Obligaţie de a face. Decizia nr. 236/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 236/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-02-2012 în dosarul nr. 236/2012
Dosar nr._ - obligația de a face -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 236
Ședința publică din 7 februarie 2012
Președinte - M. C.
Judecător - T. M.
Judecător - D. D.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta P. comunei S. – prin primar G. I., împotriva încheierii din 15 martie 2011 și a sentinței civile nr.1221 din 19 mai 2011 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul N. N., domiciliat în ., jud.Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pîrîtul intimat, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd recursul în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Pîrîtul intimat a cerut respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
P. cererea adresată Judecătoriei Fălticeni la data de 02.11.2010 si înregistrată sub nr._, reclamanta P. comunei S. – prin primar a chemat în judecată pârâtul N. N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desființarea construcției pârâtului, ce a făcut obiectul procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 5698/2008.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâtul a fost sancționat contravențional pentru realizarea unei construcții noi fără autorizație la data de 11.11.2008. A mai susținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 5698/11.11.2008 s-a dispus sistarea lucrărilor începute de pârât, până la . . lucrărilor.
A mai menționat că, deși instanța s-a pronunțat cu privire la dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, pârâtul nu a intrat în legalitate, ba dimpotrivă, încălcând hotărârea judecătorească a continuat lucrările si mai mult a intervenit cu lucrări de construire asupra construcției vechi, fără să dețină nici de această dată autorizație de construcție.
Invocă disp. art. 28 din Legea 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții care prevede măsura demolării construcțiilor pentru care nu s-a intrat în legalitate.
Legal citat pârâtul N. N. a formulat si depus la dosar întâmpinare la care a atașat înscrisuri (filele 10-16 dosar) prin care solicită respingerea acțiunii, motivat de faptul că cele două procese verbale de constatare si sancționare a contravențiilor au fost întocmite cu nerespectarea prevederilor legale si arată că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni există un dosar de urmărire penală.
Ulterior, prin precizările de la fila 45 dosar, reclamanta susține că desi instanța de judecată s-a pronunțat cu privire la dispozițiile procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției, pârâtul N. N. nu a intrat in legalitate, ba dimpotrivă a continuat lucrările si mai mult a intervenit cu lucrări de construire si asupra construcției vechi, fără a deține nici pentru acestea autorizație de construire.
Totodată susține că dosarul penal nr. 1785/P/2010 motivat în cauză, nu are nicio legătură cu cererea de chemare în judecată pentru desființarea construcției pârâtului.
Precizează că dispozițiile legii 50/1991 prevăd măsura demolării construcțiilor pentru care contravenienții nu au intrat în legalitate .
Menționează că pârâtul nu a intrat în legalitate nici pana la data depunerii prezentelor precizări.
Judecătoria Fălticeni, prin sentința civilă nr.1221 din 19 mai 2011 a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că solicitarea reclamantei privind desființarea construcțiilor edificate fără respectarea condițiilor de fond și de formă instituite de către Legea 50/1991 prin invocarea art. 28 din același act normativ nu este fondată având în vedere competența specială și clar determinată a organului competent de a lua această măsură.
Astfel, conform art. 28 alin.2 din Legea 50/1991 „decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță”, fapt care atestă competența principală a organului administrativ teritorial competent și cea subsidiară a instanței în luarea măsurii de desființare a construcțiilor.
Din interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor art. 28 din Legea 50/1991 rezultă că decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire se va face în principal de către autoritatea administrației publice locale pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii.
Or, instanța nu poate dispune măsura desființării construcțiilor edificate de către pârât chiar și fără autorizație legală în cazul în care reclamanta nu a făcut dovada încălcării flagrante a planurilor urbanistice zonale și a regulamentelor aferente într-o asemenea măsură încât să nu poată fi remediată decât prin măsura demolării.
Având în vedere gravitatea măsurilor solicitate și consecințele desființării unei construcții, instanța a respins cererea formulată de către reclamantă ca nefondată în condițiile în care nu a fost susținută prin probe și indicii suplimentare, urmând ca P. S. să ia măsurile legale care se impun, inclusiv desființarea construcției, în funcție de situația de fapt și posibilitatea pârâtului de a reintra în legalitate.
Împotriva acestei hotărîri a declarat recurs reclamanta P. comunei S. – prin primar G. I..
A susținut desființarea hotărîrii instanței de fond, motivat de faptul că argumentele cuprinse în considerente conform cărora nu ar avea competență să dispună asupra desființării construcției nu sînt legale.
A arătat că în cauză erau incidente disp.art.28 din Legea nr.50/1991 care fac admisibilă o astfel de acțiune.
S-au depus la dosar înscrisuri.
Analizînd recursul, tribunalul constată că recurenta nu prezintă nici un motiv de nelegalitate a hotărîrii, în condițiile în care prin memoriul de recurs se arată doar că argumentele instanței de fond nu pot fi reținute în raport de prevederile Legii nr.50/1991.
Simpla nemulțumire a părții față de hotărîrea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, recurenta avînd obligația de a-și întemeia recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.
P. criticile astfel cum au fost formulate reclamanta recurentă nu a arătat în concret în ce constau greșelile săvîrșite de către instanța de fond, pentru a putea fi încadrate în motivele limitativ cuprinse în disp.art.304 Cod procedură civilă, așa încît față de prevederile legale menționate, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P. comunei S. – prin primar G. I., împotriva încheierii din 15 martie 2011 și a sentinței civile nr.1221 din 19 mai 2011 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul N. N., domiciliat în ., jud.Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Pentru jud.M. C. T. M. D. D. P. T.
aflat în concediu de maternitate
semnează președintele instanței
B. I. D.
Red. D.D.
Jud.fond – B. V.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 27 februarie 2012
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 57/2012. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 2314/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
