Fond funciar. Sentința nr. 1172/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1172/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 1172/2014
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1172
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.11.2014
PREȘEDINTE I. M.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de apelanții R. D., domiciliat în loc. Vicovu de Sus, ..468, județul Suceava și C. I., domiciliat în mun. Rădăuți, ..T33, ., împotriva sentinței civile nr.2015 pronunțată la data de 20.06.2014 de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._, intimate fiind C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Sus prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, cu sediul în ., nr.36, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. A. G. F. pentru apelantul R. D., av. N. E. pentru apelantul C. I. ,lipsă fiind reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au de formulat alte cereri și solciită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul apelului.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Av. N. E. pentru apelantul C. I. solciită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse în memoriul de apel, casarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar. În ceea ce privește apelul formulat de R. D. solciită respingerea acestuia ca nefondat cu mențiunea că într-adevăr în mod greșit prima instanță nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate, însă nu aceasta era calea legală de a solicita acordarea lor, apelantul trebuia să se adreseze instanței cu acțiune formulată în temeiul dispozițiilor art.444 al.1 și 3 și art. 445 Cod procedură civilă.
Av. A. G. F. pentru apelantul R. D., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat cu obligarea reclamantului C. I. la plata cheltuielilor de judecată așa cum rezultă din chitanța depusă la fondul cauzei. Cu privire la apelul reclamantului învederează instanței faptul că pe adeverința de proprietate nr.959/1992 pe prima pagină este menționată o suprafață de terne iar pe verso-ul acesteia este menționată o altă suprafață de teren ori, în atare situație s-ar ajunge la obligarea comisiilor la punerea în posesie a acestuia cu suprafața de 10 ari teren, peste terenul pentru care R. M. deține titlu de proprietate în baza unei hotărâri judecătorași, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 20.11.2013 sub nr._, petentul C. I. în contradictoriu cu intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Sus (prin primar), a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea intimatei să procedez la punerea în posesie, întocmirea și înaintarea documentației către C. județeană de fond funciar Suceava în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp teren situat în intravilanul or.Vicovu de Sus, reconstituită pe numele său, conform adeverinței de proprietate nr.959/21.02.1992.
În motivarea cererii, petentul a arătat că în fapt autorul său C. P. N. a predat la CAP suprafața de 3600 mp, figurând în registrul agricol al anilor 1959-1961 a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate iar prin adeverința de proprietate nr.959/21.02.1992 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață, însă titlul de proprietate i-a fost emis doar pentru suprafața de 2600 mp.
Diferența de 1000 mp a făcut în anul 1960 obiectul unui schimb între Cooperativa Albina Vicovu de sus și autorul său C. P., aceste teren provenind din executarea debitorului Reuți V., autorul său primind acești 1000 mp situați în intravilanul or. Vicovu de Sus în schimbul a 600 mp lângă magazinul cooperativei.
În drept, petentul a invocat disp. Legii nr.18/1991 și a Legii nr.247/2005.
Intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Sus a depus întâmpinare la plângerea petentului arătând că pentru suprafața de 1000 mp teren primiți de la C. P. ca urmare a unui schimb de teren din anul 1960 a fost reconstituit dreptul de proprietate fostului proprietar prin titlul de proprietate nr.4083/27.05.2010, conform sentinței civile nr.3661/2008 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă.
În cursul judecății, petentul C. V. și-a completat acțiunea, solicitând anularea parțială a titlului de proprietate nr.4083/27.05.2010 emis pe numele R. V., în sensul excluderii de pe acesta a suprafeței de 1000 mp pentru care a solicitat punerea în posesie prin cererea principală.
În cauză au fost introduse în calitate de intimate R. V. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
În timpul soluționării litigiului a intervenit decesul intimatei R. V., iar moștenitorul acesteia R. D., prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea plângerii, ca nefondată cu motivarea că petentul nu a dovedit în nici un fel faptul că este proprietarul terenului în suprafața de 1000 mp.
Prin sentința civilă nr.2015 din 20.06.2014, Judecătoria Rădăuți a respins plângerea la Lg 18/1991, privind pe petentul C. I., și pe intimații C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Sus (prin primar), R. D.,C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că titlul de proprietate eliberat pe numele defunctei R. V. a fost făcut în baza planurilor de situație și a sentinței civile nr.3661/26.09.2008 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă și irevocabilă.
Instanța de judecată a constatat așa cum rezultă din adeverința de proprietate nr.959/21.02.1992 emisă pe numele petentului C. I., pe prima pagină a acesteia sunt trecuți 0,36 ha teren, iar pe verso adeverinței se observă faptul că aceasta a fost eliberată doar pentru 0,26 ha, cuprinzând 4,30 ari curți, 6,20 ari teren arabil și 15,50 ari teren arabil și nu include și cei 10 ari în baza cărora se solicită reconstituirea dreptului de proprietate.
Față de această împrejurare, instanța a constatat că plângerea petentului pentru punerea în posesie cu suprafața de 1000 mp și excluderea din titlul de proprietate emis pentru R. V. nu se justifică, petentul nefiind îndreptățit să-i revină în proprietate această suprafață.
P. motivele arătate, instanța a respins plângerea ca nefondată.
Împotriva sentinței au formulat apel intimatul R. D. și petentul C. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său petentul C. I. a arătat că, instanța de fond s-a pronunțat pe fond si asupra capătului la care renunțase la ultimul termen de judecata. Astfel, inițial a solicitat obligarea prim intimatei sa procedeze la punerea in posesie, întocmirea si înaintarea documentației către C. de fond funciar Suceava in vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp, reconstituita prin Adeverința de proprietate nr. 959/21.02.1992 si care nu figurează pe TP ce le-a fost eliberat. Și-a completat acțiunea cu un al doilea capăt de cerere prin care solicita si anularea parțiala a TP nr. 4083/27.05.2010. La termenul de judecata din data de 20 însa a renunțat la acest capăt de cerere. Deși a solicitat să se consemneze în încheierea de ședința din data de 20 iunie 2014 ca a renunț la acest capăt de cerere, instanța nu menționează in Considerentele hotărârii ca a luat act de renunțarea sa si se pronunța si asupra acestui capăt de cerere, in sensul ca îi respinge acțiunea.
Consideră ca hotărârea instanței de fond este nelegală si netemeinică sub aspectul respingerii primului capăt de cerere referitor la punerea in posesie si înaintarea documentației in vederea emiterii TP pentru suprafața de 1000 mp reconstituita prin Adeverința de proprietate nr. 959/1992 si care nu se regăsește in titlului de proprietate emis pe numele autorului lui nr. 3876/2006. Motivarea instanței in sensul ca pe prima pagina a adeverinței de proprietate nr. 595/1992 sunt trecuți ca fiind reconstituiți 0,36 ha iar ca pe verso acesteia se menționează doar 0,26 ha, nu este o motivare care sa poată justifica respingerea cererii sale . A solicitat punerea in posesie cu acești 1000 mp tocmai pentru ca nu a fost pus in posesie cu aceasta suprafața iar faptul ca nu se regăsește pe verso-ul adeverinței de proprietate este tocmai dovada ca nu a fost pus in posesie cu aceasta suprafața reconstituită. Faptul ca nu se regăsesc pe verso-ul ei decât 0,26ha din 0,36ha, nu înseamnă ca nu sunt îndreptățit sa i se elibereze TP pentru aceasta suprafața al cărei drept de proprietate i-a fost recunoscut.
P. motivele menționate, solicită admiterea apelului cum a formulat casarea hotărârii atacate si pe fond admiterea acțiunii.
În motivarea apelului său intimatul REUT D., a arătat că instanța de fond, în mod nelegal si netemeinic nu a acordat cheltuielile de judecata solicitate de el prin avocat, constând în onorariul achitat acestuia, conform chitanței existente la dosarul cauzei, deși reclamantul intimat din prezenta cauza prin avocat ales de aceasta, a înțeles sa își restrângă acțiunea abia la al II-lea termen de judecata.
Instanța de fond, în mod netemeinic, nu a acordat aceste cheltuieli de judecata, fără nici o motivare legala în acest sens, deși s-au formulat apărările necesare de către el prin avocat, în limitele si termenele legale acordate până la stabilirea primului termen de judecata.
Față de aceste aspecte solicită admiterea apelul astfel cum a fost formulat si în consecința casarea parțial a sentinței civile atacate, în sensul obligării reclamantului intimat la plata cheltuielilor, reprezentând onorariu avocat care a fost angajat la judecarea fondului prezentei cauze.
Petentul C. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibil a apelului formulat de R. D. motivat de faptul că, fiind vorba de disp. art.444(1) și (3) N.C.P.C, de o completare a hotărârii dată de instanța care a omis să se pronunțe asupra unei cereri incidentale în speță de acordare a cheltuielilor de judecată era obligatorie procedura prevăzută de asrt.455 NCPC care prevede că o asemenea completare nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului ci numai în condițiile art.444 NCPC.
Intimatul R. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de către petent C. I., ca fiind nefondat si nesusținut, din următoarele considerente:
Petentul C. I. a solicitat punerea in posesie pentru o suprafața de 1.000 mp situat in intravilanul orașului Vicov de Sus, precum si anularea T.P. 4083 din 2010, fără insa a dovedi in nici un fel faptul ca el este proprietarul respectivei parcele de teren.
Instanța trebuia sa aibă in vedere faptul ca titlul eliberat pe numele defunctei REUT V. (mama sa) a fost întocmit in baza celor doua planuri de situație si a sentinței civile nr. 3661 din data de 26.09.2008, din Ds. Nr._, a Judecătoriei Rădăuți, rămasa definitiva si irevocabilă.
Procesul verbal încheiat la data de 09.02.1960, prin care s-a efectuat un schimb de teren, a fost întocmit de către alte părți, fără ca defuncta REUT V. sa fie implicata in vreun fel, in acest sens.
Mai mult de atât, instanța de judecata trebuia sa aibă in vedere si faptul ca așa cum rezulta din adeverința nr. 959 din 1992, emisa pe numele petentului C. I., faptul ca deși pe prima parte a acesteia sunt trecuți 0.36 ha teren, pe verso-ul adeverinței se poate observa faptul ca aceasta a fost eliberata doar pe 0.26 ha, cuprinzând 4.30 ari curți, 6.20 ari teren arabil si 15.50 ari teren arabil si nicidecum nu include cei 10 ari in baza cărora petentul solicita reconstituirea.
Intimatul R. D. a formulat și răspuns la întâmpinarea formulată de C. I. în motivarea căreia a reiterat aceleași aspecte din întâmpinare.
Ceilalți intimați deși legal citați nu ți-au delegat un reprezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.
Examinând în limitele cererilor de apel formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, petentul C. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Locală de fond funciar Vicovu de Sus, obligarea pârâtei să procedeze la punerea în posesie, întocmirea și înaintarea documentației către C. Județeană Suceava, în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp teren situat în intravilanul or. Vicovu de Sus, ce i-a fost reconstituit prin adeverința de proprietate nr. 959/21.02.1992.
Ulterior, petentul și-a completat acțiunea solicitând anularea parțială a titlului de proprietate nr. 4083/27.05.2010 emis pe numele lui R. V., în senul excluderii din titlu a suprafeței de 1000 mp teren cu privire la care a solicitat punerea în posesie prin cererea inițial formulată (f. 23 dosar fond).
Primul motiv de apel prin care se invocă faptul că în mod greșit prima instanță s-a pronunțat și cu privire la anularea parțială a titlului de proprietate, întrucât petentul a renunțat la judecata acestui capăt de cerere, nu este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 406 al. 1 din noul Cod de procedură civilă „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă” iar al. 2 dispune că “Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială”.
Cum la dosar nu există o cerere de renunțare la judecată formulată în condițiile prevăzute de textul de lege sus citat, în mod corect prima instanță s-a pronunțat în limitele în care a fost investită, inclusiv cu privire la cererea având ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate nr. 4083/2010 emis pe numele lui R. V.. Simpla susținere a apărătorului petentului consemnată în încheierea de dezbateri a cauzei în fond din 20 iunie 2014 prin care a arătat că își restrânge pretențiile în sensul că înțelege să se judece numai în contradictoriu cu comisiile pârâte, nu echivalează cu o cerere de renunțare la judecată a unui petit în condițiile în care obiectul cererii de judecată căruia s-a renunțat, nu a fost precizat.
Nici criticile formulate vizând respingerea acțiunii, nu sunt întemeiate.
Pretențiile petentului se întemeiază pe adeverința de proprietate nr. 959/21.02.1992 emisă de C. Locală de fond funciar Vicovu de Sus emisă pe numele petentului C. I. pentru suprafața de 0,36 ha teren însă, pe verso-ul adeverinței se menționează doar suprafața de 4,30 ari curți, 6,20 ari teren arabil și 15,50 ari teren arabil, fără a include suprafața de 10 ari pentru care petentul solicită punerea în posesie.
Potrivit doctrinei și practicii judiciare, adeverința de proprietate este un act administrativ revocabil, în baza căruia se creează raporturi juridice vizând dreptul de proprietate. Ea reprezintă un titlu de proprietate temporar, care durează în timp până la eliberarea titlului de proprietate și reprezintă dovada existenței dreptului de proprietate reconstituit în beneficiul cererii, singură sau împreună cu procesul verbal de punere în posesie.
Adeverința de proprietate este actul administrativ prin care autoritatea emitentă recunoaște dreptul de proprietate al reclamantului. Ea mai dovedește că petentul a recurs la procedura provizorie la Legea nr. 18/1991 pentru a-și redobândi dreptul de proprietate în condițiile legii. Această adeverință de proprietate nu reprezintă un titlu de proprietate în sensul Legii nr. 18/1991 republicată, deoarece dreptul pe care îl atestă este incert până la emiterea titlului, singurul act de proprietate prevăzut de Legea nr. 18/1991. Or, titularul adeverinței, are conform legii fondului funciar un act de reconstituire cu forță juridică inferioară, cu caracter temporar, care poate fi oricând contrazis de un titlu de proprietate eliberat altei persoane.
În speță, pentru terenul cu privire la care petentul-apelant a solicitat punerea în posesie și întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate, a fost emis titlul de proprietate nr. 4083/27.05.2010 în favoarea lui R. V., autoarea pârâtului intimat R. D. (f. 19 dosar fond).
La baza emiterii titlului de proprietate în favoarea autoarei R. V. a stat sentința civilă nr. 3661/26.09.2008 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, irevocabilă, prin care s-a reconstituit în favoarea acesteia dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1 ha, 8 ari și 36 mp teren situat pe raza or. Vicovu de Sus, reținându-se că petenta este îndreptățită la reconstituire în baza art. 8 și 11 din Legea nr. 18/1991, situația juridică nouă a terenurilor în urma identificării cadastrale fiind evidențiată în planurile de situație depuse la f. 11, 12, 13 dosar.
Sentința civilă nr. 3661/26.09.2008 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, prin care autoarei pârâtului intimat R. V. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu, instituie în favoarea acestuia, o prezumție relativă de proprietate pe care petentul apelant nu a reușit să o răstoarne prin probele administrate.
Astfel, petentul invocă ca temei al admiterii pretențiilor sale adeverința de proprietate nr. 959/21.02.1992, pe veros-ul căreia nu este menționat terenul ce face obiectul acțiunii de față.
Or, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea persoanelor îndreptățite se realizează în cadrul unei proceduri speciale instituită prin Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HGR. Nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Din interpretarea disp. art. 34 din HGR nr. 890/2005 care fac trimitere la art. 27 din Legea nr. 18/1991, republicată, art. 5 lit. i și art. 36 al. 1 din Regulament, punerea în posesie, întocmirea documentației necesare emiterii titlului de proprietate și emiterea titlului de proprietate ca act final al procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate se face numai pentru suprafața de teren validată în condițiile prescrise de legile fondului funciar, prin Hotărârea Comisiei județene sau hotărâre judecătorească.
Cum petentul nu a făcut dovada că a obținut validarea dreptului de proprietate în condițiile prevăzute de art. 23-26 și respectiv art. 8 și urm. din Legea nr. 18/1991, republicată și nu a răsturnat prezumția de proprietate ce operează în favoarea părții adverse căreia i s-a emis titlul de proprietate pentru terenul în litigiu, pretențiile sale nu pot fi admise.
Apelul pârâtului R. D. ce vizează un singur aspect, cel referitor la plata cheltuielilor de judecată de către petent, este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 453 al. 1 din noul Cod de procedură civilă “Partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Prin urmare, în calitate de parte căzută în pretenții, petentul trebuia obligat în baza dispozițiilor legale sus citate să-i plătească pârâtului R. D. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, suma de 1500 lei solicitată cu acest titlu, fiind disproporționată față de volumul de muncă depus de avocat.
P. aceste considerente, tribunalul în baza art. 480 al. 1 din noul Cod de procedură civilă va respinge apelul petentului ca nefondat și admițând apelul pârâtului R. D., va schimba în parte sentința civilă atacată, în sensul că va obliga petentul să plătească pârâtului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată (în loc de 1500 lei) cât s-a solicitat, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cu referire la cheltuielile de judecată din apel, se constată că pârâtul R. D. a avansat cu acest titlu suma de 1500 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la dosar, pe care instanța o apreciază ca fiind exagerată față de durata procesului, gradul de complexitate a aspectelor asupra cărora instanța a avut a se pronunța și volumul de muncă depus de avocat.
Potrivit art. 451 al. 2 din noul Cod de procedură civilă “ Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”.
Așa fiind, în temeiul art. 453 al. 1 rap. la art. 451 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va admite în parte cererea privind plata cheltuielilor de judecată din apel formulată de pârâtul apelant și în consecință, va obliga pe reclamantul apelant C. I. să plătească pârâtului apelant R. D. suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul C. I. domiciliat în mun. Rădăuți, ..T33, ., împotriva sentinței civile nr.2015 pronunțată la data de 20.06.2014 de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._, intimate fiind C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Sus prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, cu sediul în ., nr.36, județul Suceava,ca nefondat.
Admite apelul formulat de pârâtul R. D. domiciliat în loc. Vicovu de Sus, ..468, județul Suceava.
Schimbă în parte sentința civilă nr.2015/26.06.2014 a Judecătoriei Rădăuți în sensul că:
Obligă reclamantul C. I. să plătească pârâtului R. D. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat ( în loc de 1500 lei cât s-a solicitat).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Admite în parte cererea privind plata cheltuielilor de judecată din apel formulată de reclamantul apelant C. I..
Obligă pe apelantul C. I. să plătească pârâtului apelant suma de 1000 lei cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorar avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.11.2014
Președinte, Judecător, Grefier,
I. M. I. G. S. A.
P. grefier aflat în CO,
semnează prim grefier
Red.IG
Tehnored.SA/6ex17.12.2014
Judecător fond T. C-tin
| ← Anulare act. Decizia nr. 1056/2014. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1706/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
