Fond funciar. Decizia nr. 42/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 42/2013
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 42
Ședința publică din data de 14 FEBRUARIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de reclamanții C. S., B. M., C. I., C. P., C. D., C. G., C. (P.) C. și C. M., cu toții domiciliați în . F., județul S. împotriva deciziei civile nr.554 din data de 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul S. – Secția Civilă în dosar nr. în dosar nr._, intimați fiind C. L. F. DE FOND FUNCIAR și C. JUDEȚEANĂ S. PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentele contestatoare C. S. și B. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă s-a atașat dosarul nr._ al Tribunalului S. – Secția Civilă în care s-a pronunțat decizia civilă nr.554 din 29.03.2011.
Instanța constată că a fost investită cu soluționarea unei contestații în anulare care este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar pentru o plângere formulată la legea nr.18/1991.
De asemenea, constată că din eroare pe conceptul de citare în mod greșit a fot trecută C. S. care în timpul judecății recursului a decedat, sens în care se dispune scoaterea acesteia de pe conceptul de citare.
Recurenta C. S. învederează instanței că la data de 5 octombrie 2010 a decedat C. S., acest aspect fiind consemnat într-o încheiere de ședință.
Instanța solicită apoi celor două recurente prezente în sala de judecată să precizeze împotriva cărei decizii au înțeles să promoveze prezenta contestație în anulare, motivat de faptul că în cerere nu au specificat în concret acest lucru.
Recurentele C. S. și B. M. învederează faptul că prezenta contestație în anulare este formulată împotriva ultimei decizii civile pronunțate în recurs, respectiv nr.554 din 29.03.2011. Deosebit de acesta depun la dosar un memoriu precizând că nu au alte cereri.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată contestația în stare de judecată, acordând cuvântul la dezbateri.
Recurenta C. S. solicită admiterea contestației formulate întrucât apreciază că instanța de recurs, dintr-o eroare de interpretare a respins recursul promovat împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria S. la 06.07.2006, motivat de faptul că prin sentință se precizează că singura . ha a fost atribuită la reforma din 1945 lui C. G. a lui I. si nu I. a lui G. căruia i s-a eliberat titlu de proprietate, fiind pus in posesie, din cauza imposibilității de deplasare, fiind invalid, în tarlaua unde au fost puși in posesie toți cetățenii din Bănești.
Or inițial instanța de fond, așa cum rezulta din aceiași decizie a reținut ca autorul reclamanților este C. G., domiciliat in cotul Dobei, care nu figurează in tabelul de împroprietărire.
De asemenea, C. G. din satul Bănești, figurează în tabelul de împroprietărire pe moșia Bănești, fosta proprietate a lui Jean Kapri, . de 1.5 ha
Menționează că contestația în anulare anterioară a fost admisă de instanță, dosarul fiind trimis instanței de fond pentru reconstituirea dreptului de proprietate, însă instanța de fond nu a respectat decizia luată în contestație, deși s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că C. G. figurează in tabelul de împroprietărire pe moșia Bănești, fiind pe front în perioada 1941-1945 regimentul 21 artilerie și figurează în categoria veteranilor de război.
De altfel, prin sentință se precizează că singura . ha a fost atribuită la reforma din 1945 lui C. G. a lui I. si nu I. a lui G. căruia i s-a eliberat titlu de proprietate, fiind pus in posesie, din cauza imposibilității de deplasare, fiind invalid, în tarlaua unde au fost puși in posesie toți cetățenii din Bănești.
În concluzie, solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, anularea deciziei contestate și pe fond admiterea recursului, desființarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și admiterea acțiunii inițiale așa cum a fost formulată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 10.01.2006 sub nr.353/2006, reclamanții C. S., C. S., B. M., C. I., C. P., C. M., C. D., C. G. și C. C. au chemat în judecată pe pârâtele C. L. F. și C. Județeană S., solicitând instanței desființarea hotărârii nr.1521 din 19.12.2005 emisă de secund – pârâtă și reconstituirea, în favoarea lor, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1 ha situat pe raza satului C. Dobei, ..
În motivare au arătat că acest teren provine de la soțul, respectiv tatăl lor, C. G. care a fost împroprietărit în anul 1945, pentru că a participat activ în războiul din 1941 – 1945, cu suprafața de 1,5 ha teren arabil din moșia Bănești, proprietar Jean Kapri. Au stăpânit întregul teren până în anul 1962 când a fost preluat de C.A.P., fiind repuși în posesie în 1991, conform procesului – verbal din 13.04.1992. Respectivul teren se învecinează cu: N – Tarlaua Fîntînele; S – drum comunal; E – Melțer Ghe. M. (cu suprafața de 0,5 ha), C. E. a D. (cu suprafața de 1 ha); V – P. V.. Au mai susținut că începând cu anul 1995 au în posesie doar 1,3 ha teren, 0,2 ha fiind atribuite unor terțe persoane. Pentru 0,5 ha au deja reconstituit dreptul de proprietate pe baza înscrierilor din registrul agricol. Motivarea Comisiei Județene S. nu corespunde adevărului întrucât din actul emis de Arhivele Statului, rezultă fără dubiu că tatăl lor, C. G. a lui I. este persoana împroprietărită.
Cererea nu a fost întemeiată în drept, însă din susținerile contestatorilor, rezultă temeiul de drept al contestației este cel prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă.
Pârâta C. L. F. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată.
În motivare a arătat că o altă persoană a fost împroprietărită cu terenul în litigiu, având și titlu de proprietate. Soțul și tatăl reclamanților se numește C. I. G., domiciliat în satul C. Dobei și nu apare pe lista cu persoanele împroprietărite efectiv în anul 1947.
Pârâta C. Județeană S., deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, a înaintat documentația care a stat la baza hotărârii atacate.
Prin sentința civilă nr.2544 din data de 06.07.2006 pronunțată de Judecătoria S., s-a respins plângerea ca nefondată cu motivarea că la împroprietărirea din 1946 a fost împroprietărit C. Ghe. I., invalid de război cu suprafața de 1,5 ha teren și că acesta este fiul lui G. și Z. născut la 29.07.1916 în timp ce autorul reclamanților C. I. G. este fiul lui I. și al M. și nu apare în tabelul de împroprietărire.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia nr.1628/12.10.2006 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._, a fost respins recursul declarat de reclamanți ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare reclamanții, care a fost admisă, fiind desființată decizia Tribunalului și, în rejudecare, s-a casat sentința civilă nr.2544/06.07.2006 a Judecătoriei S., cauza fiind trimisă spre rejudecare.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a reținut că autorul reclamanților este C. I. G., domiciliat în C. Dobei, care nu figurează în tabelul de împroprietărire, iar contestatorii au făcut dovada că autorul lor C. G., fiul lui I. și M., nu este una și aceeași persoană cu numitul C. I. al lui G. din satul S., .> Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._/86/2006.
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, proba cu expertiză topo, fiind depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expert T. P. (f142-155), precum și suplimentul la raportul de expertiză (f200-209).
La termenul din data de 13.02.2009 s-a încuviințat proba cu o nouă expertiză, la dosar fiind depus raportul de expertiză întocmit de expert F. Jenică .
Prin sentința civilă nr. 2145 din data de 30.04.2010, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._/86/2006, s-a respins plângerea formulată de reclamanții C. S., C. I., C. P., C. M., C. D., C. G., C. C., C. S., B. M., în contradictoriu cu pârâtele C. Comunală F. și C. Județeană S., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,00 ha situat pe raza satului C. Dobei, . suprafeței de 0,5 ha deja reconstituită cu care aceștia susțin că ar fi fost împroprietărit soțul, respectiv tatăl lor în anul 1945, și anume C. G., fiul lui I..
După autorul C. G., fiul lui I., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5000 mp, suprafață de teren cu care acesta figura în registrul agricol.
Prin hotărârea nr.1521/09.12.2005 emisă de C. Județeană S. s-a respins contestația reclamanților prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha, reținându-se că aceștia nu fac dovada dreptului de proprietate, actul de la Arhivele Statului fiind pe numele unei alte persoane, astfel cum rezultă din adresa nr.6024/2005 a Comisiei comunale de fond funciar F..
Susținerile reclamanților sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, din extrasul după tabloul de împroprietărire din anul 1945 eliberat de Arhivele Naționale și tabelul – anexă f3,4), tabelul definitiv cu locuitorii din . dreptul la împroprietărire (f98) rezultă că a fost împroprietărit cu suprafața de 1.5 ha C. Gh.I., fiind invalid de război, deci o altă persoană decât autorul reclamanților, din terenul de pe moșia lui Jean Kapri, . terenul înscris în registrul agricol până în anul 1962 (f29), iar după apariția Legii 18/1991 a obținut reconstituirea dreptului de proprietate, fiindu-i eliberat TP nr. 80/17.03.1993.
Din extrasul după actele de stare civilă se constată că persoana căreia s-a eliberat titlul de proprietate și care figurează înscris în tabelul de împroprietărire, C. I., fiul lui G. și Z., s-a născut la data de 29.07.1916, în .>
Autorul reclamanților este C. G., fiul lui I., născut la data de 09.03.1916 conform extrasului după actul de naștere de la fila 117, în F..
De asemenea, prin raportul de expertiză întocmit de expert T. P. s-a arătat că în cauză nu sunt două suprafețe de teren a câte 1,50 ha în satul S., respectiv F., ci este o singură parcelă de 1,50 ha care a fost atribuită la reforma din 1945 lui C. I., fiul lui G. și pentru care s-a eliberat TP nr.80/1993 pentru suprafața de 1,04 ha la . această suprafață a fost pus în posesie C. I. la margine de . puși în posesie toți cetățenii din Bănești, din cauza imposibilității de deplasare, în tarlaua unde au fost împroprietăriți locuitorii din S. fiind o distanță foarte mare.
Expertul F. Jenică a menționat că nu a reușit să identifice terenul în suprafață de 1,50 ha care ar fi fost primită de C. Gh.I. de pe moșia C. în satul S..
Într-adevăr, adresa nr.1271/14.08.2006 emisă de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale face referire la locuitorii cu drept de împroprietărire din comuna F., ., iar tabloul de împroprietărire din anul 1945 eliberat de Arhivele Naționale și tabelul – anexă (f3,4) se referă la locuitorii din ., dar aceasta nu prezintă relevanță în cauză în condițiile în care se face referire la împroprietărirea lui C. I. și nu C. G., autorul reclamanților.
Susținerile reclamanților în sensul că în registrul agricol s-ar fi declarat mai puțin decât a stăpânit autorul lor în fapt nu au fost probate, din actele dosarului rezultând că a fost împroprietărită o singură persoană, respectiv C. I., fiul lui G., în raportul de expertiză întocmit de expert T. P. precizându-se că este vorba despre o singură parcelă de teren.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții.
În motivare, au arătat că deși prin decizia nr. 6/16.1.2007 Tribunalul S. reține că au făcut dovada că autorul lor C. G., fiul lui I. și M., nu este una și aceeași persoană cu C. I. a lui G. din satul S., . consideră că din actele dosarului rezultă că a fost împroprietărită o singură persoană, respectiv C. I. fiul lui G. și că tabelele de împroprietărie pentru locuitorii din satul S., precum și cele pentru locuitorii din satul Bănești nu prezintă relevanță în cauză câtă vreme se referă la împroprietărirea lui C. I. și nu C. G..
Or, o atare concluzie este în totală contradicție cu probele de la dosar întrucât: C. I. a lui G. și Zaița figurează numai în extrasul eliberat de către Direcția Județeană a Arhivelor Naționale B., împroprietărit pe tabelul locuitorilor din satul S. în 1945 pe lista celor 18 invalizi de război; C. G. a lui I. și M.- autorul lor figurează pe tabelul eliberat de către Direcția Județeană a arhivelor naționale S., pentru satul Bănești, . 1945, împroprietărit ca luptător și cu precizare exactă a loturilor cadastrale și moșia din care se împroprietărește, respectiv moșia Bănești a lui Jean Kapri și Tarlaua C. Dobei tot lui Jean Kapri i-a aparținut.
Față de concluzia instanței de fond ar rezulta că C. I. a lui G. a fost împroprietărit de două ori, odată pe tabelul celor din satul S. în anul 1946 și a doua oară pe tabelul celor din satul Bănești în anul 1946, ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Fiind vorba de persoane diferite, unul din satul S. și celălalt din satul Bănești. este evident că fiecare din ei a fost împroprietărit pe Tabelul pentru satul din care proveneau, deci autorul lor este cel care figurează pe tabelul pentru Bănești. .
C. comunală confirmă că C. G. din satul Stămate (Bălușeni) împroprietărit în anul 1945, fiind invalid, la o diferență de casă de satul Bănești, cu care se învecinează, a fost pus în posesie la marginea tarlalei, unde au fost puși în posesie cetățenii din satul Bănești din cauza imposibilității de deplasare în tarlaua unde au fost puși în posesie cetățenii din satul S., fiind la o distantă de 3 km.
În ceea ce îl privește pe autorul reclamanților, martora G. E. audiată Ia 01.VI.2006 (f- 134) confirmă faptul că au stăpânit terenul revendicat de ei și cu elementele de identificare ale locului unde se află.
Organele competente au cunoscut situația reală și le-au recunoscut reclamanților, dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren, fiind puși în posesie din anul 1991, conform procesului verbal din 1992 și stăpânind 1,30 ha, față de 0,50 ha. cu cât figurau în registrul agricol.
Terenul revendicat de reclamanți a fost identificat de către expertul F. Jenică, fapt de care nu s-a ținut seama.
Prin decizia civilă nr. 554 din 29.03.2011 pronunțată de Tribunalul S. – Secția Civilă în dosarul nr._ , s-a respins recursul formulat de reclamanții C. S., C. S., B. M., C. I., C. P., C. D., C. G., C. C., toți domiciliați în comuna F., .. S., împotriva sentinței civile nr. 2154 din 30.04.2010, pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._/86/2006, intimați fiind reclamantul C. M., domiciliat în comuna F., .. S. și pârâtele C. locală F. și C. Județeană S., ca nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, din analiza motivelor de recurs, a considerentelor sentinței recurate și a probelor administrate în cauză, prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a înlăturat, în mod temeinic și motivat, susținerile reclamanților din cererea dedusă judecății, reiterate și în prezenta cale de atac.
Extrasul eliberat de Direcția Județeană S. a Arhivelor Naționale sub nr. 67 din 4 august 2002 atestă împrejurarea că în Tabloul de împroprietărire pe moșia Bănești, fostă proprietate a lui Jean Kapri din . G. I. i-a fost atribuită la reforma agrară din anul 1945 suprafața de 1,50 ha, numărul lotului cadastral fiind_.
Or, autorul reclamanților este C. I. G., născut la 9.03.1916, fiul lui I. și al M., persoana împroprietărită fiind C. I., fiul lui G. și Z., născut la 29 iulie 1916.
În sensul că nu există două suprafețe de teren distincte evidențiate în adresa Direcției Județene B. a Arhivelor Naționale și în extrasul anterior menționat sunt și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert F. Jenică.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că reclamanții ar exercita posesia asupra unei suprafețe de teren mai mari decât cea cu care sunt înscriși în registrul agricol, întrucât în materie de bunuri imobile posesia nu creează o prezumție de proprietate.
Cât despre declarația martorei G. E., audiată de instanță în primul ciclu procesual, ocazie cu care a confirmat susținerile reclamanților, acea probă nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, astfel încât se impune a fi înlăturată.
Cum criticile formulate sunt neîntemeiate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare reclamanții C. S., B. M., C. I., C. P., C. D., C. G., C. (P.)C. și C. M., criticând-o pentru
În motivarea contestației în anulare reclamanții au arătat că prin decizia nr. 6 din 16 ianuarie 2007, pronunțată de către Tribunalul S. într-o alta contestație în anulare, s-a reținut ca au făcut dovada ca autorul lor C. G., fiul lui loan și M., nu este una și aceiași persoana cu numitul C. I. a lui G. din satul S., .> De asemenea, C. G. din satul Bănești, figurează în tabelul de împroprietărire pe moșia Bănești, fosta proprietate a lui Jean Kapri, . de 1.5 ha lot cadastral_ (fila 6,7 si 12-13, dosar).
Or inițial instanța de fond, așa cum rezulta din aceiași decizie a reținut ca autorul reclamanților este C. G., domiciliat in cotul Dobei, care nu figurează in tabelul de împroprietărire.
Stabilindu-se aceste aspect cu autoritate de lucru judecat, fiind admisă prima contestație, s-a desființat decizia civila nr. 1628/12.10.2006 și în judecare, s-a admis recursul, s-a casat sentința civilă nr.2544/06.07.2007 a Judecătoriei S., iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.
În raport cu stabilirile acestei decizii cu autoritatea de lucru judecat instanța de fond – rejudecând prin sentința civilă nr. 2145/30.04.2010, deși retine ca adresa nr. 1271/14.08.2006, emisa de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale face referire la locuitorii cu drept de împroprietărire din comuna F., . iar tabloul de împroprietărire din anul 1945, eliberat de Arhivele Naționale și tabelul anexă ( filele 3,4, 6,7 și 12-13dosar (în realitate) se referă la locuitorii din satul Bănești, . nu prezintă relevanță în cauză în condițiile în care se face referire la împroprietărirea lui C. I. și nu C. G. autorul reclamanților.
Or, prin decizia pronunțată în contestația în anulare, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că C. G. figurează in tabelul de împroprietărire pe moșia Bănești, fiind pe front în perioada 1941-1945 regimentul 21 artilerie și figurează în categoria veteranilor de război.
De altfel, prin sentință se precizează că singura . ha a fost atribuită la reforma din 1945 lui C. G. a lui I. si nu I. a lui G. căruia i s-a eliberat titlu de proprietate, fiind pus in posesie, din cauza imposibilității de deplasare, fiind invalid, în tarlaua unde au fost puși in posesie toți cetățenii din Bănești.
Daca C. a lui G. din S. a fost înscris în registrul agricol cu întreaga suprafața de 1.5ha, cu care a fost împroprietărit în 1946, a fost pus în posesie în condițiile arătate și i s-a emis titlul de proprietate, situația diferă în ce îl privește pe autorul reclamanților împroprietărit în 1945 cu 1.5ha, înscris in registrul agricol doar cu 0.5 ha și cu acțiunea de față pentru diferența pe care a și stăpânit-o până în 1995, recunoscându-i-se implicit si dreptul de proprietate.
Reclamanții apreciază că astfel, dintr-o eroare de interpretare a actelor emanate de la organele de stat prin Arhivele statului, B. și S., și din confuzia de nume C. I. a lui G. din S. și C. G. a lui I. din Bănești acțiunea pe care au formulat-o nu a fost admisă atâta timp cât terenul a fost identificat prin însuși actul de împroprietărire, precum și prin raportul de expertiză întocmit de expertul F. Jenică.
În consecință, reclamanții contestatori solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate și pe fond admiterea recursului, desființarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și admiterea acțiunii inițiale așa cum a fost formulată.
Examinând contestația în anulare de față, Tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Tribunalul reține că reclamanții contestatori nu au invocat faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare invocate, astfel că va analiza incidența tezei I-a din articolul menționat mai sus, respectiv dacă decizia tribunalului este rezultatul unei greșeli materiale.
Pentru a fi incidentă această împrejurare, doctrina și practica în materie este unanim constantă atunci când au statuat că legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, constând în neobservarea de către instanță, a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată. În acest sens, cu titlu de exemplu, tribunalul reține respingerea unui recurs ca tardiv formulat, deși din plicul atașat la dosar rezultă că acesta a fost depus în termen; anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar exista dovada achitării taxei de timbru.
Din cele expuse anterior, rezultă că practic, pentru verificarea acestor greșeli, nu este necesară reexaminarea fondului, sau reaprecierea probelor administrate, fiind necesar ca greșeala materială să fie în legătură cu aspecte de ordin procedural.
Tribunalul reține că motivele invocate de contestatori critică faptul că instanța de recurs, în urma aprecierii eronate a probelor, și ca o consecință a interpretării greșite a faptelor, a pronunțat o decizie greșită.
Este de notorietate că, prin contestația în anulare se tinde la anularea unei hotărâri doar în cazuri anume prevăzute de lege, și nu pentru că judecata nu a fost bine făcută.
În speță, contestatorii fac referire la faptul că autorul lor C. G., fiul lui loan și M., nu este una și aceiași persoana cu numitul C. I. a lui G. din satul S., . C. G. din satul Bănești, figurează în tabelul de împroprietărire pe moșia Bănești, fosta proprietate a lui Jean Kapri, . de 1.5 ha lot cadastral_ (fila 6,7 si 12-13, dosar); că autorul reclamanților, deși a fost împroprietărit în 1945 cu 1.5ha, figurează înscris in registrul agricol doar cu 0.5 ha, iar prin acțiunea de față solicită dreptul de proprietate pentru diferența pe care a și stăpânit-o până în 1995, recunoscându-i-se implicit si dreptul de proprietate; că, dintr-o eroare de interpretare a actelor emanate de la organele de stat prin Arhivele statului, B. și S., și din confuzia de nume C. I. a lui G. din S. și C. G. a lui I. din Bănești acțiunea pe care au formulat-o nu a fost admisă atâta timp cât terenul a fost identificat prin însuși actul de împroprietărire, precum și prin raportul de expertiză întocmit de expertul F. Jenică.
Raportând aceste critici la cazurile limitative prevăzute de lege în care se poate formula contestație în anulare, tribunalul constată că reclamanții contestatori invocă aspecte care țin de fondul cauzei, și tind la schimbarea situației raporturilor juridice reținută cu autoritate de lucru judecat prin decizia 554 din 29 martie 2011 a Tribunalului S..
A proceda în sensul dorit de contestatori ar echivala cu o atingere adusă principiului securității raporturilor juridice, în situația în care, așa cum arătam anterior, cercetând motivele invocate de contestatori, instanța constată că acestea nu se subsumează prevederilor art. 318 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, tribunalul va respinge contestația în anulare formulată de reclamanți, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de reclamanții C. S., B. M., C. I., C. P., C. D., C. G., C. (P.) C. și C. M., cu toții domiciliați în . F., județul S. împotriva deciziei civile nr.554 din data de 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul S. – Secția Civilă în dosar nr. în dosar nr._, intimați fiind C. L. F. DE FOND FUNCIAR și C. JUDEȚEANĂ S. PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 FEBRUARIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. L. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. G.F.F.
Jud. fond I.G. + C.M.N. +T.A.M.
Tehnored. Ș.L.G. /ex.2.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 381/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 479/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
