Fond funciar. Decizia nr. 33/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 33/2014
Dosar nr._ Contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.33
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.02.2014
PREȘEDINTE G. D.
JUDECĂTOR I. M.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea P. V., domiciliată în or. Vicovu de Sus, nr.1961, județul Suceava, împotriva deciziei civile nr.2470 pronunțată la data de 19.11.2013 de Tribunalul Suceava, în dosar nr._, intimați fiind B. V., domiciliat în mun. A., .,județul A., C. D., domiciliată în or. Caransebeș, ., . S., C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vicovu de Sus, și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată supra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, cu sediul în ., nr.36.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. T. G. pentru contestator, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că din eroare contestatoarea a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, motiv pentru care, față de obiectul pricinii – plângere la legea 18/1991-, dispune restituirea acesteia către contestatoarea P. V..
Av. T. G. pentru contestator depune la dosar împuternicire avocațială, arată că nu mai are de formulat alte cereri și solciită acordare cuvântului la dezbateri.
Instanța văzând contestația în anulare în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri pe fondul acesteia.
Av. T. G. solciită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei civile atacate și în rejudecare admiterea recuruslui așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 30.01.2013, sub nr._, petenta P. V., în contradictoriu cu intimații Bilibou V. I., C. D., C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Sus (prin primar) și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava a solicitat instanței de judecată să constate nulitatea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate efectuată de prim-pârâtul Bilibou V. I., potrivit Legii nr.18/1991, înregistrată cu nr.3077/22.03.1991 la Primăria or. Vicovu de Sus și să anuleze hotărârea comisiei județene care a validat această cerere.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că este fiica lui Bilibou P., care a avut deschis rol agricol în anii 1959-1962 pentru teren aflat pe raza ., iar în anul 1991, Bilibou V. I. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,80 ha teren situat pe raza ., după tatăl său, Bilibou V., cerere înregistrată cu nr.3077/22.03.1991 la Primăria Vicovu de Sus.
S-a mai arătat de petentă că, întrucât tatăl său nu avea rol separat a arătat printr-o explicație de pe verso a cererii că terenul pentru care a formulat cerere este inclus în rolul lui Bilibou P., fratele lui Bilibou V., iar în baza acesteia s-a dispus anularea titlului de proprietate nr.1044/1996 emis pe numele tatălui său și s-a dispus eliberarea altuia, respectiv nr.3460/2003.
Petenta a mai precizat că a formulat plângere penală împotriva lui Bilibou V., care se numește Bilibou V. I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals, dar din declarația dată în fața organelor de urmărire penală la data de 17.03.2011 rezultă că acesta nu a formulat cererea de reconstituire înregistrată cu nr.3077/1991 la Primăria Vicovu de Sus.
Prin sentința civilă nr.1776 din 22 mai 2013 a respins plîngerea cu motivarea că, urmând procedura prealabilă prevăzută de legile fondului funciar, s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1 ha și 13 mp teren după Bilibou P., intimatului Bilibou V. și defunctei Bilibou A., conform titlului de proprietate nr. 1044/14.06.1996, ca urmare a cererii înregistrate sub nr.3077/22.03.1991, astfel cum s-a reținut și în sentința civilă nr.2599/12.09.2002 a Judecătoriei Rădăuți. În acea cauză, intimatul Bilibou V. I. s-a judecat în contradictoriu cu petenta și numita B. M., solicitând constatarea nulității titlului de proprietate mai sus-arătat, cu privire la suprafețele de 4314 mp și 1800 mp. În această cauză, petenta P. V. a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acțiunii.
Instanța a apreciat că declarația dată la postul de poliție, potrivit căreia intimatul Bilibou V. I. susține că nu a depus cererea de reconstituire sub nr.3077/1991 nu este de natură să producă efecte juridice atâta vreme cât este fără putință de tăgadă că intimatul și-a exprimat intenția de reconstituire a dreptului de proprietate, procedură finalizată prin emiterea titlului de proprietate, acționând ulterior în vederea anulării acestui titlu și dispunându-se emiterea unui nou titlu de proprietate nr.3460/4.04.2003.
O declarație dată în fața organelor de poliție, nu poate aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești și lipsi de efecte juridice cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
În cauză nu a fost indicat numărul hotărârii comisiei județene de validare și nici o copie a acestui act, însă astfel cum s-a arătat mai sus, s-a apreciat că procedura prealabilă de reconstituire a dreptului de proprietate s-a făcut în condițiile legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta P. V. susținînd următoarele:
Instanța a respins plângerea cu o motivare care nu are nici o legătură cu cele deduse judecății.
In motivare, instanța nu a avut în vedere și nu a analizat efectiv cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de B. V. llie, cerere care nu a fost întocmită și semnată de el, ci efectele acestei cereri potrivit Legii 18/91, anume, că în baza ei s-a eliberat titlu de proprietate.
A considerat instanța, că, atât timp cât în baza acestei cereri, i s-a reconstituit dreptul de proprietate lui B. V. llie, iar ulterior s-au judecat pentru anularea unui titlu de proprietate, nu se mai poate analiza cererea de reconstituire.
Mai mult, instanța a apreciat că declarația dată la postul de poliție de B. V. llie, potrivit căreia nu el a întocmit și depus cererea de reconstituire nr.3077/1991 nu este de natură să producă efecte juridice, pentru că el „fără putință de tăgadă... și-a exprimat intenția de reconstituire a dreptului de proprietate, procedură finalizată prin emiterea titlului de proprietate…".
Dar, această motivare este cel puțin surprinzătoare, instanța considerând că B. exprimat intenția de reconstituire, când la dosar există un înscris negru pe alb, dat în fața organelor de urmărire penală, unde B. declară că nu el a întocmit acest înscris.
Mai mult, declară că el nici nu a venit în localitatea Vicov de Sus, în perioada formulării cererilor de reconstituire, nefiind interesat de teren, dar că a renunțat „la tot" în favoarea verișoarei lui, B. V., care în realitate se numește C. D., fostă B. zisă și V..
În ce privește această din urmă persoană, C. D., cu toate a făcut referiri la ea în cererea de chemare în judecată și a depus în probatoriu și declarația data de ea la data la 15.02.2012 în fața organelor de politie, instanța nici nu a analizat acest aspect în considerente, fapt care reprezintă o necercetare a fondului cauzei.
La rândul ei, C. D., a declarat că nici ea nu a întocmit și semnat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată cu nr.3077/1991, prin urmare cererea a fost depusă la C. locală de aplicare a L.18/91 Vicovu de Sus de alte persoane decât de titular.
Instanța nu a motivat de ce a considerat că declarația dată de B. V. llie în fața organelor de urmărire penală nu este de natură să producă efecte juridice, dar arăt că tocmai această declarație produce efecte juridice, deoarece prin depunerea ei la C. locală, petentul a fost repus în termenul de acceptare a succesiunii pentru terenuri după autorul său, potrivit art.12 din L. 18/91 devenit ulterior art.13 din L.18/91 republicată.
Recunoscând că el nu a formulat cererea de reconstituire, recunoaște implicit că nu a acceptat succesiunea după tatăl său, prin urmare, tocmai această declarație produce efecte juridice.
Pe de altă parte, declarația dată de B. în fața organelor de poliție certifică persoana care o dă, pe când declarația depusă la C. locală putea fi întocmită de oricine și oriunde, nefiind necesară îmbrăcarea unei anumite forme, aspect care a și dus la crearea situației de fapt.
Nu în ultimul rând, faptul ca nu B. a scris cererea de reconstituire este dovedită de scrisul diferit de pe cererea de reconstituire și declarația dată la poliție.
Mai consideră instanța că o declarație dată la poliție nu poate aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești, dar, ea nu a invocat acest aspect, ci doar a solicitat ca instanța să analizeze dacă cererea a fost întocmită în mod legal, dacă și-a produs efectele potrivit L.18/91, atât timp cât cel în numele căruia este întocmită nu și-o însușește.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, anularea hotărârii comisiei județene care a validat această cerere, instanța de asemenea nu a analizat fondul cauzei respingând și acest capăt de cerere cu motivarea că, nefiind indicat numărul hotărârii comisiei județene și nedepunerea acestui act, se apreciază că procedura prealabilă de reconstituire a dreptului de proprietate s-a făcut în condițiile legii.
Ea nu a putut intra în posesia acestei hotărâri a comisiei județene pentru a o depune la dosar deoarece, potrivit normelor metodologice de aplicare a L.18/91, dacă cererile de reconstituire au fost admise prin hotărâri ale comisiei județene, aceste hotărâri nu se comunicau petentului, ci doar comisiei locale în vederea întocmirii procesului verbal de punere în posesie.
Ceea ce se comunica unui petent la acea dată era doar adeverința de proprietate, eventual procesul verbal de punere în posesie și în final titlul de proprietate.
Prin urmare, nu i se poate imputa că nu a depus la dosar acea hotărâre a Comisiei județene, ci instanța, în virtutea rolului activ trebuia să solicite Comisiei județene o copie a hotărârii prin care a validat cererea nr.3077/1991.
Instanța nu și-a exercitat rolul activ, nu a expus în considerente și nu a analizat toate cele deduse judecății, astfel că, în concluzie, nu a cercetat fondul cauzei.
Prin decizia civilă nr.2470 / 19.11.2013 Tribunalul Suceava a respins recursul ca nefondat, reținând că reclamanta recurentă a solicitat anularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.3077/1991.
După cum rezultă din sentința civilă nr.2599/2002 emisă de Judecătoria Rădăuți (f.13), titlul de proprietate nr.1044 din 14 iunie 1996 eliberat pe numele lui Bilibou V. și al mamei sale Bilibou A. după defunctul Bilibou P. a fost anulat parțial și doar cu privire la suprafața de 4314 m.p. și 1800 m.p. teren intravilan, ., ce a avut la bază tocmai cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr.3077/91, instanța reținînd că pentru aceste parcele comisia va elibera un nou titlu de proprietate pe numele celor doi, ca moștenitori ai defunctului Bilibou V., defunctului aparținîndu-i doar cei 2900 m.p. teren din extravilan.
Împotriva acestei decizii la data de 22.01.2014 contestatoarea P. V. a formulat contestație în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr.3_ din aceeași dată prin care a solicitat anularea deciziei civile nr.2470/19.11.2013 a Tribunalului Suceava și în rejudecare, admiterea recuruslui, casarea sentinței instanței de fon d și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare a arătat că prin sent.civ.nr.1776/22 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, a fost respinsă acțiunea civilă judecată în contradictoriu cu pârâții mai sus arătați care a avut ca obiect plângere L.18/91 constatare nulitate cerere de reconstituire și anulare hotărârii comisiei județene.
Ulterior, prin dec.civ.nr.2470/19 nov.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava i s-a respins recursul promovat ca nefondat, însă instanța de recurs nu a cercetat motivele de casare sau de modificare invocate în speță.
Instanța de recurs a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, întemeiată pe tot probatoriul administrat, dar nu a avut în vedere aspectul menționat de ea în motivarea recursului, anume, efectele declarației dată de B. V. în fața organelor de poliție, arătând că el nu a scris și însușit prin semnătură cererea de reconstituire înregistrată cu nr.3077/1991 depusă la C. locală de aplicare a L.18/91 Vicovu de Sus.
Instanța de recurs nu a analizat recursul sub aspectul invocat, anume efectele unei cereri neînsușite de titular, cerere întocmită în fals de terțe persoane și în prezent necunoscute, și a motivat că atât timp cât s-a eliberat titlu de proprietate în baza acestei cereri putea să-și formuleze apărări în dosarul în care s-a solicitat anularea titlului de proprietate emis inițial, anume titlul nr.1044/14.06.1996, litigiu soluționat prin sent.civ.nr.2599/2002 a Judecătoriei Rădăuți și se invocă faptul că a lăsat atunci la aprecierea instanței modul de anulare a titlului.
Dar, la data soluționării litigiului care a avut ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 1044/14.06.1996 nu avea la cunoștință faptul că B. V. nici nu a formulat cerere de reconstituire, aspect pe care l-a aflat în cursul unor cercetări penale efectuate în anul 2013, prin urmare nu i se pot imputa aspecte pe care nu le cunoștea la acea dată, aspecte pe care le-a descoperit după 11 ani.
I se impută faptul că a fost de acord cu anularea primului titlu, dar, odată cu anularea lui, terța persoană care se află în spatele cererilor formulate în numele lui B. V. pretinde și restul terenului care nu a fost exclus prin anularea titlului inițial.
Acest fapt a determinat-o să formuleze plângere penală și să constate că titularul cererii nu a întocmit-o și nici nu a semnat-o.
Consideră că cele arătate în considerentele deciziei nu au legătură cu criticile aduse prin recurs.
În al doilea rând, instanța de recurs a arătat că B. V. prin declarația dată s-a referit la renunțarea în favoarea verișoarei sale B. V., renunțare care nu este de natură a duce la anularea cererii de reconstituire.
Dar, instanța de recurs nu a avut deloc în vedere și alt aspect menționat în recurs, anume, faptul că nici verișoara B. V. (intimata C. D.), audiată fiind tot de organele de poliție, a declarat că nici ea nu a formulat cererea de reconstituire în nume propriu sau în calitate de mandatar.
Prin urmare, instanța de recurs a subliniat că B. V. a renunțat la succesiune, dar nu a avut în vedere că persoana pentru care ar fi renunțat, nu a formulat nici ea cererea depusă la C. locală în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
În final, s-a menționat că avea posibilitatea de a indica aceste aspecte în dosarul soluționat anterior, care a avut ca obiect anularea primului titlu.
Dar, ea nu putea solicita acest aspect la acea dată, pentru că cercetările penale au fost efectuate ulterior.
În recurs, instanța a reanalizat probatoriul administrat în fața instanței de fond, și nu a avut în vedere criticile mai sus arătate.
Intimații deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.
În vederea soluționării cauzei s-a dispus atașarea spre consultare a dosarului nr._ .
Examinând contestația în anulare în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și de considerentele deciziei contestate, tribunalul constată că nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.318 al.1 Cod procedură civilă „ Hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Prezenta contestație în anulare prin care se invocă necercetarea tuturor motivelor de recurs, se întemeiază pe dispozițiile art.318 al.1 teza a II a Cod procedură civilă.
Contrar susținerilor contestatoarei, instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate, arătând în considerentele deciziei pronunțate că „După cum a reținut și instanța de fond, faptul că la data de 17.03.2011 intimatul Bilibou V. I. a declarat în fața organelor de poliție că nu a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.3077/22.03.1991 și că singura sa declarație dată la Primărie s-a referit doar la renunțarea în favoarea verzișoarei sale B. V., nu este de natură a conduce la anularea cererii de reconstituire nr.3077/22.03._, având în vedere că s-a eliberat titlul de proprietate, partea având posibilitatea de a-și formula apărări în dosarul în care a solicitat anularea titlului de proprietate.
Este vorba de dosarul nr.2292/2002 al Judecătoriei Rădăuți la care instanța de recurs face referire și în care s-a pronunțat sentința civilă nr.2599/12.09.2002 a Judecătoriei Rădăuți prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. V. în contradictoriu cu pârâta P. V. ( contestatoarea din prezenta cauză) și s-a constat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr.1044/14.06.1996 emis după defunctul B. P., în favoarea lui B. V. și a mamei sale B. A., doar cu privire la suprafața de 4314 mp și 1800 mp teren situat în intravilanul comunei Vicovu de Sus, titlu ce a avut la bază tocmai cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr.3077/22.03.1991, instanța reținând că pentru aceste parcele C. Județeană Suceava va elibera un nou titlu de proprietate pe numele celor doi în calitate de moștenitori ai defunctului B. P. ( f.3 al. ultim din decizia civilă nr.2470/19.11.2013 a Tribunalului Suceava ).
Așa fiind, nu se poate reține că instanța de recurs nu a analizat motivele de recurs invocate de recurenta P. V. vizând efectele declarației date de B. V. în fața organelor de poliție referitoare la cererea de reconstituire înregistrată sub nr.3077/1991 și că prin această cerere a renunțat „ la tot” în favoarea verișoarei sale B. V. care în realitate se numește C. D., fostă B., zisă și V..
P. aceste considerente, tribunalul în baza art.320 Cod procedură civilă va respinge contestația în anulare ca nefondată.
P. aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea P. V., domiciliată în or. Vicovu de Sus, nr.1961, județul Suceava, împotriva deciziei civile nr.2470 pronunțată la data de 19.11.2013 de Tribunalul Suceava, în dosar nr._, intimați fiind B. V., domiciliat în mun. A., .,județul A., C. D., domiciliată în or. Caransebeș, ., ..5,județul C. S., C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vicovu de Sus, și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată supra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, cu sediul în ., nr.36, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
G. D. I. M. I. G. S. A.
Red.IG
Tehnored.SA/2ex/18.03.2014
Judecător rec. D. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 33/2014. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 354/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
