Grăniţuire. Decizia nr. 2507/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2507/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 2507/2013
Dosar nr._ grănițuire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2507/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. O. D.
Judecător L. A.
Judecător C. L.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-reclamanți T. V. și P. E. ambii cu domiciliul în Suceava, ., ., ., de recurentul-intervenient S. V.-Gura Humorului, ., jud Suceava și de recurentul pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P. BUCUREȘTI-sector 5, București, . prin reprezentant DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. SUCEAVA-Suceava, ..7, jud Suceava împotriva sentinței civile nr433/18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.11.2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat inițial pronunțarea pentru data de 14.11.2013 iar ulterior la data de 21.11.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată cu nr._ /25.04.2012 la Judecătoria Gura Humorului, reclamanții T. V. și P. E. au chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat prin M. Finanțelor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: stabilirea liniei de hotar între . cadastral_ (fost CF 5562) a ., proprietatea reclamanților și . CF 4836, a ., intabulată pe S. R., conform expertizelor de specialitate, deja efectuate în procesul anterior, pe care le-a depus la dosar; stabilirea servituții de trecere, pe . obligarea pârâtului să le permită trecerea de la drumul public, peste această parcelă, pentru a avea acces la parcela lor_ (fost 1063/56) cu piciorul și orice mijloc de transport, conform expertizelor de specialitate în procesul anterior pe care le-au depus la dosar; obligarea pârâtului să ridice eventualele construcții și obstacole, care obstrucționează constituirea servituții de trecere și să le permită executarea lucrărilor necesare pentru crearea servituții de trecere și a liniei de hotar; obligarea pârâtului să contribuie cu jumătate la cheltuielile de construire a gardului comun; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că: conform titlului de proprietate nr.739/2000 și a sentinței civile irevocabile nr.62/2011, a Judecătoriei Gura Humorului (anexele 1 și 2) la prezenta cerere, sunt proprietarii parcelei funciare cu nr. cadastral_, nr. topografic 1063/56, înscrisă în CF_ ( fost CF 5562) a ., care se învecinează la vest cu P.F. 2277 din CF 4836 a ., intabulată pe S. R.,conform extrasului de CF nr.4552/30.04.1997 (anexa 3).
Între terenul reclamanților și terenul pârâtului, nu există un gard despărțitor, motiv pentru care se impune a se stabili linia de hotar între cele două fonduri limitrofe, urmând ca pârâtul să suporte ½ din cheltuielile necesare efectuării unui gard despărțitor
. la NORD, respectiv la singurul drum de ieșire spre . care se impune stabilirea unei servituți de trecere la calea publică, pe porțiunea de teren, proprietatea pârâtului.
A precizat că așa cum rezultă din Decizia nr.312 din 30.11.2010 în dosar nr._ a Tribunalului Suceava, pronunțată în apel, împotriva sentinței civile nr.786/19.05.2009 a Judecătoriei Gura Humorului, dosar nr._, rămasă irevocabilă, prin Decizia nr.16/26.01.2011 a Curții de Apel Suceava, dosar nr._, inițial au chemat în judecată pe pârâții Primăria Oraș Gura Humorului și pe S. V., patronul . Gura Humorului, care este chiriașul trenului limitrof ( . 4836, a .) intabulat pe S. R., însă prin hotărârile judecătorești citate, s-a stabilit că în cauză, calitatea procesuală pasivă o are S. R., proprietarul parcelei învecinate 2277, intabulată în CF 4836 a ..
S-a solicitat ca la pronunțarea soluției instanța să aibă în vedere expertizele efectuate în cauza nr._ a Judecătoriei Gura Humorului, care a avut ca obiect tot grănițuire și servitute de trecere.
La cerere s-au anexat: Titlul de Proprietate nr.739/2000; Sentința Civilă irevocabilă nr.62/2001 a Judecătoriei Gura Humorului; extras CF nr.4552/30.04.1996 din CF 4836 a .; certificat suplimentar de moștenitor nr.119/2005; extras de CF nr.5562 eliberat cu nr.RSI 3491/05.12.2005; plan de situație corp tabular nr.1105; raport de expertiză tehnică judiciară D,_ ; raport de expertiză tehnică judiciară D._ întocmit de expert tehnic judiciar L. A. C.; supliment la raportul de expertiză D._ ; sentința civilă nr.786/19.05.2008, D._ ; Decizia civilă nr.312/30.11.2010, D._ a Tribunalului Suceava; Decizia nr.16/26.01.2011 – D._ a Curții de Apel Suceava
Cererea nu a fost motivată în drept.
La termenul din data de 01.11.2012 reclamantul T. V. și-a precizat cererea arătând că renunță la capătul de cerere referitor la ridicarea obstacolelor existente la grănițuire.
La data de 15.06.2012 pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. reprezentat prin M. Finanțelor.
În motivare s-a arătat că: S. R. prin M. Finanțelor P. stă în proces în litigiile referitoare la bunurile din domeniul public al statului, astfel cum acesta este definit prin art.3 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Având în vedere natura litigiului și împrejurarea ca suprafața de teren la care se face referire prin acțiune nu face parte din domeniul public al statului, reprezentarea Statului R. urmează a se face în cauză prin intermediul Consiliului Local pentru următoarele considerente: Potrivit art.3 al.1 și 2 din Legea administrației publice locale nr.215/2001,” prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, în treburile publice, în condițiile legii. (2) Acest drept se exercită de consiliile locale și primari […]”
Așadar consiliile locale au inițiativa în tot ceea ce privește administrarea intereselor publice locale.
Conform art.21 al.1 din același act normativ, „unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu”.
Potrivit art.4 din Lg.213/1998, domeniul privat al statului sau al unității administrativ teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public.
S. R. nu poate fi reprezentat de M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului Suceava, în prezenta cauză, întrucât nu participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. Luând în considerare faptul că legea stabilește în acest scop un alt organ, dispozițiile art.3 al.1, pct.81 din HG nr.34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor P., cu modificările și completările ulterioare care prevăd reprezentarea Statului prin M. Finanțelor P. sunt inaplicabile.
La data de 18.06.2012 pârâtul a comunicat un înscris referitor la inventarul bunurilor din patrimoniul public al statului la data de 11.06.2012 din orașul Gura Humorului (filele 78-79).
În precizările ulterioare depuse la data de 25.10.2012 pârâtul a mai arătat că. Dispozițiile art.36 al.1 din Legea Fondului Funciar nr.18/1991 rep .nu lasă loc de interpretări - Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.
Conform art.26 al.1 din același act normativ, Terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective, […]
Astfel regimul juridic al acestor imobile presupune că aceste terenuri au trecut în proprietatea comunei, orașului și municipiului, după caz și în administrarea consiliilor locale respective.
De asemenea trebuie avute în vedere și următoarele dispoziții legale, respectiv:
art.119 din legea administrației publice locale nr.215/2001 – Constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial.
Art.3 al.1 și 2 din Legea administrației publice locale nr.215/2001 - P. autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii.
(2)Acest drept se exercită de consiliile locale și primari, […]
Așadar, consiliile locale au inițiativa în tot ceea ce privește administrarea intereselor publice locale.
Art.21 al.1 din Legea administrației publice locale nr.215/2001 - Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Art.26 al.2 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr.7/1996 anterior abrogării prin Lg.71/2011 – În aceleași condiții ( dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară – art.26 al.1 din Lg. 7/1996) sunt opozabile față de terți și drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești.
P. urmare, trecerea în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor a terenurilor aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care au fost în administrarea primăriilor, la data intrării în vigoare a Legii 18/1991, este opozabilă erga omnes și fără înscrierea în cartea funciară.
Referitor la rapoartele de expertiză judiciară și suplimentul de expertiză pe care reclamanții au arătat că doresc să le administreze ca probe pârâtul a arătat că față de natura extrajudiciară a rapoartelor de expertiză depuse, acestea au valoarea probantă a unor înscrisuri, astfel încât instanța este ținută să analizeze admisibilitatea acestei probe din perspectiva condițiilor prevăzute de dispozițiile procedurale civile utilitate, pertinență, concludentă.
La precizările depuse pârâtul a anexat în copie extrasul de carte funciară pentru informare emis la data de 02.11.2011 de O.C.P.I. Suceava – B.C.P.I. Gura Humorului cu privire la . C.F. nr._ (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 5836 Gura Humorului).
Instanța a solicitat documentația în temeiul căreia s-a dispus Încheierea nr._ din 10.11.2011 a O.C.P.I. Suceava – B.C.P.I. Gura Humorului, care a fost depusă la dosarul cauzei la filele 119-130.
De asemenea, la solicitarea instanței s-a depus la dosarul cauzei de către O.C.P.I. Suceava – B.C.P.I. Câmpulung Moldovenesc documentația aferentă Încheierii nr. 1513/20.05.1994 a O.C.P.I. Suceava (filele 154-165).
S-a dispus atașarea dosarului nr._ a Judecătoriei Gura Humorului. S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, raportul de expertiză fiind depus la filele 195-198. De asemenea, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar la data de 26.10.2012 s-a efectuat o cercetare la fața locului.
La data de 21.02.2013 s-a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului de către S.C. Auto S. S.R.L. Gura Humorului. P. această cerere s-a invocat lipsa calității de reprezentant legal a Statului R. prin M. Finanțelor.
Pe fondul cauzei s-a arătat că: se impune identificarea amplasamentului și a suprafețelor exacte ale celor două parcele nr.1063/56 proprietatea reclamanților și 2277 proprietatea pârâtului și a se stabili linia de hotar între cele două parcele, doar pe porțiunea unde sunt limitrofe, întrucât reclamanții se învecinează și cu alți proprietari tabulari pe alte porțiuni de teren.
Un alt aspect pe care trebuie să-l lămurească instanța este dacă . proprietatea reclamanților este loc înfundat prin natura ei, sau această parcelă a făcut parte dintr-o parcelă mai mare care s-a divizat în . de reclamanți conform contractului de vânzare cumpărare 233 din 29.01.1997 și . vândută de reclamanți conform contractului de vânzare cumpărare nr.1595/29.05.1992, acte aflate în dosarul atașat.
Totodată, expertul urmează să se pronunțe să se pronunțe dacă în situația în care . reclamanților și . tot de reclamanți în anul 1992 conform contractului de vânzare cumpărare nr.1565/29.06.1992 numitului Pașcanici C. M. erau limitrofe și avea cale de acces la Bulevardul Bucovina și dacă în prezent este posibilă practicarea unei căi de acces pentru reclamanți pe . la calea publică Bulevardul Bucovina.
Un ultim aspect vizează faptul că terenul reclamanților este limitrof cu terenul numitei B. A. care are poarta și calea de acces la . pe care ar trebui să-l facă reclamanții fiind de a practica o poartă în gardul lateral al acesteia pentru a avea acces la ieșirea deja existentă.
La cererea formulată s-au anexat înscrisuri în copie: extras CF, plan de amplasament, proces verbal de punere în posesie, declarație (filele 170-175).
P. încheierea din 21 martie 2013 i s-a pus în vedere intervenientului de către instanță să timbreze cererea de intervenție cu taxă judiciară de timbru în valoare de 261 lei și timbru judiciar în valoare de 3,9 lei. Întrucât până la următorul termen de judecată intervenientul nu a făcut dovadă îndeplinirii obligației impuse, prin încheierea din data de 11 aprilie 2013 instanța a dispus anularea cererii de intervenție ca netimbrată.
P. sentința civilă nr.433/18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului invocată de pârât ca neîntemeiată.
A admis în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamanții T. V., și P. E., în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR, P. DGFP SUCEAVA - SUCEAVA, având ca obiect grănițuire, servitute de trecere, ridicare construcții, pretenții.
A stabilit linia de hotar între cele două imobile respectiv între terenul identic cu p.f. nr.1063/56 de 799 mp din CF nr._ a . provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 5562 a . proprietatea reclamanților și terenul identic cu p.f. nr. 2277 de 1636 mp din CF nr. 4836 a . proprietatea Statului R., pe aliniamentul dintre punctele 49 și 10 din planul de situație al raportului de expertiză – anexa 1 (fila 197).
A stabilit servitutea de trecere pe . 11,86 mp, parte din imobilul pârâtului constituit din p.f. nr. 2277 de 1636 mp din CF nr. 4836 a ., identificată în planul de situație al raportului de expertiză – anexa 2 (fila 198), reprezentând suprafața de teren delimitată de liniile care unesc punctele indicate în planul de situație cu numerele 49, 118, 30, A, având la front pe terenul pârâtului distanța de 2,85 m între punctele 118 și 49, indicate în planul de situație al raportului de expertiză – anexa 2 (fila 198), în favoarea imobilului identic cu p.f. nr.1063/56 de 799 mp din CF nr._ a . provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 5562 a ., cu piciorul și cu orice mijloc de transport.
A obligat pe pârât să permită reclamanților să treacă de la drumul public peste . pentru a ajunge la p.f. nr.1063/56 cu piciorul și cu orice mijloc de transport.
A obligat pe pârât să permită reclamanților să efectueze pe cheltuiala acestora lucrările necesare în vederea exercitării servituții de trecere, inclusiv ridicarea gardului pe o lungime de 2,85 m, între punctele 118 și 49, indicate în planul de situație al raportului de expertiză – anexa 2 (fila 198).
A obligat pe pârât să permită reclamanților să efectueze lucrările necesare în vederea construirii gardului despărțitor.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 2535,2 lei reprezentând ½ din valoarea gardului ce urmează a fi construit de reclamanți pe linia de hotar.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 409,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. reprezentat prin M. Finanțelor instanța a arătat că potrivit art. 223 C.civ. în raporturile civil în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, statul participă prin ministerul Finanțelor P., afară de cazul când legea stabilește un alt organ în acest sens.
De asemenea, în considerentele Deciziei nr. 312 din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava s-a arătat că din extrasul CF 4836 Gura Humorului rezultă că proprietarul terenului limitrof este S. R., arătându-se ulterior că pentru acțiunile având ca obiect revendicare și grănițuire formulate de reclamanți, calitatea procesuală pasivă revine proprietarului terenului limitrof care este în cauză S. R.. Așadar, prima instanță a reținut că aspectele reținute în considerentele deciziei mai sus amintite, irevocabile, urmează a constitui în cauză o prezumție relativă cu privire la persoana care are calitatea de proprietar a p.f. nr. 2277 din CF 4836 a ., precum și la cea care are calitate procesuală în cadrul unei acțiuni formulate de reclamanți cu privire la terenul în cauză.
Prima instanță a apreciat că în cauză nu este incident art. 36 alin.1 din Legea 18/1991, invocat de pârât, potrivit căruia terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor. Astfel, pârâtul, căruia îi revenea sarcina probei în acest contest, nu a dovedit că terenul identic cu p.f. nr. 2277 din CF 4836 a . era în administrarea primăriilor, la data publicării legii 18/1991 și deci ar fi trecut din proprietatea statului, așa cum rezultă din extrasul CF 4836 Gura Humorului în cea a orașului.
În consecință, prima instanță a respins excepția invocată.
Referitor la fondul cauzei, prima instanță a reținut, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, că terenul proprietatea reclamanților, în suprafață de 799 m2, situat în intravilanul orașului Gura Humorului, . cu p.f. nr.1063/56, nr. topografic vechi imobil, de 799 mp din CF nr._ a . provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 5562 a . în calitate de moștenitori ai defunctei T. V. (titlu de proprietate, sentința civilă nr. 62 din 16 ianuarie 2001 a Judecătoriei Gura Humorului filele 7-10) și certificatul suplimentar de moștenitor nr. 119 din 30.11.2005 emis de BNP M.C. Atanasoaie, la C.M. nr. 51 din 17.05.2004 emis de BNP M.C. Atanasoaie și la C.M. nr. 95 din 14.09.2005 emis de BNP P. Atanasoaie (fila 12). Imobilul formează imobilul cu identificator electronic nr._ în urma actualizării informațiilor tehnice. (extras CF fila 51).
Din raportul de expertiză tehnică judiciară rezultă că terenul reclamanților se învecinează în partea de vest cu terenul proprietate a pârâtului identic cu P.f. nr. 2277 clădire de 1636 mp din CF nr.4836 a .. Din extrasul CF nr. 4552 din 30 aprilie 1996 referitor la CF nr. 4836 a . (fila 11) și din extrasul de carte funciară pentru informare emis la data de 02.11.2011 de O.C.P.I. Suceava – B.C.P.I. Gura Humorului cu privire la . C.F. nr._ (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 5836 Gura Humorului), (fila 100), rezultă că S. R. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestui teren, prin înscrierea nr. 1513 din 20.05.1994, înscriere care are efect constitutiv de drepturi.
Terenul reclamanților este învecinat cu B. A., Starciuc G., P. G. și . litigiu, proprietatea pârâtului S. R.). Acest teren nu are ieșire la drumul public, împrejurare constată atât de instanță cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, dar și de către expert.
Conform art. 584 cod civil: „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.” Conform art. 616 cod civil: „Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.”
Față de situația de fapt arătată, prima instanță a constatat că terenurile părților sus menționate sunt clar determinate, iar linia de hotar este pe aliniamentul dintre punctele 49 și 10 din planul de situație al raportului de expertiză – anexa 1 (fila 197)
Primul capăt de cerere este întemeiat și a fost admis. În baza art. 584 cod civil prima instanță a stabilit linia de hotar între parcelele în litigiu pe aliniamentul dintre punctele 49 și 10 din planul de situație al raportului de expertiză – anexa 1 (fila 197).
Al doilea capăt de cerere este întemeiat și a fost admis în baza art. 616 cod civil. Instanța a stabilit servitutea de trecere pe . 11,86 mp, parte din imobilul pârâtului constituit din p.f. nr. 2277 de 1636 mp din CF nr. 4836 a ., identificată în planul de situație al raportului de expertiză – anexa 2 (fila 198), reprezentând suprafața de teren delimitată de liniile care unesc punctele indicate în planul de situație cu numerele 49, 118, 30, „A”, având la front pe terenul pârâtului distanța de 2,85 m între punctele 118 și 49, indicate în planul de situație al raportului de expertiză – anexa 2 (fila 198), în favoarea imobilului identic cu p.f. nr.1063/56 de 799 mp din CF nr._ a . provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 5562 a ., cu piciorul și cu orice mijloc de transport. Instanța menționează că punctul „A” reprezintă punctul pe care instanța l-a reprezentat în planul de situație întocmit de expert la anexa 2 al raportului de expertiză (fila 198) și reprezintă punctul în care se intersectează linia de hotar dintre cele 2 imobile cu linia ce unește punctele reprezentate în planul de situație indicat cu numerele 29 și 30.
De asemenea, prima instanță a obligat pe pârât să permită reclamanților să treacă de la drumul public peste . pentru a ajunge la p.f. nr.1063/56 cu piciorul și cu orice mijloc de transport.
Pentru a da eficiență servituții de trecere, prima instanță a admis în parte capătul de cerere și l-a obligat pe pârât în baza art.1073 cod civil să permită reclamanților să efectueze lucrările necesare pentru construirea gardului despărțitor și a servituții de trecere. Instanța a respins insă solicitarea formulată de reclamant de a obliga pârâtul să ridice eventualele construcții care obstrucționează construirea servituții de trecere, întrucât potrivit art. 631 C.civ. lucrările pentru „a se sluji de servitute” revin proprietarului fondului dominant.
În consecință, a obligat pe pârât să permită reclamanților să efectueze pe cheltuiala acestora lucrările necesare în vederea exercitării servituții de trecere, inclusiv ridicarea gardului pe o lungime de 2,85 m, între punctele 118 și 49, indicate în planul de situație al raportului de expertiză – anexa 2 (fila 198). De asemenea, a obligat pe pârât să permită reclamanților să efectueze lucrările necesare pentru construirea gardului despărțitor.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului de a contribui cu jumătate la cheltuielile de construire a gardului comun, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 584 cod civil din care rezultă că costul gardului trebuie suportat în mod egal de către proprietari așa cum rezultă din art. 584 cod civil. Referitor la stabilirea costului acestui gard instanța a avut în vedere expertiza construcții (filele 25-29) din care rezultă că costul unui metru linear de gard este de 117,51 lei RON. Având în vedere că lungimea pe care se impune construirea acestui gard comun este linia obținută prin unirea punctelor indicate în planul de situație cu litera „A” și numărul 10, instanța a reținut că lungimea gardului ce urmează a fi construit este de aproximativ 43,15 m.
În consecință, a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 2535,2 lei reprezentând ½ din valoarea gardului ce urmează a fi construit de reclamanți pe linia de hotar.
Reclamanții au făcut dovada suportării cheltuielilor de judecată rezultate din plata onorariului de expert în cuantum de 1200 lei și a taxei judiciare de timbru, precum și timbru judiciar.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate instanța a reținut că cererea reclamantului a fost admisă în parte, precum și faptul că cheltuielile de grănițuire se suportă în mod egal de către ambele părți.
Referitor la capătul de cerere referitor la stabilirea servituții de trecere, prima instanță a arătat că această servitute nu s-a putut stabilit conform expertizei topo depuse la dosar odată cu formularea cererii de chemare în judecată, constatându-se că aceasta nu mai corespunde datelor tehnice actuale. De asemenea, pârâtul nu a fost obligat să facă lucrările necesare pentru stabilirea servituții așa cum a solicitat reclamantul. Față de acestea prima instanță a arătat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C.p.civ. referitoare la situația în care pârâtul a căzut în pretenții, urmând a face aplicarea art. 276 C.p.civ. și a obligat pârâtul doar în parte la plata acestor cheltuieli de judecată, respectiv la suma de 200 lei. În schimb, prima instanță a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată aferente cererii de grănițuire, care îi revin proporțional, respectiv la plata sumei de 209,6 lei.
În consecință a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 409,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții T. V. și P. E., intervenientul S. V. și Pârâtul S. R. P. M. Finanțelor P. București-P. Reprezentant Direcția Generală A Finanțelor P. Suceava.
În motivarea recursului declarat de reclamanții T. V. și P. E., aceștia au arătat că în cauză, în vederea soluționării capătului de cerere privind stabilirea unei servituți de trecere, s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, costul acesteia în sumă de 1200 lei, fiind suporta de către ei, reclamanții. Acest capăt de cerere a fost admis în totalitate de către prima instanță, motiv pentru care, în mod corelativ, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâtul trebuia să fie obligat și la plata acestei sume, ceea ce prima instanță nu a făcut.
Mai mult, în temeiul art. 281 Cod procedură civilă au formulat și o cerere de îndreptare a sentinței recurate, în sensul celor arătate, însă fără niciun rezultat, aceasta fiind respinsă prin încheierea din 16.05.2013ca neîntemeiată.
Aceștia au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 1464,9 lei în loc de 409,6 lei reprezentând :261 lei taxa judiciară, 3,9 lei timbru judiciar și 1200 lei costul expertizei efectuate pentru stabilirea servituții de trecere.
În drept reclamanții și-ai întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9, art.312 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului declarat de intervenientul S. V., acesta a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică fiind dată ca urmare a greșitei aplicări a legii, a nepronunțării instanței cu privire la o formulare a sa cât și a pârâtului precum și a neaprecierii tuturor probelor dosarului.
Întrucât adevăratul scop al reclamantului viza de fapt delimitarea terenului proprietatea acestuia cu terenul deținut de el-intervenient, a formulat apărări pertinente în interesul pârâtului, apărări care nu au fost verificate întrucât cererea sa de intervenție în interesul pârâtului a fost anulată ca netimbrată.
Consideră că anularea cererii sale de intervenție ca netimbrată anterior pronunțării unei hotărâri este nelegală, iar instanța în baza rolului activ avea obligația să verifice apărările formulate de el constatând că sunt nu numai pertinente ci și utile și necesare rezolvării cauzei.
Un alt aspect neverificat de către expert vizează faptul că cea mai scurtă cale de acces ce putea fi creată reclamanților era prin practicarea unei portițe de ieșire în gardul ce desparte terenul proprietatea reclamanților de terenul numitei B. A., aceasta singură manevră ducând la practicarea unei căi de acces fără a fi afectată vreo suprafață de teren.
În expertiza efectuată s-a trasat o linie de hotar care conform anexei desparte ternul proprietatea reclamanților de terenul proprietatea sa, . chemat în judecată pentru acest lucru. Nu știe cum a identificat expertul suprafața cuvenită reclamanților de 799 mp fără a atașa la raportul de expertiză schița cadastrală a parcelei 163/36 și fără a da explicații despre modul în care la fiecare identificare cadastrală această parcelă are altă suprafață și dacă bineînțeles față de suprafața vândută și suprafața reconstituită reclamanților de 1970 mp total din care s-a vândut 1970 mp reclamanții mai pot deține suprafața de 799 mp când diferența între suprafața reconstituită acestora și ea vândută este 0.
În motivarea recursului declarat de pârâtul S. R. acesta a arătat că deși în cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică judiciară, judecătorul fondului nu a dispus comunicarea unui exemplar al lucrării de specialitate și pârâtului S. R. reprezentat de M. Finanțelor P.. În speță administrarea probei cu expertiza s-a realizat cu nesocotirea prevederilor art.209 Cod procedură civilă și datorită necomunicării raportului de expertiză întocmit în cauză au fost în imposibilitate de a cunoaște concluziile expertului.
De asemenea a arătat că în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R., reiterând apărările din întâmpinare referitoare la această excepție. Instanța de fond nu a avut în vedere poziția procesuală a reclamanților T. V. și P. E. din dosarul nr._ ( reînregistrat sub nr._ ), astfel cum apare consemnată în decizia Curții de Apel Suceava nr.16/26.01.2011 ( anexa nr.12 la cererea de chemare în judecată)
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.5,9, art.304 1 și 312 alin.3 Cod procedură civilă.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul reclamanților T. V. și P. E., circumscris prevederilor art.304 pct.9 din vechiul cod de procedură civilă, vizează modul de soluționare a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
În mod corect prima instanță nu a imputat pârâtului întreg onorariul ocazionat de efectuarea expertizei topo de către ing. S. I., reținând dispozițiile art.276 din vechiul cod de procedură civilă, aplicabil pentru ipoteza în care pretențiile părților sunt admise doar în parte.
În acest sens, este de observat că reclamanții au investit instanța cu mai multe capete de cerere, solicitând stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților, instituirea unui drept de servitute de trecere pe terenul pârâtului, obligarea pârâtului la ridicarea eventualelor construcții și obstacole care ar obstrucționa constituirea servituții de trecere, obligarea pârâtului la a le permite reclamanților executarea lucrărilor necesare pentru crearea servituții de trecere și a liniei de hotar (f.4).
În cursul judecății reclamanții au formulat completare la acțiunea inițială, cerând ridicarea gardului pe o lungime de 2,85 m între punctele 49 și 118 din Anexa 2 la expertiză întocmită de expert S. I., pentru crearea căii de acces spre .> P. sentința recurată acțiunea reclamanților a fost admisă doar în parte, fiind respinse solicitările reclamanților de obligare a părților la ridicarea eventualelor construcții ce ar obstacula calea de acces, inclusiv ridicarea gardului identificat de către expert, stabilind instanța că lucrările necesare exercitării servituții de trecere sunt în sarcina reclamanților, ca proprietari ai fondului dominant, conform art.631 din vechiul cod civil.
Întrucât proba cu expertiză a fost administrată în scopul soluționării tuturor capetelor de cerere, cum parte dintre ele au fost respinse, este evident că reclamanții nu puteau pretinde recuperarea întregului onorariu aferent expertizei ( 1200 lei) astfel cum pretind prin memoriul de recurs, nefiind reală susținerea acestora în sensul că expertiza a fost ordonată doar pentru rezolvarea capătului de cerere admis-servitutea de trecere, câtă vreme printre obiectivele fixate expertului se regăsesc și cele vizând identificarea de construcții ce ar putea împiedica servitutea, respectiv grănițuirea, a căror ridicare de către pârât a fost respinsă de instanță ( f.182-188).
În concluzie, cum proba cu expertiză a fost cerută de reclamanți pentru soluționarea acțiunii în ansamblul său, și dată fiind admiterea doar în parte a acesteia, acordarea parțială a cheltuielilor aferente probei este legală, considerente pentru care tribunalul, în baza art.312 alin.1 din vechiul cod de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce privește recursul intervenientului S. vasile, este de asemenea nefondat și va fi respins ca atare, în condițiile în care, în cazul său, instanța nu a antamat fondul, reținând excepția netimbrării cererii de intervenție prin încheierea de ședință din data de 11.04.2013 ( f.193).
Câtă vreme această persoană nu a investit legal instanța prin achitarea taxelor de timbru corespunzătoare, aspect constatat de către prima instanță prin măsura luată, nu putea pretinde a-i fi evaluate pretențiile deduse judecății prin cererea incidentală, excepția netimbrării având caracter prioritar, admiterea sa făcând de prisos cercetarea în fond a pricinii conform art.137 din vechiul cod de procedură civilă.
În acest context, criticile sale din recurs trebuiau să vizeze exclusiv soluția dată cererii de intervenție prin sus-citata încheiere de ședință, or, neaducând nicio critică pe acest aspect, S. V. nu poate contesta modul în care s-a tranșat prin sentință raportul litigios dedus judecății, considerente pentru care, în baza art.312 alin.1 din vechiul cod de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Cât privește recursul pârâtului, ce poate fi încadrat în prevederile art.304 pct.5, art.304 pct.9 din vechiul cod de procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat, pentru considerentele ce succed:
Actele dosarului de primă instanță demonstrează că participanții la proces au fost legal citați încă la primul termen de judecată.
În contextul în care nu și-a mandatat niciun reprezentant care să participe la judecată, iar procedura de citare a fost legal îndeplinită, nefondat se reclamă de către pârât încălcarea dreptului la apărare, contradictorialitatea ori dreptul la un proces echitabil, neexistând nicio prevedere legală care să impună comunicarea tuturor înscrisurilor atașate la dosar către litiganți, aceștia având obligația de a depune diligența în a studia dosarul cauzei și piesele sale și, în eventualitatea în care probele nu au fost propuse în termen util raportat la cel stabilit pentru dezbateri, de a uza de dreptul procedural de a solicita amânarea judecății pentru a putea lua cunoștință de noile acte.
Instanța de judecată, contrar punctului de vedere exprimat de recurent, nu se poate erija nicicând în avocatul vreunui litigant.
Pe de altă parte, nu există nicio dispoziție legală care să impună cu caracter obligatoriu instanței de judecată obligația de a comunica părților câte un exemplar al raportului de expertiză întocmit în cauză, dispozițiile art.201-art.314 din vechiul cod de procedură civilă fiind neechivoce.
În cauza pendinte raportul de expertiză întocmit de către expert S. I. a fost depus la dosar la data de 21.03.2013 ( f.182-187), acordându-se termen la 18.04.2013 pentru studiul lucrării și formularea eventualelor obiecțiuni ( f.193), astfel că partea nu se poate plânge de nesocotirea prevederilor art.209 din vechiul cod de procedură civilă câtă vreme i s-a acordat un termen rezonabil pentru a lua cunoștință de lucrare, evident de la dosar, neexistând obligația comunicării ei, nici obligația încunoștințării ei despre administrarea acestei probe, art.129 din același act normativ stipulând că părțile litigante trebuie să urmărească desfășurarea procesului.
Nici criticile vizând soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive nu pot fi însușite de tribunal.
În acest sens, nu pot fi reținute susținerile potrivit cărora terenul în litigiu ar face parte din domeniul unității administrativ-teritoriale,adică al Orașului Gura Humorului, câtă vreme aceeași acțiune a fost formulată inițial în contradictoriu cu orașul Gura Humorului, însă prin decizia civilă nr. 312/30.11.2010 a Tribunalului Suceava ( dosar nr._ ) s-a reținut că proprietarul terenului este S. R., conform evidențelor funciare-CF 4836 Gura Humorului, admițând prin urmare instanța excepția lipsei calității procesuale pasive a unității administrativ teritoriale.
Chiar dacă pârâtul din prezentul litigiu nu a fost parte în dosarul anterior, cele statuate i se opun cu valoare de prezumție relativă ca orice mijloc de probă, pârâtul fiind ținut a proba prin urmare situația contrară; or, este de observat că acesta nu face nicio referire la extrasul CF 4836 sus-menționat în care S., iar nu unitatea administrativ-teritorială, apare ca și proprietar tabular.
Așa fiind, referirile din recurs la legile de reglementare a domeniului unității administrativ-teritoriale rămân fără relevanță câtă vreme terenul în litigiu apare înscris în cartea funciară pe numele Statului, nefiind dovedită în concret trecerea lui în patrimoniul orașului, chestiune dezlegată cu valoare de prezumție relativă de instanța anterioară.
Așa fiind, în mod corect s-a dispus citarea Statului prin M. Finanțelor, având în vedere în acest sens prevederile coroborate ale următoarelor articole de lege:
- art.25 din Decretul nr.31/1954, care stipulează că ”S. este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin M. Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.„
- art.12 din legea 213/1998, conform căruia „În litigiile privitoare la dreptul de administrare, statul este reprezentat de M. Finanțelor P., iar unitățile administrativ-teritoriale de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean ori primarului. Acesta poate desemna un alt funcționar de stat sau un avocat care să îl reprezinte în fața instanței.”
- art.3 pct.81 din HG nr.34/2009, în sensul că” În realizarea funcțiilor sale, M. Finanțelor P. (…) reprezintă statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ;”
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 alin.1 din vechiul cod de procedură civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții-reclamanți T. V. și P. E. ambii cu domiciliul în Suceava, ., ., ., de recurentul-intervenient S. V.-Gura Humorului, ., jud Suceava și de recurentul pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P. BUCUREȘTI-sector 5, București, . prin reprezentant DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. SUCEAVA-Suceava, ..7, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.433/18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. O. D. L. A. C. L. L. A.
Red V.O.D
Jud.fond A. I. Șalar
Tehnored.L.A.
2 ex./ 11.12.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2523/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 216/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
