Pretenţii. Încheierea nr. 14/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 14/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 457/2013
Dosar nr._ -pretenții-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 14. 02. 2013
Președinte: T. M.
Judecător: M. C.
Judecător: D. D.
Grefier: F. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de către pârâtul I. de C. și A. S., cu sediul în București, Voluntari, ., jud. I., împotriva sentinței civile nr. 450/12.04.2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc ( dosar nr._ ) intimații fiind reclamantul Balabașciuc G. și pârâtul I.- O. S. T., cu sediul în Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul-intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că la dosar s- depus de către pârâtul-recurent, dovada achitării taxei judicire de timbru în sumă de 38,82 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei ( ambele fiind anulate de către președintele completului de judecată), după care:
Reclamantul-intimat prezintă originalul de la fila 9 unde sunt trecute și taxa de marcare și cea de conservare.
Întrebat fiind, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamantul-intimat solicită respingerea recursului întrucât a achitat numai pe numele său și arată că solicită doar taxa de conservare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 29 noiembrie 2011 și ulterior precizată, reclamantul Balabașciuc G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta I. - O. S. T. Câmpulung Moldovenesc și I. de C. și A. S. București, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2.475 lei fond de conservare pentru parc.nr.335BE din U.P.I Demăcușa, Cantonul 6 P..
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achitat această sumă cu titlu de fond de conservare, însă din acești bani nu s-au efectuat nici un fel de lucrări de amenajare și întreținere așa cum se prevede în legea nr.46/2008, că în aceste condiții potrivit art.33 alin.7 din același act normativ, fondul de conservare se restituie la cerere. A arătat că deși a făcut numeroase cereri de restituire, nu i s-a răspuns în nici un fel, banii nu i-au fost returnați și nici nu i s-a precizat în ce manieră au fost folosiți conform destinației lor legale.
I. București prin întâmpinare depusă la dosar a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ocolului S. experimental T. care nu are personalitate juridică și face parte din structura Institutului de C. și A. S. București.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând că acesta a avut încheiate două contracte prestări servicii silvice – pază cu OS T., pentru o suprafață de 2,20 ha vegetație forestieră, împreună cu cumnatul său Ș. V., contractul având nr.-3030 din 10.12.2007 iar al doilea contract 2408/2007. Au mai arătat că pentru nerespectarea clauzelor contractuale în cazul neachitării serviciilor prestate, prestatorul poate rezilia unilateral contractul și conforma rt.33 Cod silvic, fondul de conservare și regenerare a pădurilor se află la dispoziția și în contul administratorului sau prestatorului de servicii silvice și nu este datorat proprietarului. De asemenea au precizat că petentul nu și-a achitat unele datorii restante ( fără a preciza care datorii și din ce izvor provin ) așa încât contractul de prestări servicii pază s-a reziliat, și că în acest context ei nu au obligația să restituie fondul de conservare.
În aceeași întâmpinare s-a menționat că suma de 1.083,60 lei din 22.03.2010 achitată la OS T. de către Ș. V. pentru suprafața marcată de 2,20 ha, că suma de 993,30 lei din 14.07.2010 achitată la OS Tomnatice de către Balabasciuc T.G. pentru suprafață marcată de 1 ha și suma de 399,60 lei din februarie 2012, achitată de Balabasciuc G. pentru 0,60 ha suprafață marcată.
Prin sentința civilă nr. 450/12.04.2012, prima instanță a admis acțiunea civilă având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul BALABAȘCIUC G. domiciliat în ., Jud.Suceava, în contradictoriu cu pârâta I.-O. S. T. CÂMPULUNG MOLDOVENESC cu sediul în Municipiul Câmpulung Moldovenesc, Jud.Suceava și I. DE C. ȘI A. S. BUCUREȘTI cu sediul în Com. Voluntari, ., Jud.I., așa cum a fost precizată și în consecință a obligat pârâta I.C.A.S. București să restituie reclamantului Balabasciuc G. suma de 2475 lei, a respins acțiunea în raport cu I.-O.S. T. pentru lipsă calitate procesuală pasivă, a obligat pe pârâtă să plătească aceluiași reclamant suma de 209 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la O. S. T., într-adevăr acesta neavând personalitate juridică nu are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind reprezentat în instanță de forul tutelar din structura căruia face parte – I. București, context în care față de aceste pârât acțiunea s-a respins pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul pretențiilor emise s-a reținut:
Conform art.33 alin.1 din Legea nr.46/2008 administratorul fondului forestier proprietate publică a statului și proprietarii de păduri au obligația să înființeze fondul de conservare și regenerare a pădurilor purtător de dobândă neimpozabil și deductiv fiscal, aflat la dispoziția și în contul administratorului sau al prestatorului de serviciu silvice, și care se folosește pentru regenerarea suprafețelor parcurse cu tăieri, împădurirea tăierilor goale, efectuare de lucrări de îngrijire și regenerări naturale, etc.
Conform aliniatului 7al aceluiași text de lege, după acoperirea cheltuielilor de acoperire din fondul de conservare și regenerare a pădurilor, pentru destinațiile m ai sus arătate, sumele rămase disponibile se pot restitui proprietarului la cerere.
Reclamantul a făcut dovada plății sumelor pretinse, iar pârâtul a susținut că reclamantul are datorii financiare, dar nu a precizat ce sume, din ce izvorăsc aceste datorii, nu a făcut nici un fel de corelare între fondul de regenerare în litigiu și datoriile financiare ale reclamantului, nu a depus nici un fel de acte doveditoare și nici nu a pus problema vreunei compensări între suma pretinsă și acele datorii nedemonstrate ca și existență.
Conform legii nr.46/2008 – textele mai sus arătate, la cerere fondul de conservare poate fi restituit după acoperirea cheltuielilor pentru lucrările prev. de art.33 alin.1 lit. a-d ( lucrările mai sus arătate ).
Pârâta nu a demonstrat că a efectuat astfel de lucrări nici că sunt necesare și se vor efectua în concret, nici în ce constau și nici când vor fi efectuate, astfel încât practic acest fond apare ca neutilizat pe terenul reclamantului.
În corespondența între ITRSV și OS Vatra Dornei, ( fila 24 ) se menționează că sumele se restituie numai după efectuarea lucrărilor prevăzute de lege, dar în speță nu s-a făcut dovada că aceste lucrări erau necesare, în ce constau, că au fost efectuate, sau un termen până la care vor fi efectuate, care este valoarea lor, etc.
În speță, cel puțin aparent, pare că aceste sume nu sunt justificate a fi reținute.
Reclamantul și-a îndeplinit obligația legală a constituirii fondului în timp ce pârâtul nu a demonstrat că și-a îndeplinit obligația privind utilizarea acestor bani, în scopul pentru care au fost depuși și în conformitate cu norma legală, sau măcar intenția de a-și îndeplini aceste obligații legale.
În corespondență între OS T. și reclamant i se reproduc acestuia normele legale fără ase face vreo referire concretă la relația particulară cu reclamantul, la drepturile și obligațiile reciproce izvorâte din raporturile contractuale dintre ei și corelarea acestora în raport cu normele legale menționate, așa încât instanța nu are posibilitatea să verifice dacă și în ce măsură acest fond de regenerare a primit destinația sa legală sau nu.
Nu are relevanță în speță că și Ș. V. a achitat 1083,60 lei întrucât nu această sumă este în litigiu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul I. de C. și A. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului pe aspectul că instanța nu a reținut și administrat corect și legal înscrisurile depuse ca și probatoriu în cauză.
În motivare a arătat că Balabașciuc P. G. a avut încheiate cu OSE T., implicit I. Bucuresti, două contracte de prestări servicii silvice-pază, respectiv Contractul de prestări silvice- pază nr.3030/l0.12.2007 pentru suprafața de 2,20 ha împreună cu cumnatul său Ș. V., ambii ca moștenitori ai lui Balabașciuc A., actul fiind semnat de către Ș. V.. În timpul valabilității contractului cei doi proprietari-coindivizari și-au delimitat suprafețele în teren, prin înțelegere benevolă declarându-se fiecare proprietari individuali pe câte 1,00 ha fiecare. Al doilea contract de prestări servicii silvice s-a Încheiat sub nr.2408/2007 pentru suprafața de 1,00 ha.
Suma de 2475 lei pe care instanța îi obligă să o restituie către reclamantul Balabasiuc G. a fost depusă la OSE T. în contul 5311 de către doi proprietari și anume Balabasiuc G. = 1392,90 lei și Ș. V. = 1083,60 lei, așa cum a demonstrat prin înscrisurile depuse la dosar .
Instanța în mod nelegal a îndepărtat sau nu a ținut cont de aceste înscrisuri determinante pentru o soluționare corectă și a dispus plata către Balabasiuc G. a întregii sume depuse de doi proprietari deși reține că Ș. V. nu este parte în proces. Sunt astfel în situația nelegală și netemeinică de a se acorda unui petent o sumă la care nu are dreptul, actele și înscrisurile depuse la dosar dovedind acest fapt. Singura sumă la care petentul în calitatea sa de proprietar în temeiul normelor invocate și a interpretărilor date de instituțiile abilitate este cea depusă efectiv de acesta, Balabasiuc G., la casieria ocolului și înregistrată ca atare, respectiv suma de 1392,90 lei suma de 1083,60 lei nefiind datorată lui ci către Ș. V., ce nu a fost parte în proces.
Dacă s-ar menține această situație nelegală ar fi în fața unei plăți necuvenite și nedatorate către Balabasiuc G., care astfel, ar primi mai mult decât a depus în casieria administratorului pădurii a cărui proprietar este. Cu atât mai mult cu cât în prezent Ș. V. are în continuare contract de pază și administrare valabil încheiat cu ocolul, doar relațiile contractuale dintre ocol și Balabasiuc G. fiind întrerupte. Suma totală de 2475 lei a fost depusă de două persoane și în cauză numai Balabasiuc G. a solicitat returnarea sumei depuse, instanța reținând că Ș. Vasiule nu este parte în proces dar îi "face cadou" lui Balabasiuc G. și suma depusă de acesta.
În concluzie, solicită admiterea recursul pe aspectul că instanța de fond nu a reținut corect și interpretat legal înscrisurile depuse și deși a făcut dovada mai presus de orice interpretări că singura sumă la care avea dreptul petentul este cea pe care a depus-o la ocol, respectiv 1392,90 lei instanța i-a dat mai mult decât i se cuvenea. Suma de 1083,60 lei este suma cuvenită doar lui Ș. V. cu atât mai mult cu cât acesta are în continuare contract valabil cu ocolul.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată recursul nefondat.
Conform chitanțelor aflate la fila 9 dosar se reține că în contul pârâtului a fost achitată suma de 2475 lei fond de conservare, fără a se menționa că aceasta provine de la Ș. V., astfel că susținerile din recurs privind dreptul reclamantului de a primi doar o parte din sumă întrucât suma de 1083,60 lei i-ar reveni cumnatului său nu sunt probate.
Este adevărat că aceeași sumă a fost depusă și de Ș. V. însă pentru aceasta s-a emis o altă chitanță nominală din 22.03.2010 ( fila 29 dosar) astfel că nu se poate reține identitatea între aceste sume.
În consecință, constatând legală și temeinică hotărârea primei instanțe, tribunalul, în baza art. 312 C., va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii.
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către pârâtul I. de C. și A. S., cu sediul în București, Voluntari, ., jud. I., împotriva sentinței civile nr. 450/12.04.2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc ( dosar nr._ ) intimații fiind reclamantul Balabașciuc G. și pârâtul I.- O. S. T., cu sediul în Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.02.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
T. M. M. C., D. D. G. F.
Red. M.C.
Jud fond M. M.
Tehnored. G.F.
2 ex./ 20.03.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1569/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 7/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
