlară sumele necesare achitării cheltuielilor de personal. Dar, făcând plata în baza cererilor unității școlare, municipalitatea a achitat în plus către aceasta, din eroare, suma de 9860 lei, sumă pe care unitatea școlară a folosit-o în scopul unor plăți suplimentare, respectiv sporuri și indemnizații.
În ceea ce privește natura indemnizației de conducere achitată de unitatea școlară, în Decizia Curții de Conturi se arată clar că această sumă a fost solicitată de către unitatea școlară în mod nelegal, fundamentarea sa fiind în contradicție cu dispozițiile legale în vigoare. In concret, în cursul anului 2010 la Școala cu clasele I-V. nr. 3 S. s-au acordat drepturi salariale, reprezentând indemnizație de conducere în procent de 30% din salariul de bază persoanei încadrate pe funcția de administrator financiar cu atribuții în domeniul financiar. Ori, OG nr. 4/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului didactic din unitățile și instituțiile de învățământ, salarizate potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic - în vigoare la momentul anului 2009, nu prevede pentru funcția de administrator financiar indemnizație de conducere. Indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului sunt prevăzute în anexele nr. 4.2 și 4.4. din OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ. Potrivit acestor reglementări, în cadrul unităților de învățământ preuniversitar, funcțiile de conducere care pot beneficia de indemnizația de conducere sunt cele de director, director adjunct și secretar. Funcția de administrator financiar nu este cuprinsă în categoria funcțiilor de conducere, pentru a beneficia de indemnizația de conducere.
Pentru considerentele de mai sus, în condițiile în care, din eroare, s-a făcut plata unei sume de bani către unitatea școlară fără temei legal consideră că cererea de restituire apare ca îndreptățită motiv pentru care s-a solicitat admiterea prezentului recurs și pe cale de consecință, modificarea sentinței recurate. în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, în drept, reclamantul invocând disp. art 304/1Cod procedură Civilă, iar potrivit prevederilor art. 242 Cod Procedură Civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimata pârâtă ȘCOALA CU C. I-V.- NR.3 S. deși legal citată nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prezenta acțiune are ca obiect cererea promovată de reclamantul recurent M. S. prin P., și se solicită obligarea pârâtei intimate la restituirea sumei de 9860 lei încasată necuvenit în cursul anului 2010, temeiul de drept al acțiunii fiind art. 992 – 993 Codul civil de la 1864, sub imperiul căruia au luat naștere raporturile juridice deduse judecății.
Potrivit art. 992 Cod civil, cel ce, din eroare sau cu știință, primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit.
Art. 993 Cod civil prevede că acela care din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului.
În cadrul procesual stabilit de către reclamant în considerarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța de fond a procedat la o analiză a condițiilor impuse de textele de lege menționate, conchizând în conformitate cu doctrina și practica în materie, că art. 992 și 993 trebuie interpretate și aplicate prin raportare la art. 1092 Cod civil de la 1864, care constituie concretizarea practică a principiului în conformitate cu care “orice plată presupune o datorie, ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii”.
Din coroborarea textelor de lege, tribunalul constată că judecătorul fondului în mod corect a reținut că plata nedatorată poate fi asimilată cu executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia, cu consecința nașterii unui raport juridic în considerarea căruia plătitorul devine creditorul unei obligații de restituire a ceea ce el a plătit, iar beneficiarul plății este debitorul aceleiași obligații, din raționamentul urmat rezultând fără echivoc, condițiile plății nedatorate, astfel: prestația să fi fost făcută cu titlu de plată, datoria pentru care s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre solvens și accipiens, plata să fi fost făcută din eroare, respectiv solvensul să fi avut credința eronată că este debitor al accipiensului.
Raportând aceste împrejurări la susținerile recurentului reclamant, tribunalul constată că, prin criticile susținute în motivele de recurs, practic, se invocă propria culpă a recurentului, atunci când a arătat că a emis dispozițiile privind finanțarea unității școlare la solicitarea acesteia, în condițiile în care școala nu a făcut precizări privind natura sumelor cu titlu de cheltuieli de personal, în sensul că aceasta nu a arătat că sumele solicitate includ sporuri ori indemnizații stabilite de unitatea școlară.
În legătură cu această împrejurare, este de observat că instanța de fond, prin raportare la ansamblul probator administrat în cauză, a concluzionat în mod temeinic și legal, că reclamantul a efectuat o plată către pârâta ȘCOALA CU C. I-V.- NR.3 S., în sumă de 9860 lei încasată necuvenit în cursul anului 2010, fiind astfel dată condiția plății, împrejurare necontestată de nicio parte.
În ceea ce privește însă, inexistența datoriei din punct de vedere juridic, în sarcina reclamantului recurent, o asemenea împrejurare nu rezultă din probele administrate în cauză, după cum nu rezultă nici faptul că plata a fost făcută din eroare, în condițiile în care această operațiune juridică a avut o bază legală, respectiv Decizia Curții de Conturi se arată clar că această sumă a fost solicitată de către unitatea școlară în mod nelegal, fundamentarea sa fiind în contradicție cu dispozițiile legale în vigoare. În concret, în cursul anului 2010 la Școala cu clasele I-V. nr. 3 S. s-au acordat drepturi salariale, reprezentând indemnizație de conducere în procent de 30% din salariul de bază persoanei încadrate pe funcția de administrator financiar cu atribuții în domeniul financiar. Ori, OG nr. 4/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului didactic din unitățile și instituțiile de învățământ, salarizate potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic - în vigoare la momentul anului 2009, nu prevede pentru funcția de administrator financiar indemnizație de conducere. Indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului sunt prevăzute în anexele nr. 4.2 și 4.4. din OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ. Potrivit acestor reglementări, în cadrul unităților de învățământ preuniversitar, funcțiile de conducere care pot beneficia de indemnizația de conducere sunt cele de director, director adjunct și secretar. Funcția de administrator financiar nu este cuprinsă în categoria funcțiilor de conducere, pentru a beneficia de indemnizația de conducere.
Nu în ultimul rând, trebuie de precizat că Decizia nr. 50/74 din 22 decembrie 2010, emisă de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi S. deși menționează acordarea, de către ordonatorii terțiari de credite, respectiv de către ȘCOALA CU C. I-V. NR.3 S., sporului de ecran, a indemnizației de conducere pentru administratorul financiar și alte drepturi salariale, ca urmare a aplicării acestora asupra indemnizației de conducere, nu concretizează cuantumul acestei sume, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu cuantifică în mod cert, care este suma plătită cu titlu de spor de ecran, care este suma plătită cu titlu de indemnizație de conducere, nu concretizează care sunt „alte drepturi salariale”, cu precizarea că niciunul din aceste elemente nu este arătată în mod cert, nici de către recurentul reclamant nici în acțiune, și nici prin motivele de recurs.
De asemenea, nu se menționează nici persoanele care ar fi beneficiat de asemenea sume, pretențiile fiind susținute la modul generic.
În atare împrejurări, nu se poate vorbi despre o interpretare eronată a dispozițiilor legale invocate de către reclamantul recurent, după cum nu se poate susține nici greșita aplicare a legii, în condițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
P. urmare, instanța de fond temeinic și legal a reținut că în speță, s-a demonstrat doar efectuarea unei plăți, nu și faptul că datoria în vederea căreia s-a făcut plata nu exista și nici că plata a fost făcută din eroare, tribunalul înlăturând criticile aduse prin recursul formulat, ca nesusținute.
Față de cele ce preced, în considerarea art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul formulat de reclamantul M. S. – P. P. I. L., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul M. S. – P. P. I. L., cu sediul în mun. S., .. 5 A, județul S. împotriva sentinței civile nr.4798 din data de 26 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA CU C. I-V. NR.3 S., cu sediul în mun. S., ., județul S., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 FEBRUARIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. A. C. T. M.
GREFIER
Ș. L. G.
Red. T.M.
Jud. fond. C. A.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./ 27.03.2014
| ← Pretenţii. Hotărâre din 04-03-2014, Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Sentința nr. 414/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
