Întoarcere executare. Decizia nr. 546/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 546/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 546/2015
Dosar nr._ Întoarcere executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 546
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23 APRILIE 2015
PREȘEDINTE: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către contestatorul Z. V. D., împotriva sentinței civile nr. 5900 din data de 9 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind C. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă contestatorul apelant, asistat de avocat D. V. și avocat B. L., ce substituie pe avocat M. M., pentru intimat, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat B. L., pentru intimat, depune la dosar delegație de substituire și solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, pentru ca avocat O. A., cel de-al doilea apărător al intimatului, să fie prezentă în instanță.
Apărătorul contestatorului apelant arată că este de acord cu lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
Față de acordul părților, instanța lasă cauza la sfârșitul ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă contestatorul apelant, asistat de avocat D. V. și avocat B. L., ce substituie pe avocat M. M., pentru intimat, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către contestatorul apelant dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 150 lei – f. 10, pe care o anulează, apelul fiind legal timbrat.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de probe de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.
Apărătorul contestatorului apelant învederează instanței faptul că prin sentința civilă nr. 4602/2010 a Judecătoriei Suceava s-a dispus ieșirea din indiviziune între părți privind suprafața de 2600 mp teren, această sentință a fost executată silit la cererea intimatului, dar prin decizia civilă nr. 490/2014 a Tribunalului Suceava s-au anulat formele de executare efectuate, reținându-se că titlul executoriu nu viza construcțiile de pe suprafața de teren revendicată de către creditor – 1300 mp și că în mod nelegal executorul judecătoresc a dispus dărâmarea acestora sau predarea terenului cu parte din construcțiile debitorului.
Arată că în speță s-au nesocotit disp. art. 722 Cod procedură civilă, decizia civilă mai sus menționată se bucură de autoritate de lucru judecat, titlul executoriu viza predarea terenului nu și a construcțiilor, executorul judecătoresc a depășit limitele titlului executoriu, acesta a procedat la predarea terenului către creditor în lipsa debitorului, acesta din urmă, la acel moment, se afla în spital cu soția sa, aspect dovedit în cauză, executorul judecătoresc a fost înștiințat despre acest lucru, astfel că acesta nu trebuia să procedeze la executarea silită.
Instanța de fond prin reținerea faptului că întoarcerea executării nu mai poate avea loc, întrucât construcțiile au fost edificate fără autorizație de construcție și cu rea-credință și-a depășit atribuțiile, buna-credință se prezumă, iar reaua-credință se dovedește, în speță nu au fost administrate probe în acest sens, raporturile de vecinătate sunt conflictuale, iar la momentul când s-a dispus ieșirea din indiviziune trebuia să se aibă în vedere construcțiile edificate pe teren.
Arată că din dosarul de partaj, atașat la prezentul, rezultă că intimatul a cumpărat cotele părțile ale celorlalți frați, de ci acesta cunoștea situația juridică a terenului, iar în ceea ce privește cheltuielile de executare, precizează că atâta vreme cât apelantul a achitat suma de 5800 lei în cadrul executării silite, în cauză nu se poate reține că apelantul a achitat suma de bună voie, acesta a fost executat silit, motiv pentru care solicită admiterea apelului, anularea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial din primă instanță și taxă judiciară de timbru din apel.
Apărătorul intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat, cu precizarea că executorul nu putea executa ceva cu care nu era investit, reaua-credință a contestatorului rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert Alexandrov P., lucrare ce este în vigoare, cererea de întoarcere a executării se formulează în același termen ca și cererea de executare silită, deci prezenta cererea de întoarce a executării nu a fost formulă în termen, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul contestatorului precizează că în cazul în care instanța nu a dispus prin hotărâre desființarea executării silite și restabilirea situației anterioare executării, cel îndreptățit o va putea cere pe cale separată instanței de executare.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 16.06.2014, sub nr. de dosar_, petentul Z. V. D., în contradictoriu cu intimatul C. M., a formulat cerere de întoarcere a executării silite, efectuate în baza sentinței civile nr. 4602/21.10.2010 a Judecătoriei Suceava, în dosarul de executare nr. 302/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc D. A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună restabilirea situației anterioare executării sentinței civile nr. 4602 din 21.10.2010 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._, în sensul: desființarea împrejmuirii executate din stâlpi de beton și sârmă ghimpată; reconstrucției bucătăriei și magaziei construite din lemn, placate cu polistiren și acoperite cu tablă, pe același amplasament, cu dimensiunile de 4 ml x 4 ml bucătăria și de 4 ml x 3 ml magazia; refacerea instalației electrice de la tabloul electric până la casă, bucătărie, magazie; repararea pereților de la Est, Vest și Sud ai casei; înlocuirea aparatului electronic de la poarta de la intrare din drumul principal; repararea pavajului din curte; refacerea scărilor distruse de la .; să îi plătească contravaloarea următoarelor bunuri: ladă frigorifică – 1.200 lei; căruță ornamentală – 1.000 lei; căbănuță din lemn de 1.500 lei; două cauciucuri de autoturism de 300 lei; două butelii de aragaz de 500 lei; două lăzi cu 30 kg de ceapă de 50 lei și să îi restituie suma de 5.800 lei și cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, prin sentința civilă nr. 4602/21.10.2010 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1751/14.11.2011 a Tribunalului Suceava, s-a dispus ieșirea din indiviziune între el și intimat privind suprafața de 2.600 mp identică cu p.f. 479/2 din CF 2956 a ., în cote egale de ½, conform raportului de expertiză întocmit de expert P. Alexandrov, intimatului C. M. fiindu-i atribuită o suprafață de 1.300 mp delimitată în planul de situație anexă la raport pe conturul d 1 – D – E – F – f 1 – d 1 și contestatorului, o suprafață de 1.300 mp identificată prin același plan de situație pe conturul f s – d 2 – d 1 – f 1 – F 2 – G – C – d 3 – f 3 – G și f 3 – d 3 – f 2 – F 3. Această sentință a fost executată silit la cererea intimatului C. M., formând obiectul dosarului nr. 302/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc D. A..
A arătat contestatorul faptul că, deoarece executarea silită s-a făcut cu încălcarea dispozitivului acestei sentințe, împotriva executării silite efectuate în dosarul execuțional nr. 302/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc D. A. a formulat contestație la executare, care i-a fost admisă prin decizia civilă nr. 490/27 mai 2014 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a desființat sentința civilă nr. 2275/12.12.2013 a Judecătoriei Fălticeni, pe care a schimbat-o în totalitate și s-au anulat formele de executare efectuate în dosarul nr. 302/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc D. A..
Contestatorul a menționat că, împotriva intimatului și a expertului judiciar Alexandrov P. a formulat plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria Suceava, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și furt, prev. de art. 217 și art. 208 cod penal, așa cum rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 557/VIII/1/2013 din 25.10.2013.
De asemenea, a solicitat să îi restituie intimatul, suma de 5.800 lei compusă din 600 EURO achitați la data de 10.09.2013, conform procesului verbal al executorului Judecătoresc D. A. și 3.241, 60 lei achitați cu chitanța nr._/08.10.2013, sumă predată de executorul judecătoresc intimatului prin încheierea din 10.10.2013 (dosar 302/2013).
În drept,contestatorul a invocat art. 722 și urm. Noul Cod de procedură civilă și art. 453 Noul Cod de procedură civilă.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, iar pe cale de excepție a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Suceava, solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Fălticeni.
În motivare, pârâtul a arătat că, instanța de executare este Judecătoria Fălticeni în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc așa cum a rezultat din toate actele depuse în dosarul execuțional 302/2013 al B. D. A.. Regula competenței teritoriale a Judecătoriei Fălticeni a fost aplicată și în cadrul contestației la executare ce a format obiectul dosarului nr._ .
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că, între părți există un raport obligațional stabilit prin titlul executoriu, sentința civilă nr. 4602 din 21.10.2010 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ) prin care debitorul Z. D. V. este obligat să-i predea suprafața de 1300 m.p. teren atribuită în proprietatea sa în urma ieșirii din indiviziune, așa cum a fost identificată și delimitată prin planul de situație anexă la raportul de expertiză topometric pe conturul d1 – D – E – F – f1 – d1.
A arătat pârâtul că, prin procesul verbal de predare silită a bunurilor din data de 23.08.2013 a B. D. A. se arată că, căsuța camping a fost mutată în fața garajului pe terenul proprietatea debitorului, iar restul bunurilor mobile plus construcțiile provizorii au fost mutate în bune condiții, fără a fi deteriorate și depozitate lângă casă de numitul Coslovschi E. pentru acesta care a și semnat (știut fiind că la data primei executări debitorii au refuzat să fie prezenți la fața locului, deci după ce au solicitat termenele de împăcare și ridicare construcții ușoare).
Pârâtul a precizat că, între timp, campingul a fost vândut de debitor.
În drept, pârâtul a invocat disp. art. 204, 94 pct. 4, 650, 453 NCPC.
La data de 29.08.2014, petentul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului, solicitând respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Fălticeni ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 18.09.2014, intimatul prin apărător a arătat că, față de Decizia nr. 348 intrată în vigoare la data de 16.07.2014 a Curții Constituționale, nu mai susține excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, considerând că această instanță este competentă să judece prezenta cauză, instanța luând act de faptul că acesta a renunțat la a invoca excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava.
Prin sentința civilă nr. 5900 din data de 9 decembrie 2014, Judecătoria Suceava a respins cererea având ca obiect „întoarcere executare”, formulată de contestatorul Z. V. D., în contradictoriu cu intimatul C. M., ca neîntemeiată și a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art.722 c.p.c. în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință. În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcție de rata inflației, cu excepția situației când se aplică art.776 c.p.c.
În cauza de față, din analiza dosarului execuțional nr.302/2013 al B. D. A. (f.189 - 190), instanța a reținut că, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4602/21.10.2010 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1751/14.11.2011 a Tribunalului Suceava – secția civilă pronunțată în același dosar, executorul judecătoresc a procedat la identificarea și predarea către creditorul C. M. a suprafeței de 1.171 mp parte din suprafața de 1300 m.p. identică cu parte din p.f. 479/2 din CF 2956 a ., conform raportului de expertiză întocmit de expert P. Alexandrov în dosarul nr._, delimitată în planul de situație anexă la raport pe conturul d 1 – D – E – F – f 1 – d 1.
Totodată, instanța a reținut că identificarea terenului s-a făcut în prezența expertului prin înțărușare cu stâlpi din beton armat.
De asemenea, instanța a reținut că în urma identificării și înțărușării terenului creditorul a construit un gard provizoriu din sârmă ghimpată.
Instanța a mai reținut că în momentul în care s-a făcut identificarea și înțărușarea, pe terenul predat creditorului au fost identificate unele bunuri mobile(ladă frigorifică; căruță ornamentală; două cauciucuri de autoturism; două butelii de aragaz; două lăzi cu ceapă, betonieră mobilă, aragaz, pat masă, scaune, oale), precum și unele construcții provizorii (căbănuță din lemn; bucătărie și magazie construite din lemn și acoperite cu tablă).
Aceste construcții provizorii au fost mutate pe terenul rămas în proprietatea petentului, căbănuța din lemn fiind mutată întreagă, iar bucătăria și magazia prin demontare și mutarea materialelor rezultate pe terenul reclamantului.
Instanța a mai reținut că în momentul mutării căbănuței din lemn și demontării bucătăriei și magaziei instalația electrică a acestora a fost avariată.
Totodată, instanța a mai reținut că în momentul înțărușării suprafeței de teren predată creditorului cu stâlpii din beton în locul unde au fost săpate găurile pentru montarea acestor stâlpi a fost avariat pavajul și scara de la ..
Această situație de fapt a fost reținută de instanță pe baza consemnărilor din procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la fața locului la data de 23.08.2013(f.189-190) care s-au coroborat cu declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, respectiv Ț. L. (filele 257-258), Coslovschi E. D. (filele 264-266), T. C. (filele 267-268), I. V. – C. (filele 269 – 270), C. M. (filele 272 – 273) și C. I. (filele 286-287).
Totodată, instanța a reținut că debitorul a predat voluntar executorului judecătoresc la data de 10 09.2013 suma de 600 euro, astfel cum a rezultat din procesul verbal întocmit la acea dată de executorul judecătoresc (f.193), iar la data de 08.10.2013 debitorul a depus voluntar în contul executorului judecătoresc suma de 3241,60 lei (f.17+228).
Față de cererea reclamantului, instanța a reținut că prin întoarcerea executării silite, potrivit art.722 c.p.c., se înțelege obligația creditorului de a-i restitui debitorului tot ce ia luat prin executarea silită când după săvârșirea executării intervine anularea titlului executoriu sau numai a executării silite înseși.
Astfel, sub un prim aspect, instanța a considerat că în cauză nu au fost întrunite condițiile legalepentru a se dispune întoarcerea executării silite.
Din analiza dosarului de executare silită nr.302/2013 al B. D. A. (f.189 - 190) instanța a reținut că ceea ce creditorul a executat efectiv a fost . pentru care are titlul executoriu ce nu a fost desființat și recuperarea cheltuielilor de judecată și implicit a cheltuielilor de executare.
Or, în cauza de față, instanța a constatat că întâi că prin cererea care formează obiect de analiză în cadrul dosarului de față petentul nu a solicitat să reintre în posesia terenului care a fost predat de executorul judecătoresc creditorului și care a constituit obiectul principal al executării silite.
Dimpotrivă, instanța a constatat că prin cererea de față reclamantul a solicitat ca intimatul să-i refacă niște construcții provizorii pe chiar terenul care îi aparține, construcții care au fost demontate și cu ajutorul reprezentantului debitorului la locul executării silite, respectiv martorul Coslovschi E. D. și ale căror materiale au fost depozitate în curtea debitorului, creditorul neînsușindu-și aceste bunuri.
În acest sens, astfel cum s-a arătat anterior, aceste construcții provizorii (căbănuță din lemn; bucătărie și magazie construite din lemn și acoperite cu tablă) au fost mutate pe terenul rămas în proprietatea petentului, căbănuța din lemn fiind mutată întreagă, iar bucătăria și magazia prin demontare și mutarea materialelor rezultate pe terenul reclamantului.
Apoi, în ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la desființarea împrejmuirii executate din stâlpi de beton și sârmă ghimpată instanța a reținut că, atât timp cât nu s-a solicitat reintrarea în posesia terenului predat, debitorul a recunoscut dreptul creditorului asupra acelei suprafețe de teren. În aceste condiții, creditorul în calitate de proprietar al terenului în cauză are dreptul de a-și împrejmui terenul.
Cu privire la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la refacerea instalației electrice de la tabloul electric până la casă, bucătărie, magazie; repararea pereților de la Est, Vest și Sud ai casei; înlocuirea aparatului electronic de la poarta de la intrare din drumul principal; repararea pavajului din curte; refacerea scărilor distruse de la ., instanța a reținut că aceste solicitări au natura unor daune civile delictuale solicitarea fiind astfel circumscrisă altei instituții juridice care nu face însă obiect de analiză în cauza de față.
Referitor la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului să îi plătească contravaloarea următoarelor bunuri: ladă frigorifică – 1.200 lei; căruță ornamentală – 1.000 lei; două cauciucuri de autoturism de 300 lei; două butelii de aragaz de 500 lei; două lăzi cu 30 kg de ceapă de 50 lei, astfel cum s-a arătat anterior, aceste bunuri nu au fost predate creditorului pentru a fi incidentă instituția întoarcerii executării silite, iar o eventuală deteriorare a lor ar atrage răspunderea civilă delictuală a persoanelor vinovate.
În fine, în ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului să îi restituie suma de 5.800 lei, instanța a reținut că această sumă a fost predată benevol de către debitori executorului judecătoresc, astfel cum s-a arătat anterior și nu poate fi suspusă restituirii pe calea întoarcerii executării silite ci doar în condițiile dreptului comun privind restituirea prestațiilor.
Sub un al doilea aspect, instanța a reținut că pentru ca desființarea executării silite înseși să dea loc unei întoarceri a executării silite este necesar și ca întoarcerea executării silite să mai poată avea loc,respectiv cel care pretinde acest lucru să poată justifica, în afara hotărârii și a actelor de executare desființate un titlu care să-i îndreptățească revenirea la situația dinaintea executării.
Or, în cauza de față instanța a reținut că acele construcții provizorii au fost construite de reclamant fără a fi necesară o autorizație în acest sens și chiar cu rea credință întrucât din raportul de expertiză întocmit de expert P. Alexandrov în dosarul nr._ (f.206) nu a rezultat că la data întocmirii acestui raport de expertiză pe terenul în cauză reclamantul ar avea edificate aceste construcții provizorii.
Prin urmare, în condițiile în care terenul aparține pârâtului este dificil de identificat temeiul legal care l-ar îndreptăți pe reclamant să reconstruiască acele construcții provizorii pe terenul care nu-i aparține.
Sub un al treilea aspect, instanța a considerat că în cauză trebuie avut în vedere și comportamentul debitorilor care au tergiversat predarea terenului către creditor, aceștia solicitând de două ori amânarea executării silite pentru a-și ridica singuri acele bunuri de pe terenul creditorului astfel cum a rezultat din procesele verbale întocmite la data de 10.07.2013(f.156), respectiv la data de 12.08.2013(f.165+168), pentru ca în final să se sustragă de la această obligație asumată, iar executarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat nu poate fi lăsată la discreția debitorului.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către pârât, având în vedere dispozițiile art. 453 alin.1 și următoarele Cod procedură civilă instanța l-a obligat pe reclamant la plata către intimat a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul prin care a arătat că sentința civilă atacată este vădit nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicarea greșită a legii în materia întoarcerii executării și a art.6 din Convenția CEDO, din următoarele motive:
1) In mod vădit nelegal a reținut prima instanță că în cauză nu au fost date cerințele art.722 cod proc.civilă, pe care și-a întemeiat cererea, deoarece prin cerere nu a solicitat să reintre în posesia terenului care a fost predat de executorul judecătoresc creditorului-pârât C. M., iar construcțiile care au fost ridicate de pe acest teren i-au fost predate.
Așa cum a arătat în cererea de investire a instanței, cât și în răspunsul la întâmpinarea pârâtului, executarea silită a sentinței civile nr.4602/21.10.2010 a Judecătoriei Suceava ce a format obiectul dosarului execuțional nr.302/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc D. A. s-a făcut cu încălcarea dispozitivului acestei sentințe, motiv pentru care executarea silită efectuată în dosarul execuțional nr.302/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc D. A. a fost anulată în totalitate, prin decizia civilă nr.490/27 mai 2014 a Tribunalului Suceava.
Astfel, prin decizia civilă nr.490/27 mai 2014 a Tribunalului Suceava (dosar_ ) prin care s-au anulat formele de executare în dosarul nr.302/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc D. A. s-a reținut că executorul judecătoresc l-a somat la data de 12.08.2013 ca în termen de 10 zile să elibereze terenul de construcții, or conform sentinței civile nr.4602/21.10.2010 a Judecătoriei Suceava avea obligația doar să-i lase creditorului în deplină proprietate suprafața de 1.300 mp și nu să ridice construcțiile amplasate pe acel teren. La data de 23 august 2013 executorul judecătoresc a procedat la predarea terenului către creditor în lipsa debitorului, prin demolarea unor construcții care se aflau pe acest teren și prin împrejmuirea terenului, iar la 10 septembrie 2013 executorul s-a deplasat iarăși în teren, încheind un proces verbal despre aceeași predare în executarea sentinței de revendicare.
Conform art.722 cod proc.civilă debitorul are dreptul la întoarcerea executării când s-a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Potrivit acestui text de lege premisa pentru admisibilitatea unei cereri de întoarcere a executării este desființarea fie a titlului, fie a executării însăși.
Câtă vreme prin titlul executoriu, care este sentința civilă nr.4602/21.10.2010 a Judecătoriei Suceava a fost obligat doar să lase creditorului în deplină proprietate și posesie suprafața de 1.300 mp teren identificat în planul de situație al expertizei, executorul judecătoresc și creditorul, cu încălcarea legii, i-au demontat construcțiile amplasate pe acest teren.
Faptul că martorul Cosloschi E., pe care l-a sunat, el fiind în spital cu soția sa, așa cum a dovedit cu actele medicale depuse la dosar, să meargă la locuința lui să vadă ce se întâmplă, a „ajutat" la demontarea acestor construcții nu înseamnă că executorul judecătoresc și creditorul erau în drept să le demoleze, legiuitorul nefăcând distincție că nu ai dreptul la întoarcerea executării dacă ai executat titlul de bună voie sau acesta a fost executat silit, atunci când s-a anulat executarea însăși iar acolo unde legea nu distinge, nimeni nu poate distinge.
De asemenea, a dovedit că tot la executarea silită i-a fost tăiat cablu de alimentare cu energie electrică a casei și anexelor, i s-au distrus pavajul din fața casei și scările de la . s-au deteriorat pereții, s-a împrejmuit casa, el având acces în locuință doar dacă trece pe sub gard, ș.a., încât fără temei a reținut prima instanță că aceste reparații nu pot fi cerute prin cererea de întoarcere a executării ci doar pe calea unei acțiuni delictuale.
În concepția instanței de fond în toate cazurile restituirea trebuie să se facă în natură, ceea ce este vădit nelegal, deoarece atunci când aceasta nu mai este cu putință, urmează a se face prin echivalent, situație în care nu are loc o repunere în situația anterioară propriu-zisă.
Conform doctrinei și practicii judiciare, întoarcerea executării reprezintă o modalitate de reluare a drumului executării respectiv, o modalitate de realizare a unor drepturi patrimoniale derivând din desființarea titlului sau a însăși executării silite pentru a se ajunge la situația anterioară executării, principiu de drept nesocotit de instanța de fond, care în acest mod mi-a încălcat dreptul la un proces echitabil și nepărtinitor, astfel cum acesta este reglementat de art.6 din CEDO.
2)Tot nelegal a reținut judecătoria că, în speță, întoarcerea executării nu mai poate avea loc, pe motiv că acele construcții provizorii au fost construite de el fără nici o autorizație și chiar cu rea credință, întrucât în raportul de expertiză întocmit de expert P. Alexandrov în dosarul nr._ nu a rezultat că la data întocmirii raportului de expertiză aceste construcții existau.
Sub acest aspect sentința a fost vădit nelegală, deoarece art.722 cod proc.civilă nu prevede că nu ai dreptul la întoarcerea executării, atunci când s-a predat terenul, cu încălcarea dispozitivului cu tot cu construcții.
In al doilea rând, instanța nu a verificat dacă între obiectivele stabilite pentru expertiza întocmită de expert Alexandrov P. în dosarul de ieșire din indiviziune instanța i-a cerut sau nu expertului să identifice construcțiile existente pe terenul în litigiu, deoarece toate aceste construcții care au fost demolate cu ocazia executării silite au fost edificate odată cu casa, care parte este pe terenul de 1.300 mp al creditorului, fiind construită de peste 10 ani și nu ulterior judecății cu pârâtul, prezumția instanței fiind lipsă de temei legal, în condițiile în care legea civilă prezumă doar buna credință, iar reaua credință se dovedește de cel care o invocă, ceea ce în speță nu a fost dat.
3)În ce privește restituirea cheltuielilor de executare în sumă de 5.800 lei, instanța de fond a încălcat dispozițiile art.722 cod proc.civilă care prevăd că în cazul întoarcerii executării cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina debitorului.
Câtă vreme a dovedit că a plătit executorului suma de 5.800 lei în cadrul executării silite, nu se poate reține, decât cu încălcarea legii, că a achitat banii de bună voie, câtă vreme era executat silit, iar în al doilea rând, fiind anulată executarea silită, cheltuielile de executare, conform art.722 cod proc.civilă rămân în sarcina creditorului.
Pentru motivele expuse, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate și în rejudecare, în considerarea art.722 cod proc. civilă și a probatoriului administrat la fond admiterea cererii de întoarcere a executării așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat disp. art.466 și urm. cod proc.civilă, art.722 cod proc.civilă și art.453 cod proc.civilă.
La data de 9 martie 2015, prin avocat O. A., intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pentru următoarele motive:
Contestatorul critică sentința instanței de fond ca vădit nelegală, indicând trei motive de apel, fără a reda - așa cum s-ar fi impus - situația de fapt.
1. Primul motiv de nelegalitate a vizat faptul că instanța, prin hotărârea apelată, a reținut că nu au fost date cerințele prevăzute de art. 722 Cod procedură civilă. Tocmai descrierea situației de fapt ar fi permis o apreciere a situației reale și a faptului că și în situația admiterii unei contestații la executare și a desființării tuturor formelor de executare, nu înseamnă automat că întoarcerea executării vizează restabilirea situației identice și anterioare executării, dacă acest lucru nu este nici posibil și nici legal, atâta timp cât titlul executoriu nu a fost desființat și ținând cont de limitele în care a fost cerută întoarcerea executării de către contestator.
Așa cum a reținut și instanța de fond în sentința apelată și cum a rezultat și din dosarul de executare silită 302/2013 al B.EJ. D. A., cererea sa de executare viza predarea suprafeței de 1.300 mp teren de către debitor conform Sentinței civile nr. 4602/2010 a Judecătoriei Suceava, predare care s-a făcut în prezența expertului Alexandrov P., care a efectuat o schiță a terenului în litigiu. Cu ocazia acestei executări s-a constatat că pe terenul ce urma să-i fie predat, erau edificate mai multe construcții provizorii și depozitate bunuri mobile proprietatea debitorului. Acesta, la cererea executorului judecătoresc a solicitat termen pentru a ridica singur bunurile respective și, ținând cont de această înțelegere între el și debitor, executorul a revenit pentru a constata dacă debitorul și-a respectat angajamentul. Bineînțeles, au urmat alte amânări, simulări de internare în spital și alte șicanări menite să amâne la infinit executarea ținând cont de vârsta mea.
Este adevărat că bunurile imobile aflate pe terenul proprietatea sa au fost mutate pe terenul proprietatea debitorului, fie dezasamblate, fie prin demolare, dat fiind că erau construcții provizorii făcute cu un singur scop, acela de a-i ocupa terenul.
Practic, așa cum a reținut și prima instanță, bunurile respective nu au rămas în posesia creditorului, ci au fost depozitate pe terenul debitorului, așa încât întoarcerea executării nu are obiect.
Titlul său executoriu vizând terenul nu a fost desființat și nici debitorul nu a solicitat prin acțiunea formulată ca „întoarcerea executării" să vizeze inclusiv predarea de către el a terenului, proprietatea sa, teren pe care a solicitat în schimb să-i reconstruiască bucătăria, magazia și să desființeze împrejmuirea terenului lui, întrucât trebuie să treacă pe sub sârmă. S-a întrebat cum poate fi obligat prin „întoarcerea executării" să refacă aceste construcții, pe terenul său.
Așa cum a arătat și instanța, întoarcerea executării trebuie să vizeze bunuri efectiv aflate în posesia creditorului și aparținând debitorului, intrate în posesia sa ca urmare a executării abuzive, fiind menționat că în ce privește întoarcerea executării bunurilor imobile, întoarcerea executării vizează obligația instanței de a dispune efectuarea operațiunilor necesare în cartea funciară, ceea ce nu a fost cazul. In ce privește gardul împrejmuitor, acesta delimitează proprietatea sa, debitorul nu a susținut că ar fi ocupat terenul lui, iar faptul că după atribuirea acestui teren lui, acesta nu mai are vechea cale de acces pe terenul intimatului, dar are pe terenul lui, nu este motiv de „întoarcere a executării" în sensul desființării gardului de pe terenul său.
Soluția instanței de fond privind faptul că nu au fost întrunite condițiile pentru întoarcerea executării așa cum a solicitat debitorul a fost legală și implicit acest motiv de apel urmează a fi respins ca nefondat.
2. Al doilea motiv de apel a vizat faptul că în mod nelegal prima instanță a reținut că întoarcerea executării generată de desființarea executării silite, motiv pe care și-a bazat acțiunea debitorul, poate avea loc numai dacă cel care pretinde acest lucru să poată justifica în afara hotărârii și a actelor de executare desființate, un titlu care să-i îndreptățească revenirea la situația dinaintea executării, deși instanța de fond a stabilit că respectivele construcții au fost edificate fără autorizație, nefiind identificate de expert atunci când s-a efectuat expertiza în dosarul nr._ .
Contestatorul a susținut că aceste construcții au fost edificate odată cu casa, în urmă cu 10 ani, și că instanța nu a verificat dacă în obiecțiunile propuse pentru expert erau și cele legate de existența construcțiilor în litigiu, dar nu a depus nici un înscris.
Practic, debitorul nu a solicitat - așa cum a reținut și instanța de fond - „întoarcerea executării" ținând cont de ce anume trebuie să cuprindă această executare, ci neținând cont că el este proprietarul terenului, a cerut nici mai mult, nici mai puțin ca intimatul să refacă un abuz, în sensul „refacerii" unor construcții edificate abuziv pe terenul care îi aparține.
3. Un ultim motiv de apel și implicit de pretinsă nelegalitate a sentinței a vizat faptul că nu s-a dispus restituirea cheltuielilor de executare în cuantum de 5.800 lei, deși acestea - conform art. 722 Cod procedură civilă - rămân în sarcina debitorului.
Este a se vedea că obiectul cererii sale de executare viza punerea sa în posesie cu privire la terenul de 1.300 mp aflat în posesia debitorului și atribuit lui prin titlul executor - Sentința civilă nr. 4602/2010 a Judecătoriei Suceava - și cheltuielile de judecată.
Pentru această cerere, executorul judecătoresc a stabilit, conform procesului verbal, cheltuielile de executare (inclusiv onorariul de expert și executor). După emiterea somației, debitorul nu a contestat cuantumul acestor cheltuieli, ba mai mult - așa cum a reținut instanța de fond - a și fost achitat de bună voie. Ulterior, pentru actele de executare pretins abuzive, nu s-au solicitat alte cheltuieli, așa încât cheltuielile rezultate din punerea sa în posesie cu terenul, nu pot să rămână în sarcina lui, întrucât debitorul nu a solicitat și predarea terenului atribuit intimatului.
Așa cum instanța de fond a motivat în hotărârea apelată, pretențiile contestatorului, dacă acestea există, nu pot fi valorificate pe calea acțiunii vizând întoarcerea executării, ci pe calea unei acțiuni de drept comun vizând o eventuală răspundere delictuală.
La data de 10 martie 2015, prin avocat M. M., intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pentru următoarele motive:
Primul motiv de apel a vizat situația că instanța de fond ar fi reținut că reclamantul a solicitat . terenului.
Or, așa cum s-a motivat în considerentele hotărârii, instanța a constatat că reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată să fie obligat să-i refacă niște construcții provizorii pe terenul proprietatea sa, construcții care au fost demolate cu ajutorul martorului Coslovschi E. (reprezentantul reclamantului) și ale căror materiale au fost depozitate în curtea debitorului, fără ca să-și însușească aceste bunuri.
Așa cum a rezultat din înscrisurile depuse, între părți există un raport obligațional stabilit prin titlul executoriu, sentința civilă nr. 4602 din 21.10.2010 â Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ) prin care debitorii Z. D. V. și Z. E. au fost obligați să-i predea suprafața de 1300 m.p. teren atribuită în proprietatea sa în urma ieșirii din indiviziune, așa cum a fost identificată și delimitată prin planul de situație anexă la raportul de expertiză topometrie pe conturul d1-D-E-F –f1-d1.
S-a putrut observa că executarea silită s-a finalizat numai după ce debitorul a solicitat câteva termene, fie pentru soluționarea pe cale amiabilă a raportului juridic dintre părți, fie pentru a-și ridica de pe terenul lui construcțiile ușoare, de mici dimensiuni și fără fundație, pe care le-a amplasat cu rea credință după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii de partaj succesoral.
Din procesul verbal de predare silită a bunurilor imobile întocmit de executorul judecătoresc D. A., deși li s-a pus în vedere în scris debitorilor ca la data de 23.08.2013, orele 10,00 să fie prezenți la domiciliu, s-a procedat la delimitarea suprafeței de teren, respectându-se servitutea de vedere de 1,90 m de la prima treaptă a casei, suprafața de teren rămasă în posesia debitorilor fiind de 129 m.p.
In același proces verbal de executare s-a menționat că materialele din care au fost construite magazia și bucătăria de vară (construcții provizorii, de mici dimensiuni, ușoare) au fost depozitate pe terenul proprietatea fam. Z., căsuța camping a fost mutată în fața garajului, iar bunurile găsite în micile construcții provizorii au fost mutate și preluate de către martorul Coslovschi E., trimisul debitorilor comunicat prin SMS și care a semnat acest document. A arătat că se știe că la data primei executări debitorii au refuzat să fie prezenți la domiciliu, după ce au solicitat termenele de împăcare sau de obligare de a ridica construcțiile provizorii și ușoare până la data de 23.08.2013.
Din cele expuse mai sus, a rezultat comportamentul reprobabil al debitorilor care au tergiversat predarea terenului către creditor și care, in final, s-au sustras de la această obligație asumată, astfel că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi lăsată la discreția debitorului.
Al doilea motiv de apel a vizat aspectul referitor la faptul că în mod nelegal instanța de fond a reținut că întoarcerea executării nu mai poate avea loc, pe motiv că acele construcții provizorii au fost construite fără autorizație și chiar cu rea credință.
Într-adevăr, construcțiile provizorii au fost ridicare fără autorizație de construire, tocmai în scopul de a ocupa terenul proprietatea sa.
Nu era obligația instanței de fond să verifice obiectivele la raportul de expertiză topo întocmit de exp. Alexandrov P. din dosarul de ieșire din indiviziune, atâta vreme cât din raport nu a rezultat că existau la acea vreme aceste construcții, ci doar numai o construcție compactă notată cu CI.
De altfel, din proiectul executat de arhitectul G. N. C. care a stat la baza obținerii autorizației de construire din 2004, existent în dosarul execuțional, s-a putut vedea foarte clar desenată pe mai mult planuri construcția - casă de locuit - fără acele anexe provizorii.
Deci, nu poate fi obligat să reamplaseze construcțiile pe propriul său teren și nici să desființeze împrejmuirile, pentru că i s-ar încălca dreptul de proprietate. Reconstrucția acestora ar susține atitudinea culpabilă a debitorului și reintrarea acestuia în posesia unui teren care nu este proprietatea lui, ceea ce este un non sens.
Totodată, nu poate fi obligat la plata contravalorii tăierii cablului cu energie electrică, distrugerii pavajului din fața casei și a scărilor de la intrare, deteriorării pereților pentru că, în primul rând, există discuții cu privire la probele administrate în acest sens, iar în al doilea rând, în mod corect instanța de fond a reținut că aceste solicitări au natura unor daune civile delictuale care se circumscriu unei alte instituții juridice.
Al treilea motiv de apel s-a referit la restituirea cheltuielilor de executare în sumă de 5800 lei.
Atâta timp cât executarea a privit . terenului în suprafață de 1300 m.p. și cât debitorul a achitat de bună voie suma de 600 EURO, recunoscându-i dreptul de proprietate, coroborate cu celelalte aspecte privitoare la modalitatea de executare despre care a motivat mai sus, în mod corect instanța de fond a respins și solicitarea reclamantului de a-i plăti suma de 5.800 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinări prin care a solicitat a fi înlăturate apărările intimatului ca neîntemeiate, din următoarele motive:
1) In ce privește apărările intimatului față de primul motiv de apel:
Este real că dispozițiile sentinței civile nr.4602/21.10.2010 a Judecătoriei Suceava, ce a format obiectul dosarului execuțional nr.302/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc D. A., a vizat obligația de a preda în deplină proprietate și liniștită posesie intimatului suprafața de 1.300 mp, cu toate acestea, prin procesul verbal de executare silită întocmit de executorul judecătoresc la data de 12.08.2013, i s-a pus în vedere ca în termen de 10 zile să elibereze terenul de construcții care a făcut obiectul titlului executoriu (f.193 dosar executare - atașat), deși titlul executoriu pus în executare nu viza nici o construcție.
Or, așa cum s-a reținut în decizia civilă nr.490 din 27 mai 2014 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._ - atașat, conform dispozitivului sentinței civile nr.4602/21.10.2010 a Judecătoriei Suceava, avea obligația doar să lase intimatului, în deplină proprietate și posesie suprafața de 1.300 mp teren identificată în planul de situație a expertizei dispusă în cauză.
Prin aceeași decizie s-a reținut, că prin procesul verbal din 23 august 2013, executorul a procedat la predarea terenului către intimat (creditor) în lipsa debitorului, prin demontarea unor construcții aflate pe suprafața-proprietatea acestuia și prin împrejmuirea terenului.
Ulterior, la data de 10 septembrie 2013, executorul s-a deplasat iarăși în teren, încheind un nou proces verbal despre aceeași predare în executare a sentinței.
In cauză, deși titlul executoriu nu viza construcțiile de pe suprafața de teren revendicată de creditor, în mod nelegal, s-a dispus dărâmarea acestora sau predarea terenului cu parte din construcțiile debitorului.
De asemenea, din nici un înscris nu a rezultat că după predarea terenului în condițiile stabilite prin procesul verbal din 23 august 2013, el ar fi ocupat din nou terenul fiind astfel justificată o nouă intervenție a executorului judecătoresc la data de 10 septembrie 2013.
Față de decizia civilă nr.490/27.05.2014 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._, prin care s-au anulat formele de executare în dosarul nr.302/2014 a Biroului Executorului Judecătoresc D. A., în mod vădit nelegal, cu încălcarea prezumției puterii de lucru judecat de care se bucură această sentință, a susținut intimatul că nu este posibilă întoarcerea executării.
Dacă prin executarea silită, s-ar fi predat intimatului doar terenul, nu se justifica cererea sa, dar cum s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că prin titlul executoriu nu s-a dispus eliberarea terenului de construcții, întoarcerea executării vizează aceste construcții și nu putea să vizeze restituirea terenului pentru că aducea atingere titlului executoriu.
Faptul că, contrar titlului executoriu, intimatul i-a distrus construcțiile edificate pe terenul predat, întoarcerea executării, vizează efectiv aceste construcții, bunuri imobile.
Or, a admite apărările intimatului înseamnă a aduce atingere puterii de lucru judecat a deciziei civile nr.490/27 mai 2014 a Tribunalului Suceava (dosar_ ) și a legaliza abuzul intimatului, care era obligat să limiteze executarea silită doar la predarea terenului.
2) În ce privește apărarea intimatului că respectivele construcții au fost edificate fără autorizație nu poate fi primită.
Pe de o parte, la instanța de fond nu s-au administrat probe în acest sens, iar în al doilea rând, problema autorizației de construire prezintă relevanță pe planul raporturilor de natură administrativă și nu poate limita dreptul la acces la justiție, pentru a-și apăra dreptul de proprietate asupra construcțiilor care i-au fost dezafectate prin abuz.
Or intimatul, prin apărările făcute, a nesocotit atât decizia civilă nr.490/27 mai 2014, cât și dreptul său de proprietate asupra construcțiilor.
Faptul că pe data de 23.08.2013, orele 1000, nu a fost prezent la domiciliu, s-a datorat unui motiv obiectiv, respectiv la data de 22.08.2013 soția sa Z. E., a fost internată de urgență la Spitalul Sf. I. cel Nou de la Suceava, așa cum a dovedit cu adeverința medicală din 23.08.2013 eliberată de Spitalul Județean Suceava - Secția Neurologie și cu planșele foto realizate la spital, unde a stat internată până la data de 29.08.2013.
Din biletul de internare/ scrisoare medicală eliberat de Secția Neurologie adulți a Spitalului Județean Suceava în baza foii de observație nr._ a rezultat că aceasta a fost internată pentru o criză de suspendare a conștiinței, neconvulsivantă, cu durată neprecizată, fiind pusă sub tratament cu soluții perfuzabile, diagnosticul la externare fiind de „Tulburări de hemodinamică cerebrală, discretă atrofie cerebrală frontală", recomandându-i-se între altele să evite „stresul".
Că este vorba de o afecțiune severă a soției sale a dovedit-o și cu biletul de externare nr._ a Spitalului Județean Suceava din care a rezultat că a fost internată și ulterior, respectiv din 19.09.2013 până la 30.09.2013.
Ca urmare, nu se poate reține comportamentul său reprobabil cum fără temei s-a apărat intimatul, că executarea unei hotărâri judecătorești nu putea fi lăsată la discreția sa, deși executarea silită s-a făcut la discreția intimatului-creditor.
3) In ce privește restituirea cheltuielilor de executare în sumă de 5.800 lei, prin cererea de apel a invocat încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.722 cod proc.civilă potrivit cărora în cazul întoarcerii executării cheltuielile de executare pentru actele executate rămân în sarcina debitorului, or, câtă vreme prin decizia civilă nr.490/27 mai 2014 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._, s-au anulat formele de executare efectuate în dosarul nr.302/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc D. A., nerestituirea acestor cheltuieli este nelegală, motiv pentru care susținerile intimatului că a achitat de bună voie aceste cheltuieli fiind irelevante, achitarea acestora ar fi fost justificată doar dacă nu era anulată executarea silită.
Apelul este nefondat.
Potrivit art. 722 din noul cod de procedură civilă, în vigoare la data demarării litigiului, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință. În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcție de rata inflației, cu excepția situației când se aplică art.776din noul cod de procedură civilă.
Rezultă din textul de lege că e posibilă întoarcerea executării silite doar în două situații, anume când se desființează titlul pus în executare, respectiv când se desființează însăși executarea silită.
Deși apelantul-contestator a invocat cea de-a doua ipoteză, reține tribunalul, ca și prima instanță, că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se admite acțiunea, întrucât în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, nu s-a desființat executarea silită însăși, aceasta fiind valabilă în ceea ce privește predarea de către sus-numit a suprafeței de 1300 mp teren conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4602/21. 10. 2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, instanța de executare constatând numai că s-au depășit limitele titlului executoriu prin demontarea/demolarea unor construcții aflate pe acel teren, în privința cărora titlul executoriu nu cuprindea nicio mențiune.
Această concluzie rezultă foarte clar din considerentele deciziei pronunțate, nr. 490/27. 05. 2014, a Tribunalului Suceava, în care se rețin următoarele: „Prin contestația la executare, așa cum a fost modificată la data de 19.08.2013 și completată prin răspunsul la întâmpinare din 3.10.2013, contestatorul a solicitat anularea tuturor actelor de executare din dosarul execuțional nr. 302/2013 al B. D. A., cu motivarea că a fost depășit dispozitivul titlului executoriu, sentința civilă nr. 4602/21.10.2010 a Judecătoriei Suceava.
Astfel, potrivit procesului verbal de predare silită întocmit de executorul judecătoresc la data de 12.08.2013 contestatorului debitor i s-a pus în vedere ca în termen de 10 zile să elibereze de terenul de construcții care a făcut obiectul titlului executoriu (fila 193 dosar executare).
Ori, conform dispozitivului sentinței civile nr. 4602/21.10.2010 a Judecătoriei Suceava, debitorul avea doar obligația să lase reclamantului creditor, în deplină proprietate și posesie, suprafața de 1300 mp teren identificat în planul de situație a expertizei dispusă în cauză.
De asemenea, prin procesul verbal din 23 august 2013, executorul a procedat la predarea terenului către creditor în lipsa debitorului, prin demontarea unor construcții aflate pe suprafața proprietatea acesteia și prin împrejmuirea terenului.
Ulterior, la data de 10 septembrie 2013, executorul s-a deplasat iarăși în teren, încheind un nou proces verbal despre aceeași predare în executare a sentinței de revendicare.
Potrivit art. 711 Cod procedură civilă, împotriva executării silite se poate face contestație de către cei vătămați prin executare.
În cauză, deși titlul executoriu nu viza construcțiile de pe suprafața de teren revendicată de creditor, în mod nelegal, executorul judecătoresc a dispus dărâmarea acestora sau predarea terenului cu parte din construcțiile debitorului.
Nu pot fi reținute apărările intimatului relativ la faptul că predarea s-a făcut parțial, intimatul lăsând contestatorului posesia suprafeței de 129 mp aferentă părții de construcție C1 pentru că obiectul contestației îl constituie legalitatea executării silite consemnată în procesul verbal de executare silită întocmit de executor.
De asemenea, faptul că părțile au fost în indiviziune, sunt apărări de fond, care nu vizează măsura executării silite.
Din nici un înscris nu rezultă că după predarea terenului în condițiile stabilite prin procesul verbal din 23 august 2013, debitorul contestator ar fi ocupat din nou terenul fiind, astfel, justificată o nouă intervenție a executorului judecătoresc la data de 10 septembrie 2013”.
Așadar, nu se poate vorbi de o executare silită desființată care să impună întoarcerea executării silite în sensul art. 722 din noul cod de procedură civilă, deși, formal, conform dispozitivului deciziei Tribunalului, s-au anulat actele de executare, câtă vreme considerentele deciziei arată clar limitele în care s-a pronunțat instanța, aceasta reținând doar o depășire a titlului executoriu, ceea ce cu rigurozitate reclamă doar o îndreptare a actelor de executare.
În acest context, nu mai prezintă relevanță constatările primei instanțe privind modul în care s-a procedat cu acele construcții în etapa executării, nici sancțiunile ce ar putea interveni cu referire la eventuala răspundere civilă delictuală a persoanelor vinovate, cu atât mai mult cu cât nici nu sunt atrase în proces, nici modul în care au fost realizate acele construcții-cu sau fără autorizație, cu bună sau rea credință, nici comportamentul apelantului-debitor în fața executării silite.
În ceea ce privește restituirea sumei de 5800 lei cu titlu de cheltuieli de executare, nu poate fi dispusă pe temeiul art. 722 din noul cod de procedură civilă întrucât, așa cum s-a arătat, acest text de lege nu are incidență pentru situația executării silite în discuție, astfel că orice alte aspecte vizând împrejurările în care s-a făcut acea plată exced limitelor de judecată.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept învederate și în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 alin. 1 din noul cod de procedură civilă apelantul va fi obligat la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial achitat conform chitanței nr. 582/27. 02. 2015.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către contestatorul Z. V. D., domiciliat în Mitocu Dragomirnei, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5900 din data de 9 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind C. M., domiciliat în Suceava, .. 11, ., .> Obligă apelantul la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. S. A.-M.
Red./Tehnored. V.O.D.
Judecător fond N. M.
4 ex./20.05.2015.
| ← Cereri. Sentința nr. 806/2015. Tribunalul SUCEAVA | Reziliere contract. Decizia nr. 755/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
