Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 539/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 539/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 1465/2014
Dosar nr._ - uzucapiune –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1465/2014
Ședința publică din 14 octombrie 2014
Președinte: G. D.
Judecători: I. M.
Judecători: I. G.
Grefier: S. M. G.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Latiș V. împotriva sentinței civile nr. 539 din 16.05.2014 pronunțată de Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind pârâții Ceguș D., M. F. și ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant Latiș V. asistat de avocat M. F. și avocat A. N. L. pentru intimata pârâtă M. F., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat M. F. depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța din data de 14.10.2014 în cuantum de 2300 lei reprezentând onorariu avocat, iar reclamantul Latiș V., prin avocat depune la dosar înscrisuri.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecare și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat M. F., pentru reclamantul recurent Latiș V., solicită admiterea recursului și desființarea hotărârii recurate precum și validarea convenției de vânzare-cumpărare întocmite la 27 decembrie 2014.
Susține că pârâtele au primit în totalitate sumele de bani indicate în cerere, sume achitate ca plată pentru tranzacție, reclamantul a plătit prețul cuvenit, iar prin întâmpinare pârâtele recunosc faptul că averea a fost partajată și pârâta Ceguș D. nu mai avea nici un drept asupra terenului în urma plății sultei. Mai arată că, chiar în eventualitate în care ar exista o diferență de plată de 5000 lei, acțiunea nu poate fi respinsă în totalitate.
Avocat A. N. L., pentru pârâta intimată M. F., solicită respingerea căii de atac ca fiind nefondată și solicită achitarea cheltuielilor de judecată.
Susține că reclamantul recurent dă dovadă de rea credință. În dosarul_ a avut loc partajul terenului prin care pârâta Ceguș D. a primit dreptul de proprietate și intabulare, iar pârâta M. F. a achitat sultă. A mai susținut că prin convenția de vânzare-cumpărare întocmită la 27 decembrie 2010 pârâta a semnat fără să citească, reclamantul a recunoscut că la acea dată a achitat doar suma de_ lei și nu_ lei și, pentru a îndrepta situația, au mers la notar la data de 12.01.2011 și întocmit o convenție corectă prin care au arătat că au anulat toate celelalte convenții anterioare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 539 din 16.05.2014 pronunțată de Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._ constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătorie Câmpulung Moldovenesc la data de 18.12.2012, reclamantul Latiș V., i-a chemat în judecată pe pârâții Ceguș D., M. F., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să constate că defuncții C. I. și R. au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2175 m.p,.teren identic cu .. 2F din CF_ provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.335 P.; să se constate că pârâta M. F., a dobândit prin moștenire dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3489 m.p. teren identic cu parcelele nou formate nr.1F de 1314 m.p. din CF nr._, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 3678 P., și 2F de 2175 m.p. din CF nr._, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.335 P.; să se constate că reclamantul a dobândit prin cumpărare de la pârâta M. F. dreptul de proprietate asupra terenului sus arătat de 3489 m.p. conform, convenției de vânzare cumpărare încheiată la data de 27.12.2010, și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare; să se dispună înscrierea dreptului de proprietate pe numele reclamantului.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, terenul menționat la pct. 1 din petit apare înscris în CF încă din data de 24.11.1915 pe defunctul O. Odokia a Nitzuka în realitate a fost folosit și de defunctul C. R., decedată la data de 08.07.2003 și C. I. decedat la data de 19.08.2007, în nume propriu nestingheriți de nimeni și ca adevărați proprietari până la deces.
A mai arătat că, terenul menționat la punctul 2 din petit este înscris în CF pe defunctul C. R. și C. I., care au fost părinții pârâtelor Ceguș D. și M. F..
După decesul lui C. I., terenul din litigiu i-a revenit prin moștenire pârâtei M. F., iar aceasta prin convenția de vânzare cumpărare încheiată la data de 27.12.2010, i l-a vândut reclamantului, teren pe care reclamantul îl stăpânește și în prezent.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 28 din Legea 115/1938, art. 730 Cod civil, art. 1294 și următoarele din Cod civil, și art. 24 din Legea nr. 115/1938.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar, referat de la OCPI Suceava, plan de situație, plan de delimitate a imobilului, tabel de mișcare parcelară, extras de carte funciară pentru CF_ P., nr._, P., convenție de vânzare cumpărare certificat de deces privind pe C. Rosalia și I..
La data de 17.01 2014 reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma scutiri de la plata taxei de timbru care a fost respinsă prin încheierea camerei de consiliu din data de 08 februarie 2013.
La data de 08.02. 2013 pârâta M. F. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, reclamanta a arătat că este soră cu secund pârâta, ambele fiind sunt moștenitoarele legale ale numiților C. I. și R..
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta a arătat că întrucât partajul între pârâte a avut loc de cale judecătorească, iar ea se află în situația de a fi creditor al reclamantului.
Mai mult decât atât reclamantul solicită uzucapiunea, fapt care este imposibil pentru terenurile ce le-au revenit pârâtelor, mai mult decât atât a solicitat a se avea în vedere de instanță faptul că este o identificare greșită din punct de vedere cadastral și tabular, făcută de reclamant, numerele de CF nu corespund cu cele din hotărârea de partaj judiciar.
În ceea ce privește convențiile încheiate între pârâtă și reclamant, a înțeles să formuleze cerere reconvențională prin care a chemat în judecată pe reclamantul Latiș V., solicitând obligarea acestuia la plata restului de 5000 de lei care îi datorează potrivit convenției nr.59/12.01.2011, alăturat acesteia a depus la dosar încheierea de legalizare de semnătură nr.59 din 12 ianuarie 2011.
La aceeași dată, pârâta a depus la dosar cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata restului de 5000 lei, pe care îi datorează acesteia în baza convenției autentificate sub nr. 59/12.01.2011, cu cheltuieli de judecată.
La data de 28 februarie 2013 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, arătând că prin convenție a cumpărat cota de ½ din una casă de locuit, respectiv etajul una șură de lemne și accesul la stradă și suprafața de 25 de ari teren fânaț, situat la locul numit „La I.”, bunuri situate în ., prețul acestei vânzări este suma de 45.000 lei care a achitat-o în trei tranșe astfel: suma de 5000 de lei achitată în anul 2009, suma de 27.500 lei achitată la data de 21.12.2010, suma de 12.500 lei achitată la data de 27.12.2010, astfel că pârâta M. F. are calitate procesuală pasivă, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Cu privire la întâmpinarea la cererea reconvențională, formulată de pârâta M. F., aceasta a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, alăturat a fost atașată declarația pârâtei, autentificată sub nr. 39/12 ianuarie 2011 de BNP A. M. Luminiță Șcraba.
La data de 05.04. 2013 pârâta Ceguș D. a de pus la dosar întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamant.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile menționate mai sus, proba cu expertiză topo pentru identificarea topo cadastrală a imobilelor din litigiu, proba cu interogatoriul pârâtei Ceguș D. și proba testimonială, fiind audiați martorii Z. Eusebie și L. Ioanla la solicitarea reclamantului.
De asemenea, s-a dispus atașarea dosarului nr._/2008.
Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, prin sentința civilă nr. 539/16.05.2014 a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta M. F., a respins acțiunea, civilă având ca obiect „uzucapiune” formulată de reclamantul Latiș V., cu domiciliul în ., județul Suceava, în contradictoriu cu pârâtele Ceguș D., cu domiciliul în comuna P., ., M. F. cu domiciliul în mun. Mediaș, ., . și . ca nefondată, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta M. F., a obligat pe reclamantul-pârât Latiș V. să-i plătească pârâtei reclamante M. F. suma de 5000 lei, conform Convenției legalizate sub nr. 59/12.01.2011, de BNP A. M. S.-L. și a obligat pe reclamantul pârât Latiș V. să-i plătească pârâtei-reclamante M. F. suma de 661 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a constatat, cu privire la excepția autorității de lucru judecat, că aceasta este neîntemeiată, a respins-o ca atare, nefiind dată tripla identitate de părți, obiect și cauză, între prezentul litigiu și litigiul ce a format obiectul dosarului nr._, atașat la prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin convenția de vânzare cumpărare încheiată la data de 27.12.2010(fila 12), pârâta M. F. i-a vândut reclamantului cota de ½ din una casă de locuit, respectiv etajul, una șură de lemne și accesul la stradă, precum și suprafața de 25 de ari teren fânaț, situată la locul numit „La I.”.
Părțile au stipulat în cuprinsul convenției faptul că bunurile au fost dobândite de către pârâta vânzătoare prin moștenire.
La data de 12 ianuarie 2012, între aceleași părți s-a încheiat convenția autentificată sub nr. 59 (fila 42), conform căreia pârâta M. F. a arătat că este de acord să primească de la reclamant suma de 45.000 lei, din care a primit, până la data autentificării convenției, suma de 4000 lei, restul de 5000 lei urmând a fi primit până la data DE 31.04.2011.
Potrivit mențiunilor din convenție, suma de_ lei a reprezentat parte din sulta în cuantum de_ lei, datorată de Ceguș D. (secund pârâta) conform partajului realizat în dosarul nr._ . P. aceeași convenție, părțile au convenit să anuleze toate convențiile încheiate anterior.
În prezenta cauză, reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare pentru terenul ce a format obiectul convenției sub semnătură privată din data de 27.12.2010, iar pârâta a solicitat, prin cererea reconvențională, obligarea reclamantului la plata sumei de 5000 lei, conform convenției din data de 12.01.2011.
P. apărările formulate în cauză, pârâta M. F. s-a opus validării convenției de vânzare cumpărare, arătând că aceasta a fost anulată prin convenția din data de 12.01.2011 deoarece, pe de o parte, bunurile vândute prin convenția din dat de 27.12.2010, nu-i aparțineau, fiindu-i atribuite secund pârâtei în urma partajului, iar, pe de altă parte, reclamantul nu-i achitase întreaga sumă de_ lei, rămânând de achitat un rest de 5000 lei.
Așadar, pârâta nu contestă vânzarea făcută prin convenția din data de 27._, însă arată că aceasta a fost anulată prin convenția din data de 12.01.2011.
Din analiza convenției încheiată la data de 12.01.2011 instanța a reținut că, într-adevăr, părțile au înțeles să anuleze toate convențiile anterioare.
Așadar, având în vedere dispozițiile art. 979 din vechiul Cod civil, care prevede forța obligatorie a contractelor, instanța va reține că părțile au înțeles să anuleze inclusiv convenția a cărei validare s-a solicitat în prezenta cauză, astfel că cererile referitoare la validarea convenției și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de autentic sunt nefondate.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză (filele 110-115), în care se arată că terenul din litigiu este identic cu cel descris în sentința civilă pronunțată în dosarul nr. 2976/206 2008, capătul de cerere referitor la constatarea dobândirii de către autorii pârâtelor a dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, prin uzucapiune, este nefondat.
În consecință, instanța a respins acțiunea promovată de reclamantul Latiș V., ca nefondată.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut că aceasta este întemeiată, a fost admisă ca atare, pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus și care nu mai este necesar a fi reluate.
În consecință, a dispus obligarea reclamantului pârât să-i plătească pârâtei reclamante suma de 5000 lei,conform convenției legalizate sub nr.59/12.01.2011.
În baza art.274 din vechiul Cod procedură civilă, reclamantul a fost obligat să-i plătească pârâtei reclamante M. F., suma de 661 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. cererea înregistrată la data de 02 iulie 2014 în dosarul nr._, pârâta M. F., a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței 539/16.05.2014, arătând că deși i s-au acordat cheltuieli de judecată, nu au fost trecute corect cuantumul acestor sume.
Instanța, prin încheierea din ședința camerei de consiliu din 7 iulie 2014, a admis cererea și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 539 din 16 mai 2014, pronunțată în dosarul nr._ , în sensul că se va menționa suma de 2911 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, în loc de 661 lei, cum s-a menționat.
P. cererea de recurs înaintată Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 7.07.2014 și comunicată Tribunalului Suceava la data de 11.08.2014, reclamantul Latiș V. a criticat sentința civilă nr. 539/16.05.2014 pronunțată în dosarul_, pe care o consideră nelegală și netemeinică.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că actul real prin care a cumpărat terenul din litigiu de la pârâta M. F., este „Convenția de vânzare cumpărare" încheiată între ei și în prezența martorului Z. Eusebie, la data de 27.12.2010, în mun. Mediaș, la domiciliul acesteia.
P. această convenție susține că a cumpărat cota de 1/2 din una casă de locuit, respectiv etajul, una șură de lemne și accesul la stradă și suprafața de 25 ari teren fânaț situată la locul numit „La I.", bunuri situate în corn. P., jud. Suceava. A susținut că prețul acestei vânzări a fost stabilit la suma de 45.000 lei, pe care a achitat-o în trei tranșe, astfel:
- suma de 5.000 lei achitată în anul 2009 ;
- suma de 27.500 lei achitată la data de 21.12.2010;
- suma de 12.500 lei achitată la data de 27.12.2010.
A arătat că pârâtele își partajaseră averea rămasă de la tatăl lor, defunctul C. I., decedat la data de 19.08.2007, încă din anul 2008, dosar nr._ în care s-a pronunțat s.c. nr. 1778/18.11.2008, sentință care susține că nici în prezent nu este înscrisă în CF, așa cum rezultă din extrasul de CF și expertiza efectuată în dosar. A susținut că pârâta M. F. știind că avea bani pentru că vânduse o suprafață de teren pădure și profitând de faptul că era în vârstă de 84 ani, văduv, bolnav, neștiutor de carte (a precizat că nu știe să scrie și să citească) și mai ales de faptul că sora sa, pârâta Ceguș D. era angajată de el pentru a îl ajuta la treburile gospodărești, avându-l în întreținere și pe fiul său Latiș G., (n. 13.04.1957) bolnav cu diagnosticul de „retardare mintală severă", fiind încadrat în gradul I de handicap, la data încheierii convenției, a precizat că bunurile vândute le-a primit moștenire de la defuncții părinți C. loan și R..
A susținut că ulterior parata M. F. s-a deplasat din mun. Mediaș la domiciliul său și i-a solicitat să meargă la notar să legalizeze convenția încheiată, lucru care s-a materializat la data de 12.01.2011 prin semnarea actului „Convenție” fără să cunoască conținutul acesteia, care se contrazice total numai după 13 zile față de cel inițial, pentru că așa cum am mai arătat mai sus, nu știe să citească și nici să scrie.
A susținut că nu a cunoscut că pârâta Ceguș D. urma să-i plătească paratei M. F. sulta în sumă de 75.000 lei, conform S.C. nr. 1778 din 18.11.2008, nu a cunoscut și că aceasta din urmă, urma să renunțe la suma de 30.000 lei, conform declarației autentificate sub nr.39/12.01.2011, nu îl privește pe el, declarație pe care a depus-o la dosar.
P. convenția de vânzare cumpărare încheiată la data de 27.10.2010, reclamantul a susținut că a cumpărat pentru el, la prețul de 45.000 lei, preț achitat și încasat în totalitate, atât terenul din litigiu cât și cota de 1/2 din una casă locuit, respectiv etajul, una șură de lemne și accesul la stradă, ori prin acțiunea promovată a înțeles să își reglementez numai situația terenului cumpărat locul numit „La I.”.
Susține că, deși nu a știut conținutul convenției legalizate sub nr. 59/12.01.2011, înțelegând atunci că legalizează convenția anterioară încheiată între ei, în conținutul acestei convenții nu s-a menționat în mod expres, cum în mod legal era normal, că se anulează „Convenția de vânzare cumpărare" datată 27.12.2010.
Mai susține că, dacă pârâta nu contestă faptul că prin convenția din 27.12.2010 și-a vândut bunurile, dar urmează să-i mai achite o diferență de 5.000 lei, iar din conținutul convenției rezultă că subsemnatul Latiș V. și pârâta Ceguș D., urmează să își reglementeze situația juridică asupra imobilelor, iar aceasta este e acord cu acțiunea, conform întâmpinării depuse la dosar și interogatoriul luat instanță, susține că nu înțelege care ar fi impedimentul intabulării dreptului său de proprietate asupra terenului astfel dobândit în CF .
Având în vedere că prin probele administrate susține că a dovedit că a cumpărat terenul din litigiu, terenul este în posesia sa și pentru care plătește impozit, solicită să fie admis recursul, să fie modificată sentința recurată, iar pe fond să fie admisă acțiunea .
În drept, recurentul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 304 pct. 9 și art.3041 Codul de Procedură Civilă.
Cererea a fost legal timbrată.
P. întâmpinarea depusă la dosar la data de 05.09.2014, pârâta M. F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că reclamantul recurent a chemat-o în judecată pe ea și pe sora sa, Cegus D., solicitând să se constate că defuncții părinți au dobândit prin uzucapiune imobilele ce formează obiectul prezentului dosar, să se constate ca ea a dobândit prin moștenire dreptul de proprietate asupra imobilelor indicate în acțiune, sa se valideze o convenție sub semnătura privată datată 27.12.2010 și să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al recurentului.
A arătat că a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii introductive de instanță ca nefondată, ridicând mai multe excepții, respectiv lipsa calității procesuale pasive, întrucât partajul succesoral a avut loc pe cale judecătorească, ea fiind doar un creditor al reclamantului care s-a substituit în obligațiile lui Cegus D. de a-i restitui sulta.
A susținut că a arătat, de asemenea, pe cale de excepție, că acțiunea privind constatarea prescripției achizitive este inadmisibila, situația imobilelor fiind deja reglementă din punct de vedere legal.
Mai mult, a susținut că a contestat planul de situație de care a interes să se folosească reclamantul, întrucât acesta nu corespundea realității.
În ceea ce privește cerere reconvențională, aceasta a fost formulată în calitatea sa de creditor al reclamantului parat pentru suma de 5000 de lei datorați potrivit convenției nr. 59/12.01.2011 pentru care exista încheiere de legalizare semnătură cu același număr și aceeași data.
A arătat că prin convenția cu autentificare de semnătură nr. 59/12.01.2011 s-a arătat clar ca ea și reclamantul pârât înțeleg să anulăm toate convențiile ce au avut loc anterior. În aceasta situație aflându-se și convenția din 27.12.2010, fiind anterioara convenției din 2011.
A susținut că reclamantul pârât a înțeles perfect la momentul încheierii actului și a recunoscut că îi mai datorează un rest de 5000 de lei.
Fiind de buna credință, pârâta susține că, în aceeași dată, potrivit discuțiilor avute cu însăși reclamantul recurent, a renunțat la restul de suma cuvenita de la Cegus D., respectiv_ lei din totalul de 75.000 lei prin declarație autentificată sub nr. 39/12.01.2011.
A subliniat faptul că recurentul se prevalează de faptul ca este neștiutor de carte încercând sa inducă în eroare instanța, dar de fapt acesta a beneficiat si de consultanța notarului la momentul încheierii convenției, fiindu-i citit actul în totalitate, confirmând și înțelegând perfect discuțiile purtate.
Examinând recursul, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Practic, recurentul nu aduce o critică evidentă, concretă sentinței pronunțate de instanța de fond, ci reiterează apărările făcute în fața primei instanțe, susținând că actul real prin care a cumpărat terenul din litigiu de la pârâta M. F., este „convenția de vânzare cumpărare" încheiată între ei și în prezența martorului Z. Eusebie, la data de 27.12.2010, în mun. Mediaș, la domiciliul acesteia, convenție prin care susține că a cumpărat cota de 1/2 din una casă de locuit, respectiv etajul, una șură de lemne și accesul la stradă și suprafața de 25 ari teren fânaț situată la locul numit „La I.", bunuri situate în .. Prețul acestei vânzări a fost stabilit la suma de 45.000 lei, pe care a recurentul susține că a achitat-o în trei tranșe, suma de 5.000 lei achitată în anul 2009, suma de 27.500 lei achitată la data de 21.12.2010 și suma de 12.500 lei achitată la data de 27.12.2010.
Tribunalul constată că asupra aspectelor invocate de recurent instanța de fond a reținut în mod corect că între părți a intervenit vânzarea consemnată în convenția din data de 27._, însă aceasta a fost anulată prin convenția din data de 12.01.2011, care cuprinde voința lor referitoare la anularea tuturor convențiilor anterioare, iar recurentul a înțeles perfect la momentul încheierii actului conținutul acestuia, a recunoscut că mai datorează un rest de 5000 de lei, fiindu-i citit în totalitate înscrisul și consimțind la legalizarea lui.
Raportat la dispozițiile art. 979 din vechiul Cod civil, care prevede forța obligatorie a contractelor, prima instanță a constatat că în mod evident părțile au înțeles să anuleze inclusiv convenția a cărei validare s-a solicitat în prezenta cauză, astfel că cererile referitoare la validarea convenției și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de autentic au fost respinse ca nefondate.
Recurentul mai susține că deși nu a știut conținutul convenției legalizate sub nr. 59/12.01.2011, înțelegând atunci că legalizează convenția anterioară încheiată între ei, în conținutul acestei convenții nu s-a menționat în mod expres, cum în mod legal era normal, că se anulează „convenția de vânzare cumpărare" datată 27.12.2010. Apărarea aceasta nu poate fi primită, întrucât, așa cum s-a menționat anterior, la încheierea convenției din data de 27._ „părțile au declarat că sunt de acord să se anuleze toate celelalte convenții pe care le-au încheiat anterior”, iar recurentul a înțeles la acel moment conținutul actului semnat.
Susține recurentul că dacă pârâta nu contestă faptul că prin convenția din 27.12.2010 și-a vândut bunurile, dar urmează să-i mai achite o diferență de 5.000 lei, iar din conținutul convenției rezultă că el și pârâta Ceguș D. urmează să își reglementeze situația juridică asupra imobilelor, iar aceasta este e acord cu acțiunea, conform întâmpinării depuse la dosar și interogatoriul luat instanță, solicită să fie admis recursul, să fie modificată sentința recurată, iar pe fond să fie admisă acțiunea.
Argumentele invocate nu sunt de natură a determina schimbarea soluției instanței de fond, fiind contrazise de conținutul actului de care se prevalează recurentul, în care nu se face nici o mențiune referitoare la o eventuală reglementare a situației juridice asupra imobilelor de el și pârâta Ceguș D..
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, recursul formulat de recurent va fi respins ca nefondat, iar hotărârea primei instanțe va fi menținută ca fiind temeinică și legală.
Cererea intimatei M. F. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată din recurs va fi admisă în parte, întrucât art. 274 Cod procedură civilă permite instanței, din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. În speță, se apreciază că suma reprezentând onorariu avocat este vădit
disproporționată în raport cu complexitatea cauzei și, mai ales, cu activitatea desfășurată de avocat, care a formulat întâmpinare în cauză, reluând apărarea formulată sumar în fața instanței de fond, motiv pentru care va obliga recurentul să plătească intimatei M. F. cheltuieli de judecată din recurs în sumă de 700 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de reclamantul Latiș V. împotriva sentinței civile nr. 539 din 16.05.2014 pronunțată de Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind pârâții Ceguș D., M. F. și ., ca nefondat.
Admite în parte cererea intimatei M. F. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Obligă recurentul să plătească intimatei M. F. cheltuieli de judecată din recurs în sumă de 700 lei, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14.10.2014.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
G. D. | I. M. | I. G. |
Grefier | ||
S. M. G. |
Red. I.M.
Jud. fond B. B.
Tehnored. I.M./2 ex./ 12.11.2014
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 891/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 872/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
