Fond funciar. Decizia nr. 408/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 408/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 408/2015
DOSAR NR._ FOND FUNCIAR
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 408
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08 SEPTEMBRIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE D. D.
JUDECĂTOR C. M.
JUDECĂTOR G. M.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor formulate de intimatele C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA S., DIRECȚIA S. S. și a recursului formulat de intervenientul F. B. O. R. AL B. - A. SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 1036/30.03.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind H. V. și C. C. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR ULMA (prin primar).
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința de judecată din data de 01.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi 08.09.2015.
După deliberare ,
TRIBUNALUL ,
Asupra recursurilor de față, constată :
Prin plângerea înregistrată la data de 15.08.2007 la Judecătoria Rădăuți, petentul H. V., în contradictoriu cu intimatele C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ulma (prin primar) și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și Direcția S. S. a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desființarea hotărârii nr.1631/14.06.2007 emisă de secund-intimată și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,48 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza ..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că terenul solicitat a fost proprietatea bunicului său pe linie maternă, H. I., potrivit evidențelor registrului agricol al . în prezent de către proprietarii vecini.
În întâmpinare, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a solicitat respingerea plângerii cu motivarea că, dovada proprietății nu este concludentă și pertinentă, față de dispozițiile art.6 al.12 din Legea nr.1/2000, aceste teren fiind revendicat și de către Fundația F. B. O. R. din Bucovina.
În întâmpinare, intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ulma a solicitat respingerea plângerii cu motivarea că amplasamentul pe care îl revendică petentul nu a aparținut autorului său, ci unui terț, iar teren în rezerva comisiei nu există pentru atribuire pe un alt amplasament.
Prin sentința civilă nr.3396/12.09.2007 a Judecătoriei Rădăuți a fost admisă plângerea petentului, reconstituindu-se dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,48 ha teren cu vegetație forestieră pe raza . că H. I. a fost înscris în registrul agricol al comunei Ulma cu suprafața de 25,47 ha teren din care 14,48 ha împădurit, până în prezent fiicei acestuia H. A., mama petentului fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha.
Prin decizia civilă nr.141/22.01.2008 a Tribunalului S. a fost admis recursul declarat de intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ulma, a casat sentința civilă mai sus-menționată trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că trebuia introdusă obligatoriu în cauză intimata Direcția S. S., administratorul terenului cu vegetație forestieră și că se impune identificarea terenului solicitat.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 22.02.2008, care a complinit cadrul procesual cu intimata Direcția S. S., care prin întâmpinare a solicitat respingerea plângerii, cu motivarea că terenul pe amplasamentul pretins de petent este revendicat de către F. B. O. R. din Bucovina din a cărui administrare statul a preluat terenul în anul 1949, iar petentul nu a făcut o identificare în amplasamentul silvic al terenului autorului său, reconstituirea putându-se face doar pe vechiul amplasament, conform art.6, 24 din Legea nr.1/2000.
Prin sentința civilă nr.26/6.01.2010 Judecătoria Rădăuți a admis plângerea formulată de petentul H. V., a desființat hotărârea comisiei județene S. nr.1631/14.06.2007, are constituit dreptul de proprietate în favoarea petentului pentru suprafața de 44.231,42 mp teren cu vegetație forestieră situată pe raza ., pe unele amplasamente astfel cum au fost identificate și delimitate de expertul C. L., redate în planul de situație anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expert C. L..
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ulma (prin primar) și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și Direcția S. S..
Prin decizia nr.1168/14.09.2010 a Tribunalului S. – Secția Civilă s-au admis recursurile și cererea de intervenție accesorie formulată de F. B. O. R. din Bucovina, s-a casat sentința civilă nr.26/6.01.2010 i și încheierea din 5.02.2010 ale Judecătoriei Rădăuți și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 9.11.2010.
Prin sentința civilă nr. 4840/21.12.2012 a Judecătoriei Rădăuți a fost respinsă plângerea formulată de către petent.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs petentul, iar prin decizia nr.1703/21.06.2013 a Tribunalului S. – Secția Civilă s-a admis recursul, s-a casat sentința civilă mai sus-arătată și s-a trimis cauza spre rejudecare.
Instanța de control judiciar a apreciat că se impune suplimentarea probatoriului cu o expertiză topo-cadastrală prin care să se stabilească situația juridică a amplasamentului prin raportare la actele primare invocate de F. B. O. R. din Bucovina.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Rădăuți.
Prin sentința civilă nr. 1036/30.03.2015, Judecătoria Rădăuți a admis plângerea privind pe petentul H. V. și pe intimatele C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ulma (prin primar), C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura S., Direcția S. S., intervenient fiind F. B. O. R. al B. - A. Sucevei și Rădăuților și, în consecință: a desființat hotărârea Comisiei județene S. nr.1631/14.06.2007 și reconstituie petentului dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 44.231,42 mp teren cu vegetație forestieră situată pe raza . în amplasamentele identificate în planul de situație, anexa 1 a raportului de expertiză întocmită de expert C. L. (fila 77 dosar nr._ și a respins cererea de intervenție.
P. a hotărî astfel și având în vedere motivele de casare arătate mai sus, prima instanța a reținut că prin decizia nr.3332/27.11.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul formulat de F. B. O. R. din Bucovina împotriva deciziei civile nr.147 A/13.11.2013 a Curții de Apel Cluj – Secția I, precum și recursurile formulate de Direcția S. S., litigiu avut în vedere de instanța de control judiciar, astfel încât s-a apreciat că nu mai este necesară verificarea amplasamentelor prin prisma înscrisurilor de care se prevalează intervenienta accesorie în prezenta cauză, care de altfel nu a făcut în nici un fel dovada că este îndreptățită la terenurile în discuție.
Prin hotărârea Comisiei județene S. nr.1631/14.06.2007 a fost respinsă contestația formulată de petent prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 4,48 ha teren cu vegetație forestieră pe raza satului Costileva, . de moștenitor după defunctul H. I., întrucât terenul identificat se suprapune cu cel solicitat de F. B. O. R. din Bucovina, iar planul de situație depus nu este vizat de OCPI S. și Direcția S. S., motivare care nu mai subzistă dată fiind situația expusă mi sus.
Defunctul H. I. este bunicul pe linie maternă a petentului, fiind decedat la data de 26.07.1962, la moștenirea acestuia venind Char A., moștenită la rândul său de petent în calitate de fiu, conform certificatelor de moștenitor nr.451/29.08.1962 eliberat de notariatul de Stat Local Rădăuți și nr.78/7.07.2003 eliberat de notar Fomin S..
Defunctul H. I. figura în registrul agricol din anul 1950 cu suprafața totală de 25,47 ha teren din care: 6 ha fânețe; 4,14 pădure; 12,48 ha pădure; 0,05 curți; 2 ha neproductiv și 0,85 ha teren arabil, conform adeverinței nr.1974/7.08.2007 eliberată de Primăria Ulma, înscris cu valoare declarativă care face dovada proprietății terenului până la proba contrarie, conform art.6 al.12 din Legea nr.1/2000.
Din suprafața menționată în registrul agricol, mamei petentului, Chari A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 10 ha teren pădure, conform titlurilor de proprietate nr.58/1993 și nr.6326/2003, expertul L. C. reținând că diferența solicitată de 4,42 ha este dispusă pe vechiul amplasament, în suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză făcând mențiunea că suprafețele de teren identificate au fost stabilite de reprezentanții comisiei locale de fond funciar Ulma, teren care la data respectivă era liber.
Instanța de fond a apreciat că petentul a făcut dovada că este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența în discuție, în condițiile art.45 din Legea nr.18/1991 și art.24 din Legea nr.1/2000, intervenienta accesorie F. B. O. R. din Bucovina nefăcând dovada că este proprietara terenului în discuție, instanța de fond a admis plângerea și a respins cererea de intervenție accesorie, terenul fiind identificat în anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expert L. C..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimatele Direcția S. S., C. Județeană S. și F. B. O. R. al B. care au invocat motive de nelegalitate.
Recurenta Direcția S. S. a susținut că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului și s-a pronunțat cu nesocotirea dispozițiilor obligatorii dispuse de instanța de control privind necesitatea administrării probei cu expertiză.
A arătat că amplasament pretins pentru reconstituirea dreptului de
proprietate privata, este evidentă o totală eroare si greșita apreciere a probelor
de către instanța de fond, consecința a nepunerii in executare a dispoziției
cuprinse in decizia de casare a instanței de control judiciar, hotărâre ce instituia
obligația efectuării unei expertize in cauza,.
In egala măsura, instanța de fond nu a inteles sensul si finalitatea soluțiilor pronunțate de către Curtea de Apel Cluj si ICCJ in soluționarea acțiunii in revendicare.
Astfel, cea ce s-a judecat si decis inclusiv de către instanța supremă prin decizia nr. 3332/27.11.2014 nu a fost stabilirea faptului daca fostul FBORB a administrat sau nu suprafața revendicata, printre care si amplasamentul reconstituit in favoarea petentului H. V. identic amenajistic cu iua. 40 din U.PJ V Pohonicioara (după rectificarea erorii materiale prin încheierea din 05.02.2010, cu unitățile amenajistice (u.a.) 40A%, u.a 40B% si u.a. 40F% ) stabilit . situație întocmit arbitrar la indicația acestuia, ci daca fondul a fost sau nu proprietar.
Dar, nicicând structurile silvice nu au negat faptul ca terenurile revendicate au fost in administrarea fostei fundații FBORB, dar aceasta entitate nu a avut calitatea de proprietar, pădurile aparținând Statului R., stare de fapt stabilita irevocabil, asa cum reiese explicit din considerentele deciziei nr. 3332/2014 a ICCJ (pagina 80 din extrasul hotărârii anexat la dosar).
Însă, atâta timp cat unitatea amenajistica 40 din unitatea de producție V a fost administrata înainte de 1949 de către fondul bisericesc, acest amplasament nu putea in mod obiectiv sa aparțină unei persoane fizice, deci nici lui H. I. bunicul petentului H. V..
In timp ce pe parcursul tuturor ciclurilor procesuale s-a probat printr-un probatoriu complex si complet împrejurarea ca, amplasamentul menționat a fost in administrarea fostului fond bisericesc, de către petent nu s-a produs nici o proba care sa ateste ca a aparținut bunicului sau.
Așa cum s-a invocat inclusiv de către apărătorul FBORB, suprafața măsurata de către zisul expert C. L., materializata . situație ce se regăsește la fila 77, din dosar_, si care a stat la baza greșitei soluționări a prezentei cauze de către instanța de fond întrucât se face trimitere la el in dispozitivul sentinței apelate, nu are nimic comun cu fostul amplasament al terenului ce ar fi aparținut bunicului petentului.
A mai arătat că s-a măsurat doar o suprafața indicata arbitrar, neexistând măcar vreun indiciu care sa susțină pretenția petentului, constituindu-se .” doar pe considerentul ca pădurile administrate anterior de către FBORB au o vegetație care preponderent conține arbori buni de gater.
Ori rolul unei expertize, așa cum a fost de altfel dispusa de către instanța de control judiciar, nu era de a decide daca proprietatea amplasamentului solicitat de către petent a aparținut Statului R. sau FBORB, ci dacă acesta a aparținut vreodată bunicului sau, stare de fapt probata ca imposibila prin hărți si amenajamente silvice, expertiza ..
Expertiza, ca proba determinantă in cauză, a fost dispusă din oficiu față de dispozițiile instanței de casare, iar administrare acesteia nu a fost lăsată la latitudinea instanței de fond, care nici nu a distins intre proba dreptului de proprietate si proba vechiului amplasament.
Dar, in egala măsura, amplasamentul in cauză, așa cum s-a decis . revendicare, definitiv prin decizia civila nr. 147/A/2013 pronunțata de către Curtea de Apel Cluj si irevocabil prin Decizia Civila nr. 3332/27.11.2014, pronunțată de I.C.C.J in dosar nr._ * este fosta si actuala proprietate publica a Statului R., având aceasta natura juridica si anterior instaurării regimului comunist, astfel încât el nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privata in favoarea unei persoane fizice.
Indicarea unei anumite suprafețe de către petent si ridicarea acesteia in plan nu înseamnă ca se face dovada vechiului amplasament
A mai arătat că soluția dispusă de către instanța de fond este data cu aplicarea greșita a legii ce rezidă in considerente, constituind premiza unei soluții eronate întrucât s-au încălcat prevederile art. 24 alin. 1 din legea nr. 1/2000 care instituie obligația reconstituirii pe vechiul amplasament; s-a încălcat prezumția puterii lucrului judecat, atâta timp cat prin hotărârile judecătorești mai sus enunțate s-a stabilit irevocabil ca u.a. 40A%, u.a 40B% si u.a. 40F% au fost si sunt proprietate a Statului R., foste in administrarea FBORB pana in anul 1949, iar instanța rădăuțeană, în baza unui simplu plan de situație întocmit după dorința și voința petentului, a decis că este fostul amplasament al proprietății autorului H. I..
H. I. nu putea fi continuatorul FBORB ca administrator al acelui amplasament si nici a Statului R. ca proprietar.
Ori situația creata prin hotărârea instanței de fond, contravine unui principiu de drept fundamental, respectiv consecventa in judecata.
A mai arătat că nu este posibil ca ceea ce s-a constatat si statuat printr-o hotărâre irevocabila sa fie contrazis printr-o alta.
- contravine minutei din data de 10.03.2010 a Comisiei de unificare a practicii judiciare in materie civila, minuta care impune stabilirea situației juridice actuale a vechiului amplasament, verificându-se pe această cale dovezile privind continuitatea proprietății si eventuale reconstituiri in favoarea altor persoane, cu precizarea că, în lipsa identificării vechiului amplasament cererea de reconstituire a dreptului de proprietate se respinge.
Ori, in cauză, nici nu se pune problema identificării vechiului amplasament a suprafeței de 4,48 ha de către petent, deoarece planul de situație in virtutea căruia instanța de fond a decis, este transpunerea unei simple manifestări de voința și contravine tuturor înscrisurilor oficiale depuse la dosarul cauzei.
Judecătorul cauzei nici nu a motivat prin nimic in considerentele sentinței criticate, probatoriul pe care se sprijină atunci când a decis asupra amplasamentului terenului solicitat pentru reconstituire de către petent, rezumându-se la a face trimitere doar la decizia ICCJ data in soluționarea recursului dintre părțile FBORB si RNP-ROMSILVA prin D.S.S. si concluzionând fals ca nu se mai impune o expertiză de parcă instanța supremă ar fi decis ca ua 40A,B,F, ar fi aparținut bunicului petentului
Dar, in egală măsură nu a reținut o chestiune esențială, specifică oricărei acțiuni in revendicare, respectiv aceea că, respingându-se pretențiile fondului bisericesc, proprietatea asupra amplasamentului identic amenajistic cu u.a. 40A%, u.a 40B% si u.a. 40F% (fost u.a.40 in vechiul amenajament) nu se transmite petentului H. V. care nici nu a fost parte in acel proces, ci rămâne proprietate publică a Statului R. așa cum a fost și anterior anului 1949, dar aflată actualmente în administrare D.S.S..
Deci, trimiterea din considerente la soluția din recursul la acțiunea in revendicare este un motiv străin de natura prezentei pricini.
Faptul ca fostul FBORB nu a fost proprietar nu înseamnă ca nu a avut in administrare amplasamentul reconstituit in favoarea petentul. si fiind in administrarea fondului înainte de anul 1949 si proprietatea Statului R., nu înseamnă ca a aparținut bunicului petentului așa cum în mod halucinant a dispus Judecătoria Rădăuți.
Recurenta arătând că, fiind in prezența unei judecați in apel, si nefiind ținuți doar de motive de nelegalitate a soluției criticata, a invocat si greșita interpretare a probelor de către instanța de fond.
Astfel, in cauză au fost depuse înscrisuri oficiale respectiv:
- Amenajamentul Ocolului silvic Seletin aprobat prin Decizia Ministerului Agriculturii si Domeniilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 274/22.11.1932 si nr. 121/28.05.1942, amenajament valabil până în anul 1948, iar ca înscris oficial acesta atestă fără echivoc împrejurarea că, u.a.-urile 40a, 40b. 40c erau înainte de naționalizare in administrarea fostului FBORB, deci nici in tot nici in parte nu puteau aparține bunicului petentului.
- hărțile silvice aferente anilor premergători instaurării regimului comunist, care reflecta la detaliu stările de fapt descrise prin amenajamente
- planurile existente la OCPI S. care atestă aceiași situație de fapt si recepționează expertiza . stabilește ca u.a.-urile 40A,B, F, au fost in administrarea fondului
- harta silvică și amenajamentul O.S Falcău care evidențiază corespondenta fostelor u.a.-uri cu actualele
- copie suprapunere harți 1938 cu hărțile 2000 vizată de către OCPI S..
- copie proces verbal de executare silita care atesta ca, in baza sentinței nr. 538/13.03.2007 a Tribunalului S. anulata ulterior de către Curtea de Apel CLUJ, s-a si efectuat executarea silita asupra acelui amplasament in favoare FBORB. Anexam din nou aceste înscrisuri.
Dar, contrar celei mai elementare logici de interpretare și fără nici o motivare, instanța de fond a înlăturat in totalitate acest probatoriu constând din înscrisuri și a stabilit un amplasament in fond forestier fostă proprietate publică a statului înainte de 1948 și în prezent, invocând exclusiv doar un plan de situație întocmit la comanda si conform indicației petentului, fără viza structurilor silvice, fără a fi recepționat de către OCPI.
Desigur planul de situație întocmit de către C. L. va face obiectul unei plângeri penale pentru mărturie mincinoasă, așa cum s-a impus și în alte cazuri, însă nu este posibil ca o instanța să faciliteze cu atâta ușurința afectarea integrității fondului forestier proprietate publica a Statului R., având această natură juridică și înainte de 1948, in condițiile în care, D.S. S. mai deține in administrare cca. 10.000 ha teren cu vegetație forestieră preluat de către stat după 1948 si care poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată chiar si pentru situațiile in care persoana îndreptățită nu poate face dovada vechiului amplasament ori vechiul amplasament este ocupat prin reconstituiri legale anterioare.
F. de temeiurile de fapt și de drept invocate, recurenta a reiterat solicitarea de admitere a apelului.
A depus la dosar înscrisuri (fila 8-56).
Recurenta C. Județeană S. prin memoriul depus la dosar a susținut în esență că, petentul nu a făcut dovada îndeplinirii celor 4 condiții imperative la reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv dovada preluării abuzive, identificarea vechiului amplasament în amenajamentul silvic, structura de proprietate existentă la momentul deposedării abuzive și dovada calității de proprietar deposedat, astfel că hotărârea emisă și care face obiectul prezentului litigiu este legală.
A depus la dosar înscris (fila 63).
Recurentul F. B. O. R. al B. a arătat că din înscrisurile existente la dosar rezultă că petentul nu a depus acte care să dovedească proprietatea autorului său.
Consideră că, în mod greșit, instanța de fond a dispus această soluție întrucât din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că petentul nu a depus acte care să dovedească proprietatea autorului său.
Din conținutul adeverinței nr. 1974/07.08.2007 eliberată de Primăria Ulma rezultă că autorul petentului provine înscris în registrul agricol voi I, satul 1, poziția 156, anul 1950 fiind înregistrat cu suprafața de 25,47 ha teren din care: 6 ha fânaț, 4,14 ha pășune, 12,48 ha pădure, 0,05 ha curți, 2 ha teren neproductiv și 0,85 ha teren arabil.
Or, petentul nu a făcut dovada calității de proprietar deposedat a autorului său și structura de proprietate existentă la momentul deposedării abuzive.
De asemenea, din raportul de expertiză întocmit în cauză nu a rezultat că amplasamentul identificat de expert ar reprezenta vechiul amplasament așa cum impune art. 24 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005, aspect, de altfel, solicitat și prin motivele de casare anterioare.
Mai mult, documentația întocmită de expert nu a fost însușită de către membrii Comisiei comunale Ulma, nu a fost vizată de structurile silvice și nici nu a fost recepționată de OCPI S..
Față de cele de mai sus a solicitat admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Analizând criticile invocate și care se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.9 VCPC, tribunalul reține următoarele:
Astfel, în ceea ce privește recursul declarat de intimata Direcția S. S., prin decizia de casare nr.1703/2013 pronunțată de Tribunalul S. s-a apreciat că se impune suplimentarea probatoriului cu o expertiză topo cadastrală prin care să se stabilească situația juridică a amplasamentului pretins de către petent prin raportare la actele primare invocate de F. B. O. R. al B..
Instanța de fond, față de decizia nr.3332/27.11.2014 pronunțată de către ÎCCJ în dosarul nr._, în mod corect a apreciat că în cauză nu se mai impunea suplimentarea probatoriului cu o expertiză topo cadastrală așa cum s-a stabilit prin decizia de casare. De altfel, prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză, anterior casării, de către expert L. C. s-a identificat suprafața de 4,42 ha teren în litigiu făcându-se mențiunea că terenul era liber la data întocmirii acestui raport.
Potrivit Hotărârii nr.1631/14.06.2007 emise de către CJS, cererea petentului prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu a fost invalidată pe considerentul că terenul identificat se suprapune peste terenul solicitat de FBORB iar planul de situație depus la documentație nu este vizat de organele abilitate.
Ori, în cauză după cum s-a menționat anterior recursul declarat de către FBORB a fost respins irevocabil de către ÎCCJ astfel încât nu se mai poate susține că există suprapunere cu terenul solicitat de către aceasta din urmă, nefiind necesară verificarea amplasamentelor prin prisma înscrisurilor de care se prevalează FBORB și care nu a făcut astfel dovada că este îndreptățită la terenul în litigiu.
De asemenea, prin certificatele de moștenitor nr.451/1962 respectiv nr.78/2003 s-a confirmat calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire a petentului, defunctul H. I. decedat în anul 1962 fiind bunicul pe linie maternă a acestuia, având ca moștenitoare pe Char A. mama petentului.
În cauză s-a făcut dovada că defunctul H. I. figura în RA din anul 1950 cu o suprafață de 25,47 ha teren, suprafață din care mamei petentului, numita Chari A., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 10 ha teren pădure, diferența solicitată în prezenta cauză fiind dispusă pe vechiul amplasament, după cum s-a reținut în suplimentul la expertiză menționat mai sus.
Ca atare, cu reținerea considerentelor arătate anterior, în cauză nici criticile invocate de recurenta CJS nu sunt întemeiate, cu mențiunea că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost invalidată de către această comisie prin hotărârea nr.1613/2007, pe cu totul alte considerente decât cele menționate prin memoriu.
Referitor la recursul declarat de către intervenienta FBORB, tribunalul reține că, înscrisurile din RA coroborate cu constatările redate în raportul de expertiză efectuat de expert L. C. precum și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei au făcut atât dovada dreptului de proprietate al autorului petentului cât și identificarea terenului pe vechiul amplasament care la data întocmirii raportului era liber.
În cauză, nu avea cum ca documentația întocmită de expert să fie avizată de către membrii comisiei comunale, lucrarea întocmită de acest expert fiind dispusă de către instanță neavând nevoie de confirmarea vreunui organ.
De altfel, după cum s-a arătat mai sus recurenta nu a făcut dovada că este proprietara terenului în litigiu, relevant fiind sub acest aspect decizia nr.3332/2014 pronunțată de către ÎCCJ.
Față de toate aceste considerente, tribunalul constatând că sentința recurată este legală și temeinică în baza art.312 VCPC va respinge recursurile ca nefondate.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de intimatele C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA S., DIRECȚIA S. S. - cu sediul în mun. S., .. 6, jud. S. și a recursului formulat de intervenientul F. B. O. R. AL B. - A. SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR - cu sediul în mun. S., ., nr. 2, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 1036/30.03.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind H. V. din . și C. C. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR ULMA (prin primar).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.09.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. M. C. G. M. I. C. D.
RED. D.D.
JUD. L. V.
TEHNORED. I.C.D.
2 EX. – 07.10.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1027/2015. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1026/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
