Fond funciar. Decizia nr. 2314/2012. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 2314/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-11-2012 în dosarul nr. 2314/2012

Dosar nr._ - fond funciar –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2314

Ședința publică din data de 22 NOIEMBRIE 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE: G. F. F.

JUDECĂTOR: F. L.

JUDECĂTOR: C. M. N.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, rejudecarea cererii formulate de reclamanții T. I. și T. E.,ambii domiciliați în municipiul Suceava, ., ., etaj 4, ., intimați fiind N. V. A., din ., C. comunală pentru aplicarea L. 18/1991 Hârtop și C. Județeană pentru aplicarea L. 18/1991 Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul contestator asistat de avocat S. F. și avocat S. S. pentru intimata N. A., lipsă fiind recurenta contestatoare și intimații.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că la dosarul cauzei au fost depuse prin serviciul de arhivă al instanței dovezile de comunicare ale suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic L. C. (fila 103, 104).

Instanța constatând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat precum și faptul că nu sunt obiecțiuni de formulat la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert L. C., constată recursul în stare de judecată, acordând cuvântul la dezbateri.

Avocat S. F. pentru reclamanții T. I. și T. E., în principal solicită a se constata nulitatea absolută parțială a T.P. nr.14/2006, prin excluderea din acest titlu a suprafeței de 454,19 m.p. teren determinată prin punctele 1, 2, 47, 15, 45, 16, 18, 6, 7, 17, 9, 10, 11, 12, 13, 1 din anexa 1 și pct.6.1. din concluziile suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expert C. L.. De asemenea apreciază că se impune obligarea intimaților, în solidar la plata cheltuielilor de judecată din cauza de față precum și a cheltuielilor care nu au fost acordate de către instanțele de judecată anterioare.

În subsidiar, solicită a se constata nulitatea absolută parțială a T.P. nr.14/2006, prin excluderea din acest titlu a suprafeței de 500 m.p., real 497,1 m.p. teren delimitată prin conturul 1, 2, 3, 9, 10, 12, 13, 1 conform anexei nr.1 și pct.6.3. din concluziile aceluiași supliment la raportul de expertiză, de asemeni, cu obligarea intimaților, în solidar la plata cheltuielilor de judecată din cauza de față precum și a cheltuielilor care nu au fost acordate de către instanțele de judecată anterioare.

În motivarea cererii, arată că prin decizia civilă nr. 139 din 19 dec. 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în dos. nr._, Tribunalul Suceava a fost învestit cu rerejudecarea recursului declarat de T. I. și T. E. împotriva sentinței civile nr. 1633 din 23 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dos. nr._, după ce o primă rejudecare s-a dispus prin decizia nr. 102 din 28. 04. 2010 a aceluiași Tribunal, ambele decizii de trimitere stabilind că obiectul rejudecării constă în identificarea amplasamentului suprafeței de 454,19 m. p. teren care urmează a fi anulată din TP nr. 14/2006 al intimatei N. V. A., prin raportare la expertiza C.;

Instanța a adăugat la acest obiectiv încă două întrebări la care expertul a răspuns la pct. 6.2 și 63 din concluziile suplimentului de expertiză, în sensul că nu sunt edificate construcții pe supr. de 454,19 m. p., iar la pct. 6.3. a identificat topografic suprafața de 500 m. p. care excede suprafața de 1000 m. p. din TP a cărui nulitate parțială s-a solicitat a se constata.

Având în vedere dubla autoritate de lucru judecat existentă în cauză clienții săi optează, în principal, pentru delimitarea menționată de expert în pct. 6.1. din concluzii, exprimându-ne nemulțumirea în legătură cu modul alambicat în care expertul a răspuns la întrebarea instanței prin fragmentarea suprafeței de 454,19 m. p. în parcelele topografice care se suprapun și menționarea punctelor de contur ale fiecărei parcele, în loc să indice direct punctele de contur ale acestei suprafețe, așa cum a făcut la pct. 6.3. pentru suprafața de 500 m. p.

Consideră însă că din acest răspuns rezultă punctele topografice de contur ale suprafeței de 454,19 m. p. care urmează a fi anulată din TP al intimatei N. A., așa cum a arătat în petitul acțiunii.

În subsidiar, solicită reducea din TP a suprafeței de 500 m. p. teren, potrivit răspunsului de la pct. 6.3. din concluziile raportului de expertiză, precizând că aceasta este soluția corectă, deoarece, varianta 6.1., deși sub protecția autorității lucrului judecat și acceptată de contestatori, creează intimatei un plus de teren necuvenit în supr. de 45,81 m. p. și micșorează nejustificat dreptul nostru de proprietate cu aceeași suprafață. Depune la dosar concluzii scrise ( fila 105).

Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanțelor privind onorariul suplimentar de avocat, precum și pentru cheltuielile de deplasare repetate ale acestuia depuse la filele 106, 107).

Avocat S. S. pentru intimata N. A., solicită respingerea cererii ca nefondată, după care dorește să facă referire la o chestiune procedurală care vizează faptul că sentința instanței de fond s-a casat cu reținerea spre rerejudecare a acțiunii astfel încât la momentul de față se va soluționa invalidarea titlului de proprietate.

Apreciază că acțiunea de anulare este nefondată, sens în care se impune respingerea acesteia, neavând relevanță faptul că prin suplimentul la raportul de expertiză s-a identificat suprafața de 454,19 m. p. care urmează a fi anulată din TP al intimatei N. A., suprafață care ar fi excedentară și aflată în posesia statului, așa încât nu se poate reține autoritatea de lucru judecat cu privire la suprafața susprecizată.

Este real că în cauză au fost pronunțate mai multe decizii respectiv nr.2101/30.11.2009, nr. 102/28.04.2010 și nr. 139/19.12.2011 toate ale Tribunalului Suceava, dar niciuna dintre acestea nu s-a circumscris limitelor de desființare ale titlului de proprietate nr.14/2006.

Prin decizia nr.2101/2009 Tribunalul Suceava a admis recursul reclamanților și a fost invalidată parțial titlul de proprietate nr. 14/18 mai 2006 emis pe numele pârâtei intimate N. A., în sensul excluderii din suprafața totală de 1000 mp teren situată în intravilanul loc. Hîrtop, jud. Suceava la locul "grădină" (poz.B3.1, B4.1, B6), a suprafeței totale de 430 mp teren, identică cu parcelele: parte din p.128/1 livadă (73 mp), p. 128/2 pășune, parte din p. 128/3 curți construcții (114 mp), parte din p. 128/3 curți construcții (31 mp), astfel cum au fost individualizate în planul de situație - anexă la raportul de expertiză întocmit de către exp. P. C. (f. 244).

Astfel, s-a avut în vedere art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974, întrucât nu i se putea constitui intimatei dreptul de proprietate pentru mai mult de 500 m.p., deși intimata a susținut că suprafața excedentară nu are un regim juridic definit ci cel reținut de art.23 din Legea 19/1991.

Apreciază că Tribunalul Suceava a nesocotit situația juridică de la data înstrăinării, la întocmirea documentației (plan de amplasament) s-a avut în vedere suprafața de aproximativ 560 mp aferentă construcției pârâtei N. A. care nu a fost afectată, aceasta având o casă si terenul aferent dobândit prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3963/7.09.1976 la Fostul notariat de Stat Suceava, atât timp cât la acea dată terenul aferent construcției a trecut în proprietatea statului conform legii 58/1974 fiindu-i atribuit în folosință suprafața de 250 mp teren iar diferența era proprietate CAP.

Apreciază că contractul de vânzare-cumpărare a materializat o vânzare a lucrului altuia, dar acest aspect s-a acoperit la decesul lui M. M., șura fiind amplasată pe terenul excedentar dar regimul juridic al terenului era reglementat de art.23 din Legea nr.18/1991.

Consideră că nu s-ar fi adus în nici un fel atingere autorității de lucru judecat la care a făcut anterior referire apărătorul celor doi contestatori dacă s-ar fi menținut soluția dată anterior de Tribunalul Suceava.

În concluzie, apreciind că acțiunea de anulare a titlului de proprietate este nefondată, solicită respingerea atât a recursului, cât a solicitării apărătorului ales al contestatorilor de acordare a cheltuielilor de judecată din cauza de față precum și a cheltuielilor care nu au fost acordate de către instanțele de judecată anterioare.

În replică, avocat S. F., precizează că s-au depășit limitele judecății prezentei cauze, fapt pe care l-a arătat și la termenele anterioare de judecată nu numai în rejudecare sau revizuire, astfel încât autoritatea de lucru judecat a fost de două ori stabilită, așa încât se impune a fi judecat obiectul cauzei pendinte.

În replică, avocat S. S., precizează că întinderea dreptului de constituire a dreptului de proprietate se bazează pe disp. art.24 din Legea nr.18/1991.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1633 din 23.07.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, s-a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate privind reclamanții T. I. si T. E. domiciliați în Suceava . . ., în contradictoriu cu pârâții: N. A. din ., Comisia comunală de fond funciar Hârtop și C. Jud. Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea adresată acestei instanțe si înregistrată sub nr. 168/227 din 14.07.2006 reclamanții T. I. și T. E. au chemat în judecată pe pârâții N. V.A., C. comunală de aplicare a legii fondului funciar Hîrtop si C. jud. Suceava, solicitând constatarea nulității absolute (parțiale) a T.P. nr. 14/18.05.2006 eliberat pentru N. A. privind excluderea suprafeței de 500 mp întrucât acesta se suprapune pentru terenul intravilan evidențiat în T.P. nr. 524/01.08.1994 eliberat pentru M. Gh. Ș. de la a cărui moștenitori au dobândit dreptul de proprietate prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2516/10.10.2005 de BNP M. A. teren intabulat în CF nr.56/N . de judecată.

În fapt reclamanții arată că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2516/10.10.2005 la BNP M. A. au devenit proprietari în devălmășie asupra mai multor suprafețe de teren dobândite de la moștenitorii lui M. Ș. (decedat la data de 28.12.2002) si B. C. (decedată la 29.11.1992) care la rândul lor aveau reconstituit dreptul de proprietate prin T.P. nr. 524/01.08.1994, T.P. 529/01.08.1992.

Vânzătorii si-au dovedit calitatea de moștenitori prin certificatele de moștenitor eliberate după cei doi defuncți cu nr. 196/1997 a BNP L. C. si nr. 16/2005 a BNP I. L..

Cu ocazia înstrăinării, la întocmirea documentației (plan de amplasament) s-a avut în vedere suprafața de aproximativ 560 mp aferentă construcției pârâtei N. A. care nu a fost afectată, aceasta având o casă si terenul aferent dobândit prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3963/7.09.1976 la Fostul Notariat de Stat Suceava.

La acea dată terenul aferent construcției a trecut în proprietatea statului conform legii 58/1974 fiindu-i atribuit în folosință suprafața de 250 mp teren- iar diferența era proprietate CAP.

La baza eliberării titlului de proprietate al pârâtei stă un act care nu este în conformitate cu legea si deci nu poate produce consecințe juridice. În speță constituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce era în proprietatea statului s-a făcut prin hotărâre a Comisiei județene însă conform art.36 (3) din legea 18/1991 modif. și republicată constituirea se face prin Ordin al prefectului si pârâta nu era îndreptățită la constituirea suprafeței de 1000 mp. Ea nu putea dobândit prin constituirea dreptului de proprietate mai mult decât a avut de la cei de la care a cumpărat (500 mp), constituirea pentru 1000 mp fiind abuzivă.

Mai mult de atât, terenul ce i-a fost constituit se suprapune în parte (aprox. 500 mp) cu cel ce le-a fost reclamanților înstrăinat legal si cu cel din T.P. nr. 524/01.08.1994 astfel cum este identificat în planul de amplasament.

Arată reclamanții că sunt prejudiciați prin eliberarea titlului de proprietate pârâtei în sensul că parte din teren se suprapune cu cel dobândit de ei prin cumpărare si sunt împiedicați a obține autorizație de construcție deși au toată documentația necesară aprobată.

Instanța trebuie să aibă în vedere disp.art.24 din legea 18/1991 astfel cum a fost modificată în sensul de a se respecta suprafața atribuită în folosință prin decizia organului administrativ. Pârâta nu putea dobândit mai mult decât au avut în proprietate vânzătorii de la care au cumpărat (500 mp)fată de aceste argumente au solicitat admiterea acțiunii.

În drept si-au întemeiat acțiunea pe disp. art. III lit. a, i, art. IV si V din legea 169/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005.

În dovedire a atașat înscrisuri.

Pârâta N. A. prin apărător depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților dat fiind faptul că sunt subdobânditori si nu pot beneficia de mai multe drepturi decât au obținut prin contractul de vânzare-cumpărare.

Pe fond ,solicită respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere că a formulat cerere pentru constituirea dreptului de proprietate în condițiile legii 18/1991, si nu există nici un motiv de nulitate.

Prin încheierea de ședință din 5 octombrie 2006 instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților si cea a lipsei de interes invocate de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar.

C. Jud.Suceava prin întâmpinare (f.48) a solicitat ca prezenta cauză să facă în contradictoriu cu C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Hîrtop de la care se pot solicita relații si potrivit art.242 alin.ultim Cpciv au solicitat judecarea prezentei cauze în lipsă.

Cu adresa nr. 2676/4.10.2006 Primăria . documentația care a stat la baza emiterii T.P. nr. 14/18.05.2006 pe numele pârâtei N. V.A..

P. termenul din data de 30 octombrie 2006 pârâta N. A. prin apărător depune la dosar o nouă întâmpinare si cerere reconvențională timbrată legal.

Arată că, în anul 1972 prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 921/21.03.1972 numiții M. Ș. si M. vindeau numitului M. M. suprafața de 500 mp teren intravilan . una casă de locuit.

La data de 7.09.1976 prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3963/1976 numiții M. M. si Rozalina îi vindeau ei casa de locuit si anexele gospodărești iar terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului ca efect al Legilor 58 si 59/1974.

De la data încheierii actului de vânzare-cumpărare arată pârâta că a intrat de fapt si de drept în stăpânirea terenului în suprafață de 1000 mp teren pe care îl stăpânește si în prezent în perimetrul stabilit din anul 1976.

După apariția L. 18/1991 în condițiile art. 23 a formulat cerere pentru constituirea dreptului de proprietate cerere aprobată prin ordinul prefectului si ca urmare i-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 14/2006 pentru suprafața de 1000 mp.

Pe cale de cerere reconvențională pârâta a solicitat să i se constate dreptul de proprietate pentru suprafața de 1000 mp în temeiul art. 1854 si urm. Ccivil si Decizia nr.4/2006 a ICCJ.

Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare si au formulat întâmpinare la cererea reconvențională (f.76) prin care arată că își mențin apărările invocate prin acțiunea principală argumentele „ în afara legii” invocate negăsindu-și aplicabilitatea în speță.

Pe cale de excepție au invocat insuficienta timbrare a acestei cereri în raport de dispozițiile L. 146/97,fiind vorba de „constatarea unui drept de proprietate prin uzucapiune” taxa de timbru datorată este la valoarea bunului pretins dobândit în acest mod, valoare care se stabilește potrivit Normelor metodologice de aplicare a legii 146/1997.

Dacă pârâta își va preciza acțiunea raportat la disp. art. 111 Cpciv urmează a constata inadmisibilitatea acestei cereri având deschisă calea unei acțiuni în realizare si nu în constatare.

Pe fond, solicită respingerea cererii privind uzucapiunea ca nefondată cu obligarea pârâtei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Atâta timp cat terenul în litigiu a făcut obiectul dreptului de proprietate cooperatistă nu sunt incidente normele de drept comun la care face referire decizia ICCJ 4/2006 pentru a face posibilă dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Aplicabile sunt în speță reglementările speciale din Lg.18/1991, 169/1997, 247/2005 atât cu privire la constituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor cat si pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru foștii proprietari deposedați ca urmare a trecerii terenului în proprietatea CAP. Solicită respingerea cererii reconvenționale formulate.

Caz privesc cele două excepții invocate aceea a insuficientei timbrări si a inadmisibilității cererii reconvenționale, prin încheierea de ședință din 12.12.2006, au fost unite cu fondul cauzei.

În cauză a fost solicitată de către reclamanți si admisă proba cu o expertiză topografică.

Analizând actele si lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanții T. I. si E. au dobândit prin cumpărare de la moștenitorii defuncților M. Ș. si B. C. suprafața totală de 7200 mp identificată cu corpurile de proprietate 53.1, 53.2, 53.3, 53.4, 53.5. 53.6 din CF N 56 Hîrtop.

Parte din această suprafață se suprapune cu terenul aflat în posesia si proprietatea pârâtei N. A. potrivit T.P. nr. 14/2006 din cei 1000 mp pârâta ocupând doar 559 mp, fără acces la drumul comunal.

Potrivit actului autentificat sub nr. 3963/1976 si respectiv 921/21.03.1972, pârâta a dobândit suprafața de 500 mp învecinat cu B. D., CAP Hîrtop si drum sătesc, suprafață identică cu amplasamentul BCDEFJ aferent casei de locuit si anexelor gospodărești (f.166-168 dosar).

Date fiind concluziile primului raport de expertiză topo întocmit în cauză pârtile au formulat obiecțiuni, pentru lămurirea cărora a fost numit în cauză un alt expert topo.

Expertul C. L. în lucrarea sa a arătat că la constituirea si reconstituirea dreptului de proprietate pe baza înscrierilor din RA pentru M. Ș. si B. C. autorii celor care au vândut teren reclamanților nu s-a ținut seama de contractul de vânzare-cumpărare al pârâtei si nu s-au făcut cuvenitele mențiuni în rolurile numiților M. Ș. si B. C..

Pârâta N. A. a cumpărat de la M. M. si M. R. suprafața de 500 mp aferentă casei si anexelor gospodărești, dobândită de către aceștia potrivit contractului nr. 921/1972, precum si o bucătărie pentru care s-a instituit un drept de uzufruct viager pentru B. C. urmând ca pârâta cumpărătoare să intre în stăpânirea surei si a bucătăriei precum si a curții, a fântânii după încetarea din viată a numitei B. C.(.f.204, 347, 348).

Potrivit certificatelor de moștenitor nr.196/1997 BNP L. C. si 16/2003 BNP I. Liută, B. C. a fost mama defunctei M. M. si șotia lui M. S., autoarea vânzătorilor din contractul de vânzare-cumpărare nr.2516/2005 în care cumpărătorii sunt reclamanții(f.6-19).

De observat că la înscrierea în T.P. 524/1994 si 529/1994, a suprafețelor de teren ce au aparținut defunctei B. C. si lui M. G. Ș. șotul M. născută B., nu s-a ținut seama așa cum a constatat expertul ing. C. L. de contractul de vânzare-cumpărare încheiat de către M. M. si M. Rozalina din Constanta cu pârâta, contract în care se face mențiune despre dreptul de uzufruct viager a lui B. C. asupra șurii cu bucătărie (f.204).

De observat că, deși succesiunea defunctei B. C. s-a deschis la 29.11.1992 T.P., nr. 529/1994 nu-i are menționați la categoria „ moștenitorii defunctei” pe cei enumerați în această calitate, în certificatul de moștenitor nr. 196/1997, respectiv nepoții de la fiica M. sau eventual si pe vânzătorul M. I..M. din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3963/1976 (f.17, 18, 204).

Calitatea de moștenitor a defunctului M. I.M. după M. M. reiese si din paragraful 7 al contractului din 1976 în condițiile în care se face mențiune despre faptul că vânzătorii au dobândit imobilul potrivit contractului nr. 921/1972 si au edificat construcțiile în timpul căsătoriei lor pe terenul moștenit de aftei M., fiica defunctei B. C. potrivit certificatelor de moștenitor aflate la dosar.(f.18-20).

Se observă că reprezentanții Comisiei comunale Preutesti nu au procedat la verificarea situației juridice a fiecărui trup de teren înscris în titlul de proprietate emis pentru B. C., circumstanțe în care s-ar fi stabilit că terenul ocupat din 1976 de către pârâtă potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub formă autentică provine din proprietatea acestei defuncte(f.17, 204 ).

Această situație si existenta gospodăriei pârâtei nu a fost reținută nici cu prilejul întocmirii planului de amplasament si delimitare a corpului de proprietate de către sing. S. I. la 14.07.2005, în condițiile în care pârâta stăpânește imobilul din 1976.(f.13)., care de altfel, procedează la identificarea celor patru trupuri de 1800 mp înstrăinate prin contractul 2516/2005 deși în cele două titluri de proprietate nu figurează nici un trup în această întindere (f.11-17) .

Mai mult decât atât deși se înstrăinează 354 mp teren iaz nu există în nici unul din cele două titluri de proprietate teren opuse de vânzători cumpărătorilor reclamanți, teren cu această categorie de folosință în intravilanul ., 13, 16, 17).

Cat privește titlul de proprietate al pârâtei se retine că acesta a fost emis pentru suprafața de teren aferentă gospodăriei acesteia în condițiile existentei contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3963/1976,documentația premergătoare eliberării acestui titlu „prin constituire” fiind legală si temeinică potrivit dispozițiilor art.11 alin. 3 si 4, art.12, si art.23 din legea 18/1991 modif. si completată prin Legea 247/2005.

În aceste circumstanțe de fapt si de drept mai sus reținute, cererea reconvențională a pârâtei de constatare a unui drept de proprietate cu privire la o suprafață de teren deja înscrisă într-un titlu de proprietate emis în baza legilor fondului funciar, cerere motivată în drept pe dis. art.1854 si urm. civil privitoare la caracterele posesiei pentru a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, apare ca nefondată.

P. aceleași considerente în cauză nu este incidentă excepția insuficientei timbrări a cererii reconvenționale, dată fiind acțiunea principală formulată în temeiul legii 18/_ modif si completată si disp. art. 16 ¹ din legea 146/1997 introdus prin art. I pct.6 din OG 30/1999.

Date fiind toate cele de mai sus retine urmează ca în temeiul art. III alin.1 lit. a din legea 18/1991 modif. si completată si art. 1854 si urm. Ccivil să respingă ca nefondată acțiunea precum si cererea reconvențională.

Împotriva acestei sentințe au promovat recurs reclamanții T. I. și T. E., solicitând în principal casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea completării probatoriului cu un supliment la raportul de expertiză care să răspundă obiecțiunilor formulate, iar în subsidiar modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivare au arătat în esență că hotărârea instanței de fond este practic nemotivată în raport de argumentele invocate de ei în acțiune și de probatoriul administrat în cauză, singura referire la obiectul dedus judecății rezumându-se la o simplă frază cu caracter general prin care se apreciază că procedura de emitere a titlului de proprietate contestat a fost corectă, restul considerentelor făcând referire doar la valabilitatea contractului lor de vânzare cumpărare și la modalitatea în care au obținut titlul de proprietate persoanele de la care au cumpărat.

Cât privește titlul de proprietate emis pârâtei N. A., în mod greșit cuprinde și o suprafață de 430 mp arabil intravilan, câtă vreme aceasta nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru respectivul teren, întrucât excede suprafața la care avea dreptul conform actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3963/7 septembrie 1976.

Astfel, rezultă din conținutul contractului de vânzare cumpărare că pârâta N. A. a cumpărat o casă de locuit cu anexe gospodărești și terenul aferent de la numiții M. M. și Rozolina, iar vânzătorii din acest act au cumpărat la rândul lor la 21 martie 1972 aceeași casă cu teren în suprafață de 500 mp.

Prin urmare, soții M. M. și Rozolina nu puteau să-i vândă pârâtei decât suprafața de numai 500 mp, întrucât atât cumpărase în anul 1972.

Pârâții intimați, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.

Prin decizia civilă nr.2101 din data de 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția Civilă în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de reclamanții T. I. și T. E., domiciliați în Suceava, ., ., . civile nr. 1633 din data de 23 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimate fiind pârâtele N. A., domiciliată în ., C. comunală pentru aplicarea L. nr. 18/1991 Hîrtop și C. Județeană pentru aplicarea L. nr. 18/1991 Suceava.

S-a modificat în totalitate sentința civilă nr. 1633/23 iulie 2009 a Judecătoriei Fălticeni și, în rejudecare:

S-a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, având ca obiect "anulare parțială titlu de proprietate".

S-a anulat în parte titlul de proprietate nr. 14/18 mai 2006 emis pe numele pârâtei intimate N. A., în sensul excluderii din suprafața totală de 1000 mp teren situată în intravilanul loc. Hîrtop, jud. Suceava la locul "grădină" (poz.B3.1, B4.1, B6), a suprafeței totale de 430 mp teren, identică cu parcelele: parte din p.128/1 livadă (73 mp), p. 128/2 pășune, parte din p. 128/3 curți construcții (114 mp), parte din p. 128/3 curți construcții (31 mp), astfel cum au fost individualizate în planul de situație - anexă la raportul de expertiză întocmit de către exp. P. C. (f. 244).

Intimații au fost obligați să plătească recurenților suma de 4850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a menținut încheierea de ședință dată în camera de consiliu la data de 10 august 2009, ce face corp comun cu sentința recurată.

P. a decide astfel, Tribunalul a reținut că, pârâtei intimate N. A. i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1000 mp teren intravilan grădină situată pe raza loc. Hîrtop în baza deciziei Prefecturii Suceava nr. 290/17 aprilie 1992, fiindu-i emis titlul de proprietate nr. 14/18 mai 2006 (f. 33, 41, 42 dosar fond).

Aceasta a beneficiat de disp. art. 35 al. 3 din Legea nr. 18/1991 nepublicată, întrucât prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3963/7 septembrie 1976 la Notariatul de Stat Județean Suceava a cumpărat de la numiții M. M. și Rozalina un imobil situat în perimetrul construibil al satului Hîrtop compus din casa nr. 345 și anexe gospodărești, terenul aferent acestor construcții trecând în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.

În discuție este întinderea suprafeței care a putut face obiectul dreptului de constituire în favoarea pârâtei intimate.

Sub acest aspect, tribunalul reține că persoanele de la care a cumpărat pârâta intimată imobilul sus-menționat le-au dobândit la rândul lor de la numiții M. Ș. și M. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 921/21 martie 1972 la Notariatul de Stat Județean Suceava (f. 21 dosar fond).

Fiind încheiat anterior intrării în vigoare a L. nr. 58/1974, tranzacția respectivă a putut viza și terenul aferent construcției, după cum rezultă chiar din conținutul acesteia, astfel că M. M. și M. Rozalina au cumpărat de la M. Ș. și M. M. o suprafață de 500 mp teren, nici mai mult, nici mai puțin.

Prin urmare, în anul 1976, când au vândut pârâtei intimate construcțiile nu puteau avea în proprietate o suprafață mai mare de 500 mp teren, astfel că doar atât a trecut la stat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 și doar atât a putut primi N. A. în folosință ca dobânditoare a construcțiilor.

Diferența de teren a rămas evident în proprietatea soților M. Ș. și M. M., moștenitorii acestora înstrăinând-o reclamanților recurenți cu contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2516/10 octombrie 2005 la BNP M. A..

Prin raportul de expertiză întocmit de către expert P. C. a fost materializată suprafața de teren avută în proprietate de numiții M. M. și Rozalina, persoanele de la care a cumpărat pârâta intimată imobilele construcții (500 mp teren), suprafața înscrisă pe titlul de proprietate al pârâtei intimate (1000 mp) și suprafața de teren rămasă în proprietatea numiților M. Ș. și M. și cumpărată de către reclamanții recurenți cu contractul de vânzare cumpărare nr. 2516/10 octombrie 2005, rezultând o suprapunere de circa 436 mp teren, suprapunere care afectează terenul rămas în posesia liberă, neafectată de construcții a pârâtei intimate.

În consecință, întrucât pârâta intimată nu putea dobândi prin constituire o suprafață mai mare de 500 mp teren având în vedere că doar de atât dispuneau autorii săi, M. M. și Rozalina, tribunalul va constata, în baza art. III al. 1 lit. a pct. iii din Legea nr. 169/1997 republicată și modificată prin Legea nr. 247/2005, nevalabilitatea lui în ceea ce privește diferența pretinsă de către reclamanții recurenți, de 430 mp teren.

Cât privește pretinsa nemotivare a sentinței, din lecturarea considerentelor acesteia rezultă că prima instanță a respectat întrutotul disp. art. 261 al. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea (a se vedea paragraful 14 din considerente), precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților (a se vedea ansamblul considerentelor).

P. toate considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 al. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica în totalitate sentința civilă nr. 1633/23 iulie 2009 a Judecătoriei Fălticeni și, în rejudecare va admite acțiunea, astfel cum a fost precizată, având ca obiect "anulare parțială titlu de proprietate", va anula în parte titlul de proprietate nr. 14/18 mai 2006 emis pe numele pârâtei intimate N. A., în sensul excluderii din suprafața totală de 1000 mp teren situată în intravilanul loc. Hîrtop, jud. Suceava la locul "grădină" (poz.B3.1, B4.1, B6), a suprafeței totale de 430 mp teren, identică cu parcelele: parte din p.128/1 livadă (73 mp), p. 128/2 pășune, parte din p. 128/3 curți construcții (114 mp), parte din p. 128/3 curți construcții (31 mp), astfel cum au fost individualizate în planul de situație - anexă la raportul de expertiză întocmit de către exp. P. C. (f. 244).

Întrucât încheierea de ședință dată în camera de consiliu la 10 august 2009, ce face corp comun cu sentința, nu a fost supusă controlului judiciar, urmează a fi menținută.

Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod procedură civilă, intimații vor fi obligați să plătească recurenților suma de 4850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr.2101 din data de 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția Civilă, a formulat cerere de revizuire N. A..

Prin decizia civilă nr.102 din data de 28 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ , s-a admis cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr.2101 din 30.11.2009 pronunțată de către Tribunalul Suceava în dosarul nr._ formulată de revizuienta N. V. A., intimați fiind T. I., T. E., C. comunală pentru aplicarea L. nr. 18/1991 Hîrtop și C. Județeană pentru aplicarea L. nr. 18/1991 Suceava. S-a desființat decizia civilă nr. 2101/2009 a Tribunalului Suceava și s-a trimis dosarul Arhivei Tribunalului Suceava pentru repartizare aleatorie în vederea rejudecării recursului.

P. a decide astfel, tribunalul a reținut că în speță, s-a invocat cazul de revizuire prevăzut de art.322 pct.4 teza II Cod procedură civilă pretinzându-se falsitatea raportului de expertiză topo întocmit de P. C. și s-a invocat, drept corect, al doilea raport de expertiză topo efectuat în cauză de expert C. L..

S-a solicitat cercetarea pe cale incidentală,a falsității raportului de expertiză efectuat de P. C..

Prin decizia nr.66/2008, a Curții Constituționale s-a declarat neconstituțională înlăturarea ultimei fraze din art.322 pct.4 Cod procedură civilă, care privea cercetarea pe cale incidentală a infracțiunii de către instanța civilă când aceasta nu mai poate fi efectuată printr-o hotărâre penală.

În speță, rezultă imposibilitatea constatării falsului printr-o hotărâre penală față de decesul autorului.

În consecință, se impune cercetarea falsității pe cale incidentală, de către instanța de revizuire.

În speță, se reclamă falsul, invocându-se al doilea raport de expertiză, efectuată de expertul C. L. și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.921/21.03.1972 de Notariatul de Stat Suceava.

De remarcat în primul rând, că cele două expertize sunt foarte asemănătoare, atât în privința amplasamentelor ( a se vedea planurile de situație), cât și în privința concluziilor: ambii experți au identificat suprapuneri între terenurile părților. Astfel, expertul P. C. a identificat o suprapunere de 436 m.p., descrisă și de instanța de recurs, iar expertul C. L. a identificat o suprapunere similară, de 454,19 m.p. ( ase vedea răspunsul formulat la pct.7.2 din raportul de expertiză).

Există totuși o diferență de luat în calcul, în ceea ce privește amplasamentul suprafeței de 500 m.p., din contractul de vânzare-cumpărare nr.921/1972 ( a se vedea planurile de situație ): în planul de situație întocmit de expert P. C. construcțiile se află în parte, în afara amplasamentului,în schimb, în expertiza C., acestea nu depășesc perimetrul suprafeței de 500 m.p..

Varianta corectă este amplasamentul stabilit de expertiza C., care se coroborează cu contractul de vânzare-cumpărare nr.921/1972 ( fila 21 dosar primă instanță). Astfel, s-a cumpărat, în 1972, teren de construcții în suprafață de 500 m.p. cu construcții: una casă și anexe. Nu poate rezulta decât concluzia că respectivele construcții se află în interiorul perimetrului, astfel cum a stabilit expertul C. L..

Rezultă că expertiza P. C. atestă în parte, împrejurări neconforme cu realitatea, fiind fals, concluziile corecte fiind cele rezultate din expertiza C..

De reținut că doar amplasamentul suprafeței de 500 m.p., raportat la construcții este notabil ca diferență între expertize, vecinătățile parcelei, au fost stabilite la fel.

Nu se pot reține celelalte aspecte din cererea de revizuire: că nu există suprapuneri între terenuri, conform expertizei C. ( s-au făcut deja referiri), că trebuie respinsă acțiunea, întrucât dreptul de proprietate al revizuienților prevalează. Referitor la acest din urmă aspect, prin decizia contestată s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că revizuienții sunt îndreptățiți, din cei 1000 m.p., de pe titlu doar la 500 m.p., conform contractelor de vânzare-cumpărare din 1972 și 1976.

Acest aspect nu mai poate fi repus în discuție, rezultând irevocabil, nefiind direct legat de expertiza P., ci este rezultatul stabilirii situației juridice a terenurilor, a preferabilității dreptului de proprietate care este atributul exclusiv al instanței. Expertiza topo este importantă doar pentru stabilirea amplasamentelor și a suprapunerilor de teren.

Deci se impune menținerea excluderii de pe titlul de proprietate nr.14/2006, a diferenței ce excede suprafeței de 500 m.p. din contractul de vânzare-cumpărare nr.921/1972. În caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat care reprezintă o componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO ( a se vedea jurisprudența CEDO, cauza A. contra României).

Diferența de exclus trebuie însă identificată conform expertizei C..

Față de aceste aspecte, în baza art.326 și urm. Cod procedură civilă se impune admiterea cererii de revizuire, desființarea deciziei și rejudecarea recursului, instanța de recurs urmând a se pronunța și asupra cheltuielilor de judecată.

În urma înregistrării spre rejudecare recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. _ .

Prin decizia civilă nr.1505 din 09 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ , s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții T. I. și T. E. împotriva sentinței civile nr.1633 din 23 iulie 2009 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimate fiind pîrîtele N. V.A., Comisia comunală de fond funciar Hîrtop și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.

Recurenții au fost obligați să plătească intimatei N. V.A. suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată.

P. a decide astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit raportului de expertiză întocmit de ing. C. L., s-au identificat suprafețele de teren evidențiate în contractul de vînzare-cumpărare autentificat sub nr.2516/2005 și titlul de proprietate nr.14/2006, s-a constatat că reclamanții au dobîndit dreptul de proprietate conform contractului de vînzare-cumpărare pentru suprafața de 7200 m.p. identică cu corpul de proprietate nr.53/1, 53/2, 54/1, 55/1 și 56/1 și că pîrîta are emis titlul de proprietate nr.16/2006 pentru suprafața de 1000 m.p. S-a avut în vedere existența a două contracte de vînzare-cumpărare, respectiv cu nr.921/1972 prin care M. Ș. și M. au înstrăinat către M. M. casa cu anexe precum și suprafața de 500 m.p. și contractul nr.3963 din 7 septembrie 1976 prin care N. A. cumpără de la M. M. și Rozalina casa nr.335 cu anexe precum și suprafața de teren pe care era construită bucătăria lui B. C..

S-a constatat existența unei suprapuneri în limita a 454,19 m.p. după cum urmează: 72,28 m.p. din . cu .,61 m.p. pășune 1 cu .,53 m.p. . . și 55,48 m.p. . .>

S-a stabilit amplasamentul suprafeței de 500 m.p. înstrăinată de către M. Ș. și M. către M. M. conform contractului de vînzare-cumpărare nr.921/1972, suprafață delimitată prin punctele de contur 3-4-5-6-7-8-3, amplasament care coincide ca și vecinătăți cu cele din contract.

A rezultat că suprafața de 454,19 m.p. se suprapune cu terenul din contractul de vînzare-cumpărare autentificat sub nr. 2516/2005 prin care T. I. cumpără 7200 m.p., concluzionîndu-se că la data încheierii acestui contract nu s-a avut în vedere că se înstrăinase 500 m.p. în anul 1972, iar acest teren nu fusese scăzut de la poziția de rol al numiților M. M. și Rozalina.

Față de probatoriul administrat se reține că dreptul de proprietate pentru suprafața de 454,19 m.p. a fost în mod corect constituit pentru pîrîta intimată, cît timp vînzătorilor suprafeței de 7200 m.p. li s-a reconstituit dreptul de proprietate și pentru suprafața înstrăinată.

De altfel, potrivit registrului agricol din perioada 1959-1962, M. Ș. figura cu suprafața de 0,09 ha teren curți-construcții, 0,10 ha și 0,17 ha la locul „Acasă”, suprafețe reconstituite conform titlului de proprietate nr. 524/1994 fără a se avea în vedere existența contractului încheiat în anul 1972 prin care suprafața de 500 m.p. iese din patrimoniul acestuia.

Chiar dacă nu se poate repune în discuție chestiunea îndreptățirii la constituire pentru suprafața de 500 m.p., care provine de la M. Ș., în schimb poate fi verificată legalitatea emiterii titlului de proprietate nr. 14/2006 în raport de împrejurarea că parte din suprafața de 1000 m.p. la data formulării cererii de constituire era afectat de construcțiile proprietatea lui B. C., respectiv șură în care era amenajată o bucătărie dobîndite prin cumpărare în anul 1976. Cum pentru diferența de 500 m.p. constituirea s-a făcut în raport de disp.art.23 din Legea nr.18/1991, raportat la art.8 din D-L nr.42/1990, cererea privind anularea titlului de proprietate este nefondată, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, sens în care în temeiul disp.art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 1505 din 09 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, au formulat contestație în anulare contestatorii T. I. și T. E., arătând în motivare că prin sentința civilă 1633/23 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar_, li s-a respins ca nefondată, acțiunea în anularea parțială a TP 14/2006, prin care s-a constituit pârâtei N. V. A., suprafața de 1000 mp teren; că prin decizia 2101/30.11.2009, prin admiterea recursului lor, s-a modificat în totalitate sentința, admițându-se acțiunea, anulându-se titlul menționat pentru suprafața de 430 mp teren, identificat prin expertiza P.; că, s-a formulat cerere de revizuire, care a fost admisă, s-a desființat decizia tribunalului, s-a reținut cauza spre rejudecarea recursului de către un complet stabilit aleatoriu, reținându-se că decizia 2101/2009 are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește suprafața anulată din titlu, însă suprafața trebuie identificată conform expertizei C., deoarece aspectele de identificare din expertiza P. s-au constatat false.

Au mai arătat contestatorii, că decizia nr. 102/2010, pronunțată de instanța de rejudecare a recursului, este similară ca efecte juridice, atât cu decizia de casare, cât și hotărârii instanței de recurs, în sensul că problemele de drept dezlegate, precum și necesitatea administrării unor probe rezultând din aceste hotărâri sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, indiferent dacă aceștia sunt ai instanței de trimitere sau ai instanței de reținere spre rejudecare.

În consecință, contestatorii susțin că ignorarea prin decizia de rejudecare a recursului, a îndrumărilor obligatorii date prin decizia de reținere spre rejudecare este similară cu omiterea din greșeală a cercetării motivelor de recurs la care se referă art. 318 Cod procedură civilă; că prin decizia contestată s-a omis cercetarea motivelor de recurs formulate chiar de contestatori; că acestea nu sunt menționate nici măcar în partea expozitivă a considerentelor, unde se reiterează doar dispozitivul și considerentele deciziei de revizuire nr. 102/2010, iar decizia de învestire constatase că nulitatea parțială a acestui titlu era stabilită cu autoritate de lucru judecat prin decizia 2101/2009; că instanța de rejudecare, soluționând cauza peste limitele învestirii, practic și-a încălcat competența, ca aptitudine a instanței de a judeca un litigiu, poate rezulta fie direct, fie indirect din lege, așa cum este cazul aici, căci în speță, instanța a fost învestită, în baza legii, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, să rejudece recursul în anumite limite, cu respectarea autorității lucrului judecat a hotărârii anterioare.

Așa fiind, mai precizează contestatorii, că s-ar putea lua în considerare ca temei juridic al acestei contestații, și art. 317 Cod procedură civilă, alin. 1 pct. 2, respectiv hotărârea a fost dată cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, dar și art. 318 teza 1, în speță fiind vorba despre o greșeală materială.

Părțile au fost legal citate, iar intimata N. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată, a contestației și menținerea deciziei civile 1505/9 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava, deoarece în cauză nu este dat motivul prev. de art. 318 teza a Ii-a Cod procedură civilă; că aspectele invocate prin contestație nu sunt omisiuni în legătură cu cercetarea completă a motivelor de nelegalitate și/sau de netemeinicie, ci veritabile critici de fond în legătură cu statuările instanței de recurs, căreia i se reproșează că ar fi depășit limitele învestirii sale conform deciziei 102/2010; că aceste chestiuni nu pot fi verificate pe calea contestației în anulare; că instanța de recurs a răspuns la toate criticile invocate de contestatori; că, în sensul prevederilor art. 318, omisiunea există numai când instanța de recurs nu a discutat deloc motivul de modificare sau de casare în hotărârea sa, nu și atunci când, procedând la sistematizarea criticilor, le-a examinat împreună.

Referindu-se la împrejurările concrete ale speței, intimata arată că problema care se punea în discuție, și care a fost corect rezolvată de către instanță era legată de întinderea dreptului de proprietate al intimatei în modalitatea constituirii, față de împrejurarea că prin contractul de vânzare- cumpărare nr. 3963/7 septembrie 1976, aceasta a cumpărat o șură în care a locuit până la decesul său B. C., construcție care la momentul apariției L. 18/1991, era folosită de intimată și amplasată pe terenul proprietatea numitei B. C.. Mai învederează intimata că această persoană figura în rolul agricol la nivelul anilor 1959 – 1962 cu una casă de locuit și grajd, respectiv șura în care era amenajată o bucătărie și 700 mp acasă curți – construcții, ce este evidențiat în TP 529/1994; că intimata a cumpărat în anul 1976, atât casa 345 și construcțiile gospodărești aparținând lui M. Ș., care figura în RA 1959-1962 cu casă de locuit, grajd și bucătărie și 900 mp acasă curți – construcții, dar și imobilele lui B. C..

În final, intimata susține că, deși nu se putea repune în discuție chestiunea îndreptățirii la constituire pentru suprafața de 500 mp provenind de la M. Ș., putea fi verificată legalitatea emiterii TP 14/2006 în raport de împrejurarea că parte din terenul de 1000 mp, excedentar suprafeței de 500 mp care a trecut în proprietatea statului în baza L. 58/1974, la data formulării cererii era afectat de construcțiile proprietatea lui B. C., dobândite prin cumpărare de către intimată; că, în condițiile în care pentru diferența de 500 mp constituirea s-a făcut conform art. 23 din Legea 18/1991, rap. la art. / Decret lege 42/1990, rezultă că cererea de anulare titlu de proprietate era nefondată, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.

Prin decizia civilă nr.139 din data de 19 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ , s-a admis contestația în anulare formulată de contestatorii T. I. și T. E. împotriva deciziei civile nr. 1505 din 09 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, intimați fiind N. A. C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Hârtop și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.

S-a dispus anularea Deciziei nr. 1505 din data de 9 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava - Secția civilă (dosar nr._ ) și s-a trimis cauza spre o nouă repartizare aleatorie la arhiva Tribunalului Suceava - Secția civilă, în vederea rejudecării în fond a recursului.

S-a dispus obligarea intimaților să achite contestatorilor suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

P. a decide astfel, tribunalul a reținut că, în cuprinsul cererii de contestație în anulare, contestatorii arată că, instanța de rejudecare, soluționând cauza peste limitele învestirii, și-a încălcat competența, astfel că în speță ar fi incidente prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, conform cărora hotărârea a fost dată cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Privit din această perspectivă, este de notorietate că necompetența absolută este precis definită prin raportare la prevederile art. 159 pct. 1 – 3 Cod procedură civilă.

În conformitate cu aceste prevederi, necompetența este de ordine publică sau privată. Necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Făcând un rezumat al împrejurărilor concrete ale pricinii, tocmai pentru a se analiza dacă decizia atacată cu prezenta contestație a fost dată cu încălcarea acestor norme, tribunalul reține următoarea situație:

Prin sentința civilă 1633/23 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, a fost respinsă ca nefondată, acțiunea în anularea titlului de proprietate nr. 14/2006, formulată de contestatorii din prezenta cauză, în contradictoriu cu N. V. A..

Fiind atacată cu recurs de către aceiași reclamanți, Tribunalul, prin decizia 2101/30 noiembrie 2009, a modificat în totalitate sentința menționată, s-a admis acțiunea, și s-a anulat, în favoarea reclamanților T. I. și E., titlul de proprietate 14/2006, pentru suprafața de 430 mp teren, astfel cum a fost identificat prin expertiza P..

S- a formulat o cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 4 teza a II a Cod procedură civilă, formând obiectul dosarului_, soluționat prin decizia 102/28 aprilie 2010, prin care s-a desființat decizia 2101/2009, cauza a fost reținută spre rejudecarea recursului.

Trebuie de precizat că, în motivarea cererii de revizuire, s-a invocat faptul că raportul de expertiză P. este fals, apreciindu-se ca fiind corect întocmit, raportul expertului C. L., solicitându-se de altfel, pe cale incidentală, cercetarea falsității expertizei P..

Prin decizia 102/28 aprilie 2010, prin care s-a soluționat cererea de revizuire, s-a reținut incidența deciziei 66/2008 a Curții Constituționale, care a declarat ca nefiind constituțională înlăturarea ultimei fraze din art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă, care privea cercetarea pe cale incidentală a infracțiunii de către instanța civilă când aceasta nu mai poate fi efectuată printr-o hotărâre penală; s-a procedat astfel, la cercetarea falsului pe cale incidentală a raportului de expertiză.

Procedând la compararea celor două expertize, respectiv P. și C., instanța de revizuire a arătat că expertul P. C. a identificat o suprapunere între terenuri de 436 mp, în timp ce expertul C. L. a identificat o suprapunere similară, de 454,19 mp; că există totuși, o diferență ce trebuie avută în vedere, referitor la amplasamentul suprafeței de 500 mp din contractul de vânzare – cumpărare 921/1972; că în planul de situație întocmit de expert P., construcțiile se află în parte, în afara amplasamentului, în timp ce în planul de situație al expertului C., acestea nu depășesc perimetrul suprafeței de 500 mp; în final, instanța de revizuire concluzionează ca fiind corect amplasamentul stabilit de expertiza C.; că se impune menținerea excluderii de pe titlul de proprietate 14/2006, a diferenței ce excede suprafeței de 500 mp din contractul de vânzare – cumpărare nr. 921/1972, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, însă diferența de exclus trebuie identificată conform expertizei C..

Prin urmare, instanța de recurs ar fi trebuit să procedeze la analizarea motivelor de recurs invocate de reclamanții recurenți T. I. și M., însă cu limitările impuse de instanța de revizuire, respectiv ar fi trebuit să se mărginească la a identifica terenul exclus de pe titlul de proprietate al intimatei N., prin raportare la expertiza C..

Ori, din analiza deciziei atacată cu prezenta contestație în anulare, rezultă că instanța de recurs nu a ținut seama de dezlegările instanței de revizuire; că a analizat din nou, împrejurări asupra cărora deja s-a statuat cu autoritate de lucru judecat.

Acest aspect însă, nu echivalează cu împrejurarea invocată de contestatori atunci când au invocat că în cauză devin incidente prevederile art. 317 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă.

În atare împrejurări, în cauză nu este dată incidența prevederilor menționate anterior, astfel că tribunalul va înlătura susținerile contestatorilor motivate pe acest temei de drept.

Tribunalul însă, are în vedere că cei doi contestatori au invocat în principal, incidența dispozițiilor art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă.

Potrivit acestui text de lege, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Raportând aceste prevederi la contextul expus anterior, însă cu referire la decizia 1505/9 noiembrie 2010 și la motivele de recurs invocate de T. I. și T. E., tribunalul reține următoarele:

Prin motivele de recurs formulate de cei doi reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1633/23 iulie 2009 a judecătoriei Fălticeni, se susținea casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în vederea completării probatoriului administrat deja, cu efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, care să răspundă obiecțiunilor formulate;: în subsidiar, se solicita modificarea în totalitate a hotărârii și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, deoarece hotărârea instanței de fond este nemotivată în raport de argumentele invocate de reclamanți; că motivarea acestei sentințe face referire doar la modalitatea în care au fost obținute titlurile de proprietate, la valabilitatea contractului de vânzare – cumpărare, aspecte ce exced obiectului cauzei.

Ori, din analiza deciziei 1505/9 noiembrie 2010, pronunțată în rejudecarea recursului, rezultă că nici măcar nu au fost expuse motivele de recurs ce se regăsesc_, instanța de recurs mărginindu-se a reda considerentele deciziei 102/28 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Suceava în cererea de revizuire, fără a se raporta la motivele de recurs invocate.

Deși prin decizia 102/28 aprilie 2010, s-a reținut că decizia 2101/30 noiembrie 2009, în mod corect a modificat în totalitate sentința menționată, a admis acțiunea, și a anulat, în favoarea reclamanților T. I. și E., titlul de proprietate 14/2006, și că singura problemă care se impune a fi elucidată este cea legată de identificarea amplasamentului terenului de ce excede suprafeței de 500 mp din contractul de vânzare – cumpărare 921/1972, identificare ce trebuie să aibă în vedere expertiza realizată de expert C. L.; că dacă s-ar proceda altfel, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, care reprezintă o componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO, totuși, instanța de recurs, trecând peste aceste împrejurări, a soluționat recursul tocmai aducând atingere autorității de lucru judecat, căci practic, prin decizia 1505/9 noiembrie 2010, s-a menținut sentința civilă 1633/23 iulie 2009 a Judecătoriei Fălticeni.

Ori, aceste dispoziții ale instanței de recurs vin în contradicție cu constatările instanței de revizuire, conform cărora se impune menținerea excluderii de pe titlu de proprietate 14/2006, a suprafeței excedentară terenului de 500 mp din contractul 921/1972, așa cum s-a decis prin decizia 2101/30 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava.

În atare împrejurări, este evident că devin incidente dispozițiile art. 318 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, întrucât desființarea deciziei 2101/2009 a Tribunalului Suceava s-a dispus strict în considerarea identificării diferenței de teren menționată, prin raportare la expertiza C., or la pronunțarea deciziei 1505/9 noiembrie 2010, s-a procedat de fapt, la o analiză a situației pe fondul său, fără ca soluția să se circumscrie limitelor de desființare a deciziei 2101/2009.

Din această perspectivă, nu pot fi luate în considerare susținerile intimatei referitoare la faptul că se putea verifica legalitatea emiterii TP 14/2006 în raport de împrejurarea că parte din terenul de 1000 mp, excedentar suprafeței de 500 mp care a trecut în proprietatea statului în baza L. 58/1974.

Cum acest titlu a fost anulat parțial, prin excluderea suprafeței de 454,19 mp, ceea ce ar fi trebuit instanța în rejudecarea recursului să facă, fiind doar lămurirea problemei de identificare a amplasamentului, cu precizarea că această chestiune a fost reținută cu autoritate de lucru judecat conform deciziei de revizuire.

Față de cele ce preced, tribunalul, constatând că sunt incidente prevederile art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă, a admis contestația în anulare astfel cum a fost formulată, a dispus anularea Deciziei nr. 1505 din data de 9 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava - Secția civilă (dosar nr._ ) și trimiterea cauzei spre o nouă repartizare aleatorie la arhiva Tribunalului Suceava - Secția civilă, în vederea rejudecării în fond a recursului.

La rejudecarea în fond a recursului, instanța astfel învestită, va ține seama de faptul că față de prima decizie pronunțată, respectiv 2101/2009, s-a reținut autoritatea de lucru judecat în legătură cu anularea parțială a titlului de proprietate, prin excluderea suprafeței de 454,19 mp și că se impune identificarea amplasamentului diferenței de teren menționată, prin raportare la expertiza C..

Cauza a fost reînregistrată pe rolul tribunalului Suceava – Secția Civilă sub nr._ .

Prin decizia civilă nr.1082 din data de 17 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis recursul declarat de reclamanții T. I. și T. E. împotriva sentinței civile nr.1633 din 23 iulie 2009 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimate fiind N. V.A., C. comunală pentru aplicarea L. nr.18/1991 Hîrtop și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava. S-a casat în tot sentința civilă recurată și s-a reținut pricina spre rejudecarea fondului.

P. a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Motivele de recurs invocate inițial făceau referire la necesitatea efectuării unui supliment la raportul de expertiză întocmit, iar în subsidiar, se solicita admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În soluționarea prezentului recurs, această instanță trebuie să țină seama de două decizii pronunțate de Tribunalul Suceava ca și instanță învestită cu două căi de atac de reformare: este vorba despre decizia nr.102/28.04.2010, pronunțată în cererea de revizuire, dar și de decizia nr.139/19.12.2011, prin care s-a soluționat contestația în anulare.

Din analiza celor două hotărîri, rezultă fără echivoc, următoarele împrejurări de fapt:

Raportul de expertiză întocmit de ing.P. C. a fost înlăturat, din ansamblul probator administrat în cauză, ca fiind fals, deoarece atestă împrejurări neconforme cu realitatea, atunci cînd în planul de situație întocmit, construcțiile au fost evidențiate în parte, în afara amplasamentului suprafeței de 500 m.p. din contractul de vînzare-cumpărare nr.921/1972.

O a doua împrejurare reținută cu autoritate de lucru judecat este aceea in care rezultă că N. A. – pîrîta intimată – este îndreptățită, din cei 1000 m.p. de pe titlul de proprietate nr.14/2006 doar la suprafața de 500 m.p. conform contractelor de vînzare-cumpărare din 1972 și 1976; de altfel s-a subliniat fără putință de tăgadă, că acest aspect nu mai poate fi repus în discuție, fiind rezultatul stabilirii situației juridice a terenurilor, a preferabilității dreptului de proprietate care este atributul exclusiv al instanței.

A treia chestiune stabilită cu autoritate de lucru judecat este aceea că se impune menținerea excluderii de pe titlul de proprietate nr.14/2006 a diferenței ce excede suprafeței de 500 m.p., diferență însă care trebuie identificată potrivit expertizei C..

Aceste aspecte au fost reținute, așa cum arătam anterior, și cu prilejul soluționării contestației în anulare. În acea etapă procesuală, instanța învestită cu contestația în anulare a menționat că decizia 1505/9 noiembrie 2010, prin care s-a soluționat recursul reclamanților contravine constatărilor instanței de revizuire, și că se impune menținerea excluderii de pe titlul de proprietate nr.14/2006 a suprafeței ce excede terenului de 500 m.p.; că titlul de proprietate nr.14/2006 a fost anulat parțial prin excluderea suprafeței de 454,19 m.p., singura problemă ce trebuie lămurită fiind identificarea amplasamentului terenului exclus, prin raportare la expertiza C..

Este de observat că prin motivele de recurs invocate de reclamanți, se solicită tocmai efectuarea unui supliment la raportul de expertiză.

Din această perspectivă, tribunalul nu poate reține afirmațiile apărătorului pîrîtei intimate, prin care se cere respingerea ca inadmisibilă a probei cu supliment la raportul de expertiză, din cel puțin două argumente:

Instanța de recurs este ținută de dispozițiile obligatorii ale deciziei nr.139 din 19 decembrie 2011, care a desființat decizia nr.1505 din 9 noiembrie 2010, tocmai în considerarea faptului că această decizie contravenea celor dispuse cu autoritate de lucru judecat prin decizia de revizuire nr.102 din 28 aprilie 2010. Pe de altă parte, decizia nr.139/2011 a reținut incidența art.318 Cod procedură civilă, care arată că hotărîrile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Ori, prin respingerea recursului în decizia nr.1505 din 9 noiembrie 2010, instanța a omis să cerceteze motivele de modificare sau casare și care făceau referire tocmai la administrarea probei cu supliment la raportul de expertiză și despre necesitatea căreia a făcut referire instanța de revizuire și de contestație în anulare.

Al doilea argument pentru care tribunalul va înlătura susținerile pîrîtei intimate referitoare la respingerea ca inadmisibilă a acestei probe în recurs, este cel rezultînd din prevederile art.312 alin.6^¹ teza a II-a Cod procedură civilă.

Potrivit acestor dispoziții, în cazul în care după casarea cu trimitere conf.alin.5 sau 6, intervine o nouă casare în aceeași cauză, tribunalele și curțile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispozițiile alin.4 fiind aplicabile.

Aceste dispoziții trebuie coroborate cu prev.art.315 alin.3^¹ Cod procedură civilă, în conformitate cu care, în cazul rejudecării după casare, cu reținere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege.

Cât privește modalitatea de soluționare a unui asemenea recurs, tribunalul a făcut aplicarea disp.art.312 alin.4 Cod procedură civilă, care arată că, în caz de casare, curțile de apel și tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.

Ori, în cauză, așa cum arătam anterior, se impune o dezlegare corectă a pricinii, ceea ce implică tocmai proba menționată și de administrarea căreia instanța de recurs este ținută prin decizia civilă nr.139/2011, asupra acestui mijloc de probă, a modalității în care urmează a fi administrată, instanța se va pronunța la un termen ulterior stabilit în acest scop.

Față de cele ce preced, în considerarea disp.art.312 alin.3 teza I-a raportat la art.312 alin.6^¹ Cod procedură civilă, art.315 alin.3^¹ Cod procedură civilă, coroborat cu art.312 alin.4 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul formulat de T. I. și T. E. împotriva sentinței civile nr.1633 din 23 iulie 2009 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), a casat în tot sentința civilă recurată și a reținut pricina spre rejudecarea fondului.

Analizând cererea prin raportare la ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 1633 din 23 iulie 2009, reclamanții T. I. și E. au arătat că se impune modificarea sentinței recurate, cu consecința admiterii acțiunii și anulării titlului de proprietate nr. 14 din 18 mai 2006, emis pe numele pârâtei intimate N. A..

Arată recurenții, că instanța de fond a reținut eronat, că la emiterea titlurilor de proprietate după M. Ș. și B. C., de la moștenitorii cărora recurenții au cumpărat suprafața de 72 ari teren, nu s-a ținut seama de contractul de vânzare – cumpărare al pârâtei intimate, și nu s-au efectuat cuvenitele mențiuni în rolurile lui M. Ș. și B. C., întrucât s-a ținut seama de acest aspect la emiterea titlurilor de proprietate, suprafața de 500 mp teren aferent casei și anexelor gospodărești din contractul de vânzare – cumpărare nr. 921 /1972 nefiind inclusă în titlurile de proprietate emise conform Registrelor agricole pe numele celor doi autori (TP 524/01.08.1994 și TP 529/01.08.1992); că, în momentul înstrăinării, cu prilejul întocmirii documentației cadastrale, s-a avut în vedere suprafața de 560 mp teren aferent construcției pârâtei intimate N. A., care nu a fost afectată; că imobilele pe care aceasta le-a dobândit prin cumpărare în anul 1976 sunt incluse în perimetrul celor 560 mp; că pârâta intimată nu a avut niciodată în posesie, o suprafață mai mare, în condițiile în care aceasta a primit ca lot în folosință la cumpărarea casei, doar suprafața de 250 mp.

Prin decizia 2101 din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, s-a admis recursul reclamanților, s-a modificat în totalitate sentința civilă recurată, și în rejudecare, s-a admis acțiunea precizată; s-a anulat în parte titlul de proprietate 14 din 18 mai 2006 emis pe numele pârâtei N. A., în sensul escluderii din suprafața de 1000 mp teren situată în intravilanul Hîrtop, la locul „G.” (poziția B3.1, B4.1, B6), a suprafeței totale de 430 mp teren, identică cu parte din . (73 mp); ., parte din . construcții (114 mp), parte din . construcții (31 mp), individualizate în planul de situație anexă la raportul de expertiză P. (fila 244 dosar), pârâții intimați fiind obligați la plata cheltuielilor de judecată de 4850 lei.

Împotriva acestei decizii, pârâta N. A. a formulat o cerere de revizuire, iar prin decizia civilă nr. 102 din 28 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, s-a admis cererea de revizuire formulată împotriva deciziei 2101/30 noiembrie 2009 în dosar nr._, s-a desființat decizia, iar dosarul a fost trimis Arhivei Tribunalului, pentru repartizare aleatorie, în vederea rejudecării recursului.

S-a format astfel, dosarul_, care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 1505/9 noiembrie 2010, prin care s-a respins recursul reclamanților T. I. și E., împotriva sentinței civile nr. 1633 din 23 iulie 2009 a Judecătoriei Fălticeni.

Împotriva acestei decizii, reclamanții au formulat contestație în anulare, formând obiectul dosarului nr._ .

Prin decizia civilă nr. 139 din 19 decembrie 2011, s-a admis contestația în anulare formulată de reclamanți, s-a dispus anularea deciziei civile nr. 1505 din 9 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava, iar cauza a fost trimisă spre repartizare aleatorie în vederea rejudecării recursului.

S-a format astfel, dosarul nr._, ce a primit termen prin repartizare aleatorie, la 2 octombrie 2012, la C2 Rcivil.

S-a formulat o cerere de preschimbare termen de către reclamanți, cerere admisă, iar termenul fixat de către C2 R civil a fost 5 aprilie 2012.

Prin încheierea de ședință de la acel termen, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestui complet și trimiterea sa spre soluționare la C1 R civil, în baza art. 99 alin. 4 din ROI, cu termen de judecată la data de 10 mai 2012.

În considerarea prevederilor art. 312 alin. 4 Cod procedură civilă, prin decizia civilă nr. 1082 din 17 mai 2012, s-a admis recursul reclamanților T. I. și T. Eelena, s-a casat în tot sentința civilă recurată, și pricina a fost reținută spre rejudecarea fondului, în scopul administrării probei cu supliment la raportul de expertiză, obiectivele încuviințate de către instanță fiind următoarele: identificarea suprafeței de 454,19 mp teren, care a fost constatată că reprezintă suprapunere între actele de proprietate ale părților (TP 14/2006 emis în favoarea pârâtei N. A. și contractul de vânzare – cumpărare 2516 din 10 octombrie 2005 al recurenților reclamanți); să se precizeze dacă pe această suprafață se află edificate construcții, să se indice proprietarul și să le identifice; să se identifice în perimetrul celor 1000 mp înscris în titlul de proprietate 14/2006, suprafața excedentară terenului de 500 mp, ce a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 921/1972.

Practic, în acest moment, instanța este învestită cu soluționarea cauzei pe fond, potrivit considerentelor deciziei civile nr. 1082 din 17 mai 2012, motiv pentru care se va proceda la analiza tuturor probelor administrate în prezenta cauză.

Astfel, prin cererea formulată, reclamanții T. I. și E. au solicitat a se constata nulitatea absolută parțială a T.P. nr.14/2006, prin excluderea din acest titlu a suprafeței de 454,19 m.p. teren determinată prin punctele 1, 2, 47, 15, 45, 16, 18, 6, 7, 17, 9, 10, 11, 12, 13, 1 din anexa 1 și pct.6.1. din concluziile suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expert C. L.. De asemenea apreciază că se impune obligarea intimaților, în solidar la plata cheltuielilor de judecată din cauza de față precum și a cheltuielilor care nu au fost acordate de către instanțele de judecată anterioare.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

După cum rezultă din înscrisul depus la fila 33 dosar, pârâta N. A. a obținut constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp teren intravilan grădină situată pe raza loc. Hîrtop, potrivit titlul de proprietate nr. 14/18 mai 2006.

La filele 41 – 43 dosar fond se regăsește documentația care a stat la baza emiterii acestui titlu, respectiv decizia Prefecturii Suceava nr. 290/17 aprilie 1992, prin care se constituie persoanelor enumerate în tabelul anexă, dreptul de proprietate.

Astfel, la numărul curent 113 apare pârâta N. A., inițial cu 250 mp, constituindu-i-se dreptul de proprietate pentru 1000 mp.

Trebuie de precizat că la fila 21 dosar se regăsește contractul de vânzare – cumpărare nr. 921 din 21 martie 1972, în baza căruia M. M. a cumpărat de la soții M. Ș. și M. M., suprafața de 500 mp teren construcții, cu una casă și anexe, învecinat la nord cu B. Dorftei, la sud cu CAP Hîrtop, la est cu drum . cu teren CAP Hîrtop.

Ulterior, la data de 7 septembrie 1976, M. M. și M. Rozolina au înstrăinat către pârâta N. A., imobilul constând din casa de locuit cu numărul 345 și construcțiile gospodărești anexe, situate în perimetrul construibil al satului Hîrtop, . B. D., Cooperativa de consum și drumul satului Hîrtop, în acest sens fiind elocvent contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3963/7 septembrie 1976.

La acea vreme, erau în vigoare prevederile legii 58 și 59 din 1974, în conformitate cu care terenurile erau scoase din circuitul civil, astfel că față de acest context legislativ, terenul aferent construcțiilor menționate a trece în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea 58/1974, în cuprinsul contractului menționându-se acest lucru.

Tot în acest contract se prevede că dobânditoarea construcțiilor va primi din partea statului, ca lot în folosință, o suprafață de teren în condițiile legii arătate, cu precizarea că vânzarea s-a făcut în baza autorizației 1878 din 6 septembrie 1976.

Odată cu apariția L. 18/1991, pârâta a beneficiat de disp. art. 35 al. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, tocmai avându-se în vedere împrejurările reținute anterior.

Din analiza înscrisurilor menționate însă, reține instanța, că, potrivit contractului de vânzare – cumpărare încheiat în anul 1972, autorii pârâtei au dobândit prin cumpărare, doar suprafața de teren de 500 mp teren construcții, cu una casă și anexe, învecinat la nord cu B. D., la sud cu CAP Hîrtop, la est cu drum . cu teren CAP Hîrtop, așa cum de altfel, am mai arătat mai sus.

În ceea ce privește contractul din 1976, prin care autorii pârâtei, respectiv M. M. și M. Rozolina au înstrăinat către pârâta N. A., imobilul descris în acel act, este evident că, la data vânzării construcțiilor, vânzătorii nu puteau vinde (în ipoteza în care era posibil acest lucru), decât tot cei 500 mp teren, despre de care de altfel, se și menționează că au trecut la stat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.

În atare împrejurări, pârâta N. A. era îndreptățită să primească în folosință ca dobânditoare a construcțiilor, suprafața de 500 mp teren.

În ceea ce privește pe reclamanții T. I. și A., este de precizat că ei au dobândit dreptul de proprietate asupra a 4 suprafețe de teren, fiecare a câte 1800 mp, identificate în contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2516 din 10 octombrie 2005, aceștia înscriindu-se în cartea funciară conform încheierii de întabulare 4456/2005 emisă de OCPI Suceava (fila 11 dosar fond).

Din analiza acestui contract, rezultă că vânzători sunt M. G. C., M. Fliorica, R. M. și P. Visterica (moștenitori ai defuncților autori M. M. și B. C. – conform certificatelor de moștenitor 196 din 12 septembrie 1997 – fila 18 dosar fond și nr. 16 din 28 mai 2003 – fila 19 dosar fond).

Este de observat că în cauză se pune problema dacă pârâta N. A. era îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru diferența de teren ce figurează pe titlul său, nr. 14 din 2006, în condițiile în care reclamanții solicită anularea acestui titlu prin excluderea suprafeței de 500 mp teren din acest titlu al pârâtei, cu motivarea că există suprapunere cu terenul pentru care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin contractul arătat, în 2005.

P. elucidarea acestui aspect, în cauză s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, întocmit de expert. C. L..

Obiectivele încuviințate de către instanță au fost următoarele: identificarea suprafeței de 454,19 mp teren, care a fost constatată că reprezintă suprapunere între actele de proprietate ale părților (TP 14/2006 emis în favoarea pârâtei N. A. și contractul de vânzare – cumpărare 2516 din 10 octombrie 2005 al recurenților reclamanți); să se precizeze dacă pe această suprafață se află edificate construcții, să se indice proprietarul și să le identifice; să se identifice în perimetrul celor 1000 mp înscris în titlul de proprietate 14/2006, suprafața excedentară terenului de 500 mp, ce a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 921/1972.

Concluziile acestei lucrări rezultă că există o suprapunere pentru suprafața de 454,19 mp teren, fiind compusă din suprafața de 73,28 mp, dispusă în ., proprietatea pârâtei intimate N. A., reprezentată în Anexa 1 la supliment, pe conturul 1, 2, 47, 13, 1 și se suprapune cu parte din . reclamanților recurenți; din ., dispusă în ., proprietatea pârâtei, conform Anexa 1, pe conturul 10, 11, 12, 14, 9, 10, și se suprapune cu parte din . reclamanților; din suprafața de 55,48 mp teren, dispusă în . construcții, proprietatea pârâtei, materializată conform Anexa 1 pe conturul 6, 7, 17, 16,, 6 și se suprapune cu parte din . reclamanților.

Suplimentul la raportul de expertiză evidențiază că pe suprafața de 454,19 mp actualmente nu sunt edificate construcții, iar suprafața excedentară terenului de 500 mp, ce a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 921/1972 este delimitată în anexa nr. 1, pe conturul 1, 2, 3, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 1.

În acest context, este evident că pârâta N. A. era îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 500 mp teren, deoarece, așa cum am precizat anterior, doar de această dispuneau autorii săi, M. M. și Rozalina.

Prin urmare, tribunalul constată că în speță devin incidente prevederile art. III al. 1 lit. a pct. iii din Legea nr. 169/1997 republicată și modificată prin Legea nr. 247/2005, impunându-se anularea titlului de proprietate nr. 14 din 18 mai 2006, emis pe numele pârâtei N. A., în sensul excluderii din suprafața totală de 1000 mp teren situată în intravilanul localității Hârtop, județul Suceava, la locul numit „G.” (poziția B3, B4.1, B6), a suprafeței de 497,01 mp teren, identificată conform planului de situație Anexa 1 din suplimentul la raportul de expertiză L. C. (fila 76 dosar recurs), pe conturul 1, 2, 3, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 1.

În ceea ce privește adeverința nr._ din 15 iunie 2012, emisă de Primăria Hârtop, tribunalul reține că aceasta nu face dovada îndreptății pârâtei la constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 1000 mp teren.

Față de cele ce preced, instanța urmează să admită acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată, în sensul că va anula titlul de proprietate nr. 14 din 18 mai 2006, emis pe numele pârâtei intimate N. A., în sensul excluderii din suprafața totală de 1000 mp teren situată în intravilanul localității Hârtop, județul Suceava, la locul numit „G.” (poziția B3, B4.1, B6), a suprafeței de 497,01 mp teren, identificată conform planului de situație Anexa 1 din suplimentul la raportul de expertiză L. C. (fila 76 dosar recurs), pe conturul 1, 2, 3, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 1.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, instanța va face aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, în sensul că va obliga pârâții intimați să plătească recurenților reclamanți suma de 12.750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la judecata în fond, în recurs, și în prezenta cerere (filele 95 și urm. dosar fond; filele 392 - 396 dosar; ds._ – fila 15; 1200 lei cheltuieli de judecată la care au fost obligați reclamanții prin decizia 1505 din 9 noiembrie 2010); 1700 lei c/val expertiză C. din prezenta cauză și 4.500 lei onorariu avocat reclamanți din susținerea cererii în această fază procesuală.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE L.,

DECIDE :

Admite acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată.

Anulează titlul de proprietate nr. 14 din 18 mai 2006, emis pe numele pârâtei intimate N. A., în sensul excluderii din suprafața totală de 1000 mp teren situată în intravilanul localității Hârtop, județul Suceava, la locul numit „G.” (poziția B3, B4.1, B6), a suprafeței de 497,01 mp teren, identificată conform planului de situație Anexa 1 din suplimentul la raportul de expertiză L. C. (fila 76 dosar recurs), pe conturul 1, 2, 3, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 1.

Obligă pârâții intimați să plătească recurenților reclamanți suma de 12.750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la judecata în fond și în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 noiembrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. L. C. M. G. F.

N. F.

GREFIER,

Ș. L.

Red. G.F.F. (F.L.)

Jud. S. G.

Tehnored. Ș.L.G.

Ex.2.

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 236/2012. Tribunalul SUCEAVA		Anulare act. Sentința nr. 1919/2012. Tribunalul SUCEAVA →

Fond funciar. Decizia nr. 2314/2012. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 2314/2012. Tribunalul SUCEAVA