Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1706/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1706/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 1706/2014
Dosar nr._ - revendicare –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1706
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 DECEMBRIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul I. V., domiciliat în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 1591 din data de 08.09.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimații: intervenientul în nume propriu O. P., domiciliat în mun. Fălticeni, ..50, județul Suceava și reclamanții M. I. G., domiciliat în comuna Țarna mare, ., mun. Fălticeni, județul Suceava, O. I.R., domiciliată în mun. Suceava, ., . B, etaj 2, ., O. I. M., domiciliată în mun. Iași, Șoseaua Națională, nr.47, . B, etaj 7, ., M. V., domiciliată în . și M. I. A., domiciliată în mun. Fălticeni, ., județul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 11 DECEMBRIE 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 16 DECEMBRIE 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată inițial la data de 08.11.2012 sub nr._, reclamantul Mateoaia I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. V. ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face, să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate si liniștită posesie suprafața de 0,36 ha teren situată la locul „Gura Halmului” cu vecinătățile indicate în titlul de proprietate nr. 1773/1996 si să-i plătească contravaloarea fructelor neculese de pe acest teren în ultimii trei ani, în valoare de 300 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că printr-un act autentic a cumpărat terenul sus-indicat în anul 1956, apoi a fost trecut la colectiv iar prin titlul de proprietate nr. 1773/1996 i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Mai arată că pârâtul îi ocupă fără drept acest teren de peste 10 ani. A fost în eroare crezând că terenul este ocupat de un alt vecin, A. M., dar după efectuarea expertizei de către ing. O. P., situația a fost lămurită si el a renunțat la judecată.
Fiind o persoană în vârstă, a vrut să arendeze acest teren unui cetățean de la Pleșești însă pârâtul l-a împiedicat pretinzând fără nici un drept că este al lui.
Reclamantul consideră că este păgubit și solicită daune în cuantumul indicat, urmând ca ele să fie stabilite pe calea unei expertize.
În drept a invocat disp. art. 480, 483 si urm. Cod civil.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri (f.3-8) si a solicitat proba cu martori si expertiza agricolă.
La termenul de judecată din data de 20.12.2006 s-a luat interogatoriu civil pârâtului I. V. care a arătat că nu deține teren din proprietatea reclamantului (f.18 dosar) iar la termenul de judecată din data de 22 mai 2007 s-a luat interogatoriu civil reclamantului (f.78 dosar).
Ulterior, la data de 09.02.2007, pârâtul I. V. a depus la dosar un memoriu (f.24).
În cauză a fost întocmit raportul de expertiză agricolă de către expert L. P. (f.37-60 dosar) și au fost atașate spre consultare dosarele nr. 1694/1997 si nr. 3071/2003 privind părțile în cauză.
La data de 20.06.2007 pârâtul I. V. a formulat excepții si întâmpinări (f.85-91 dosar).
A invocat pe cale de excepție nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1773/03.06.1996 emis pe numele reclamantului Mateoaia I..
A învederat instanței că terenul deținut de reclamant este intabulat prin procesul verbal nr. 6476/10.09.2000 vizat de Oficiul Județean de cadastru si Publicitate Imobiliară a județului Suceava, fiind identificat cu corpul de proprietate nr. 765 si pe cale de excepție a solicitat nulitatea absolută a raportului de expertiză efectuat de expert L. P..
In ședința de judecată din data de 27 iunie 2007 instanța a constatat nulitatea expertizei agricole efectuată în cauză cu privire la măsurarea si evaluarea suprafețelor de teren, având în vedere faptul că terenul reclamantului este intabulat.
La termenul de judecată din data de 08.11.2012, fiul reclamantului – M. G. a arătat că tatăl său este decedat și în calitate de moștenitor, a înțeles să renunțe la judecată, declarația sa fiind consemnată în proces verbal, separat, atașat la dosar – fila 126.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 08.11.2012 în dosar nr._ , Judecătoria Fălticeni văzând declarația de renunțare la judecată formulată de succesorul reclamantului, depusă la fila 126 dosar, ținând seama de dispozițiile art. 246 cod procedură civilă, a luat act de renunțarea la judecată a succesorului reclamantului Matioaoia G., în contradictoriu cu pârâtul I. V..
Împotriva acestei încheieri de renunțare au formulat recurs recurenții M. I.G., M. I. A., O. I. R., O. I. M. și M. V., arătând în esență că în dosarul nr._ s-a luat interogatoriu numai moștenitorului Mateoaia G. care nu îi reprezintă în totalitate, că ei nu renunță la daunele pricinuite de I. V. care a deținut ilegal pământul tatălui lor.
Prin Decizia civilă nr. 17/08.01.2013 Tribunalul Suceava - Secția Civilă a admis recursul si a casat încheierea din data de 08.11.2012 a Judecătoriei Fălticeni cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
La Judecătoria Fălticeni cauza a fost reînregistrată la data de 13.02.2013 sub nr._ primind aleatoriu termen de judecată.
La data de 21.03.2013, O. Gh. P. a formulat în prezenta cauză cerere de intervenție în nume propriu solicitând instanței admiterea acesteia și să constate că el împreună cu soția sa O. C. sunt proprietari în devălmășie a terenului asupra căruia părțile se judecă.
A solicitat a fi obligate părțile, să-i respecte dreptul de proprietate si posesie asupra terenului situat în extravilanul comunei Hârtop, jud. Suceava, identic cu . Corpului de proprietate_ înscris în CF nr._ a comunei cadastrale Hârtop provenită din conversia CF vechi 332, având suprafata de 3.580 mp si vecinii. DJ 208, A. M., pădure si moștenitorii N. D..
Susține că imobilul descris mai sus a fost dobândit de autorul Mateoi I. prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr. 1773/1996 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 779/26.11.1956.
În dosarul nr._ reclamantul Mateoi I. a solicitat revendicarea terenului si despăgubiri bănesti de la I. V. care i-a deținut abuziv terenul, fiind efectuat un raport de expertiză în acest sens.
Precizează că I. V. a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 1773/1996 în dosarul nr._ si ca urmare s-a dispus suspendarea dosarului nr._ .
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1153/20.10.2009 Mateoi I. a înstrăinat prin vânzare suprafața de 3.580 mp., . cumpărătorilor O. Gh. P. si O. C..
Ca urmare a acestui fapt, a formulat cerere de intervenție în nume propriu, fiind direct interesat să-și apere proprietatea dobândită legal.
Totodată a solicitat să-i fie lăsată în proprietate si liniștită posesie suprafața de teren pe amplasamentul intabulat si a solicitat despăgubiri bănești pentru anii 2010,2011 si 2012 în valoare de 5.500 lei.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri (f.8-12 dosar).
Instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului Mateoaia I., respectiv: M. I. G., O. R., O. M., M. V. și Mateoaia A., cu citarea acestora la adresele indicate si a fost introdus în cauză în calitate de intervenient în nume propriu numitul O. P..
Pârâtul I. V. a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.41-45).
În motivare a arătat în esență că după decesul numitului N. Gh. D., . ha teren evidențiată în titlul de proprietate nr. 855/1994 a fost împărțită la trei moștenitori printre care si soției sale I. V. (în prezent decedată), căreia i-a revenit suprafața de 7.800 mp. în vecinătatea numitului N. V. I..
Defuncta sa soție a fost pusă în posesie pe acest amplasament de către Primăria comunei Vulturești iar el nu a făcut decât să păstreze amplasamentul.
Consideră că el nu trebuie să suporte daunele solicitate de moștenitorii lui Mateoaia I. si de O. P. ci ele ar trebui să fie suportate de cei care l-au pus in posesie pe un amplasament greșit, respectiv Primăria comunei Vulturești, Comisia Comunală Vulturești si Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
De asemenea suma stabilită prin expertiză o consideră prea mare, neputând ca profitul obținut în 5-6 ani să depășească prețul de vânzare al acestei suprafețe de teren, sens în care solicită anularea acestei expertize si să fie efectuată alta corectă.
Pârâtul mai arată că el nu are nicio vină ca să fie obligat la plata daunelor bănești pentru că ar fi folosit terenul lui Mateoaia I. si nu înțelege cum a fost posibilă eliberarea unui alt titlu de proprietate, unei alte persoane pe același amplasament.
Susține că de altfel soluționarea dosarului nr._ arată clar cine se fac vinovați de situația de fapt.
La data de 05.06.2013 reclamanții: Mateoaia I. G., O. I. R., O. I. M., M. V. si M. A. precum au formulat si depus la dosar precizări (f. 51) prin care au înțeles să-și majoreze câtimea despăgubirilor solicitând si cheltuieli de judecată.
Și intervenientul O. Gh. P. a formulat precizări (f.52) prin care a indicat cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi achitate de pârâtul I. V., solicitând totodată a fi obligat să-i lase terenul în liniștită posesie.
În cauză a fost întocmit suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert M. V. (f.94-112) si raportul de expertiză întocmit de expert Scutar V. (f.130-148).
Prin sentința civilă nr. 1591 din data de 08.09.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._ , s-a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară formulată de reclamanții: M. I G. – domiciliat în Fălticeni, Cartier Țarna M., ., jud. Suceava,O. I R. – cu domiciliul în mun. Suceava, ., ., ., jud. Suceava, O. M. – cu domiciliul în mun. Iași, ., .,., M. V. – cu dom. în satul Bărăști, . si M. I. A. - cu domiciliul în mun. Fălticeni, ., jud. Suceava în contradictoriu cu pârâtul I. V. - cu domiciliul în satul Uncesti, . și intervenientul în interes propriu O. P. – cu domiciliul în mun. Fălticeni, .. 50, jud. Suceava.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 6.180 lei reprezentând echivalentul fructelor industriale valorificate de pârât și al celor nepercepute din neglijența sa
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de O. P..
S-a constatat că intervenientul O. P. împreună cu soția sa O. C. sunt coproprietari în devălmășie asupra terenului în suprafață de 3.580 mp situat în extravilanul ., identic cu . cartea funciară_ a comunei cadastrale Hârtop.
Reclamanții și pârâtul au fost obligați să lase intervenientului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3580 mp, identic cu . în cartea funciară nr._ a .. Suceava prezentată în anexa 1 a Raportului de expertiză tehnică judiciară, aflat la fila 134 vol. II dosar, pe aliniamentul 8-3-134-141 (evidențiată de culoarea roșie și puncte negre).
Pârâtul a fost obligat să plătească intervenientului suma de 8.240 lei reprezentând echivalentul fructelor industriale valorificate de pârât și al celor nepercepute din neglijența sa. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 1.123 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, iar intervenientului suma de 825 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 26.11.1956 la notariatul de stat al Raionului Fălticeni (f.8 dosar vol. I) vânzătorul V. N. I. a vândut cumpărătorului Mateoaia I. I. suprafața de 3580 mp teren arabil situat pe raza .> La data de 03.06.1996, pe numele Mateoaia I. (defunctul reclamant – certificat deces f. 114 vol. II, certificat de moștenitor nr. 35 – 132 vol. II), s-a eliberat de către Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor Suceava, Titlul de Proprietate nr. 1773, prin care titularul a primit în proprietate, prin reconstituirea dreptului de proprietate, o suprafață totală de 3600 ha situată pe teritoriul satului Preutești, la locul numit„Gura Halmului” și având ca vecini: nord –D. N., est – N. G., sud – șosea, Vest – D. N. și Ș. Ș.. (f. 6 vol. I)
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1153/20.10.2009 încheiat la BNP I. L., numitul Mateoaia I. (reclamantul defunct, identic cu Mateoaia I. (CNP_) a vândut suprafața de 3580 mp teren arabil, situat în extravilanul . C.f. nr._ a localității Vulturești, între vecinii: DJ 208, A. M., pădure și N. D., intervenientului O. G. Pentru.
Bunul astfel dobândit, a devenit proprietate comună în devălmășie, proprietari fiind O. G. Pentru împreună cu soția sa, O. C.. (f. 8 vol. II)
La data de 10.06.1994, s-a eliberat de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor Suceava, Titlul de Proprietate nr. 855, pe numele cetățeanului N. G. D., moștenitorii defunctului C. Gr. L., I. V. V., L. G. E., Ș. A., B. A. și B. M., prin care acesta a primit în proprietate, prin reconstituirea dreptului de proprietate, o suprafață totală de 5 ha situată pe teritoriul satului Poiana, . suprafața de 2,2 ha teren arabil fiind situată la locul numit „Halm” având ca vecini: nord – Mateoaia I., est – pădure, sud – Ș. Șt, vest – șosea. (f. 17 vol. I)
Prin actul de partaj încheiat la data de 08.04.1996 și autentificat sub nr. 1181 între subsemnații I. V. (soția pârâtului I. V.), Ș. A., B. M., L. E. și C. L. (f. 15 vol. 1) numita I. V. a primit în proprietate, printre alte imobile, suprafața de 2300 mp teren fânețe situat în extravilanul satului Poiana, la locul numit „Pe halm” între vecinii hotar, Ș. A., L., hotar.
În prezent, pârâtul I. V. deține suprafața în litigiu de 3580 mp situată pe raza ..
Acțiunea în revendicare este acea acțiune în justiție prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.
Deci, acțiunea în revendicare este o acțiune reală, putând fi exercitată împotriva oricărei persoane care deține bunul.
Față de disp. art. 6 al. 2 Noul C.civil Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor instanța constată că în cauză este aplicabil C.c. din 1864. (în continuare C.c.)
Regula înscrisă în 1169 C.c referitoare la sarcina probei își găsește aplicare și în materia acțiunii în revendicare, deci cel care pretinde că este proprietar trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate.
Cum în cauză dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat nu a intrat în patrimoniul reclamantului printr-un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate (ex. uzucapiunea), ci printr-unul derivat, adică printr-un act juridic translativ de proprietate (contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 26.11.1956 la Notariatul de stat al Raionului Fălticeni - f.8 dosar vol. I, T.P. 1773/1996, T.P 855/1994, actul de partaj încheiat la data de 08.04.1996 și autentificat sub nr. 1181), dovada proprietății imobiliare poate întâmpina nu numai dificultăți de ordin material (inexistența planurilor topografice de natura a individualiza imobilul fără niciun echivoc, sub aspectul întinderii și al vecinătăților sale) ci și unele dificultăți de ordin juridic. Astfel, dovada certă a proprietății s-ar putea face numai în condițiile probării faptului că persoana care a transmis dreptul avea calitatea de adevărat proprietar, în sensul că aceasta l-ar fi dobândit, la rândul ei, de la adevăratul proprietar ș.a.m.d, deci dacă s-ar proba că toți autorii care anterior au înstrăinat imobilul au fost ei însăși adevărați proprietari. În alte cuvinte, proba ar avea un caracter absolut numai atunci când reclamantul ar produce în instanță, pe lângă înscrisul constatator al actului juridic prin care el a dobândit dreptul de proprietate, toate înscrisurile din care să rezulte transmiterile anterioare ale proprietății, începând de la primul titular al dreptului de proprietate.
Pentru rezolvarea dificultăților de ordin juridic ale problemei dreptului de proprietate, în doctrină și în jurisprudență s-a încercat să se contureze, pe de o parte, noțiunea de titlu, iar, pe de altă parte, să se stabilească o . reguli în funcție de situațiile posibile în cadrul acțiunii în revendicare imobiliară.
Prin titlu în această materie se înțelege actul juridic sau actul jurisdicțional translativ ori chiar declarativ de proprietate care generează o prezumție de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
Instanța de fond a constatat că atât contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 26.11.1956 la Notariatul de stat al Raionului Fălticeni și T.P. nr. 1773/1996 (pentru reclamanți) reprezintă titlu în accepțiunea celor anterior susținute, cât și actul de partaj încheiat la data de 08.04.1996 și autentificat sub nr. 1181 și Titlul de Proprietate nr. 855/1994 (pentru pârât)
Efectul ce i se atribuie titlului este acela de a crea o prezumție simplă în legătură cu calitatea de proprietar al persoanei care îl produce, prezumție care poate fi răsturnată de partea adversă, inclusiv prin invocarea unui titlu proprie de natură să genereze o prezumție de proprietate mai puternică, dar tot susceptibilă de a fi combătută.
Conturarea noțiunii de titlu permite stabilirea unor soluții în funcție de diferitele situații care se pot ivi în cadrul acțiunii în revendicare imobiliară.
Cum în cazul de față ambele părți prezintă câte un titlu cu privire la imobilul în litigiu, instanța constată că acestea provin de la același autor: Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor Suceava, Titlul de Proprietate.
În această situație va avea câștig de cauză dobânditorul care și-a înscris titlul său în cartea funciară.
Din actele dosarului instanța de fond a constatat că doar reclamantul și intervenientul și-au înscris titlul de proprietate în cartea funciară (f. 8, f 9 vol . II).
Potrivit concluziilor Raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Scutar V. (f. 134 vol. II): identificarea făcută de expert L. P. în raportul de expertiză din punct de vedere a vecinătăților este corectă și corespunde realității din teren.
Nu este corectă afirmația că parcelele aflate în litigiu situate la locul numit „Gura Halmului” se află în extravilanul satului Poiana . se află în extravilanul satului Hârtop, conform delimitărilor existente în baza de data OCPI Suceava. De altfel, înscrierea inițială a acestei parcele a reclamanților identificată prin CP. 765 în CF 332 a . fost o eroare care a fost corectată ulterior în anul 2010 prin înscrierea acestei proprietăți în CF_ a .> De asemenea, datorită faptului că nu s-a întocmit un plan parcelar în zona litigiului la întocmirea fișelor proces-verbal pentru eliberarea titlurilor de proprietate, vecinătățile parcelelor erau trecute în baza declarațiilor proprietarilor.
Vecinătățile înscrise în T.P.1773/1996 cât și cele în contractul de vânzare cumpărare nr. 2977/1956 sunt inversate din punct de vedere al punctelor cardinale.
Astfel, vecinătățile corecte sunt: nord – A. M. (restul proprietății lui N. I. rămase după înstrăinarea suprafeței în litigiu de 3580 mp), sud – I. V., vest – soșea, est – P..
De altfel, și mențiunile cu privire la ..P. 855/1994 la poziția A/1/1 situat la locul numit „Holm” în suprafață de 2,2 ha și în contractul de partaj 1181/1996 ca fiind situată în extravilanul satului Poiana . deoarece această parcelă se află pe teritoriul administrativ al .> Suprapunând aliniamentele terenurilor peste ortofotoplanul din 2006 și peste planul cadastral aerofotografiat în anul 1956 se observă că amplasamentul a fost rotit și translatat spre nord, diminuând astfel suprafața pârâtului I. V. și lăsând o porțiune de teren neînscrisă în cartea funciară în vecinătatea lui Ș. Ș..
Astfel, numitele B. M. și moștenitorii lui Ș. A. vor trebui să-și refacă documentațiile cadastrale pe amplasamentele inițiale pe care le-au dobândit în urma actului de partaj 1181/08.04.1996 astfel încât și pârâtul I. V. să reintre în posesia diferenței de 3530 mp, care îi lipsște la ora actuală.
Cât privește restituirea fructelor produse de bunul revendicat în perioada în care proprietarul a fost lipsit de stăpânirea acestuia, instanța constată că pârâtul a fost de bună credință, astfel, în temeiul art. 485 C.c va fi îndreptățit a reține în deplină proprietate fructele produse de bun pe tot intervalul de timp cât a durat buna sa credință (buna credință a posesorului pârât a încetat la data introducerii acțiunii în revendicare – 27.11.2006).
Pentru aceste motive, instanța, în conformitate cu prevederile art. 480 C.c., a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară formulată de reclamanții M. I G., O. I R., O. M., M. V., M. I A. în contradictoriu cu pârâtul I. V. și intervenientul în interes propriu O. P., a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 6180 lei reprezentând echivalentul fructelor industriale valorificate de pârât și al celor nepercepute din neglijența sa, calculate înmulțind cei 3 ani (2007, 2008 și 2009 în care pârâtul a fost de rea-credință) cu suma de 2060 lei astfel cum s-a reținut în expertiza tehnică judiciară (f. 99 vol. II).
Instanța, considerând întemeiată, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de O. P., a constata că intervenientul O. P. împreună cu soția sa O. C. sunt coproprietari în devălmășie asupra terenului în suprafață de 3580 mp situat în extravilanul ., identic cu . cartea funciară_ a comunei cadastrale Hârtop.
Reclamanții și pârâtul au fost obligați să lase intervenientului, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3580 mp, identic cu . în cartea funciară nr._ a .. Suceava, prezentată în anexa 1 a Raportului de expertiză tehnică judiciară, aflat la fila 134 vol. II dosar, pe aliniamentul 8-3-134-141 (evidențiat de culoarea roșie și puncte negre).
S-a admis și capătul accesoriu, dispunându-se obligarea pârâtului să plătească intervenientului suma de 8240 lei reprezentând echivalentul fructelor industriale valorificate de pârât și al celor nepercepute din neglijența sa. (calculate înmulțind cei 4 ani în care a fost privat de bunul său – 2010, 2011, 2012 și 2014 cu suma de 2060)
Constatând culpa procesuală, a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1124,7 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. (taxă timbru judiciar, timbru judiciar 19lei + 29lei + 3lei f. 3,4 vol. I; 251,7 lei avans expertiză f. 30 vol. I; 200 lei – taxă jud. timbru c/val. fructe f. 178-179, 622 lei taxă jud. timbru c/val. fructe)
Pârâtul a mai fost obligat să plătească intervenientului suma de 825 lei cu titlul de cheltuieli de judecată întrucât numai atât s-a solicitat, instanța, în virtutea principiului disponibilității neputând acorda mai mult decât s-a cerut. (91 lei, 441 lei f. 182 taxa jud. de timbru, 1303 taxă expertiză f. 150, 351 lei taxa expertiză f. 172 – deci 2186 lei i s-ar fi cuvenit).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul I. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în totalitate a acesteia în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că, prin Sentința civilă nr.1591 s-a admis cererea de revendicare imobiliară și daune privind suprafața de 3580 m.p.
Înțelege să critice această sentință deoarece nu s-a cercetat corect fondul cauzei și nu au fost respectate legile fondului funciar și pentru că există contradicție între considerentele și dispozitivul acestei sentințe.
În considerente se arată că defuncta soție a pârâtului a fost pusă în posesie pe acest amplasament de către Primăria comunei Vulturești iar pârâtul nu a făcut decât să păstreze acest amplasament.
Instanța nu a avut în vedere faptul că, Titlul de proprietate nr. 855/1994 deținut de autorii pârâtului a fost eliberat anterior Titlului de proprietate nr. 1773/1996 care aparține reclamanților și intervenienților.
Mai mult, în timp ce pârâtul I. V. a prezentat proces verbal de punere în posesie, reclamanții și intervenienții nu au depus proces verbal de punere în posesie.
Potrivit art.27 din Legea nr.18/1991, punerea în posesie este anterioară emiterii titlului de proprietate întrucât „potrivit prevederilor regulamentului, eliberarea ridurilor de proprietate de către Comisia Județeană, se face în baza propunerilor și documentelor înaintate de Comisiile comunale, orășenești sau municipale, iar în aceste documente trebuie să se precizeze . topografic, etc, în baza celor înscrise în procesul verbal de punere în posesie.
Ca urmare, potrivit prevederilor acestui regulament, punerea în posesie a titularului dreptului, constituie o fază anterioară titlului de proprietate.
Din interpretarea art.14 (alin (2) din lege, astfel cum a fost modificat prin art.(2) alin. (1) din Legea nr. 1/2000, punerea în posesie trebuie să se realizeze în toate cazurile, pe fostul amplasament, atunci când este posibil a cest lucru.
Dacă punerea în posesie nu mai este posibilă, fie ca urmare a faptului că a fost atribuit altor persoane, fie ca urmare a altor cazuri speciale prevăzute de lege, atunci punerea în posesie a foștilor proprietari se poate realiza pe alte amplasamente.
În cazul în care, punerea în posesie urmează a se face pe fostul amplasament, comisia de fond funciar va lua act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății, atunci când proprietarii vecini recunosc limitele proprietății solicitantului, pe toate laturile (art.27 alin.(2) din lege). De asemenea dacă fostul amplasament este atribuit legal altor persoane, comisiile de fond funciar vor consemna în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament (art.5 lit.c din Regulament).
După efectuarea măsurătorilor, comisiile locale de fond funciar vor întocmi planurile de delimitare și planurile de parcelare. Aceste planuri sunt supuse validării de către Comisia Județeană de fond funciar (art.5 lit.f) din Regulament). După validare, se va realiza punerea în posesie, care constă în întocmirea procesului verbal de punere în posesie.
După parcurgerea acestor etape se ajunge la emiterea ridului de proprietate.
Ori, numai pârâtul a făcut dovada parcurgerii acestor etape, depunând la dosarul cauzei fișa proces verbal de punere în posesie și titlul de proprietate.
Ori, prezenta acțiune este o acțiune în revendicare și atunci se compară titlurile.
Comparând cele două titluri de proprietate, cel valabil este al autorului pârâtului I. V., care este emis anterior ridului de proprietate depus de reclamanți.
Din moment ce Titlul de proprietate nr. 855/1994 (pentru pârât) a fost emis, nu se putea emite pe același amplasament Titlu de proprietate nr. 1773/1996 (pentru reclamant). Mai mult, în Titlul de proprietate nr. 1773/1996 nu corespund vecinii, dar în Titlul de proprietate nr. 855/1994 corespunde amplasamentul și vecinii din teren.
Apoi, recurentul a făcut referire și la cine a avut posesia în toată această perioadă și atunci reiese în mod indubitabil că, pârâtul a avut din momentul punerii în posesie de către Comisia de fond funciar, posesia acestui teren.
Mai mult, se arată în sentința recurată că inițial reclamantul a considerat că alt vecin i-a ocupat acest teren, respectiv A. M. pe care a chemat-o în judecată în alt dosar și apoi a renunțat.
Deci, de la început reclamanții nu au avut o situație clară privind posesia terenului cum ar fi fost normal după punerea în posesie de către Comisia de fond funciar, după cum nici n-au putut prezenta în instanță procesul verbal de punere în posesie.
Și atunci, cum a fost posibil ca instanța de judecată să admită o astfel de acțiune ?
Nu corespund nici vecinii de pe titlul reclamanților, deci este vorba de alt amplasament, așa cum reiese atât din Titlul de proprietate nr. 1773/1996, cât și din contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1956.
Nefiind regim de carte funciară nu se poate motiva sentința numai că reclamantul și-a înscris dreptul de proprietate în CF pentru un teren a cărui posesie nu a avut-o niciodată.
Apoi, se motivează de către instanță „cum în cauză dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat nu a intrat în patrimoniul reclamantului printr-un mod original de dobândire a dreptului de proprietate (ex. uzucapiunea), ci, printr-un derivat, adică printr-un act juridic translativ de proprietate (contract de vânzare-cumpărare, Titlu de proprietate nr. 1773/1996, Titlul de proprietate nr. 855/1994, actul de partaj încheiat la 08.04.1996), dovada proprietății imobiliare, poate întâmpina nu numai dificultăți de ordin material ci și unele dificultăți de ordin judiciar".
Instanța constată că ambele titluri provin de la același autor: Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Suceava, Titlul de proprietate.
Dar, dacă instanța a ajuns la această concluzie, trebuie să aibă în vedere Titlul mai întâi emis (căci nu se puteau emite două titluri pe același amplasament, așa cum a arătat mai sus) și posesia acestui bun imobil.
Ori, tocmai aceste aspecte nu au fost avute în vedere de către instanța de judecată.
Nu s-a avut în vedere amplasamentul reclamanților, vecini, căci dacă se concluzionează prin această prismă, oricine dorește un anume amplasament, într-o zonă fără CF ia legătura cu un inginer topo, întocmește un plan de situație, își înscrie un plan de situație, își înscrie dreptul de proprietate și câștigă procesul împotriva proprietarilor.
Tocmai aceste aspecte s-au avut în vedere de către legile fondului funciar când s-au stabilit pașii pe care trebuie să-i parcurgă proprietarii de terenuri și importanța procesului verbal de punere în posesie.
Expertiza judiciară este doar un mijloc de probă și toate înscrisurile trebuie coroborate.
In expertiză, în nenumărate rânduri, domnul expert a arătat că are nevoie de timp pentru aflarea adevărului, am formulat obiecțiuni și toate au fost respinse.
De asemenea, despăgubirile au fost acordate neținând seama de faptul că pârâtul a fost de bună credință, apoi în ultimii ani, terenul a fost nelucrat, iar prin prezenta sentință este obligat la plata unei sume exorbitante.
Pârâtul a mai arătat că a cerut proba cu martori pentru a dovedi producția ce se obține în zonă dar și în această probă a fost respinsă.
Un alt motiv de casare este și faptul că după defuncta I. V. au rămas moștenitori pârâtul I. V. soțul defunctei, dar și doi copii M. R. și I. I. care nu au fost citați în această cauză.
În situația în care nu se vor reține motivele de recurs invocate a solicitat casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu cheltuieli de judecată. În drept, pârâtul recurent a invocat disp. art. 486, 487 pct.5, 6 și 8 Cod Procedură Civilă.
Intimații reclamați au formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțate de instanța de fond pentru motivele formulate în înscrisul olograf depus la filele 17-18.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și prin raportare la prevederile art.3041 Cod Procedură Civilă, Tribunalul reține următoarele:
Pârâtul – recurent I. V. critică sentința primei instanțe, arătând că nu s-a cercetat corect fondul cauzei; că există contradicție între considerente și dispozitiv; că instanța de fond nu a avut în vedere că titlul de proprietate 855/1994 a fost emis anterior titlului de proprietate nr. 1773/1996, pe care figurează reclamanții și intervenienții; că pârâtul deține un proces – verbal de punere în posesie, în timp ce reclamanții intimați nu dețin un astfel de act; că, potrivit art. 27 – Legea 18/1991, punerea în posesie este un act anterior emiterii titlului de proprietate; că punerea în posesie, ca regulă, trebuie să se efectueze pe vechiul amplasament, atunci când acest lucru este posibil, iar în celelalte cazuri, pe alte amplasamente, comisia de fond funciar luând act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății, atunci când proprietarii vecini le recunosc; că după efectuarea măsurătorilor, comisiile locale de fond funciar vor întocmi planurile de situație, supuse validării Comisiei Județene; că numai el, pârâtul a urmat această procedură; că, din moment ce titlul de proprietate emis pe numele pârâtului este anterior celui deținut de reclamanți și intervenienți, nu se putea emite un alt titlu, pe același amplasament; că pârâtul este cel ce a avut posesia terenului în litigiu, reclamanții neavând o situație clară asupra posesiei terenului; că nici vecinii menționați pe titlul de proprietate al reclamanților și intervenienților au fost menționați eronat.
Mai susține pârâtul – recurent că după defuncta I. V. au rămas moștenitori pârâtul I. V., soțul defunctei, dar și fii acestora, M. R. și I. I., care nu au fost citați în cauză, împrejurare care determină casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța de control judiciar va înlătura aceste critici ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Corect prima instanță a reținut că, în prezenta cauză, ambele părți exhibă reciproc titluri de proprietate asupra imobilelor în litigiu, și că ambele titluri provin de la același autor, respectiv de la Comisia Județeană Suceava.
În atare împrejurare, s-a procedat la analizarea comparativă a titlurilor de proprietate, iar din această perspectivă, temeinic și legal, instanța de fond a conchis în sensul că va avea câștig de cauză, dobânditorul care și-a înscris titlul de proprietate în cartea funciară.
Ori, din analiza documentației care a stat la baza emiterii celor două titluri de proprietate, prima instanță a reținut în mod logic, că numai reclamantul și intervenientul și-au înscris titlul de proprietate în evidențele funciare, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 8 – 9, 24 dosar fond – vol. II, respectiv extrase de carte funciară.
Apoi, prezenta acțiune are ca obiect revendicarea unui imobil – teren, așa încât în cadrul procesual stabilit în considerarea principiului disponibilității de care se bucură reclamantul în procesul civil, instanța nu poate analiza sau soluționa un capăt de cerere cu care nu a fost învestită.
Am făcut referire la această împrejurare, întrucât mare parte din criticile formulate în recurs se referă la faptul că titlul de proprietate emis pe numele reclamantului și al intervenientului nu este valid, și prin raportare la această împrejurare, trebuie să se dea preferabilitate, titlului de proprietate al pârâtului – recurent.
Ori, așa cum arătam, în acest cadru procesual instanța trebuie doar să compare titlurile opuse de părți, dând preferabilitate titlului caracterizat mai bine.
Iar din această perspectivă, instanța de fond a reținut că este mai bine caracterizat titlul reclamantului și al inervenientului, deoarece și-au înscris titlul de proprietate în evidențele funciare.
Așadar, criticile referitoare la faptul că reclamantul și intervenientul nu au urmat toate etapele prevăzute în procedura prealabilă a legilor fondului funciar sunt apărări specifice unei acțiuni în anulare titlu, întemeiate pe dispozițiile speciale ale legilor fondului funciar, și nu unei acțiuni în revendicare.
În ceea ce privește situația juridică a terenului în litigiu, tribunalul constată că instanța de fond a dat eficiență probelor administrate în cauză, respectiv expertizei topo întocmită de expert L. P., care demonstrează că parcelele în litigiu se află în extravilanul satului Poiana, . delimitărilor existente în baza de date OCPI Suceava, acestea sunt amplasate în extravilanul localității Hârtop.
Cu privire la vecinătățile terenului din titlul de proprietate 1773/1996, și cele indicate în contractul de vânzare – cumpărare 2977/1956, s-a reținut corect, că acestea au fost inversate din punct de vedere al punctelor cardinale, vecinătățile corecte fiind: nord – A. M. (restul proprietății lui N. I. rămase după înstrăinarea suprafeței în litigiu de 3580 mp), sud – I. V., vest – soșea, est – P..
Așadar, și mențiunile referitoare la ..P. 855/1994 la poziția A/1/1 situat la locul numit „Holm” în suprafață de 2,2 ha și în contractul de partaj 1181/1996 ca fiind situată în extravilanul satului Poiana ., întrucât și acest imobil este amplasat pe teritoriul administrativ al . suprapunerile aliniamentelor terenurilor peste ortofotoplanul din 2006 și peste planul cadastral aerofotografiat în anul 1956, rezultă că, între-adevăr, amplasamentul terenului în litigiu a fost rotit și translatat spre nord.
Având în vedere că soluția instanței de fond are la bază argumente logice, raționale, întemeiate pe aplicarea justă a legii, pe interpretarea corectă a probelor administrate în cauză, tribunalul va înlătura, ca neîntemeiată, critica referitoare la faptul că există contradicție între considerente și dispozitiv.
De asemenea, nu se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru faptul că în cauză nu au fost introduși moștenitorii defunctei I. V., (soția recurentului) întrucât la dosar, recurentul – pârât nu a depus nicio dovadă cu privire la decesul acestei persoane în timpul procesului, care de altfel, nu a adus la cunoștința instanței despre această împrejurare, și nici nu a solicitat instanței, niciodată, introducerea în cauză a moștenitorilor Valeriei I..
De altfel, pur și simplu numai I. V. a fost chemat în judecată ca și pârât, iar acesta avea obligația ca, la data de 27 noiembrie 2006, data inițierii demersului judiciar de către reclamant, să sesizeze instanța în legătură cu acest aspect.
Așadar, tribunalul constată că soluția instanței de fond este temeinică și legală, în cauză nefiind date motive de casare / desființare ale hotărârii judecătorești, astfel cum au fost ele prevăzute prin art. 304 Cod procedură civilă, iar prin raportare la art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâtul I. V., domiciliat în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 1591 din data de 08.09.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimații: intervenientul în nume propriu O. P., domiciliat în mun. Fălticeni, ..50, județul Suceava și reclamanții M. I. G., domiciliat în comuna Țarna mare, ., mun. Fălticeni, județul Suceava, O. I.R., domiciliată în mun. Suceava, ., . B, etaj 2, ., O. I. M., domiciliată în mun. Iași, Șoseaua Națională, nr.47, . B, etaj 7, ., M. V., domiciliată în ., județul Suceava și M. I. A., domiciliată în mun. Fălticeni, ., județul Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 DECEMBRIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. G. F. F. L.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. G.F.F.
Jud. fond. C. S.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./02.02.2015.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1172/2014. Tribunalul SUCEAVA | Servitute. Decizia nr. 1233/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
