Fond funciar. Decizia nr. 462/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 462/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 462/2015

Dosar nr._ - contestație în anulare -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL S.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 462

Ședința publică din data de 06.10.2015

Președinte: C. L.

Judecător: G.-P. V.

Judecător: S. A.

Grefier: V. C. – P.

Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea B. A., prin procurator M. V., împotriva deciziei civile nr.1327 pronunțată la data de 9 septembrie 2014 de Tribunalul S., intimați fiind C. Județeană de F. F. S., Direcția S. S., C. C. de F. F. I. S., M. M. și M. Ș..

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat A. M. pentru contestatoare, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei, de către grefierul de ședință, în cadrul căruia învederează că a fost depus la dosarul cauzei referatul grefierului de ședință privind consemnările efectuate de acesta la termenul din data de 20.04.2015 referitoare la prezenta cauză, după care:

Instanța respinge cererea contestatoarei B. A. de rectificare a încheierii de ședință din prezentul dosar dată la 20.04.2015, având în vedere notele grefierului de ședință, referatul acestuia întocmit și depus în dosar, precum și faptul că la termenul din 20.04.2015, instanța a adus la cunoștința părților faptul că acordă termen pentru a se soluționa atât cererea de abținere cât și cererea de recuzare, moment la care, apărătorul contestatoarei nu a făcut opoziție cu privire la acest aspect.

Nefiind alte cereri de formulat, sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe admisibilitatea contestației în anulare.

Avocat A. M., pentru contestatoarea B. A., solicită admiterea contestației în anulare, în sensul de a se pronunța o hotărâre prin care să se anuleze decizia civilă nr. 1327 din 09.09.2014 a Tribunalului S. și să se dispună redeschiderea dezbaterilor din recurs. Apreciază că prezenta contestația în anulare a fost motivată pe dispozițiile art. 318 alineat 1, teza întâi Cod procedură civilă, motivul fiind acela conform căruia, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Relativ la admisibilitatea acesteia, precizează că legiuitorul a prevăzut pentru această cale de atac, următoarele două condiții: să fie atacată o hotărâre dată în recurs, situație prezentă în speța de față, fiind atacată decizia nr. 1327 din 9 septembrie 2014 pronunțată în recurs de Tribunalul S.; și ca hotărârea instanței de recurs să fie rezultatul unei greșeli materiale, fiind îndeplinită și această din urmă condiție, erorile materiale ale instanței de recurs constând în confundarea elementelor și datelor importante din dosar. Instanța de recurs s-a pronunțat în sensul nevalabilității ca act nou în sensul art. 322 punctul Cod procedură civilă, a adeverinței nr. 310 din 19 septembrie 2012, deși asupra acesteia s-a mai pronunțat Tribunalul S. printr-o altă decizie, respectiv decizia nr. 1881/10.09.2013. O altă greșeală materială este legată de confundarea unor fapte materiale, referitoare la solicitarea contestatoarei legată de reconstituirea dreptului de proprietate nu pentru 25.37 ha pădure ci pentru 29,5 ha pădure, având în vedere momentul când s-a promovat plângerea împotriva hotărârii nr. 967 din 27 aprilie 2007. Ultima greșeală reținută de aceasta, se referă la soluționarea recursului promovat de Direcția S., fără a se avea în vedere încheierea de îndreptare a erorii materiale din 19.02.2014, referitoare la chestiuni legate de reconstituire fără amplasament, astfel încât recursul Direcției Silvice rămânea fără obiect în condițiile în care instanța a pronunțat o hotărâre exact pe același aspect.

Sub condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 318 alineat 1, teza întâi Cod procedură civilă apreciază că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege și solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, anularea hotărârii atacate și dispunerea redeschiderii dezbaterilor din recurs. Cu cheltuieli de judecare pe cale separată.

Instanța rămâne în pronunțare asupra prezentei cauze.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra contestației în anulare de față constată:

P. decizia civilă nr.1327 pronunțată la data de 9 septembrie 2014 de Tribunalul S. în dosarul nr._ *, împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare care face obiectul prezentului dosar, au fost reținute următoarele:

”P. cererea adresată Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 10 octombrie 2012, revizuenta B. A. prin mandatar M. V. a solicitat în contradictoriu cu intimatele C. C. de F. F. I. S. prin primar, C. Județeană de F. F. S. și Direcția S. S., revizuirea sentinței civile nr. 1845/26 noiembrie 2008, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, definitivă și irevocabilă, cât și deconexarea dosarelor nr._ ; nr._ și nr._ ale Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

În motivarea cererii, întemeiată în drept pe disp. art. 322 pct. 5 C.pr. Civilă și art. 165 C.pr. civilă, s-a arătat că prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._, al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, revizuenta B. A. a solicitat anularea Hotărârii nr.967/27 aprilie 2007 a Comisiei Județene S., și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 29,50 ha teren pădure, după autorul M. T. a T., pădurea fiind situată la locul numit „Arșița” de pe raza comunei I. S. aparținând de OS Falcău, că dovada dreptului de proprietate a făcut-o cu tabelele de la Ocolul silvic și Rolul Agricol, dar, deoarece pentru amplasamentul solicitat de ea la locul „Arșița”, au depus cereri și alte persoane – în dosarele nr._ ,_ și_ - acestea au fost conexate la dosarul nr._ și că plângerea sa a fost respinsă pe considerentul că a fost în eroare cu privire la suprafața de pădure cu care figura autorul său, întrucât din documentele existente la dosar privind registrul agricol și adeverința de la OS B., rezulta că autorul său figura alături de alți 11 consăteni cu teren de pădure, toți fiind cu proprietăți de până la 5 ha.

A menționat că actul nou de care înțelege să se prevaleze în prezenta cauză îl constituie adeverința eliberată de Arhivele de Stat - Regiunea Cernăuți Ucraina, la data de 24 septembrie 2012, din care rezultă că autorul său M. T. a T. a avut în perioada 1941 – 1944 suprafața de 22 ha pășune și pădure tânără și suprafața de 39 ha pădure bătrână de peste 100 de ani care a fost în cătunul I. S., suprafețe care au rămas pe teritoriului României, după stabilirea frontierei de stat cu URSS.

P. întâmpinare pârâta Direcția S. S. a solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând în esență că în cauză nu sunt incidente disp.prev. de art. 322 pct. 5 C.pr. civilă, că nu s-a făcut dovada descoperirii unor înscrisuri deținute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfățișare dintr-o împrejurare mai presus de voința părților iar motivarea revizuentei în sensul că actul nou nu l-a putut prezenta deoarece nu a avut cunoștință de existența sa pe teritoriul altui stat, este lipsită de relevanță.

P. sentința civilă nr. 59 din 17 ianuarie 2013, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins cererea de revizuire ca nefondată, reținând, în motivare că, motivarea revizuentei cum că, cu prilejul soluționării dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, nu a putut face dovada dreptului de proprietate a autorului său cu teren cu vegetație forestieră deoarece nu a avut cunoștință de existența unei astfel de arhive pe teritoriul altui stat și a fost peste voința sa să îl procure până în prezent, nu poate fi primită pentru că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii și așa cum a putut să obțină adeverința de la Arhivele Statului Regiunii Cernăuți la data de 19 septembrie 2012, putea să o obțină și pe parcursul soluționării dosarului de fond.

Așa fiind, s-a considerat că adresa emisă după judecarea cauzei, nu întrunește condițiile prev. de art. 322 pct.5 C.pr. civilă.

De altfel acest înscris nu a fost reținut de partea potrivnică, iar revizuenta nu a dovedit imposibilitatea de a-l prezenta astfel încât acesta nu constituie un act nou în sensul legii, putând fi solicitat oricând de revizuentă, așa cum de altfel a procedat după judecarea cauzei în fond.

Prevederea cuprinsă în art.322 C.pr civilă este de strictă interpretare, ea condiționând admiterea cererii de revizuire de descoperirea ulterioară judecății a unor acte noi și de imposibilitatea înfățișării lor in instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții.

P. urmare, simplul fapt că partea a descoperit anumite înscrisuri probatorii nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, dacă nu se face dovada unei împrejurări de forță majoră care s-o fi împiedicat să și-o procure în timpul procesului.

Instanța a apreciat că înscrisul prezentat de revizuentă nu este doveditor în sensul disp. legale întrucât acesta atestă dreptul de proprietate al autorului său la nivelul anului 1944, în condițiile în care trecerea efectivă a pădurilor în proprietatea statului a avut loc după anul 1948 dată la care, din documentele depuse la dosarul de fond, rezultă că autorul său deținea alături de alți 11 consăteni cu teren de pădure, toții fiind cu proprietăți de până la 5 ha.

S-a considerat că înscrisul de care se prevalează revizuenta nu a fost descoperit după darea hotărârii acesta fiind eliberat in anul 2012, și atestă stări de fapt la nivelul anului 1944, astfel încât nu poate servi drept temei al revizuirii.

Față de considerentele arătate mai sus, instanța a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.322 pct.5 C.pr civilă, motiv pentru care cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva sentinței sus menționate a formulat recurs revizuienta B. A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de disp. art. 314 pct. 7-9 Cod procedură civilă.

A susținut în acest sens că instanța de fond a confundat înscrierea din registrul agricol existent la Arhivele de Stat ale regiunii Cernăuți, stat Ucraina, cu adeverința nr. 310 din 19 septembrie 2012. Faptul că nu a avut cunoștință și de această evidență a averii autorului – proprietar M. T. a T. pe teritoriul statului ucrainean, din care a făcut parte și . fost greșit caracterizată de instanța ca o necunoaștere a legii, art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă neprevăzând un termen până la care se poate depune înscrisul nou ci doar ca înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii.

A mai arătat că a fost în imposibilitatea obținerii înscrisului invocat ca și act nou, deoarece în perioada 2006 – 2009 – 2010 relațiile diplomatice dintre cele două state au fost încordate, nefiind, astfel, în măsură să obțină date privind pădurea lui M. T. a T., trecută pe teritoriul român după stabilirea graniței în anul 1944.

A apreciat că în mod greșit, instanța de fond a considerat că documentele prezentate nu fac dovada dreptului de proprietate decât la nivelul anului 1944 în condițiile în care pădurile au trecut la stat în anul 1948.

Revizuenta a mai arătat că din probele depuse odată cu cererea, respectiv înscrisuri și declarațiile autentice de martori ucraineni, coroborate cu poziția Comisiei de F. F. I. S. și C. Județeană de F. F. S. s-a făcut dovada existenței înscrisului la data judecării cauzei și a imposibilității procurării actului doveditor.

S-a mai susținut că poziția pârâtei intimate Direcția S. S. este categoric subiectivă deoarece în calitate de administrator al pădurilor particulare trecute la stat în mod abuziv, are interesul de a le menține sau a justifica retrocedările efectuate altor persoane.

Intimata Regia Națională a Pădurilor – prin Direcția S. S. prin întâmpinare (fila 13 dosar) a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând în esență că înscrisul nou invocat de revizuentă nu îndeplinește condițiile de admisibilitate impuse de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă pe aceleași considerente cu cele ale instanței de fond.

În subsidiar, a precizat că în cazul în care instanța apreciază că s-ar impune admiterea cererii de revizuire, plângerea privind reconstituirea dreptului de proprietate urmează a fi respinsă ca nefondată având în vedere probatoriul administrat.

C. Locală de F. F. al comunei I. S. prin întâmpinare (fila 18) a solicitat admiterea cererii de revizuire, apreciind că actul invocat este un act nou în sensul prev. art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă care nu a putut fi prezentat instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentei, act ce face dovada dreptului de proprietate al autorului său pentru suprafața de teren în litigiu.

S-au depus la dosar înscrisuri (filele 21 – 35).

P. decizia nr.1881 din 10 septembrie 2013 Tribunalul S. a admis recursul declarat de revizuenta B. A., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a hotărî astfel s-a susținut că recursul este întemeiat pe motivul de nelegalitate prev. de disp. art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă din următoarele considerente:

Astfel, în cauză revizuenta invocă ca și motiv de revizuire prevederile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, respectiv adeverința nr. 310/19 septembrie 2012 emisă de Administrația de Stat a Regiunii Cernăuți conform căreia autorul M. T. a T. avea în proprietate 61 ha teren pădure, din care 39 ha pădure bătrână și 22 ha pășune și pădure tânără aflate în cătunul I. S., loc. Arșița. Conform aceleiași adeverințe, acestor suprafețe împreună cu un alt teren fânaț și gospodăria în care acesta locuia au rămas pe teritoriul României după stabilirea noii frontiere dintre România și fosta U.R.S.S., respectiv Ucraina, iar restul au rămas pe acel teritoriu.

P. urmare, tribunalul a apreciat că această adeverință constituie un înscris nou doveditor ce nu a putut fi prezentat de parte dintr-o împrejurare mai presus de voința acesteia, înscris care este de natură a schimba soluția dată.

În acest sens, tribunalul a reținut că imposibilitatea procurării înscrisului la data pronunțării dosarului de fond, de către parte s-a datorat relațiilor încordate dintre cele două state în perioada 2006 – 2011, precum și a faptului că înscrierile din registrul agricol până în anul 1944 au rămas pe teritoriul Statului Ucrainean, iar revizuenta nu a știut că există posibilitatea de a obține un astfel de act sau dacă exista așa ceva.

S-a mai menționat că stabilirea frontierei de stat dintre România și fosta URSS a avut loc în perioada 1945 – 1947, suprafața de peste 70 ha teren pădure care era proprietatea autorului revizuentei a rămas pe teritoriul României, iar evidențele din acte pe teritoriul URSS, astfel încât partea a fost în imposibilitate de a cunoaște aceste aspecte, în sensul procurării din timp a adeverinței ce atesta dreptul de proprietate al autorului său.

În acest sens s-a reținut că înscrisul prezentat de parte reprezintă un înscris doveditor, în condițiile în care din conținutul acestuia rezultă suprafața de teren deținută în proprietate de către autorul M. T. a T., care se coroborează cu declarațiile anterioare ale martorilor ucraineni depuse la dosar precum și cu precizările depuse în instanță de către C. Locală de F. F. I. S., respectiv C. Județeană de F. F., înscris despre care instanța de fond nu a avut cunoștință de pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, deoarece a fost descoperit după darea hotărârii.

Așa fiind, tribunalul a apreciat că în cauză disp. art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă sunt întrunite, așa încât în condițiile în care instanța a reținut că cererea de revizuire nu este admisibilă pentru neîndeplinirea condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale și în temeiul prev. art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă a admis recursul, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe cu mențiunea că aceasta se va pronunța pe fondul cererii de revizuire, respectiv a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului autorului M. T. a T. funcție de probatoriul administrat.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, după casare, la 11 octombrie 2013 sub nr._ *.

După primirea dosarului părțile nu au mai solicitat alte probe în afară de cele administrate în primul ciclu procesual (vizând reconstituirea dreptului de proprietate) cât și în dosarul de revizuire cu mențiunea că în ceea ce o privește pe intimata C. Locală de F. F. I. S. aceasta s-a declarat de acord cu admiterea cererii de revizuire și respectiv a plângerii formulată de revizuentă privind reconstituirea dreptului de proprietate (poziție exprimată chiar de la începutul formulării plângerii).

În ceea ce le privește pe intimatele: C. Județeană de F. F. S. și Direcția S. S., acestea nu și-au exprimat punctul de vedere.

Instanța a dispus citarea, din oficiu, și a reclamantei M. M. (ce a figurat ca reclamantă, alături de revizuentă în cererea de reconstituire) cât și a intervenientului M. Ș. (din dosarul de fond).

Aceștia nu și-au exprimat în nici un fel punctul de vedere față de cererea de revizuire și nici cu privire la soluționarea pe fond a pricinii.

P. sentința civilă nr.73 din 21 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a admis cererea de revizuire, s-a desființat, în parte, sentința civilă nr.1845 din 26 noiembrie 2008, doar în ceea ce privește dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și s-a admis plângerea formulată de reclamantele: B. A. prin procurator M. V. și M. M. prin procurator B. V. și, în acest sens, s-a modificat hotărârea nr.967 din 27 aprilie 2007 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii județului S. și reconstituite în favoarea reclamantelor B. A. și M. M., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 29,50 ha teren pădure, după autorul deposedat M. T., din care: suprafața de 25,37 ha cu amplasament identic cu parcelele 134 N de 0,3 ha, 134 A de 21,50 ha, 133 A% de 1,57 ha și 133 B% de 2 ha conform planului de situație întocmit la 14 noiembrie 2006 de S. I. (fila 86 din dosarul_ ), iar pentru restul de 4,13 ha teren pădure, fără amplasament.

S-a respins ca nefondată cererea de intervenție accesorie și respectiv în interes propriu formulată de M. Ș..

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

Așa cum s-a reținut prin decizia de casare, adeverința 310 din 19 septembrie 2012 emisă de Administrația de Stat a Regiunii Cernăuți, depusă de către revizuentă constituie un act nou, doveditor, în înțelesul prevederilor art.322 pct.5 din codul de procedură civilă anterior, încât – sub acest aspect – nu mai poate fi pus în discuție.

De altfel, pentru aceste considerente recursul a fost admis, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe cu mențiunea că aceasta se va pronunța pe fondul cererii de revizuire, respectiv a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului autorului M. T. a T. funcție de probatoriul administrat.

Raportat la aceste prevederi și ținând seama că sentința civilă 59/2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a fost desființată, instanța a analizat fondul cauzei.

Astfel, prin Hotărârea nr. 967 din 27.04.2007 a Comisiei Județene de F. F. S.s-a respins contestația formulată de B. A. și M. M. privind cererea prin care se solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru 21,37 ha pădure, cu motivarea că amplasamentul solicitat se suprapune peste amplasamentul altor autori și altor petenți.

Împotriva susmenționatei hotărâri, reclamantele: B. A. prin procurator M. V., M. M. prin procurator B. V. au formulat plângere înregistrată la data de 11 iunie 2007 și care a făcut obiectul dosarului _ , solicitând ca - în contradictoriu cu: C. Județeană de F. F. S., Direcția S. S. și C. locală de F. F. I. S. – să se anuleze hotărârea și să li se reconstituie dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 29,50 ha teren pădure din care: suprafața de 21,37 ha potrivit planului de amplasament și suprafața de 8,13 fără amplasament după autorul Mechno T. cu privire la care au precizat că a fost autorul lor și proprietarul suprafeței de 39,50 ha pădure în trupul numit ,,Arșița M.”, pădure din care li s-a reconstituit până în prezent 10 ha.

Au mai susținut reclamantele că autorul lor Mechno T. a fost frate cu numitul Mechno Ș., astfel încât terenul pretins de moștenitorii lui Mechno Ș. trebuie să fie învecinat cu cel a lui Mecnho T. și nu să se suprapună.

Ulterior, reclamantele și-au precizat plângerea în sensul că solicită suprafața de 25,37 ha identic cu parcelele: 134 N, 134 A, 133 A, 133 B, precum și suprafața de 4,13 ha fără amplasament.

În același dosar s-a format o cerere de intervenție accesorie de către M. Ș. precum și o cerere de intervenție în interes propriu, prin care solicita respingerea plângerii formulate de reclamante și respectiv să i se reconstituie dreptului de proprietate pentru 284,850 mp pădure după M. Agafia.

P. Hotărârea nr. 969 din 27.04.2007 a Comisiei Județene de F. F. S. s-a respins contestația formulată de Mechno P. cu privire la suprafața de 23,90 ha pădure după Autorul Mechno Ș. a T. cu motivarea că nu a fost identificat vechiul amplasament.

Împotriva sus menționatei hotărâri s-a formulat plângere obiect al dosarului nr._ , de către Mechno P. și Mechno Fedora în contradictoriu cu C. Județeană de F. F. S., Direcția S. S. și C. Locală de F. F. I. S. solicitând anularea hotărârii și reconstituirea dreptului lor de proprietate pentru 23,90 ha pădure după Mechno Ș. cu motivarea că acesta a fost proprietarul suprafeței de 27 ha pădure și 3 ha poieni în trupul numit ,,Arșița” și că până în prezent i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 10 ha pădure.

Reclamantele: Mechno P. și Mechno Fedora și-au precizat plângereași au arătat că solicită suprafața de 19,92 ha pădure după Mechno Ș. a lui T..

În același dosar s-a formulat cerere de intervenție accesorie de către Mechno V., Mechno S. și Alexander I., prin care s-a solicitat respingerea plângerii.

P. Hotărârea nr. 972 din 27.04.2007 a Comisiei Județene de F. F. S.s-a respins contestația formulată de Mechno I. V., Mechno S., și Alexander I. cu privire la suprafața de 15,16 ha teren pădure după autorul S. V. cu motivarea că nu s-a făcut identificarea pe vechiul amplasament.

Împotriva sus menționatei hotărâri și în contradictoriu cu C. Județeană de F. F. S., Direcția S. S. și C. Locală de F. F. I. S., precum și cu Mechno P., Mechno T., B. A., Torac S., C. M. și Bouhar Calena, obiect al dosarului nr._ , solicitând anularea hotărârii și reconstituirea dreptului lor de proprietate pentru 15,16 ha pădure la locul numit ,,Arșița” după autorul lor S. V. cu motivarea că acesta a fost proprietarul a peste 100 ha pădure pe mai multe amplasamente respectiv că parte din teren li s-a reconstituit dar a rămas o diferență de 15,16 ha nereconstituită întrucât alți petenți respectiv pârâtele B. A., Torac S., C. M. și Bouhar Calena pretind pădure după autorii lor pe amplasamentul care a fost a lui S. V..

P. hotărârea nr. 971 din 27.04.2007 a Comisiei Județene de F. F. S. s-a respins contestația formulată de Torac S. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru 17 ha teren pădure după autoarea M. M. cu motivarea că nu a fost făcută identificarea vechiului amplasament.

Împotriva susmenționatei hotărâri, Torac S. a formulat plângere obiect al dosarului nr._ , în contradictoriu cu C. Județeană de F. F. S., Direcția S. S. și C. Locală de F. F. I. S. solicitând anularea hotărârii și reconstituirea dreptului lor de proprietate pentru 17,65 ha pădure după M. M. cu motivarea că aceasta a fost proprietar pentru cca. 30 ha pădure din care până în prezent s-a reconstituit 9 ha.

În acest dosar s-a formulat cerere de intervenție accesorie de către Mechno V., Mechno S. și Alexander I. prin care s-a solicitat respingerea plângerii reclamantei.

P. sentința civilă nr. 1845 din 26 noiembrie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, s-a dispus conexarea dosarelor:_ (plângerea lui Mechno V., Mechno S. și Alexander I.), precum și a dosarului_ (plângerea formulată de Mechno P. și Mechno Fedora) și_ (plângerea lui Torac S.) la dosarul_ (plângerea formulată de B. A., Mechno V., Mechno M. și B. V.), în vederea unei soluționări unitare și coerente a plângerilor, pe considerentul că petenții din cele patru dosare își contestă reciproc pretențiile emise și drepturile pretinse, cel puțin ca amplasament, dar și ca întindere.

Totodată, instanța a hotărât:

1. a) Respingerea ca nefondată a plângerii formulată de B. A. prin procurator M. V. și Mechno M. prin procurator B. V.;

b) Respingerea ca nefondată a cererii de intervenție accesorie formulată de M. Ș. și ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de M. Ș. pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru 284,850 mp pădure după M. Agafia.

2. a) Respingerea ca nefondată a plângerii formulată de Mechno P. și Mechno Fedora.

b) Respingerea ca nefondată a cererii de intervenție formulată de M. V., M. S. și Alexander I..

3.Respingerea ca nefondată a plângerii formulată de Mechno V., Mechno S. și Alexander I..

4. Respingerea ca nefondată a plângerii formulată de Torac S. prin procurator Comisariatul pentru societatea civilă București și a cererii de intervenție formulată de Mechno V., Mechno S. și Alexander I., Torac S., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii Județului S., C. Locală de F. F. I. S. și Direcția S. S..

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

C. de F. F. I. S. a solicitat respingerea plângerilor cu motivarea că petenții au primit deja pădurea care li se cuvenea după autorii lor.

C. Județeană de F. F. S. a trimis la dosare întâmpinări însoțite de documentațiile care au stat la baza emiterii hotărârilor contestate.

Părțile au depus la dosar documente considerate de ele ca fiind relevante între care acte de stare civilă, diverse memorii și explicații, certificate de la Arhivele Naționale privind proprietățile autorilor lor.

Au fost audiați la propunerea petenților, martori și s-au depus de asemenea la dosar hotărâri judecătorești și rezoluții ale Parchetului privind diverse civile sau penale din care au fost angrenate părțile în diverse dosare.

A fost atașat pentru consultare dosarul nr. 1119/2004 privind plângerea formulată de Habur P. și Mechno T. după autorul deposedat Mechno Ș..

Analizându-se plângerile formulate prin prisma probatoriului cu acte și testimonial administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

În ce le privește pe reclamantele: Mechno P. și Mechno Fedora prin care solicitau 19,92 ha pădure după Mechno Ș. a lui T. și din care au deja reconstituit dreptul pentru 10 ha prin două titluri de proprietate și respectiv o sentință judecătorească din anul 2004 s-a arătat că, potrivit certificatului de la Arhivele Naționale de la fila 7 dosar în anul 1946 era înscris un anume Ș. Mechno cu 27 ha pădure la ,,Arșița”, iar potrivit certificatului de la fila 8 exista un alt Ș. Mechno cu 8 ha la ,,Oglinda”, fără a se putea distinge care din cele două persoane menționate în aceste documente a fost autorul reclamantelor.

Potrivit actelor de stare civilă și precizărilor depuse la dosar reclamantele: Mechno P. și Fedora sunt moștenitoare a lui Mechno Ș. a lui T. născut în 1907 și decedat în 1944.

Așadar s-a considerat că, în speță, nu se face dovada că Mechno Ș. a lui T. este înscris cu cele 27 ha pădure la Arșița, rezultând din dosar că după celălalt Mechno Ș. a lui I. a fost deja reconstituit dreptul de proprietate integral pentru 27 ha, moștenitoarei acestuia în persoana lui Mechno A., ori, pentru celălalt Ș. Mechno probabil a lui T. autorul reclamantelor era cel cu terenul la locul numit Oglinda – 8 ha, ori reclamantele au deja reconstituit dreptul pentru 10 ha respectiv mai mult decât pare să fi avut autorul lor.

Referitor la reclamantele: B. A. și Mechno M. care pretind pădure în suprafață de 25,37 ha cu amplasament bine stabilit și 4,13 ha fără amplasament, după autorul lor Mechno T. cu mențiunea că acesta figura cu 39,50 ha dar că din acestea li s-a reconstituit doar 10 ha s-a reținut că, în realitate, acestea sunt în eroare cu privire la suprafața de pădure cu care figura înscris autorul lor, întrucât conform documentelor de la filele 10(registrul agricol) și fila 97 (adeverința nr. 6427/2007 a OS B.), autorul Mechno T. figura înscris alături de alți 11 consăteni cu teren de pădure, toți fiind cu proprietăți de până la 5 ha, astfel încât și pentru cele două petente s-a reconstituit deja pădure în suprafață mai mare decât a avut autorul lor.

Cum în acest dosar M. Ș. a solicitat pe cale de intervenție în interes propriu să i se reconstituite lui dreptul de proprietate pentru 284,850 mp pădure după M. Agafia, s-a reținut că cerere apare ca inadmisibilă în prezentul cadru procesual, intervenientul urmând să-și valorifice pretențiile pe cale separată în raport de cele stabilite de C. Județeană de F. F. S..

S-a mai arătat, că deși s-a depus la dosar plan de situație, trebuie observat că parte din teren se suprapune peste parcelele reconstituite pentru B. A., respectiv parc.133 A și 133 B, deși s-a susținut că aceasta ca moștenitoare după Mechno Ș. a I. ar trebui să aibă teren învecinat cu moștenitoarele lui Mechno T. a I..

În ce-i privește pe reclamanții: Mechno V., Mechno S. și Alexander I., s-a arătat că aceștia pretind în calitate de nepoți de fiică, reconstituirea dreptului de proprietate pentru 15,16 ha pădure după S. V., ori la filele 83-84 există dovezi că acesta a avut în 1946 suprafața de 181,51 ha pădure la ,,Arșița” și în 1948 suprafața de 18 ha + 6 ha la ,,Pohănești”, dar potrivit documentelor existente la dosar după S. V. au fost deja reconstituite până în prezent moștenitorilor 202,83 ha cu toate că în 1948 acesta mai figura dosar cu 24 ha la ,,Pohănești”.

Tot astfel s-a susținut că practic în 1946 cea mai mare parte a pădurii lui S. V. a fost împărțită ca zestre la copii săi și că acesta este motivul pentru care în 1948 mai figura doar cu 24 ha și aceasta mai putea fi pretinsă de moștenitorii săi, ori - așa cum s-a arătat anterior - a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru toată pădurea.

În ce o privește pe Torac S., s-a susținut că aceasta pretinde o suprafață de 17 ha pădure după M. M., însă la fila 7 dosar, există o adeverință potrivit căreia Torac Ș. și M. M. figurau în 1948-1950 cu suprafața de 17,65 ha pădure.

Potrivit documentelor de la file 45 dosar, după M. M. s-a reconstituit dreptul pentru 5 ha numiților C. M., Bețan E., Serafeșco V., Petelenciuc E., Char A. și încă 4 ha potrivit Legii 18/1991 pentru C. M., Bersan E., Serafeșco I. și M. M..

În același timp s-a arătat că M. M. deținea conform extrasului de la Arhivele Naționale de la fila 47, la nivelul anilor 1948, suprafața de 10 ha la ,,Arșița M.” și suprafața de 20 ha la ,,B. M.”, din care 10 ha au fost deja reconstituite, însă s-a considerat că Torac S. - soția lui Torac C. a lui Ș. solicită pădure după socrul său Torac Ș., iar ea nu și-a clarificat situația gradului de rudenie între Torac Ș. și M. M. și care este motivul că aceștia apăreau înscriși amândoi în registrul agricol cu 17,65 ha pădure.

Pe de altă parte s-a considerat că nu este dovedită vocația succesorală a reclamantei Torac Sofie după M. M., încât Torac S. nu poate pretinde în mod legal vreun drept asupra celor 30 ha pădure care au aparținut lui M. M., ea putând pretinde doar 8,65 ha după Torac Ș. și cu privire la care dreptul a fost deja reconstituit.

Deosebit de aceasta s-a arătat că Torac S. nu a depus la dosar plan de situație și amplasament nici proces-verbal de vecinătate și are deja reconstituit 8 ha după Torac Ș. conform deciziei civile nr. 44 din 08.01.2008

În ce privește cererile de intervenție accesorii, ținând seama că plângerile urmează a fi respinse ca nefondate, s-a considerat că și aceste cereri apar ca nefondate, întrucât cele menționate de intervenienți nu au legătură directă cu pretențiile emise de reclamanți.

P. Încheierea din 15 ianuarie 2014 instanța, a admis în principiu, cererea de revizuire.

Au fost avute în vedere prevederile art.326 Cod de procedură civilă anterior care menționează:„(1) cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată și

(3) dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

În raport de probatoriul administrat atât în primul ciclu procesual prin care s-a soluționat plângerea privind reconstituirea dreptului de proprietate cât și cele administrate în dosarul de revizuire, instanța a considerat cererea de revizuire formulată de B. A. întemeiată, a admis-o și drept consecință:

- a desființat, în parte, sentința civilă nr.1845 din 26 noiembrie 2008, doar în ceea ce privește dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și a admis plângerea formulată de reclamantele: B. A. și M. M. și în acest sens:

- a modificat hotărârea nr.967 din 27 aprilie 2007 emisă de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor din cadrul Prefecturii Județului S. și a reconstituit în favoarea reclamantelor B. A. și M. M., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 29,50 ha teren pădure, după autorul deposedat M. T., din care: suprafața de 25,37 ha cu amplasament identic cu parcelele 134 N de 0,3 ha, 134 A de 21,50 ha, 133 A% de 1,57 ha și 133 B% de 2 ha conform planului de situație întocmit la 14 noiembrie 2006 de S. I. ( fila 86 din dosarul_ ), iar pentru restul de 4,13 ha teren pădure, fără amplasament.

Pentru a se hotărî astfel s-au avut în vedere următoarele aspecte:

Conform dispozițiilor art.322 din codul de procedură civilă anterior revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

(5)„dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori, dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Potrivit prevederilor art.327 din același Cod: „dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre”.

Așa cum s-a arătat și prin decizia de casare actul intitulat „adeverință arhivă” nr.310 din 24 septembrie 2012 emis de Administrația de Stat a Regiunii Rădăuți a Arhivelor de Stat din Ucraina ( fila 7 din dosarul de revizuire ), în arhivele Primăriei Șepit Raion Rădăuți este evidențiat faptul că în perioada 1941 – 1944 averea lui Mechno T. a lui T. se compunea din 71 ha teren din care:

- 22 ha pășune și pădure tânără până în 1944;

- 10 ha fânaț din care 3 ha erau pământ arabil și

- 39 ha pădure bătrână care avea peste 100 de ani în anul 1944, care a fost în Cătunul I. S., localitatea Arșița, o casă de locuit, un grajd cu șură, cu anexe gospodărești, 12 vaci, 2 cai, 2 boi, o căruță, o trăsură, o grapă,care au rămas pe teritoriul României, după stabilirea frontierei de stat dintre România și URSS – Ucraina.

S-a mai arătat că pe teritoriul Statului Șepit mai avea: 10 ha fâneață, o casă de locuit, un grajd cu șură și alte bunuri mobile și imobile cu anexe gospodărești care au rămas pe teritoriul Ucrainei după stabilirea frontierei de stat.

În raport de cele menționate în adeverința arătată coroborate cu celelalte înscrisuri și declarații autentice ale martorilor ucraineni și cu poziția exprimată de C. Locală de F. F., a reieșit că autorul reclamantelor avea în proprietate 61 ha teren pădure din care 39 ha pădure bătrână și 22 ha teren pășune și pădure tânără, aflate în Cătunul I. S., la locul numit „Arșița”.

Cum, reclamantelor le-a fost reconstituit deja dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 10 ha teren pădure în baza Legilor Fondului F., cererea lor este întemeiată în sensul celor mai sus arătate respectiv pentru diferența avută de autorul lor.

Trebuie menționat că potrivit planului de situație întocmit la 14 noiembrie 2006 de S. I., a fost identificată suprafața de 25,37 ha cu amplasament, urmând ca instanța să valideze acest aspect, iar pentru diferența de 4,13 ha teren pădure va valida doar dreptul reclamantelor fără stabilirea amplasamentului.

În acest sens trebuie avut în vedere că potrivit art.24 alin. 1 din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare „reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea Legilor Fondului F. și cea avută în proprietate, persoanelor fizice sau juridice sau după caz moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente”, iar conform prevederilor art.61 alin.1 din Regulamentul aprobat prin HGR 890/2005 cu modificările și completările ulterioare „reconstituirea dreptului de proprietate, asupra terenurilor forestiere se face, pe vechile amplasamente, din suprafețele de teren cu destinație forestieră cuprinsă în amenajamentele silvice și din terenurile cu destinație agricolă acoperite cu vegetație forestieră ( pășune împădurită, tufărișuri, zăvoaie și altele asemenea ). Reconstituirea se va face având în vedere structura de proprietate existentă în momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist”.

Tot astfel trebuie menționat că în conformitate cu prevederile art. 39 alin.1 din același regulament „în acest scop se va solicita persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în termen legal, schița amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat”.

De asemenea trebuie avut în vedre că în reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare, identificarea vechiului amplasament este o cerință obligatorie, cum de altfel s-a stabilit și prin Minuta din 10 martie 2010 a Comisiei de Unificare a Practicii Judiciare în materie civilă, conform căreia în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate se impune stabilirea situației juridice actuale a vechiului amplasament, sens în care se vor verifica dovezile privind continuitatea proprietății și eventualele reconstituiri în favoarea altor persoane.

Cum reclamantele au făcut identificarea terenului pentru suprafața de 25,37 ha ca fiind identică cu parcelele 134 N de 0,3 ha, 134 A de 21,50 ha, 133 A% de 1,57 ha și 133 B% de 2 ha conform planului de situație întocmit la 14 noiembrie 2006 de S. I. ( fila 86 din dosarul_ ), instanța a validat acest aspect, urmând ca pentru restul de 4,13 ha teren pădure – așa cum s-a arătat mai sus – să valideze doar dreptul de proprietate asupra acestuia( fără amplasament ).

Față de soluția mai sus preconizată cererea de intervenție accesorie și respectiv în interes propriu formulată de M. Ș. ( în dosarul de fond), s-a apreciat ca nefondată și a fost respinsă ca atare.

P. încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 19 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de B. A. prin procurator M. V., în sensul că s-a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul sentinței civile nr. 73 din 21 ianuarie 2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în sensul că în considerentele hotărârii cât și la pct.1 aliniatul 2 din dispozitiv s-a menționat:

„Modifică hotărârea nr.967 din 27 aprilie 2007 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii județului S. și reconstituite în favoarea reclamantelor B. A. și M. M., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 29,50 ha teren pădure, fără amplasament” în loc de modifică hotărârea nr.967 din 27 aprilie 2007 emisă de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii județului S. și reconstituite în favoarea reclamantelor B. A. și M. M., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 29,50 ha teren pădure după autorul deposedat M. T., din care: suprafața de 25,37 ha cu amplasament identic cu parcelele 134 N de 0,3 ha, 134 A de 21,50 ha, 133 A% de 1,57 ha și 133 B% de 2 ha conform planului de situație întocmit la 14 noiembrie 2006 de S. I. ( fila 86 din dosarul_ ), iar pentru restul de 4,13 ha teren pădure, fără amplasament.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței anterioare.

Împotriva sentinței civile nr. 73 din 21 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria C-lung Moldovenesc în dosarul_ * și a încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 19 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în același dosar, au declarat recursintimatele C. Județeană de F. F. S. și Direcția S. S., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului său, intimata C. Județeană de F. F. S., a arătat că prin Hotărârea nr. 967/27.04.2007, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor S. a respins contestația formulată de B. A. și M. M., prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 21,37 ha. teren cu vegetație forestieră, pe considerentul că, amplasamentul solicitat se suprapune cu amplasamentul altor autori, respectiv: S. V., S. T., Torac A., M. I., M. Agafia, Mechno Ș. a T. și M. M., așa cum rezultă și din adresa nr. 7189/2007 a Comisiei locale de F. F. I. S..

A subliniat faptul că, obiectul dedus judecății a fost doar fondul cauzei dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, conform deciziei de casare, respectiv, "plângere împotriva Hotărârii nr. 967/27.04.2007 a Comisiei Județene S. de F. F.”, care se referă la suprafața de 21,37ha teren cu vegetație forestieră și nicidecum la suprafața de 29,50 ha pădure, încălcându-se astfel prevederile art. 129 alin. (6) din vechiul Cod de Procedură Civilă, "În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”.

Stabilirea dreptului de proprietate, conform legilor fondului funciar, necesită parcurgerea a două etape: o procedură obligatorie, administrativ-jurisdicțională, în cadrul comisiilor de fond funciar și care se finalizează printr-o hotărâre a Comisiei județene și o procedură judiciară, care se desfășoară în instanțele de judecată în cazul în care o persoană este nemulțumită de hotărârea comisiei județene și formulează plângere împotriva acesteia.

A mai arătat recurenta că din considerentele sentinței civile recurate nu rezultă motivele legale prin care instanța de fond a înlăturat argumentele invocate de C. Județeană S. în respingerea contestației; că, instanța trebuie să arate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au fost reținute, iar altele înlăturate.

Că, sentința civilă recurată are o motivare necorespunzătoare ce atrage nulitatea acesteia, potrivit art.261 al.5 Cod procedură civilă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat în cauza Golder contra Regatului Unit 1975 că, "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut” precum și că "există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu oricărui drept”. Așa cum reiese din jurisprudența sa în materie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a apreciat că simpla solicitare de a obține un bun, nu reprezintă nici un bun actual și nici o speranță legitimă (cauza P. contra României).

Recurenta a considerat faptul că motivele pe care și-a întemeiat instanța de fond convingerea de a se pronunța în acest sens, nu au suport legal, nefiind în concordanță cu prevederile legilor fondului funciar, recunoscând în mod greșit, petentelor dreptul de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră.

Față de cele menționate, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a anula sentința civilă nr. 73/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și, pe fond, respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și 3041 Cod procedură civilă, prevederile Legilor Fondului F. și regulamentele de aplicare ale acestora.

A depus la dosar, în copie, Hotărârea nr. 967/27.04.2007 emisă de C. Județeană S. de F. F., cu documentația aferentă.

În conformitate cu prevederile art. 242 alin. ultim din Codul procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

În motivarea recursului declarat împotriva încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 19 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, recurenta C. Județeană de F. F. S., a arătat că obiectul dedus judecății a fost doar fondul cauzei dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, conform deciziei de casare, respectiv, "plângere împotriva Hotărârii nr. 967/27.04.2007 a Comisiei Județene S. de fond funciar”, care se referă la suprafața de 21,37 ha. teren cu vegetație forestieră și nicidecum la suprafața de 29,50 ha. pădure, încălcându-se astfel prevederile art. 129 alin. (6) din vechiul Cod de Procedură Civilă.

Că, în mod nelegal, instanța de fond a apreciat o adeverință eliberată de Arhivele de Stat - Regiunea Cernăuți Ucraina, act doveditor al proprietății și nu a ținut seama de evidențele Ocolului Silvic care administrează terenul cu vegetație forestieră, domeniul public al statului.

În cauză nu este dată o eroare materială strecurată în cuprinsul sentinței civile nr. 73/21.01.2014, întrucât reclamantele au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 25,37 ha pădure, cu amplasament, aspect care rezultă, în mod clar, din considerentele sentinței civile recurate, prezenta solicitare neîncadrându-se în prevederile art. 281 pct. 1 din C..

Față de cele menționate, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a anula Încheierea din Ședința camerei de consiliu din data de 19.02.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și, pe fond, respingerea cererii de îndreptare eroare materială solicitată de petente, ca nefondată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 299 și 3041 Cod procedură civilă, pe prevederile Legilor fondului funciar și de regulamentele de aplicare ale acestora.

În motivarea recursului său, intimata Direcția S. S., a arătat că, petenta a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său pentru suprafața de 39 ha teren pădure pe teritoriul României, din care în baza legilor fondului funciar anterioare i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 10 ha, fiind îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 29 ha, instanța de fond i-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 29,5 ha, cu 0,5 ha mai mult decât a avut în proprietate pe teritoriul României autorul său.

În ceea ce privește reținerea instanței precum că petenta a făcut identificarea vechiului amplasament pentru suprafața de 25,37 ha conform planului de situație întocmit la data de 14 noiembrie 2006, a precizat că la această dată acest amplasament nu mai este liber, fiind pus în posesie altor persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate ulterior soluționării definitive și irevocabile a dosarului nr._ prin sentința civilă nr. 1845/26.11.2008.

A mai arătat în concluzie că petenta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 29 ha fără amplasament, solicitând admiterea recursului formulat.

În drept, a invocat dispozițiile art. 304 punctele 8 - 9, și art. 3041 Cod Procedură Civilă.

În baza disp.art.242 pct.2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea în lipsă.

Recursurile sunt întemeiate”.

P. decizia civilă nr. 1327 din 9 septembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ *, Tribunalul S. a admis recursurile declarate de intimatele C. Județeană de F. F. S. și Direcția S. S. împotriva sentinței civile nr. 73 din 21 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria C-lung Moldovenesc în dosarul_ * și a încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 19 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în același dosar, intimați fiind reclamanta M. M., revizuenta B. A. și intervenientul M. Ș..

De asemenea, a modificat în totalitate sentința civilă nr.73 din 21.01.2014 și Încheierea de îndreptare eroare materială din 19.02.2014 ambele ale Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, și în consecință, a respins cererea de revizuire, ca nefondată.

Pentru a hotărî în acest fel, Tribunalul S. a reținut următoarele:

”Revizuirea este o cale de atac de retractare, deoarece se adresează aceleiași instanțe care a soluționat pricina în fond, cerându-i-se să revină asupra hotărârii atacate, în baza noilor împrejurări invocate, care de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Motivele caracteristice de revizuire presupun că hotărârea a fost justă în raport de actele dosarului existente la data pronunțării hotărârii, însă, ulterior s-au descoperit materiale noi sau se constată că probele care au fundamentat-o au fost false, astfel încât situația de fapt reținută de către instanță, văzută prin prisma noilor elemente nu mai corespunde realității, impunându-se retractarea hotărârii respective.

Potrivit art.322 pct.5 Cod procedură civilă „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Față de situația de fapt prezentată de revizuentă Tribunalul a constatat că cererea de revizuire formulată are ca temei legal prima ipoteză a dispozițiilor legale mai sus-menționate care se referă la descoperirea de înscrisuri doveditoare, deci când partea care a pierdut procesul dovedește existența unor înscrisuri care au fost reținute de partea adversă sau care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința ei. Pentru a se putea invoca acest motiv și pentru a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- partea interesată să prezinte un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată,

- înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă. Revizuirea nu este admisibilă nici în temeiul unui început de dovadă scrisă, deoarece acesta presupune completarea cu martori și prezumții.

- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită, textul referindu-se exclusiv la situația în care înscrisul exista în momentul judecării pricinii finalizată prin hotărârea atacată, concluzie desprinsă din împrejurarea că art.322 pct.5 Teza I Cod procedură civilă vorbește despre descoperirea înscrisului care a fost reținut de adversar sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o cauză mai presus de voința părții interesate.

- înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Din analiza acestor condiții cerute de dispozițiile legale sus-menționate, a rezultat că sfera de aplicare a revizuirii pentru înscrisuri noi este foarte limitată. În primul rând noțiunea de înscris trebuie luată în accepțiunea ei restrânsă, necuprinzând declarații de martori, chiar autentificate, rapoarte de expertiză, mărturisiri. În al doilea rând, înscrisul trebuie să fie opozabil părții adverse, deci dacă aceasta nu a participat la operațiunea constatată prin înscris, este necesar ca înscrisul respectiv să fi dobândit dată certă.

Examinând cererea de revizuire prin raportare la dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă și la toate cele sus-menționate, Tribunalul a constatat că cererea de revizuire este nefondată, înscrisul nou de care se prevalează revizuenta nefiind determinant și nefiind în măsură să confirme susținerile din plângere.

Analizând cererea de revizuire în contextul dispozițiilor legale mai sus-menționate, Tribunalul a mai reținut că înscrisul nou invocat nu este determinant deoarece atestă o situație de fapt din perioada 1941-1944, ori, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, se impune a se face dovada proprietății la momentul preluării terenului la Stat.

Adeverința de proprietate nr.310 din 19.09.2012 emisă de Arhivele de Stat din Regiunea Cernăuți – Ucraina este într-adevăr un act ce generează în favoarea revizuentei o prezumție relativă de proprietate dar din perioada anilor 1941-1944, care însă, a fost răsturnată prin mijloacele de probă ce au fundamentat sentința civilă ce a soluționat pricina în fond.

Această prezumție nu este confirmată de probatoriul administrat, revizuenta fiind în eroare cu privire la suprafața de pădure cu care figura înscris autorul său întrucât conform înscrisurilor de la fila 10 și 97 dosar, autorul Mecho T. figura înscris alături de alți 11 consăteni cu teren pădure, toți fiind cu proprietăți de până la 5 ha la locul „Arșiță” pe raza comunei I. S., iar reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut deja pentru 10 ha, deci în suprafață mai mare decât a avut autorul lor, fiind emis titlul de proprietate nr.1149/2006.

Examinând comparativ înscrisul nou invocat de revizuentă în raport cu toate probele avute în vedere de instanță la pronunțarea sentinței civile nr.1845/2008 a cărei revizuire se solicită, cu înscrisurile de la fila 10 și 97 dosar depuse de recurentă, se constată că acestea au o valoare probatorie determinantă față de actul nou invocat care nu este de natură a schimba convingerea inițială a instanței întrucât nu se coroborează cu probele administrate în cele două cicluri procesuale, având în vedere că orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai de aceeași probă de aceeași forță produsă de acesta. Acestui act nou invocat nu-i sunt incidente dispozițiile art. 6 al.1 din Legea nr.1/2000, în sensul că nu face dovada verosimilității, pertinenței, autenticității și concludenței sale. Revizuenta pe lângă dreptul de proprietate ce urma a fi dovedit în condițiile art. 6 al.1 din Legea nr.1/2000, trebuia să dovedească și preluarea terenului de către Stat prin orice modalitate. Acest înscris face vorbire despre existența la momentul perioadei 1941-1944 în patrimoniul autorului său a unei suprafețe de 39 ha pădure, însă acest document nu reprezintă dovada preluării terenului de către Stat, situație care de altfel nu rezultă din nici o altă probă administrată în cauză, deși obligația probei îi incumbă potrivit art. 1169 Cod civil.

Contrar susținerilor recurentei Direcția S. S. prin motivele de recurs invocate, din interpretarea probelor din dosar și din considerentele de mai sus, Tribunalul constată că revizuenta recurentă nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 29 ha pădure și, în consecință, aceasta nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață față de înscrisul nou prezentat. Autorul petentei Mechno T. a lui T. a deținut, conform actului intitulat „Adeverință Arhivă” nr.310/24.09.2012 emis de Administrația de Stat a Regiunii Cernăuți din Ucraina, 39 ha pădure bătrână, care avea peste 100 ani, până în anul 1944 în cătunul I. S. care a rămas pe teritoriul României după stabilirea frontierei de Stat, însă revizuenta nu a reușit să dovedească existența terenului în patrimoniul autorului la data preluării terenului de către Stat. S-a mai reținut că în apărare s-a depus adeverința – înscris nou, neavând aceeași forță probantă față de înscrisurile de la fila 10 și 97 dosar fond, din care rezultă că în perioada naționalizării autorul revizuentei figura înscris alături de alți 11 consăteni cu teren pădure, toți fiind cu proprietăți de până la 5 ha la locul „Arșiță” pe raza comunei I. S..

În speță, intimata C. Județeană de F. F. S. a criticat ca nelegală și netemeinică și încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 19 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.

Cu privire la acest aspect, Tribunalul a reținut că potrivit art.281 al.1 Cod procedură civilă „ Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.

Examinând încheierea atacată în raport cu dispozițiile legale sus-menționate, Tribunalul a constatat că în cauză nu este dată eroarea materială invocată, având în vedere că revizuenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 25,37 ha pădure cu amplasament, astfel după cum rezultă în mod evident din considerentele sentinței civile recurate, iar pretențiile solicitate prin cererea de îndreptare eroare materială, nu se încadrează dispozițiilor prevăzute de art.281 al.1 Cod procedură civilă.

Față de toate cele mai sus arătate, Tribunalul în temeiul dispozițiilor legale prevăzute de.art.322 pct.5 Teza I, rap.la art.312 al.1 și 304 pct.9 Cod procedură civilă a admis recursurile și modificând în tot sentința civilă nr.73 din 21.01.2014 și Încheierea de îndreptare eroare materială din 19.02.2014 ambele ale Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a respins cererea de revizuire, ca nefondată”.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea B. A., prin procurator M. V., solicitând retractarea acesteia și rejudecarea recursurilor promovate de Direcția S. S. și C. Județeană de F. F. S., în temeiul dispozițiilor art.318 din Codul de procedură civilă.

În motivare, a arătat, că la judecarea recursurilor promovate de Direcția S. S. și C. Județeană de F. F. S., instanța de recurs a comis mai multe erori materiale prin confundarea unor elemente și date materiale importante în raport de datele existente în dosar la data judecării recursului.

Astfel, aceasta a apreciat că instanța de recurs s-a pronunțat în sensul nevalabilității „ca act nou” în sensul art. 322 punctul Cod procedură civilă, a Adeverinței nr. 310 din 19 septembrie 2012, emisă de Administrația de Stat a Regiunii Cernăuți, deși asupra acesteia s-a mai pronunțat Tribunalul S. printr-o altă decizie, respectiv decizia nr. 1881/10.09.2013, casarea cu trimitere vizând doar rejudecarea contestației împotriva Hotărârii Comisiei Județene de F. F. – S. nr. 967 din 27 aprilie 2007. A considerat aceasta, că prin decizia contestată, completul de judecată s-a pronunțat contrar unei soluții dată definitiv tot de Tribunalul S., apreciind că în realitate acest act ar crea doar o prezumție relativă de proprietar și că acest înscris prezentat instanțelor nu este determinant în soluționarea cauzei.

De asemenea, a mai arătat contestatoarea, că recursul declarat de Direcția S. S. a fost promovat la data de 24.02.2014, fără a avea cunoștință la acea dată de Încheierea de îndreptare a erorii materiale din 19 februarie 2014, prin care cele 29,5 ha pădure erau reconstituite doar în proprietate – fără amplasament, astfel încât recursul Direcției Silvice rămânea fără obiect în condițiile în care instanța a pronunțat o hotărâre exact pe același aspect.

O altă greșeală materială reținută de către contestatoare este legată de confundarea unor fapte materiale de către completul de judecată atunci când a dispus modificarea în totalitate a Încheierii de îndreptare eroare materială din 19.02.2014, nemotivat și nesesizând faptul că solicitarea contestatoarei legată de reconstituirea dreptului de proprietate a fost nu pentru 25.37 ha pădure, ci pentru 29,5 ha pădure, din care, la data promovării plângerii împotriva Hotărârii nr. 967 din 27.04.2007 emisă de C. Județeană de Fonf F. S., cele 25.37 ha erau libere potrivit planului de situație întocmit în anul 2006 din dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, iar cele 4,13 ha pădure erau și atunci fără amplasament.

Ținând seama de faptul că prevederile art. 281 alineat 1 Cod procedură civilă prevede și posibilitatea îndreptării erorilor privind susținerile părților, contestatoarea a apreciat că instanța de recurs nu a observat faptul că aceasta a susținut, că în prezent vechiul amplasament a fost ocupat de alte persoane, a solicitat reconstituirea doar în proprietate și nu cu amplasament, fapt ce se regăsește în concluziile scrise depuse la instanța de fond încă de la data de 15.01.2013 în prima fază procesuală a judecării revizuirii când s-a pronunțat sentința civilă nr. 59 din 17.01.2013, casată cu trimitere spre rejudecare.

A mai apreciat contestatoarea, că erorile materiale susmenționate săvârșite de instanța de recurs, prin confundarea de date materiale, prin neobservarea unor date materiale existente la dosar, sunt erori esențiale care au dus la soluția nemotivată pe fondul reconstituirii și pot fi reparate doar prin admiterea contestației în anulare, retractarea deciziei contestate și rejudecarea recursului.

Contestatoarea a anexat chitanța nr._/02.03.2015, în valoare de 100 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Potrivit art.42 din Legea nr.1/2000, actualizată, cererile sau acțiunile în justiție, cererile accesorii și incidente, precum și intabularea titlurilor de proprietate rezultate din aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr.1/2000 sunt scutite de taxa de timbru și de timbru judiciar.

P. întâmpinarea depusă de C. Locală de F. F. I. S., la data de 17.04.2015, aflată la filele 21-23 dosar, aceasta a arătat, că în conformitate cu Legile Fondului F., situația în fapt se prezintă astfel:

- conform Legii nr. 18/1991, după autor Mechno T. a fost reconstituită suprafața de 1,00 ha teren forestier, moștenitoarei legale Mechno (B.) A. a Td. în UP V, u.a. 136 pe raza Ocolului Silvic Falcău, la locul numit Arșița, fiind eliberat titlul de proprietate nr. 463/12.08.1994;

- conform Legii nr. 1/2000 a fost reconstituită suprafața de 9 ha teren forestier, moștenitoarei legale B. Td. A., în UP V, u.a. 133A%, 136 pe raza Ocolului Silvic Falcău, în locul numit Arșița, fiind eliberat titlul de proprietate nr. 1149/29.01.2006, iar actul folosit a fost extras eliberat de către Arhivele Naționale S., pentru suprafața de 39,50 ha;

- conform Legii nr. 247/2005 a fost depusă cerere de către numita Mechno M. și B. A., după autor Mechno T., s-a efectuat identificarea în teren, la locul numit Arșița și s-a constatat că vechiul amplasament indicat de către moștenitoare a fost ocupat de alte persoane, cu toate că deținea act de proprietate și nicio persoană nu a mai depus cerere pentru acel amplasament, iar prin HCJ nr. 967/2007 a fost respinsă contestația susnumitei, deoarece amplasamentul solicitat s-ar suprapune cu amplasamentul altor autori, iar recurent - revizuenta s-a adresat instanței pentru soluționare.

A mai subliniat intimata că cererile depuse de către contestatoare conform Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000 au primit aviz favorabil din partea tuturor instituțiilor abilitate în reconstituirea dreptului de proprietate și au fost dovedite cu act de proprietate autentic. De asemenea, a mai arătat aceasta că moștenitoarea autorului Mechno T. a făcut dovada că autorul său ar fi fost deposedat de întreaga suprafață de teren, respectiv 39,50 ha cu acte de proprietate autentice, recunoscute de către instituțiile abilitate în reconstituirea dreptului de proprietate.

Un alt aspect învederat de intimată a fost acela conform căruia, a existat continuitate la depunerea cererilor de fond funciar, la aceeași comisie locală, în speță I. S., a fost solicitată suprafața de teren compactă la locul numit Arșița, de pe raza Ocolului Silvic Falcău și care, administrativ teritorial se află pe raza comunei I. S., deci pe teritoriul României.

În raport de cele arătate, aceasta a menționat faptul că este de acord cu admiterea contestației în anulare, deoarece actul descoperit de contestatoare este un act nou, care nu a putut fi procurat la momentul respectiv, a fost peste voința părții. A apreciat că este un înscris determinant pentru obținerea dreptului de proprietate, fiind un act concludent, pertinent, verosimil și autentic, iar aspectul cel mai important este că pentru acel teren nu a mai depus nicio persoană cerere de reconstituire, neexistând alte litigii.

Totodată, a mai subliniat faptul că s-a făcut dovada de către contestatoare că pentru suprafața de teren menționată, s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000, la locul numit Arșița, pe raza Ocolului Silvic Falcău și că terenul respectiv a fost deținut la actul de naționalizare de către autorul recurent - revizuentei.

P. întâmpinarea de la filele 24-25 dosar, intimata Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, Direcția S. S., a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.

În motivare, intimata a arătat că în soluționarea și dezlegarea dată cauzei, instanța de recurs nu a comis nicio greșeală materială. Contrar susținerilor contestatoarei, instanța de recurs nu s-a pronunțat că actul nou, respectiv Adeverința nr. 310/19.09.2012 emisă de Administrația de Stat a regiunii Cernăuți, în sensul dispozițiilor art. 322 punctul 5 Cod procedură civilă este nevalabil. Instanța de fond a apreciat că înscrisul invocat este un act valabil, însă, nu este determinant, nefiind în măsură să confirme susținerile din plângere.

Înscrisul nou invocat atestă o situație de fapt din perioada 1941 – 1944 ori, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, se impune a se face dovada proprietății, la momentul preluării terenului de stat. Adeverința nr. 310/19.09.2012 este un act ce generează în favoarea contestatoarei o prezumție relativă de proprietate, dar din perioada anilor 1941 – 1944, care însă, a fost răsturnată prin mijloacele de probă ce au fundamentat sentința civilă cea soluționat pricina în fond. De asemenea, acestui înscris nou invocat nu-i sunt incidente dispozițiile art. 6 alineat 1 din Legea nr. 1/2000, deoarece nu face dovada verosimilității, pertinenței, autenticității și concludenței sale. Contestatoarea, pe lângă dreptul de proprietate ce urma a fi dovedit în condițiile art. 6 alineat 1 din Legea nr. 1/2000 trebuia să dovedească și preluarea de către stat a terenului prin orice modalitate. Singura dovadă a dreptului de proprietate al autorului său, de la data trecerii terenului în proprietatea statului român sunt înscrisurile de la filele nr. 10 și 97 din dosar, care atestă faptul că aceasta figura înscris alături de alți 11 consăteni cu teren pădure, toți fiind proprietari de până la 5 ha la locul numit „Arșiță”, pe raza comunei I. S., iar reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut deja pentru 10 ha, deci o suprafață mai mare decât a avut autorul lor, fiind emis titlul de proprietate nr. 1149/2006.

Având în vedere cele enunțate mai sus, intimata Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, Direcția S. S., a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr. 1327/09.09.2014 a Tribunalului S..

Intimații C. Județeană de F. F. S., M. M. și M. Ș., deși legal citați nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la contestația în anulare formulată.

Examinând admisibilitatea contestației în anulare prin prisma motivelor invocate în susținerea acesteia, tribunalul constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acestei căi extraordinare de atac, astfel că urmează să o respingă ca inadmisibilă, din următoarele considerente:

P. decizia civilă nr.1327/09.09.2014, pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ *, au fost admise recursurile declarate de intimatele C. Județeană de F. F. S. și Direcția S. S. împotriva sentinței civile nr.73/21.01.2014 și a încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 19 februarie 2014, pronunțate de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosarul_ *, a fost modificată în totalitate sentința civilă nr.73/21.01.2014 și Încheierea de îndreptare eroare materială din 19.02.2014 și, în consecință, a fost respinsă cererea de revizuire, ca nefondată.

În conformitate cu dispozițiile art.318 alin.1 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Analizând criticile formulate în cauză de contestatoare în raport de dispozițiile art.318 alin.1 teza întâi C. proc. civ și de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare, din moment ce aceste critici nu se circumscriu motivelor prevăzute în mod expres și limitativ de legiuitor pentru admisibilitatea contestației în anulare, fiind vorba doar de nemulțumiri ale modului în care au fost analizate, soluționate și motivate recursurile declarate în dosarul nr._ * în cadrul căruia a fost pronunțată decizia civilă nr.1327/09.09.2014.

Este de subliniat că pe calea contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac de retractare, nu pot fi cenzurate alte aspecte în afara celor enumerate limitativ de legiuitor la art.317 și 318 C. proc. civ., deoarece această cale extraordinară de atac nu poate fi utilizată de niciuna dintre părți ca un recurs la recurs, care să fie soluționat tot de instanța de recurs, sub pretextul, cum este în cazul de față, că există erori materiale care ar fi fost săvârșite prin confundarea și neobservarea de date și fapte materiale existente în dosar.

Motivul contestației în anulare speciale care privește existența unei greșeli materiale care a generat modul de soluționare a recursului, respectiv pe care s-a întemeiat dezlegarea dată recursului, cum a prevăzut legiuitorul, vizează doar greșelile materiale evidente, care sunt în legătură cu aspectele formale ale recursului și care constituie cauza soluționării greșite a recursului.

Noțiunea de greșeală materială trebuie interpretată restrictiv, fiind vorba de o situație de excepție reglementată de legiuitor, nefiind permis ca pe această cale să fie invocate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor și actelor deduse judecății, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale sau de rezolvare a unor incidente procedurale.

Așadar, acest motiv de contestație în anulare specială privește greșeli de natură procedurală ce constau în greșeli de fapt, iar în niciun caz în greșeli de judecată, greșelile de fapt trebuind să fie săvârșite în mod involuntar și să aibă caracter determinant în soluționarea greșită a recursului în raport de actele existente la dosar.

Date fiind aceste considerente, se poate observa că în susținerea prezentei contestații în anulare au fost invocate critici privind modul de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor și actelor deduse judecății și de aplicare a dispozițiilor legale, inclusiv a modului în care a fost motivată decizia civilă nr.1327/09.09.2014, considerându-se de contestatoare ca nemotivate modificarea în totalitate a Încheierii de îndreptare eroare materială din 19.02.2014 și soluția pe fondul reconstituirii.

Or, în condițiile în care instanța învestită cu soluționarea unei contestații în anulare nu este îndreptățită să verifice corectitudinea argumentelor și a raționamentului logico-juridic în baza cărora a fost analizat, soluționat și motivat recursul, iar în funcție de aceasta să schimbe eventual hotărârea pronunțată în cauză, este mai mult decât evident că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate ale contestației în anulare.

Astfel, tribunalul reține că toate criticile și argumentele prezentate în cuprinsul contestației în anulare intră în categoria motivelor de reformare, care nu pot fi invocate decât prin intermediul căii de atac a recursului, iar nu a contestației în anulare, atâta timp cât nu se încadrează în cerințele restrictive ale noțiunii de greșeală materială, prevăzută de art.318 alin.1 teza întâi din Codul de procedură civilă.

Examinarea actelor și lucrărilor dosarului în raport de susținerile contestatoarei referitoare la confundarea de elemente și date importante din dosar nu confirmă în niciun caz existența vreunei greșeli materiale în soluționarea recursurilor. Argumentele de fapt și de drept expuse în considerentele deciziei civile nr.1327/09.09.2014 evidențiază în mod clar că aprecierile care privesc adeverința nr.310/19.09.2012, recursul Direcției Silvice S. și Încheierea de îndreptare eroare materială din 19.02.2014, au fost realizate în mod deliberat, astfel că nu se poate susține că este vorba de greșeli materiale involuntare cauzate de confundarea sau neobservarea unor elemente sau date din dosarul cauzei.

Date fiind considerentele de fapt și de drept prezentate, tribunalul constată că argumentele pe care se întemeiază contestația în anulare din cauza de față nu se circumscriu noțiunii de greșeală materială involuntară în legătură cu aspectele formale ale judecății și pentru care nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, astfel că această cale extraordinară de atac, formulată de contestatoare, nu este admisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Față de cele arătate de contestatoare, prin avocat, cu privire la cheltuielile de judecată, tribunalul va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, în sensul că vor fi cerute de contestatoare pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea B. A., prin procurator M. V., cu domiciliul în .. S., împotriva deciziei civile nr.1327 pronunțată la data de 9 septembrie 2014 de Tribunalul S. în dosarul nr._ *, intimați fiind Comisia Județeană de F. F. S., cu sediul în mun. S., ., nr. 36, jud. S., Direcția S. S., cu sediul în mun. S., .. S., C. C. de F. F. I. S., cu sediul în .. S., M. M., cu domiciliul în Jimbolia, ., jud. T. și M. Ș., cu domiciliul în .. S., ca inadmisibilă.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.10.2015.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

C. L. G.-P. V. S. A. V. C. P.

Red./Tehn .G.P.V.

Tehn. V.C.P.

2 ex/19.10.2015

← Partaj judiciar. Decizia nr. 415/2015. Tribunalul SUCEAVA  Uzucapiune. Decizia nr. 461/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 462/2015. Tribunalul SUCEAVA