Revendicare imobiliară. Decizia nr. 221/2013. Tribunalul SUCEAVA

Decizia nr. 221/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 221/2013

Dosar nr._ Revendicare imobiliară

ROMANIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 221

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2013

Președinte: L. A.

Judecător: A. I. M.

Judecător: V. O. D.

Grefier: S. A.-M.

Pe rol, judecarea recursului declarat de către pârâta B. G., împotriva sentinței civile nr. 3516 din data de 6 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamanta N. E. S. C. și pârâții B. N. și B. M..

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns mandatar V. A. și avocat G. M., pentru reclamanta intimată și pârâții intimați, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către reclamanta intimată întâmpinare.

Apărătorul reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și precizează că pârâta recurentă nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente recursului declarat în cauză.

Instanța îi aduce la cunoștință apărătorului reclamantei intimate că motivul de recurs invocat vizează cheltuielile de judecată, astfel că pârâta recurentă este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.

Avocat G. M., pentru reclamanta intimată arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.

Apărătorul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că în mod corect instanța de fond a aplicat disp. art. 274 al. 1, 2 Cod procedură civilă care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și că judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură, plata experților, despăgubirea martorilor și orice alte cheltuieli pe care partea ce a câștigat va dovedi că le-a făcut, în cauză s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanta intimată în sumă totală de 2590 lei, reprezentând taxă judiciare de timbru – f. 53, decont onorariu expert – f. 151, onorariu avocat – f. 178, cu cheltuieli de judecată.

Pârâții intimați, luând pe rând cuvântul, solicită admiterea recursului, cu precizarea cu ei nu s-au abătut de la terenul lor, culpa este a comisiei locale care a făcut punerea în posesie, iar terenurile sunt străbătute de un canal.

Apărătorul reclamantei intimate precizează că prin cele susținute pârâții intimați critică fondul cauzei.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 06.03.2009, sub nr. de dosar_, reclamanta N. E. S. C., a chemat în judecată pe pârâții B. N., B. M. și B. G., solicitând repunerea în dreptul său legal conform legislației în vigoare și blocarea oricăror tranzacții sau modificări pentru terenurile în cauză, respectiv pentru numerele de corp cadastral 3563 și 3564, așa cum apar ele înregistrate la Oficiul de cadastru Suceava, cu cheltuieli de judecată și despăgubiri.

În motivare a arătat că prin titlul de proprietate nr. 99/11.04.1994, bunicului său, V. V., mamei sale. P. V. și fratelui său, V. A., li s-a reconstituit dreptul de proprietate și la locul numit “Podeț” pentru suprafața de 1300 mp având vecinii: nord – Morarescu V., est – Drum, sud – B. M., - vest – canal. Prin înțelegere, cei doi frați au decis la moartea bunicului reclamantei să împartă în mod egal fiecare suprafață de teren existentă pe titlul de proprietate. În acea perioadă, această suprafață de teren exista și cei în cauză au primit-o conform legislației în vigoare. An de an, suprafața de teren a fost cultivată și nu lăsată în paragină. După decesul mamei sale, a încheiat cu unchiul său, V. A. un contract de partaj voluntar în care este prevăzută și suprafața de teren în cauză. Unchiul său a mai cumpărat de la vecinul alăturat pe partea de nord, suprafața de teren de 1300 mp, astfel că în prezent situația terenului, scriptic, se prezintă astfel: V. A. – 650 mp + 1300 mp = 1950 mp iar N. E. S. – 650 m.p., în total 2600 mp.

Reclamanta a mai arătat că împreună cu unchiul său, V. A., a decis de comun acord, ca suprafața de teren ce-i aparține (conform Contractului de partaj nr. 6201/23.12.2002) la locul numit “Podeț” să rămână în administrarea acestuia din urmă, urmând să primească de la el produse agricole. Profitând de faptul că ea nu poate fi prezentă în localitate pentru a-și susține drepturile, vecinul lor B. M., după anul 2000, an de an, ca urmare a lucrărilor de primăvară sau toamnă – arătură – sub motivația că tractoristul a trecut fără să vrea pe terenul ei pentru a-și putea face manevrele necesare executării arăturii, a înaintat pe proprietatea sa. În data de 20.04.2007, unchiul său a solicitat Comisiei comunale de aplicare a Legii nr. 18/91, să se deplaseze la terenul în cauză și să constate situația în fapt, urmând ca prin soluția pe care o va da să se repună în fapt situația normală de proprietate atât a lor, cât și a vecinului lor, conform suprafețelor de teren deținute prin Titlurile de proprietate. Comisia s-a deplasat la fața locului la data și ora stabilită, dar pe teren nu a făcut altceva decât să măsoare într-un mod foarte dubios (cu “compasul” rudimentar – a cărui unghi de deschidere poate fi modificat pe parcursul măsurării și care dă în real erori suficient de mari pentru a putea crea prejudicii proprietarilor), suprafețele de teren în cauză, luând “de bune” declarațiile verbale ale celor de la fața locului fără să solicite nici un act de proprietate. Și mai mult, schița prezentată în procesul verbal privind suprafețele de teren așa – zis “măsurate” nu corespund realității, nici măcar a celor declarate pe teren de cei în cauză.

A mai arătat reclamanta faptul că, comisia a constatat o lipsă de 418 mp ceea ce nu este exact. În aceste condiții, reclamanta a fost practice deposedată de întreaga sa parte (650 mp) din suprafața totală de 1300 mp – suprafață stipulată în Titlul de proprietate nr. 99/1994.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Legal citați, pârâții B. N., B. M. și B. G., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, au arătat că prin titlul de proprietate nr. 1272 din 30 septembrie 2002, a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru B. Șt. N., ca moștenitor după defuncta V. C., pentru suprafața de 1,65 ha din care 3600 m.p. în extravilan, la locul “Podeț”, identică cu ., tarlaua nr. 20, între vecinii V. V. la nord, drum exploatare la est, pârâu la sud și vest.

Pârâta B. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală și menținerea ca valabil a contractului de vânzare – cumpărare nr. 2945/24.07.2008.

În motivare, pârâta B. G. a arătat că la data de 24.07.2008 a cumpărat suprafața de 3600 m.p. teren de la fratele său B. N., situat în extravilanul satului Mitocaș, . locul numit “Podeț”, compusă din: suprafața de 2903 mp, respective suprafața de 697 mp, suprafețe despărțite printr-un canal.

A precizat pârâta că vânzarea – cumpărarea suprafeței mai sus menționate s-a făcut în baza titlului de proprietate nr.1272/30.09.2002, emis de C.J. Suceava și care se afla la fratele său B. N. și a planului de situații nr._/2008, respectiv_/2008, în urma măsurătorilor efectuate la fața locului de către persoane autorizate (ingineri) însoțiți de un membru al comisiei locale de fond funciar, pe nume M. și avizate de O.C.P.I. Suceava.

La termenul din 11.09.2009, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

În motivare, pârâții au arătat că suprafața de 3600 m.p. la locul “Podeț” a fost reconstituită după autoarea lor – V. C., pentru moștenitorul B. Șt. N., astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr. 1272 din 30.09.2002. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2945 din 24 iulie 2008 al B.N.P. P. A., terenul reconstituit prin titlul de proprietate menționat mai sus și identificat tabular cu o parcelă în suprafață de 697 m.p. în intravilan și 2903 m.p. în extravilan, a fost vânsut surorii lor B. G..

Prin sentința civilă nr. 3516 din data de 6 iulie 2012, Judecătoria Suceava a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților B. M. și B. N., excepție invocată de pârâți, a respins acțiunea civilă având ca obiect “revendicare imobiliară” formulată de reclamanta N. E. S. C., în contradictoriu cu pârâții B. M. și B. N., pentru lipsa calității procesual pasive a acestor pârâți, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta B. G., a obligat pârâta B. G. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 457 mp teren din tarlaua „La Podeț”, identificată conform raportului de expertiză tehnică Răchitneanu I., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și a obligat pârâta B. G. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2590 de lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției lipsei calității procesual pasive a pârâților B. M. și B. N., a reținut următoarele:

Pentru suprafața de 3600 mp teren situată la locul „Podeț”, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele B. Șt. N., prin titlul de proprietate nr. 1272/30.09.2002, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2945 din 24.07.2008, prin care s-a transmis dreptul de proprietate pârâtei B. G., pârâții nemaiavând calitatea de proprietari la momentul introducerii acțiunii asupra terenului din titlul de proprietate nr. 1272/2002.

Pe de altă parte, reclamanta și-a întemeiat acțiunea în revendicare pe titlul de proprietate nr. 99/1994 și actul de partaj nr. 6201/23.12.2002, fiind titulara dreptului de proprietate pentru o suprafață de 650 mp la locul numit „Podeț”.

Urmare a raportului de expertiză efectuat în cauză s-a identificat și măsurat suprafața de 650 mp teren din actele de proprietate ale reclamantei și s-a ajuns la concluzia că doar pârâta Berdari G. deține o suprafață de teren, respectiv suprafața de 457 mp, nu și ceilalți pârâți.

În aceste condiții, instanța a apreciat că pârâții B. M. și B. N. nu au calitate procesuală pasivă în cauză și în consecință a admis excepția lipsei calității procesuale a acestor pârâți și a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu aceștia.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut faptul că reclamanta își justifică dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 99/1994 și actul de partaj nr. 6201 din 23.12.2002 pentru o suprafață de teren de 650 mp la locul numit „Podeț”.

La rândul ei, pârâta a opus contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2945/2008 încheiat în baza titlului de proprietate nr. 1272/2002.

Comparând titlurile de proprietate ale celor două părți prin prisma raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, instanța l-a considerat mai bine caracterizat pe cel al reclamantei.

Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, nu există suprapunere între terenurile din actele de proprietate ale celor două părți. Terenul de 457 mp în posesia pârâtei Berdari G., deși conform actelor de proprietate ale acesteia, nu ar trebui să dețină teren la locul în litigiu, situație care se poate datora și deficiențelor de la nivelul comisiei locale de aplicare a fondului funciar cu privire la punerile în posesie pentru titlurile de proprietate emise.

Față de cele expuse, instanța a admis acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta B. G. și a obligat-o pe aceasta din urmă să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 457 mp teren din tarlaua „La Podeț”, identificată conform raportului de expertiză tehnică Răchitneanu I., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

În temeiul art. 274 cod procedură civilă, instanța a obligat partea căzută în pretenții, respectiv pe pârâta B. G., la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2590 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B. G. prin care solicită admiterea acestuia și înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, reclamanta având posibilitatea de a le recupera de la comisia locală care a făcut greșit punerea în posesie.

În motivare arată că potrivit prevederilor art. 274 din c.p.c. obligarea la plata cheltuielilor de judecată se justifică atunci când este dovedită culpa sa care a cauzat încălcarea unui drept al reclamantului. Or, în cauza de față așa cum a arătat și în concluziile scrise depuse la dosar, terenul a fost stăpânit în amplasamentul în care a fost pus în posesie de comisia de reconstituire și anume cu 2900 m.p. până în canal și 700 m.p. dincolo de canal. La fel și intabularea s-a făcut conform acestei puneri în posesie.

Prin urmare nu a intrat peste terenul reclamantei, toată încurcătura provenind de la comisia locală care a făcut puneri în posesie greșite, astfel încât aceasta datorează cheltuielile de judecată și nu ea, pârâta, care nu are nici o vină.

În drept. invocă disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Reclamanta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.

În motivare arată că în temeiul art. 274 Cod procedură civilă al. 1 „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".

Iar conform al. 2 al aceluiași articol „judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură, plata experților, despăgubirea martorilor și orice alte cheltuieli pe care partea ce a câștigat va dovedi că le-a făcut".

Având în vedere aceste considerente legale, instanța de fond a verificat cheltuielile efectuate de ea pentru care există chitanțe la dosar: taxă timbru (f. 53) - 90 lei, decont onorar expert (f. 151) - 2000 lei, onorar avocat (f. 178) -500 lei, în total 2590 lei.

Scuza pârâtei B. G. că nu este vinovată de acest proces nu poate fi primită, deoarece reclamanta a încercat de nenumărate ori să ajungă la un acord în mod amiabil, pentru a evita un proces care presupune numeroase cheltuieli, dar nu s-a dorit, ba chiar a avut loc o vânzare cumpărare între pârâți.

În drept, invocă prevederile art. 115 Cod procedură civilă.

Examinând recursul, ce se subsumează prev. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele:

Conform art. 274 al. 1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

A cădea în pretenții înseamnă a pierde procesul.

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, deci temeiul juridic al restituirii, se află culpa procesuală, dedusă din expresia „partea care cade în pretențiuni”.

În speță culpa procesuală aparține pârâtei-recurente, întrucât a pierdut procesul, fiindu-i înlăturate apărările formulate și, pe cale de consecință, fiind obligată să predea reclamantului-intimat o anumită suprafață de teren.

Este de observat că pârâta-recurentă nu a contestat soluția dată fondului litigiului, care până la urmă determină culpa procesuală, ci a invocat că acele cheltuieli de judecată suportate de către reclamantul-intimat ar trebui imputate comisiei locale, răspunzătoare de punerea în posesie cu terenul în litigiu.

Aceste apărări nu au însă relevanță în cauză întrucât, așa cum s-a arătat, pârâta-recurentă a pierdut procesul, iar comisia locală nu a fost parte, pentru a se pune problema suportării vreunor cheltuieli.

În consecință, reținând că prima instanță a aplicat corect prev. art. 274 Cod procedură civilă, nefiind dat cazul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefundat

Fiind în culpă procesuală, în baza art 274 cod de procedură civilă recurenta va fi obligată la plata către intimata N. E. S. C. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial achitat conform chitanței nr 40/25 03 2011.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de către pârâta B. G., domiciliată în ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 3516 din data de 6 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamanta N. E. S. C., domiciliată în Suceava, .. 4, ., . B. N. și B. M.,domiciliați în . Dragomirnei, jud. Suceava, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata către intimata N. E. S. C. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

L. A. A. I. M. V. O. D.

Grefier,

S. A.-M.

Red. V.O.D.

Judecător fond B. C.

Tehnored. S.A.M.

2 ex./05.02.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 221/2013. Tribunalul SUCEAVA