Fond funciar. Decizia nr. 914/2013. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 914/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 914/2013

Dosar nr._ Fond funciar

ROMÂNIA

TRIBUNALUL S.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.914

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.04.2013

PREȘEDINTE I. G.

JUDECĂTOR H. L.

JUDECĂTOR G. D.

GREFIER S. A.

Pe rol, judecarea recursului declarat de către intimata recurentă Instituția P. Județului S., cu sediul în ., nr.36, județul S., împotriva sentinței civile nr.1449 pronunțată la data de 30.03.2012 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind petenta B. S.(fostă Perdei), domiciliată în or.Solca, Splaiul Independenței.nr.74, județul S. și P. comunei U. prin primar.

La apelul nominal făcut în ședința publică au petenta intimată B. S. asistată de av. R. O., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare cu părțile,legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța verificând actele și lucrările dosarului constată că au fost înaintate la dosar relațiile solicitate anterior de la P. comunei U..

Av. R. Oan pentru intimata B. S. arată că nu mai are formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.

Instanța constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri pe fondul acestuia.

Av. R. O. pentru prim intimată, învederează instanței faptul că, în speță s-a făcut dovada dreptului de proprietate a autorului acesteia Perdei M., cu privire la suprafața de teren în litigiu, mai mult terenul se află în posesia intimatei și a fraților săi, este înregistrat în registrul agricol, ei sunt cunoscuți ca și proprietari, motiv pentru care consideră că se impune respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TR I B U N A L U L

Asupra recuruslui de față, constată următoarele:

P. plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 2.03.2010, așa cum a fost precizată, petenta Perdei S., în contradictoriu cu intimatele Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor U. și Instituția P. a județului S., a solicitat instanței desființarea ordinului nr. 108/16.03.2008 emis de secund - intimata și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,26 ha teren pădure, situată în localitatea Lupcina, ..

În motivarea plângerii, petenta a arătat că terenul solicitat a aparținut tatălui său, Perdei M., este situat lângă locuință și îl are în posesie familia sa din anul 1930.

În întâmpinare, intimata Instituția P. județului S. a solicitat respingerea plângerii, invocând faptul că petenta nu a formulat contestație împotriva propunerii comisiei locale de fond funciar de respingere a cererii de reconstituire, conform art. 54 din Legea 18/91 coroborat cu art. 27 din HG 890/2005.

Legal citată, intimata Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor U. nu a formulat întâmpinare.

Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.2493 din 2 august 2011 a respins plângerea, așa cum a fost precizată.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că prin Ordinul nr. 108/16.03.2009, Instituția P. a județului S. a validat propunerea Primăriei . a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petentă și înregistrată la data de 29 septembrie 2005, sub nr. 2596, pentru suprafața de 1600 m.p. teren, în calitate de moștenitoare a defunctului Perdei M., propunerea fiind înscrisă în Anexa nr. 17,poziția nr. 1.

Instanța a constatat că, într-adevăr, petenta nu a dovedit, în condițiile art. 11 din Legea 18/1991 sau art. 6 din Legea nr. 1/2000, că tatăl său a avut în proprietate terenul pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate și că acesta ar fi fost preluat de stat, nefiind realizată nici o identificare a amplasamentului de către un expert autorizat de Ministerul Justiției, iar declarațiile martorilor M. V. și M. P. D., ce nu au calitatea de proprietari vecini, în lipsa unor înscrisuri doveditoare ale proprietății, sunt irelevante.

Astfel, în mod întemeiat, propunerea Primăriei . însușită de Instituția P. județului S..

Nu a reținut instanța că petenta nu a respectat disp. art. 27 al.3 din Regulamentul adoptat prin H.G. 890/2005, întrucât, fiind din altă localitate decât cea în care se află sediul primăriei, nu i-a fost comunicată propunerea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform art. 27 al. al.2,4 din Regulament.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta pentru motivul de nelegalitate prev. de disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

A susținut că instanța de fond nu a manifestat rol activ în aflarea

adevărului în sensul că nu a pus în discuție necesitatea efectuării unui raport de expertiză pentru stabilirea corectă a amplasamentului solicitat.

In aceste condiții în mod nelegal s-a reținut că nu a fost determinat suficient amplasamentul deși martorii audiați au confirmat susținerile din plângere, iar instanța a apreciat ca fiind suficient planul de situație prezentat la dosar.

A solicitat casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării unui raport de expertiză cadastral pentru identificarea ternului.

Tribunalul S. prin decizia nr.543/29.03.2011 a admis recursul declarat de petenta Perdei S. împotriva sentinței civile nr.2493/2.08.2010 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în dosarul nr._, a casat sentința civilă trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că instanța de judecată avea obligația dea pune în discuția părților necesitatea administrării probei cu expertiză în vederea identificării ternului din litigiu și se impunea verificarea situației juridice a suprafeței de teren pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 17.05.2011, sub nr._ când s-a fixat termen de judecată și s-a dispus citarea părților.

De asemenea, instanța a dispus și a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară având ca obiective identificarea suprafeței de teren de 0,26 ha teren agricol situat în satul Lupcina, . și clarificarea situației juridice a acestuia urmând a se ține cont de adresa nr.3229/7.10.2010 și adresa nr.1911/13.05.2010 a Primăriei . class="Style9"> În vederea soluționării cauzei au fost atașate dosarele de fond nr._ al Judecătoriei Rădăuți și dosarul Tribunalului S..

P. sentința civilă nr.1449 din 30.03.2012, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea civilă având ca obiect fond funciar anulare ordin perfect, privind pe petenta B. (fostă Perdei) S., și pe intimatele P. comunei U. (prin primar) și Instituția P. județului S..

A dispus desființarea ordinului P. S. nr.108/16.03.2008 și a constituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei B. (fostă Perdei) S. cu privire la suprafața de 0,26 ha teren agricol pădure așa cum rezultă din planul de situație anexat parte din .-UA 114 D din raportul de expertiză întocmit de expert T. C. C., teren situat pe raza satului Lupcina, ..

Pentru a hotârî astfel prima instanță a reținut că din examinarea raportului de expertiză depus la dosar, instanța reține că au fost identificate și măsurate la fața locului terenul deținut de reclamantă, reținându-se că terenul în suprafață de 2.600 mp teren pădure este îngrădit cu gard din lemn pe latura S-E a imobilului, în partea cu vecinul M. V., suprafața real măsurată și ocupată de pădure fiind de 3.853 mp față de cei 1.66 mp din adeverință și cei 2.600 mp revendicați de reclamantă.

S-a mai reținut din raport că potrivit adresei nr.911/13.05.2010 emise de P. . reclamantei Perdei S., moștenitoare autorului Perdei M., cu privire la 2.600 mp pădure, această suprafață de teren apărând pe harta silvică ca fiind parte din . 114D.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză, instanța a reținut că față de cele declarate în registrul agricol, prin adeverința nr.3229/7.10.2010 au rezultat suprafețe mai mari la măsurători, clasate pe categorii de folosință ce au fost regăsite în teren, conform schiței anexa 1, iar suprafața parcelei de 6F de_ mp, teren fânaț cumpărat fără acte între anii 1975-1980 de la mama și de la fiica vecinului C. V..

Din adresa nr.1911/13.05.2010 și adeverința nr.3229/7.10.2010 emise de P. . măsurătorile reale și cele prezentate, reclamanta este îndreptățită în a i se constitui dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2.600 mp teren pădure așa cum rezultă și din planul de situație anexat, parte din . 114D.

Pentru considerentele arătate, instanța a admis acțiunea prin care s-a dispus desființarea ordinului P. S. nr.108/16.03.2008 și constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei B. (fostă Perdei) S. cu privire la suprafața de 0,26 ha teren agricol pădure, conform planului de situație anexat parte din .-UA 114 D din raportul de expertiză, teren situat pe raza satului Lupcina, ..

Împotriva sentinței a formulat recurs Prefectul județului S., în conformitate cu prevederile art. 299 și art. 304 1 din codul de procedură civilă cu modificările și completările ulterioare.

În motivare a arătat că în mod greșit s-a dispus desființarea Ordinului nr. 108/2009 în totalitate petenta regăsindu-se doar la o singură poziție din anexa 17 celelalte poziții Refăcând obiectul prezentei cauze iar suprafețele de teren înscrise în anexă au categoria de folosință agricol și nu pădure.

Instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, în speță, actul administrativ supus controlului judecătoresc se referă la 0,16 ha. teren (Anexa nr. 17, poziția nr. 1) conform cererii formulată de petenta sub nr. 2596/29.09.2005 iar în dispozitiv se precizează 0,26 ha. teren.

Din considerentele sentinței civile recurate nu rezultă dovada dreptului de proprietate precum și faptul că terenul a fost preluat abuziv la stat.

Conform prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, restituirea terenurilor se face, la cerere, în condițiile art. 11, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriei.

P. Ordinul nr. 108/16.03.2009 Prefectul Județului S. a validat propunerea Primăriei comunei U. și a invalidat anexa nr. 17-1 întocmită de Comisia locală de fond funciar U. cu un număr de 4 poziții și o suprafață de 45,93 ha. teren agricol ( restituirea către foștii proprietari și a moștenitorilor acestora a terenurilor agricole fără construcții, instalații și amenajări de interes public, intrate în proprietatea statului și aflate în administrarea acesteia). Anexa nr. 17-1 face parte integrantă din prezentul ordin.

Precizează faptul că, restituirea terenurilor, care fac obiectul anexei nr. 17 se face, în condițiile art. 11 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările, care prevede că, restituirea se face pe vechile amplasamente.

P. art. 54 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și .completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 27 din HGR nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a reglementat modalitatea de a formula plângere împotriva ordinului prefectului, în speță, încălcându-se etapele obligatorii prevăzute în acestea. în mod nelegal, reclamanta s-au adresat direct instanței de judecată cu o contestație împotriva măsurii stabilite de Comisia locală de fond funciar U., adusă la cunoștința acesteia, conform adresei nr. 2447/27.09.2007.

Stabilirea dreptului de proprietate, conform legilor fondului funciar, necesită parcurgerea a două etape: o procedură obligatorie, administrativ-jurisdicțională, care este parcursă în fața comisiilor de fond funciar și care se finalizează printr-o hotărâre a Comisiei județene și o procedură judiciară, care se desfășoară în fața instanțelor de judecată în cazul în care o persoană este nemulțumită de hotărârea Comisiei județene/ordinul prefectului și formulează plângere împotriva acesteia.

Procedura judiciară are exclusiv un caracter de control, astfel încât în fata instanței de judecată nu pot fi formulate cereri noi care nu au fost analizate de comisii întrucât s-ar eluda procedura administrativ-jurisdicțională care este obligatorie.

Petenta nu a respectat procedura administrativ-jurisdicțională instituită de legile fondului funciar, respectiv, a încălcat prevederile art. 27 alin. (3) din HGR nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, care prevede că „Persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale pot face, în termen de 10 zile de la afișare, contestație adresată comisiei județene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orășenești sau municipale, care este obligat să o înregistreze și să o înainteze prin delegația secretarul comisiei județene în termen de trei zile".

Numai în acest context legal, persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile locale, pot face contestație (adresată comisiei județene), pe care le depun la secretariatul comisiei locale, acesta fiind obligat să le înainteze comisiei județene (art. 27 alin. 3 din Regulament).

În fața comisiei județene are loc o a doua fază a procedurii instituite prin Legea nr. 18/1991 republicată, în cadrul căreia sunt soluționate contestațiile și se validează sau invalidează măsurile stabilite de comisiile subordonate (art. 27 alin. 7 din Regulament, art. 51 din Legea nr. 18/1991 republicată).

Hotărârile comisiilor județene prin care sunt soluționate contestațiile, sunt comunicate celor interesați (art. 27 alin. 7 din Regulament, art. 54 din Legea nr. 18/1991, republicată), aceasta constituind o a treia fază în

Procedura de stabilire a dreptului de proprietate. împotriva hotărârii comisiei județene/ordinului prefectului, se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Față de cele sus-precizate, reclamanta s-a îndreptat în mod greșit direct instanței de judecată, în cauză existând legislație specială cu termene și proceduri pe care reclamanta Perdei S., nu le-a respectat.

Având în vedere faptul că, pentru astfel de cereri există legislație specială acțiunea promovată de reclamantă, fără respectarea termenelor si procedurilor instituite prin aceasta, este ne fondată. întrucât „Specialia generallbus derogant”.

Este inadmisibil faptul că, petenta a fost mulțumită de răspunsul nr. 2447/27.09.2007 al Comisiei locale de fond funciar U., prin care i s-a adus la cunoștință modul de soluționare a cererii depusă în baza legilor fondului funciar, înștiințându-i faptul că, poate depune contestație, și să fie nemulțumită de Ordinul nr. 108/2009, prin care s-a soluționat propunerea comisiei locale și nu contestația Detentei.

Referitor la cererile de reconstituire a dreptului de proprietate care au fost respinse de comisiile locale și pentru care nu s-au formulat contestații, H.G. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, în art. 6 alin. (1) lit. c) și e) "dispune: „Comisiile județene și a municipiului București au următoarele atribuții principale: (....)

c) verifică legalitatea propunerilor înaintate de către comisiile locale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea, concludenta acestora (...)

e) validează sau invalidează propunerile comisiilor locale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelară".

Având în vedere acest aspect și ținând cont și de principiul de drept potrivit căruia „ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemug”, nu există nici un temei legal pentru a omite de la documentația înaintată comisiei județene propunerile de invalidare.

În aplicarea corectă a legislației din domeniul restituirii proprietății funciare, se impune a fi transmise către comisiile județene inclusiv hotărârile de respingere a cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate, emise de către comisiile locale, chiar dacă acestea nu au fost contestate.

Concluzionând, astfel de plângeri formulate împotriva hotărârilor de validare a invalidărilor propunerilor comisiilor locale de fond funciar, sunt nefondate atât timp cât petenta nu a respectat etapele administrativ-jurisdicționale obligatorii prevăzute de legile fondului funciar.

Întrucât petenta nu a respectat toate etapele obligatorii în vederea restituirii dreptului de proprietate, respectiv, nu a formulat contestație, vă rugăm să constatați faptul că Ordinul nr. 108/16.03.2009, privitor la reclamanta Perdei S., este legal și temeinic, iar acțiunea formulată de aceasta, este nefondată, sens în care solicităm admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Motivat de faptul că suprafața de 0,26 ha. teren, are categoria de folosință pădure instanța de fond în virtutea rolului activ, trebuia să solicite punctul de vedere al Direcției Silvice S. iar pentru opozabilitate aceasta putea fi introdusă în cauză.

În acest sens, trebuie avut în vedere faptul că, terenurile forestiere administrate de către Romsilva sunt proprietate publică sau privată a statului. P. predarea lor către comisiile locale, urmată de punerea în posesie a celor îndreptățiți, respectivele terenuri trec în proprietatea privată a persoanelor cărora li s-a reconstituit acest drept.

Predarea unor astfel de terenuri către comisiile de fond funciar, este posibilă doar în considerarea destinației ulterioare a acestora: punerea în posesie a celor îndreptățiți și în consecință ea nu se poate realiza decât cu privire la amplasamente strict delimitate, validate de către comisia județeană de fond funciar pentru a fi atribuite beneficiarilor legilor fondului funciar. Crearea unor prezerve de teren cu destinație forestieră la dispoziția comisiilor locale de fond funciar ar fi lipsită de temei legal, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 cu modificările ulterioare, rezerva fiind alcătuită din terenul proprietate privată a unității administrativ-teritoriale, în nici un caz ea neputând cuprinde terenuri proprietate publică sau privată a statului.

Ori, în cauzele Hiro B. contra Spaniei, Rinz Torija contra Spaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că argumentele decisive trebuie să-și găsească reflecția în hotărâre, judecătorul fiind obligat a examina toate probele și a arăta pentru ce motive nu reține apărările uneia dintre părți.

Față de cele sus-menționate solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul anulării sentinței civile nr. 1449/30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți și, pe fond, respingerea plângerii formulată de petenta Perdei S. ca nefondată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și art. 3041 Cod procedură civilă, prevederile Legilor fondului funciar și regulamentele de aplicare ale acestora.

Intimata P. comunei U. prin primar deși legal citată nu și-a delegat un reprezentant în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.

Intimata B. S. nu a formulat întâmpinare, însă prezent la dezbateri apărătorul acesteia a solicitat respingerea recuruslui ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

P. cererea înregistrată la P. C. U. la data de 29.09.2005, petenta Perdei S. a solicitat restituirea suprafeței de 16 ari teren cu destinație forestieră situată în localitatea Lupcina.

Ulterior, prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 26 ari teren, instanța de fond admițând, prin sentința recurată, în integralitate pretențiile reclamantei.

În acest context, primul motiv de recurs apare ca fiind întemeiat, instanța admițând reconstituirea cu privire la suprafața de 0, 26 ha teren, în condițiile în care cererea înregistrată sub nr.2596/29.09.2005 se referă doar la suprafața de 0, 16 ha teren.

Pe de altă parte, instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert C. T., fără a cenzura însă aprecierile acestui expert.

Astfel, expertul, identificând terenul în litigiu, menționează că suprafețele regăsite la măsurători sunt mai mari decât cele declarate în registrul agricol, conform adeverinței nr.3229/07.10.2010.

Într-adevăr, în adeverința nr.3229/07.10.2010 emisă de P. C. U. (f.23.dosar recurs) se precizează că defunctul Perdei M., la data decesului său, figura în registrul agricol cu mai multe suprafețe de teren-precizate în cuprinsul adeverinței pe categorii de folosință – printre care și 0,16 ha teren pădure.

Instanța de recurs a solicitat însă Primăriei comunei U. să înainteze la dosarul cauzei copia filei din registrul agricol al anului 1962 privind pe numitul Perdei M., autorul intimatei B. S., iar din cuprinsul acesteia rezultă că autorul petentei figura în registrul agricol din anul 1962 doar cu suprafața de 0, 10 ha teren agricol, nicidecum cu0,16 sau 0,26 ha teren cu destinație forestieră.

Așadar, concluziile expertului de bazează pe o adeverință care nu reflectă situația reală a înscrierilor din registrul agricol corespunzător anilor 1959-1962.

Or, art.6 alin.1 din Legea nr.1/2000 prevede că „ La stabilirea, prin reconstituire,a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art.9 alin.5 din Legea nr.18/1991 republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art.11 alin. 1 și 2 din aceeași lege”. Or, art.11 alin.1 din Legea nr.18/1991 republicată, face vorbire despre registrul agricol de la data intrări în cooperativă.

Pe de altă parte, potrivit art.6 alin.1³ din Legea nr.1/2000, în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea .

În cauza dedusă judecății, petenta nu a probat însă îndreptățirea la reconstituire prin nici una dintre probele prevăzute expres de art. 6 din Legea nr.1/2000.

În altă ordine de idei, sentința recurată este contradictorie și sub aspectul temeiului restituirii suprafeței de teren solicitate: pe de o parte se face vorbire de vechiul amplasament al autorului petentei conform registrului agricol( situație în care petenta și-ar justifica îndreptățire la reconstituire), iar pe de altă parte, atât în considerente, cât și în dispozitiv, se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,26 ha teren cu destinație forestieră, fără a se preciza temeiul juridic al constituirii.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a modifica în totalitate sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

Pentru aceste motive,

În numele legii.

DECIDE:

Admite recursul declarat de către intimata recurenta Instituția P. Județului S., cu sediul în ., nr.36, județul S., împotriva sentinței civile nr.1449 pronunțată la data de 30.03.2012 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind petenta B. S.(fostă Perdei), domiciliată în or.Solca, Splaiul Independenței.nr.74, județul S. și P. comunei U. prin primar.

Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că:

Respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2013.

Președinte Judecător Judecător

I. G. G. D. H. L.

Grefier

S. A.

Red.GD

Tehnored. SA/2ex/09.05.2013

Judecător fond T. C.

I. Caracteristica cererii în raport

de care s-a admis recursul – Fond funciar.

II. Soluția în recurs – Admite recursul. Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că: Respinge acțiunea ca nefondată.

FIȘA ÎN CIVIL

Judecătoria Rădăuți Decizia nr.914/02.04.2013

Sentința nr.1449/30.03.2012 Dosar nr._

Judecător: T. C-tin Complet: I. G.

H. L.

G. D.

P. cererea înregistrată la P. C. U. la data de 29.09.2005, petenta Perdei S. a solicitat restituirea suprafeței de 16 ari teren cu destinație forestieră situată în localitatea Lupcina.

Pe de altă parte, instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert C. T., fără a cenzura însă aprecierile acestui expert.

Așadar, concluziile expertului de bazează pe o adeverință care nu reflectă situația reală a înscrierilor din registrul agricol corespunzător anilor 1959-1962.

În cauza dedusă judecății, petenta nu a probat însă îndreptățirea la reconstituire prin nici una dintre probele prevăzute expres de art. 6 din Legea nr.1/2000.

← Fond funciar. Decizia nr. 884/2013. Tribunalul SUCEAVA		Validare poprire. Decizia nr. 76/2013. Tribunalul SUCEAVA →

Fond funciar. Decizia nr. 914/2013. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 914/2013. Tribunalul SUCEAVA