Reziliere contract. Decizia nr. 755/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 755/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 755/2015
Dosar nr._ Reziliere contract
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 755
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA_ 2015
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol judecarea apelului formulat de către reclamanta C. I., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „Z. D. D.”, cu sediul în mun. Fălticeni, . împotriva sentinței civile nr. 2713 pronunțată la data de 15.12.2014 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții N. M. și N. V., ambii cu domiciliul în mun. Fălticeni, .. 8A, ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Z. D. pentru reclamanta apelantă, intimata N. M. legitimată cu CI, ., nr._, CNP:_, lipsă fiind intimatul N. V..
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța aduce la cunoștință părților prezente că prin încheierea nr. 157 pronunțată la data de 25.03.2015 în Ședința camerei de consiliu s-a admis cererea de acordare ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru formulată de reclamanta C. I..
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că s-a depus la dosar de către avocat P. M. o cerere prin care solicită judecarea pricinii la sfârșitul ședinței de judecată motivat de faptul că acordă asistență juridică în cauze penale la Judecătoria Fălticeni.
Instanța pune în discuția părților cererea formulată de avocat P. M. pentru intimați.
Avocat Z. D. pentru apelantă solicită respingerea cererii de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată dat fiind faptul că nu există la dosar împuternicire avocațială a avocatei P. M. pentru intimați, există doar întâmpinare la finalul căreia se menționează „prin avocat”, dar nu este semnată de aceasta.
Intimata N. M. solicită admiterea cererii și lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată pentru a se putea prezenta și avocat P. M..
Instanța, respinge cererea formulată de avocat P. M., având în vedere că aceasta nu are împuternicire avocațială la dosar pentru intimații din prezenta cauză, nu poartă viza biroului arhivă și nici o rezoluție a judecătorului.
Instanța pune în discuție administrarea probatoriului solicitat de părți în speța de față.
Avocat Z. D. depune la dosar un set de înscrisuri, solicită instanței încuviințarea acestei probe, iar în completarea probatoriului administrat la fond solicită încuviințarea probei cu doi martori pe care îi vor aduce fără citație. Deosebit de aceasta, precizează că renunță la proba cu interogatoriul intimaților.
Instanța, în temeiul art. 479 al. 2 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apelantă prin apărător.
Respinge proba testimonială solicitată de apelantă, întrucât aceasta nu a indicat numele, prenumele, adresa de domiciliu a martorilor așa cum prevăd dispozițiilor art. 194 al. 1 lit. „e”, teza ultimă din Codul de procedură civilă.
Părțile prezente astăzi, având pe rând cuvântul. arată că nu mai au de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, în temeiul art. 244 al. 1 Cod procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat Z. D. pentru apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel, anularea sentinței civile apelate cu consecința admiterii acțiunii reclamantei, fără cheltuieli de judecată.
Intimata N. M. solicită respingerea apelului ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 08.05.2014, reclamanta C. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta N. M., rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager și obligația de întreținere autentificat sub nr. 1399/28.07.2010 la BNP D. N. A. din Fălticeni.
În fapt, a arătat că la data de 28.07.2010 a înstrăinat pârâtei, care este fiica sa cea mai mică, toate bunurile sale, respectiv gospodăria și terenul aferent, precum și terenurile primite urmare a dezbaterii succesiunii după soțul său, defunctul C. G..
Prețul vânzării a fost stabilit la 10.000 lei, din care s-au achitat 5000 lei la data autentificării contractului, iar pentru diferență, cumpărătoarea se obligă să o întrețină pe ea, reclamanta pe tot timpul vieții sale, asigurându-i cele necesare traiului, procurându-i hrană, îmbrăcăminte, medicamente în caz de boală, oferindu-i combustibil pentru încălzirea locuinței, iar la moartea acesteia, să o înmormânteze după obiceiul locului.
Întrucât pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul încheiat, nu a ajutat-o cu nimic pe reclamantă, fiind plecată mai tot timpul în străinătate, mai mult, reclamanta fiind în vârstă de 90 de ani și având nevoie de întreținere zi de zi, astfel că atitudinea de dezinteres a pârâtei, a determinat-o să promoveze prezenta acțiune.
Pentru aceste motive, solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1552 și urm. Cod civil.
În dovedire, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și proba cu martori.
Reclamanta a depus la dosar precizări (f. 11-12 dosar), prin care a înțeles să solicite admiterea probei cu înscrisuri, respectiv extras de carte funciară, copii certificate, adeverință emisă de Primăria Boroaia, certificat fiscal, proces verbal de mediere și proba cu martorii: C. G., C. L., P. T..
Obiectul cererii de chemare în judecată este rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager și obligația de întreținere autentificat sub nr. 1399/28.07.2010 la BNP D. N. A. din Fălticeni.
Precizează că valoarea totală a bunurilor este în sumă de 45.476 lei.
Prin întâmpinare, pârâta N. M. și soțul său, N. V. au solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsa de reprezentant al avocatului, motivat de faptul că din discuțiile purtate cu reclamanta, aceasta le-a comunicat că nu ea a formulat cererea de chemare în judecată și nici nu a apelat niciodată la serviciile unui avocat pentru a promova acțiunea.
Menționează că s-au ocupat în permanență de întreținerea reclamantei, i-au asigurat cele necesare traiului, au internat-o în spital la nevoie și i-au asigurat medicația ce i-a fost prescrisă.
Precizează pârâții că reclamanta este în prezent în întreținerea lor.
Pentru aceste motive, solicită respingerea acțiunii în principal pe calea excepției invocate și în subsidiar, ca nefondată și își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
Prin precizările depuse la filele 31 și 34 dosar, reclamanta a arătat că renunță la judecata cererii, deoarece ea nu a făcut și nici nu a semnat această cerere.
Prin interogatoriul dat în instanță (f. 51 dosar), a arătat că-și menține acțiunea și solicită admiterea ei, așa cum a fost formulată, precum și faptul că dorește să o mandateze pe cealaltă fiică a sa, C. E., întrucât îi este greu să se deplaseze la termenele de judecată ce urmează a fi stabilite și nici nu aude prea bine.
Prin sentința civilă nr. 2713 din 15.12.2014, Judecătoria Fălticeni a respins acțiunea precizată, având ca obiect ,,reziliere a contractului de vânzare cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager și obligația de întreținere”, formulată de reclamanta C. I., în contradictoriu cu pârâta N. M. și a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că fără putință de tăgadă, temeiul juridic al rezilierii îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte.
Neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligații lipsește de suport juridic obligația reciprocă, astfel încât desființarea, rezolvirea, întregului contract, se impune.( Î.C.C.J., s. ./2008).
De altfel, principiul executării în natură a obligațiilor, reprezintă un deziderat prioritar, întrucât, în situația constatării neîndeplinirii obligațiilor asumate de către debitorii întreținerii, principiul stabilității raporturilor juridice nu poate fi aplicat pentru salvarea contractului de întreținere.
Contractul de vânzare cu clauză de întreținere, fiind un contract nenumit, cu titlu oneros, bilateral, aleatoriu, consensual și translativ de proprietate, regulile generale din materia obligațiilor înscrise în art. 1549 și urm. din Codul Civil, este subînțeleasă, dacă una din părți, nu-și îndeplinește angajamentul luat. (Tribunalul Suprem, secția civilă, decizia nr. 482/1989).
Pentru contractele cu executare succesivă, în cazul neexecutării culpabile a unei obligații de către una din părți, este specifică rezilierea, ceea ce înseamnă că desființarea contractului are efecte numai pentru viitor, ex nunc, nu și retroactiv, ex tunc.
Însă, în cazul contactului de vânzare cumpărare, cu clauză de întreținere, pentru neîndeplinirea culpabilă a obligației debitorului întreținerii, deși aceasta se execută succesiv, atrage rezoluțiunea, nu rezilierea. Aceasta, deoarece efectul său principal, strămutarea dreptului de proprietate, se produce uno inctu, astfel încât ea este sancțiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu această modalitate de executare și constă în desființarea retroactivă a acestuia.
Prin urmare, conform reglementării instituției, din art.1549 și urm. Cod civil, condiția rezulutorie subzistă întotdeauna, de plano, în contractele sinalagmatice, în cazul când una din părți nu îndeplinește angajamentul său. În acest caz, contractul nu este desființat de drept, însă conferă părții în privința căreia „angajamentul” nu s-a executat, alegerea modalității de punere în executare a dispozițiilor executorii din convenția părților, respectiv, a sili partea potrivnică pentru executare sau să-i ceară desființarea, chiar cu daune –interese.
Culpa părții care nu și-a îndeplinit obligația este o condiție esențială pentru desființarea actului, aspect care nu poate fi reținut, potrivit actelor și lucrărilor dosarului, cu reținerea acesteia, a culpei, doar în sarcina pârâtei.
Un prim aspect ce trebuie evidențiat este poziția oscilantă a reclamantei. Aceasta a promovat prezenta acțiune, după care a revenit asupra ei, prin declarațiile olografe( filele 31, 34 dosar), ulterior și autentică ( fila 47 dosar).
Revine apoi și asupra renunțării, potrivit declarațiilor de la filele 48, 51 dosar, solicitând ca fiica sa, C. E., să o reprezinte.
În ceea ce privește depozițiile celor patru martori, filele 56 - 59 dosar, dincolo de nota de subiectivism a fiecăruia în susținerea părții în favoarea cărora au depus mărturie, rezultă că între reclamantă și pârâtă există relații de rudenie (mamă/fiică), în virtutea cărora s-a încheiat actul atacat.
Aceasta din urmă pleacă în străinătate deseori, de unde „a trimis către reclamantă, pachete, medicamente, o lenjerie nouă și mie mi-a dat o sumă de bani pentru a avea grijă de reclamantă. Eu și soțul meu îi duceam de mâncare, o ajutam, cu animalele. Cu ani în urmă am ajutat-o și la curățenie, la muncile câmpului. ..... P. M., stă la domiciliul reclamantei.. o ajuta la treburile pe care nu le putea face, aducea apă, tăia lemne …” - fila 59.
Aceeași situație este evidențiată și de celălalt martor al pârâtei( fila 56 dosar), potrivit căruia, pârâta și-a îndeplinit obligațiile.
În aparență, declarațiile martorilor propuși de reclamantă ar combate depozițiilor oponenților.
Se susține de martor, la fila 58 dosar că „pârâta este plecată din anul 2007 și vine doar odată vara… Cât timp au fost plecați în străinătate nu au avut deloc grijă de reclamantă, i-au luat și pensia și buletinul, singura care se îngrijește și procură cele necesare este mandatara…Au lăsat să ajute pe bătrână un om al străzii care este alcoolic și care a fost dus la dezalcoolizare de mai multe ori… ”.
Cealaltă martoră, fila 57 dosar, arată că „acel bărbat care locuia cu bătrâna avea grijă de animale, o vacă și o vițică, în rest nu știu ce făcea…”.
Cu toate acestea, reclamanta, în fața instanței a declarat că mandatara nu dorește să o ajute, cu argumentul: nu este obligația ei., motiv pentru care solicită continuarea judecății. Pe de altă parte, există declarația olografă de la fila 60 dosar, precum și cererile privind transferul bancar pentru diferite sume de bani trimise din Italia de pârâtă pe numele numitului P. M., a altei persoane, depuse odată cu concluziile finale, care vin în susținerea poziției exprimate de pârâtă și susținută cu depozițiile martorilor: îndeplinirea clauzelor contractuale, așa cum a arătat martora C. E., care de altfel, a avut această calitate, de martor, și la întocmirea înscrisului de la fila 60 dosar și care este datat 15.10.2014, după introducerea prezentei acțiuni, transferurile bancare fiind datate 15.09.2011; 12, 20.03.2014, anterior promovării.
Cealaltă fiică, mandatara, a știut care e situația mamei sale, cu toate acestea, nu a făcut anterior acest demers, de a o lua pe mama sa la domiciliul său, decât în ultimele două luni, deși actul atacat este întocmit în 2012, omul străzii și alcoolic stă de câțiva ani la domiciliul mamei sale, pârâta a făcut dovada că s-a ocupat personal sau prin intermediul altor persoane că s-a ocupat de reclamantă, trimițând diferite sume de bani, etc.
Prin urmare, în cazul rezilierii, desființarea contractului depinde exclusiv de voința părții față de care cealaltă parte nu și-a îndeplinit obligațiile, culpabil, deoarece, creditorul creditorul acestei obligații are un drept de opțiune, ori din poziția reclamantei, rezultă un singur lucru: nu dorește decât executarea contractului, aspect rezultat și prin primirea de către aceasta, la data de 15 oct. 2014, a unei sume de bani, ajutorul celeilalte fiice, fiind condiționat de desființarea acestuia( fila 51 dosar).
Faptul că, în ultimele două luni a fost luată de mandatară la domiciliul ei, pentru a o îngriji, nu este de natură a duce automat la desființarea actului, date fiind precizările anterioare și, pe cale de consecință, a respins ca nefondată acțiunea.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta C. I., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței civile atacate.
În motivare a arătat că hotărârea este netemeinică deoarece din probatoriul administrat în cauză reiese faptul că pârâții nu și-au respectat obligațiile prevăzute în contract, aceștia neasigurându-i întreținerea.
Prin contractul de vânzare cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager și obligație de întreținere, contract autentificat sub nr. 1399/28.10.2010, rectificat prin încheierea nr. 1 din 16.01.2012 a BNP D. N. A., a înstrăinat către pârâți suprafața de 1050 mp teren C+C, identică cu . 1423 mp teren arabil intravilan, identică cu . 1227 mp teren fânaț intravilan, identică cu . 2679 mp teren arabil extravilan, identică cu . 7021mp teren fânaț extravilan, identică cu . de 5/8 din una locuință C1, una bucătărie C2, una șură cu grajd C3, una magazie C4.
Pentru imobilele respective, pârâții s-au obligat să o întrețină pentru tot restul vieții sale, să-i asigure cele necesare traiului, să-i procure hrană și medicamente, îmbrăcăminte și încălțăminte, combustibil necesar încălzirii locuinței.
Pentru nerespectarea acestor obligații, ea, în calitate de creditor al
obligației de întreținere, are dreptul de a solicita rezilierea contractului de
vânzare cumpărare, pentru care s-a instituit un pact comisoriu de grad III, în
sensul că cumpătătorii vor pierde contravaloarea sumei achitate și a unor eventuale prestații în natură.
Deoarece pârâții nu și-au respectat obligațiile asumate, a introdus
acțiunea prin care a solicitat rezilierea contractul de vânzare cumpărare cu
rezerva dreptului de uzufruct viager și obligație de întreținere, contract
autentificat sub nr. 1399/28.10.2010, rectificat prin încheierea nr. 1 din
16.01.2012 a BNP D. N. A..
În mod greșit, instanța a reținut faptul că potrivit actelor și lucrărilor dosarului nu poate fi reținută culpa în sarcina pârâtei.
O condiție esențială pentru desființarea actului este culpa părții care nu și-a îndeplinit obligația.
Deși, pârâții nu au fost de acord cu acțiunea sa, aceștia au arătat faptul că au fost plecați în străinătate de mai mulți ani, neîndeplinindu-și astfel obligațiile.
Prin probele administrate, respectiv depoziții de martori și înscrisuri reiese această situație. Mai mult, martorii audiați au arătat că pârâții sunt plecați în străinătate de mai mulți ani și că, în prezent, ea este în îngrijirea mandatarei sale fiica sa, C. E..
Referitor la înscrisurile depuse de pârâți, prin care arată că s-ar fi trimis banii pentru îngrijirea sa, a arătat că sumele de bani nu i-au fost trimise ei, ci,unor alte persoane pe pare ea nu le cunoaște și că ea nu a beneficiat de aceste sume de bani.
Instanța a reținut în mod greșit faptul că pârâta i-ar fi trimis diferite sume de bani din Italia pe numele numitului P. M. și pe numele altor persoane. Așa cum a mai precizat, ea nu a primit ajutorul respectiv. Menționează că potrivit obligațiilor contractuale asumate, obligația întreținere era personală, nu transmisibilă.
Întreținerea presupune prestații zilnice pe larg, pe care pârâții au ales să le ignore contrar scopului urmărit de ea la momentul perfectării contractului, acesta fiind mobilul său, scopul urmărit, dată fiind vârsta înaintată nevoile specifice gradul de rudenie dintre ei. Consideră că este mai presus de orice dubiu că pârâții au nesocotit clauzele contractuale, au neglijat-o, nu i-au prestat întreținerea zilnică la care s-au angajat. Or, acest fapt, echivalează cu neîndeplinirea de către pârâți a unei obligații contractuale esențiale.
Având în vedere toate cele menționate, consideră că în cauză poate fi reținută culpa pârâților.
Instanța a reținut în mod greșit faptul că poziția reclamantei este
aceea că dorește executarea contractului, nu rezilierea acestuia.
În motivare, instanța a reținut faptul că, în cazul rezilierii, desființarea contractului depinde exclusiv de voința părții față de care cealaltă parte nu și-a îndeplinit obligațiile, culpabil. Creditorul acestei obligații are un drept de opțiune, poziția reclamantei fiind aceea că dorește executarea contractului.
Poziția reclamantei nu este aceea că dorește executarea contractului. Poziția reclamantei reiese expres din solicitarea acesteia de reziliere a contractului contractul de vânzare cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager și obligație de întreținere, contract autentificat sub nr. 1399/28.10.2010, rectificat prin încheierea nr. 1 din 16.01.2012 a BNP D. N. A..
Poziția reclamantei este datorată conduitei pârâtei care, la scurt timp după ce a dobândit imobilul, a plecat în străinătate, lăsându-și mama singură, în condiții grele, toată acesta situație fiind de natura a-i crea reclamantei un sentiment de amărăciune profundă.
Instanța a respins acțiunea motivând faptul că ajutorul dat
reclamatei de către mandatara sa nu este de natură a duce automat la desființarea actului.
Instanța a reținut faptul că, reclamanta, în ultimele două luni a fost luată de mandatara C. E., cealaltă fiică a sa, pentru a o îngriji, acest fapt nefiind de natură a duce automat la desființarea actului. Pe cale de consecință, instanța a respins ca nefondată acțiunea.
Ori, din toate probele administrate în cauză reiese faptul că motivul pentru care s-a solicitat rezilierea contractului este acela că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile nu a acordat îngrijirea promisă. Faptul că cealaltă fiică îi acordă îngrijire mamei care locuia în condiții mizere nu schimbă cu nimic faptul că pârâții nu și-au respectat obligațiile asumate prin convenție, dând astfel dovadă .
Rediscutarea obligațiilor contractuale asumate se datorează culpei pârâților, aceștia cu intenție și în cunoștință de cauză nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, susținerile lor în apărare fiind nedovedite.
Noțiunea de întreținere include multiple prestații, iar executarea corespunzătoare a obligației de întreținere, când izvorul ei este un contract, implică pe lângă prestația materială și o componentă psihologică, dată de caracterul „intuitu personae” al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere.
Acțiunea în rezilierea unui contract poate fi introdusă numai de partea
care și-a executat obligațiile contractuale ori este gata să și le execute.
În acest context, a se reține că reclamanta și-a îndeplinit întocmai obligația contractuală, transmițând nuda proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul acordului de voință, în condițiile agreate convențional.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 969 Cod civil, conform cărora
„convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”,
respectiv ale art. 970 cod civil care impun ca acestea să fie executate cu bună
credință.
Sub aspectul corectei calificări a naturii juridice a contractului încheiat între părți, trebuie reținut că natura juridică a unui act juridic este dată de voința părților, transpusă în conținutul actului juridic (obiectul și întinderea drepturilor, respectiv a obligațiilor născute din actul juridic ), iar nu de titlul sau denumirea dată de părți, cel mai adesea lipsite de cunoștințe juridice.
Astfel, în doctrina și practica judiciară s-a statuat în mod unanim că pentru delimitarea contractului de vânzare-cumpărare de contractul de întreținere trebuie să se analizeze raportul dintre valoarea reală a bunului și valoarea prețului plătit efectiv.
Conform dispozițiilor art. 1020-1021 Cod civil, rezilierea este acea sancțiune
specifică contractelor sinalagmatice care intervine, la cererea uneia dintre părți,
în cazul neexecutării culpabile de către cealaltă parte a obligației asumate prin contract.
Contractul de întreținere fiind un contract sinalagmatic, pentru
neexecutarea obligației de întreținere stabilită prin contract, beneficiarii
întreținerii pot cere rezoluțiunea contractului în temeiul art. 1020 Cod civil.
Potrivit textului menționat, o condiție esențială pentru desființarea contractului
este ca efectuarea să fie imputabilă debitorului.
Având în vedere toate cele menționate, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea apelului așa cum este formulat și modificarea sentinței civile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimații N. V. și N. M.au formulatîntâmpinare solicitând, respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a soluției pronunțate de către Judecătoria Fălticeni.
În motivare au arătat că în mod corect a reținut instanța de fond că potrivit actelor și lucrărilor dosarului nu poate fi reținută cupla lor și că poziția reclamantei este că dorește executarea contractului având în vedere și declarația sa autentică, în sensul că dorește retragerea cererii de chemare în judecată
Reclamanta este mulțumită de întreținerea pe care o prestează, însă nemulțumită este vânătoarea de averi, numita C. E., cea care a pornit acest litigiu și cea care dorește rezilierea contractului pentru a primi dumneaei bunurile imobile transmise lor.
D. dovadă, așa cum se susține în cererea de apel, C. E. a preluat-o pe reclamantă cu puțin timp înainte de înregistrarea acțiunii tocmai în scopul inventării motivelor de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager.
Referitor la obligația de întreținere a reclamantei, așa cum rezultă din conținutul actului juridic, aceasta constă în procurarea de hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, lenjerie pat și corp, medicamente, combustibil necesar încălzirii locuinței, precum și îngrijire în caz de boală, iar după trecerea în neființă să se ocupe de înmormântarea sa după obiceiul locului.
Din probele administrate în cauză, martori și înscrisuri, rezultă faptul că au fost cei ce au achitat contravaloarea utilităților pentru imobilul în litigiu, cei care au achiziționat alimentele, medicamentele, îmbrăcămintea necesară, lemnele de foc.
De asemenea, au efectuat o . îmbunătățiri ce au sporit confortul reclamantei, dar și curățenie generală de câte ori se impunea.
În privința probei testimonială administrată la cererea reclamantei,de fapt a fiicei sale, C. E., solicită a se observa că aceste martore sunt nesincere, dumnealor cunoscând aspecte ce datează cu 2 luni în urmă, respectiv din timpul litigiului când sora sa C. E., în speranța că va deveni dumneaei proprietara bunurilor înstrăinate lor, a luat-o pe reclamantă la imobilul închiriat de către concubinul său.
Cererea de chemare în judecată a fost promovată la data de 08.05.2014, instanța urmând să analizeze îndeplinirea obligațiilor asumate pentru perioada 08.05._14.
Martorele propuse de către reclamantă nu au fost la domiciliul reclamantei în perioada menționate pentru a putea relata aspecte percepute personal, iar așa-zisele condiții rele de trai a propriei mele mamă sunt contrazise de proba cu înscrisuri, anchetă socială, precum și de proba testimonială administrată la cererea lor.
Ba mai mult, dacă nu ar fi avut grijă de propria mamă, sora sa, C. E., ar fi luat-o la locuința sa cu ani de zile în urmă și nu doar în prezent pe parcursul litigiului, pentru ca ulterior să fie ea beneficiara bunurilor imobile înscrise în contractul de vânzare-cumpărare căruia reziliere se solicită.
Reclamanta este un om adult și nu un minor ce trebuie supravegheat clipă de clipă, iar pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, subsemnata am fost nevoită a pleca de două ori pe an a câte două luni la muncă în străinătate timp în care trimiteam bani pentru medicamente, hrană și utilități.
Obligația de întreținere nu impune prezența fizică zi de zi, ci asigurarea zi de zi a celor necesare întreținutului.
Cum, jumătate din prețul bunurilor a fost achitat, cum reclamanta folosește nestingherită bunurile înstrăinate și cum ei au făcut dovada îndeplinirii obligației de întreținere, solicită respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată cu mențiunea că nu solicită obligarea propriei mamă la plata cheltuielilor de judecată, acțiunea fiind pornită de către sora, C. E..
În drept au fost invocate dispozițiile art.205 Cod procedură civilă.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
La data de 28.10.2010 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager și obligație de întreținere, contract autentificat sub nr. 1399, rectificat prin încheierea nr. 1 din 16.01.2012 a BNP D. N. A., prin care apelanta a înstrăinat către pârâți suprafața de 1050 mp teren C+C, identică cu . 1423 mp teren arabil intravilan, identică cu . 1227 mp teren fânaț intravilan, identică cu . 2679 mp teren arabil extravilan, identică cu . 7021mp teren fânaț extravilan, identică cu . de 5/8 din una locuință C1, una bucătărie C2, una șură cu grajd C3, una magazie C4, iar pentru imobilele enumerate anterior, pârâții s-au obligat să o întrețină pentru tot restul vieții sale, să-i asigure cele necesare traiului, să-i procure hrană și medicamente, îmbrăcăminte și încălțăminte, combustibil necesar încălzirii locuinței la o temperatură de minim 20 de grade Celsius, iar la moartea sa, să o înmormânteze după obiceiul locului.
Pentru nerespectarea acestor obligații, ea, în calitate de creditor al
obligației de întreținere, are dreptul de a solicita rezilierea contractului de
vânzare cumpărare, pentru care s-a instituit un pact comisoriu de grad III, în
sensul că cumpătătorii vor pierde contravaloarea sumei achitate și a unor eventuale prestații în natură.
Apelanta critică hotărârea primei instanțe întrucât, în mod greșit, instanța de fond a reținut faptul că potrivit actelor și lucrărilor dosarului nu poate fi reținută culpa în sarcina pârâtei
Potrivit art. 969 Cod civil din 1864 aplicabil în cauză în raport de data încheierii contractului și de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, acestea trebuind să fie executate cu bună credință, conform art. 1073 Cod civil.
În caz de neexecutare a obligației de întreținere, creditorul are facultatea dar nu și obligația, de a cere rezoluțiunea contractului conform regulilor generale prevăzute de art.1021 Cod civil, el are și posibilitatea să opteze pentru executarea în natură a contractului.
Verificările efectuate de instanța de control judiciar au relevat că la instanța de fond s-a administrat un amplu probatoriu, constând în declarații de martori, înscrisuri, interogatorii pe care s-a bazat soluția pronunțată, prin luarea în considerare a tuturor acestor probe, așa cum reiese cu evidență din considerentele sentinței apelate.
În susținerea apelului s-a invocat starea de sănătate a apelantei și vârsta înaintată a acesteia care, suferind de diverse afecțiuni, are nevoie în permanență de ajutorul unei persoane.
Susține apelanta că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contract, aceștia plecând la muncă în străinătate în repetate rânduri după încheierea contractului și întorcându-se în țară doar ocazional.
Clauza contractuală de întreținere inserată în contractul autentificat sub nr. 1399,/28.10.2010 prevede obligația pârâtei de a o întreține pe reclamantă pe timpul vieții, procurându-i cele necesare traiului și dându-i îngrijirile necesare în caz de boală, iar la moarte să o înmormânteze după obiceiului locului.
Prin contractul de întreținere, una dintre părți, numită întreținător, se obligă să asigure întreținere celeilalte părți, numită întreținut, pe tot timpul vieții, în schimbul unei sume de bani sau al înstrăinării unui lucru. Obligația de întreținere se execută în natură și are caracter continuu, având drept consecință faptul că debitorul acesteia trebuie să garanteze întreținutului, prin ritmicitatea și coerența sa, un trai normal, firesc, comparativ cu cel avut anterior încheierii contractului sau cu clauzele convenite de părți.
După cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, rezoluțiunea se poate cere numai pentru neexecutarea culpabilă a obligației de întreținere de către debitorul acestei obligații, iar dacă neexecutarea își are cauza în culpa creditorului, de exemplu, atunci când refuză în mod nejustificat primirea întreținerii, fără culpă din partea debitorului, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea rezoluțiunii judiciare.
Or, din probatoriul administrat în cauză rezultă, fără echivoc, că debitorii și-au îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contract în mod succesiv și ritmic față de creditor, iar neexecutarea din ultima perioadă nu este imputabilă debitorilor, ci creditorului care a refuzat în mod nejustificat primirea întreținerii de la pârâți, reclamanta locuind la fiica sa, C. E., și fiind influențată de aceasta.
Apelanta susține referitor la înscrisurile depuse de pârâți, prin care arată că s-ar fi trimis banii pentru îngrijirea sa, că sumele de bani nu i-au fost trimise ei, ci altor persoane pe care ea nu le cunoaște și că nu a beneficiat de aceste sume de bani.
Apărarea apelantei nu poate fi reținută, întrucât este contrazisă de declarația sa olografă de la fila 60 dosar de fond, precum și cererile privind transferul bancar pentru diferite sume de bani trimise din Italia de pârâtă pe numele numitului P. M., a altei persoane, depuse alăturat concluziilor finale de la prima instanță, care vin în susținerea poziției exprimate de pârâtă și susținută cu depozițiile martorilor, constând în îndeplinirea clauzelor contractuale, așa cum a arătat martora C. E., care de altfel, a avut această calitate, de martor, și la întocmirea înscrisului de la fila 60 dosar și care este datat 15.10.2014, după introducerea prezentei acțiuni, transferurile bancare fiind datate 15.09.2011; 12, 20.03.2014, anterior promovării.
Aspectele vizând faptul că întreținerea presupune prestații zilnice pe larg, iar pârâții au ales să le ignore contrar scopului urmărit de ea la momentul perfectării contractului, acesta fiind mobilul său, scopul urmărit, dată fiind vârsta înaintată nevoile specifice gradul de rudenie dintre ei și că pârâții au nesocotit clauzele contractuale, au neglijat-o, nu i-au prestat întreținerea zilnică la care s-au angajat, fapt ce echivalează cu neîndeplinirea de către pârâți a unei obligații contractuale esențiale nu sunt dovedite.
În cazul rezilierii, desființarea contractului depinde exclusiv de voința părții față de care cealaltă parte nu și-a îndeplinit obligațiile, culpabil, deoarece, creditorul acestei obligații are un drept de opțiune, ori din poziția reclamantei, așa cum s-a reținut de prima instanță, reiese că dorește executarea contractului, aspect rezultat și de primirea, la data de 15 oct. 2014, a unei sume de bani, de 580 lei, ajutorul celeilalte fiice, C. E., fiind condiționat de desființarea acestuia, astfel cum reiese din declarația reclamantei de la fila 51 dosar.
Pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază că cele reținute anterior sunt de natură să confirme că soluția primei instanțe este temeinică și legală, motiv pentru care, în baza art. 480 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de către reclamanta C. I., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „Z. D. D.”, cu sediul în mun. Fălticeni, . împotriva sentinței civile nr. 2713 pronunțată la data de 15.12.2014 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții N. M. și N. V., ambii cu domiciliul în mun. Fălticeni, .. 8A, ., județul Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. G. I. M. S. A.
Red. I.M.
Tehnored. S.A./5ex/26.06.2015
Judecător fond R. M.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 546/2015. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 363/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
