Partaj judiciar. Sentința nr. 948/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 948/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 1149/2014
Dosar nr._ -partaj judiciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1142
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2014
Președinte C. L.
Judecător S. A.
Grefier R. M.
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor formulate de reclamantul S. T. și pârâta C. C. după E., împotriva sentinței civile nr. 948 din 6 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ).
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 11 noiembrie 2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, în baza disp. art.156 alin.2 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitate apărătorului reclamantului apelant de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 18.11.2014 și pentru azi, 21.11.2014.
D. deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 19.05.2009, reclamantul S. T. a solicitat instanței să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la cota de ¼ din 996 m.p. evidențiați pe titlul de proprietate 1719/2001 și cota de ¼ din imobilul situat în oraș Siret, .. 15, jud. Suceava- edificat pe pf. 116, CF 2193 Siret prin formarea de loturi în natură și atribuirea lor părților și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul a ¼ din bunurile imobile indicate anterior, iar pârâta în mod nelegal și-a intabulat dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de teren, aspect modificat prin decizia civilă nr. 67/2009 a Curții de Apel Suceava și l-a amenințat că îi va interzice accesul în locuința sa. Reclamantul a mai susținut că deține 4 camere la demisolul acestui imobil și o suprafață de teren, care solicită a-i fi atribuită în lot, întrucât atât el cât și soția sa sunt pensionari, nu au altă locuință, și nu împiedică activitățile pârâtei, care are organizată în cealaltă parte a demisolului o grădiniță și la parter un așezământ de rugăciune. De asemenea, reclamantul a arătat că față de calea publică, are intrare separată, iar pe terenul pe care îl dețin au o mică grădină de legume vara.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la imobil, care este compus din teren în suprafață de 996 m.p. și construcția edificată pe acesta și atribuirea întregului imobil pârâtei, cu plata unei sulte în favoarea reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din data de 25 noiembrie 2009, cererea a fost admisă în principiu și s-a constatat că reclamantul-pârât beneficiază de cota de ¼ din terenul înscris în titlul de proprietate nr. 1719/2001 și din construcție, în timp ce pentru pârâtul-reclamant revine cota de ¾ din construcție și din teren.
Prin sentința civilă nr. 948 din 6 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, s-a admis în parte acțiunea, s-a admis cererea reconvențională, s-a constatat că masa de partajat se compune din suprafața de 966 m.p. teren, identic cu pf 116 din CF_ Siret, în valoare de_ lei, și casa nr. 15 cu anexe situat pe același teren, în valoare de_ lei, reclamantul-pârât având cota de ¼ din imobile și pârâtul-reclamant cota de ¾, s-a constatat că reclamantul-pârât a efectuat îmbunătățiri la construcție în valoare de 8975, 5 lei, iar pârâtul reclamant îmbunătățiri în valoare de_,28 lei, s-a încetat starea de indiviziune dintre părți și s-a atribuit pârâtului-reclamant suprafața de 966 m.p. teren identic ci pf. 116 din CF_ Siret, precum și construcțiile situate pe această suprafață de teren și îmbunătățirile efectuate de reclamantul-pârât, în valoare de 8975,50 lei, pârâtul-reclamant a fost obligat să-i plătească reclamantului-pârât suma de_ lei cu titlu de sultă și 8975,50 lei contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, s-au compensat în parte cheltuielile de judecată, reclamantul-pârât fiind obligat să plătească pârâtului-reclamant suma de 1750,8 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Imobilele, construcție și teren, au fost identificate prin rapoartele de expertiză întocmite de către experții O. F. și D. F., însă pârâtul a depus obiecțiuni și la solicitarea ambelor părți, la data de 22 iunie 2011, s-a dispus desemnarea unui alt expert constructor pentru a identifica și evalua atât construcția cât și terenul.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert M. M. C. a fost identificată suprafața de 996 m.p. teren, înscrisă în titlul de proprietate 1719/2001, titlu emis atât pe numele reclamantului-pârât cât și al pârâtului-reclamant, pentru care instanța a stabilit prin încheierea de admitere în principiu cotele cuvenite părților.
Prin același raport s-au identificat și construcțiile edificate pe acest teren, fiind evaluate, în evaluările respective fiind arătate și valoarea lucrărilor efectuate de cele două părți.
Astfel, s-a constatat că reclamantul-pârât deține din construcție un apartament cu trei camere, bucătărie și hol redate în anexa 3 a raportului de expertiză la care au fost aduse îmbunătățiri, reclamantul-pârât deținând și o anexă cu destinație de baie, un coteț din zidărie, o anexă cu destinația de WC și magazie, precum și o bucătărie de vară cu beci.
De asemenea, s-a constatat că pârâtul-reclamant, în baza autorizației de construcție nr. 10/2000 și a certificatului de urbanism nr. 17/2000 a construit o anexă formată din demisol, parter(bibiliotecă, baptisier, încăpere centrale termice murale pe gaz) etaj(garsonieră de serviciu, protocol) și mansardă neamenajată. De asemenea, pârâtul, în baza autorizației de construcție nr. 42/2001 și a certificatului de urbanism nr. 75/2001 a refăcut șarpanta și învelitoarea construcției, iar în 2005 construcția s-a izolat termic și s-au făcut tencuieli decorative.
Lucrările efectuate au fost evaluate conform anexelor 13, 14, 15, 16 din raportul de expertiză.
De asemenea, s-a stabilit și valoarea terenului suspus partajării la valoarea de_ lei.
Valoarea stabilită de expert cu privire la construcție este de_ lei, iar îmbunătățirile efectuate de reclamantul-pârât este de 8975,5 lei, iar a celor efectuate de către pârâtul-reclamant este de_,28 lei.
Față de cele arătate, instanța a admis acțiunea în parte, precum și cererea reconvențională și a încetat starea de indiviziune dintre părți, atribuind pârâtului-reclamant întreaga masă a bunurilor supuse partajului, apreciind prin prisma criteriilor prev. de art. 6739 C.pr.civ, că se impune ca atât terenul cât și construcțiile să fie atribuite pârâtului-reclamant, având în vedere că imobilul are destinația de lăcaș de cult, pârâtul-reclamant a adus îmbunătățiri substanțiale construcției, în care există și un spațiu cu destinația de grădiniță, precum și cota de ¾ din imobile care i se cuvine pârâtului-reclamant.
Instanța a obligat să-i plătească reclamantului-pârât suma de_ lei cu titlu de sultă și 8975,50 lei contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului.
Instanța a compensat, în parte, cheltuielile de judecată și a obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtului-reclamant suma de 1750,8 lei cheltuieli de judecată, în baza disp. art. 276 C.pr.civ.
Împotriva sentinței civile nr. 948 din 6 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți au declarat apel părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său (fil.8-10), reclamantul S. T. a arătat următoarele:
Potrivit art. 676 alin. 1 cod civil „ Partajul bunurilor comune se va face în natură proporțional cu cota parte a fiecărui coproprietar”. Astfel, în materie de partaj judiciar regula o constituie partajul în natură, prin urmare atribuirea întregului bun este admisibilă numai în măsura în care împărțirea în natură nu este posibilă pentru că imobilul nu este comod partajabil, s-ar lotiza peste măsură sau s-ar schimba destinația pentru care a fost creat. In atare condiții, apreciază că instanța de fond pe baza probelor administrate a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale, stabilind cu prea multă ușurință partajarea imobilului și fără a ține cont de regula de bază în materie de partaj judiciar.
Astfel, a invocat faptul că s-a ignorat total faptul că el, reclamantul, locuiește împreună cu soția sa în acel apartament de câteva zeci de ani, că aceasta este singura lor locuință și că au o vârstă respectabilă, când schimbarea locuinței ar fi mult prea împovărătoare atât fizic cât și psihic pentru ei. Cu alte cuvinte, prin acțiunea introdusă, i s-a creat o situație mult mai grea decât cea dinainte.
A evocat totodată faptul că instanța de fond a ținut cont de destinația imobilului numai din prisma pârâților, „uitând” practic și neluând în considerare destinația imobilului din prisma lui, a reclamantului, care înseamnă casa lui. Or, prin cererea de chemare în judecată a arătat faptul că nu împiedică cu nimic activitățile pârâtei, că, are față de calea publică o intrare separată, și a solicitat o partajare amiabilă. Consideră astfel soluția instanței de fond mult prea rigidă, instanța neanalizând temeinic variantele de lotizare propuse de expertul O. F. la filele 90-91 dosar, una din aceste variante fiind susținută motivat și de el în concluziile scrise.
Pentru aceste considerente, apreciază că o contraexpertiză topografică și în construcții, un supliment de expertiză comun, ar fi util cauzei, deoarece din punctul lui de vedere există posibilitatea reală de a fi stabilită în favoarea lui, în funcție de cota de ¼ o parte de construcții (camere și dependințe), precum și terenul aferent cotei sale pentru buna funcționare și utilizare a construcțiilor. Acest teren are de zeci de ani aceiași destinație, respectiv cale de acces și curți construcții și poate fi atribuit lui în măsura cotei de deținere.
Ulterior acestor probe, consideră că o cercetare locală ar fi utilă, având importanță în soluționarea litigiului, judecătorul putând astfel să constate în mod nemijlocit starea și situația construcțiilor și terenului precum și modalitatea practică de partajare.
Apreciază de asemenea utilă cauzei, proba testimonială, având în vedere motivele invocate mai sus, întărind în acest fel faptul că ar fi imoral, atât pentru el cât și pentru soția sa, să li se atribuie sulta aferentă cotei deținute din imobil și să plece din casa în care au trăit mai bine de 50 de ani, atâta timp cât poate spune că o reanalizare a situației prin prisma celor invocate ar putea duce la un alt rezultat.
In concluzie, existând posibilitatea unei lotizări în natură ținând cont de fluxurile de neintersectare a proprietății, a solicitat reanalizarea probelor administrate la dosarul cauzei, administrarea probelor solicitate, și, prin urmare, admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate.
În motivarea apelului său (fil.21-25), pârâtul C. C. după E., a arătat următoarele:
Instanța de fond a compensat în parte cheltuielile de judecata și a fost obligat reclamantul să-i plătească suma de 1750,8 lei cheltuieli de judecată.
Conform dovezilor de la dosarul cauzei, cheltuielile de judecată ocazionate de proces, avansate de către pârât sunt în cuantum de_ lei, fiind indicate în cererea depusă la dosarul cauzei în ședința de judecată de la data de 20.02.2013, și se compun din:
- onorariul de expert în cuantum de 7.363 lei ( 1.860 lei + 5.503 lei);
- onorariu de avocat 2500 lei;
- cheltuieli de transport în cuantum de 5646,32 lei, exceptând cheltuielile efectuate la termenul de judecată de la data de 20.02.2013;
- 19 lei taxa judiciară de timbru.
Reclamantul a avansat cheltuieli în cuantum de 1519 lei, conform dovezilor de la dosar.
Instanța a compensat parțial cheltuielile de judecată, însă nu a arătat motivul cenzurării cheltuielilor de judecată avansate de către pârât.
Compensând cheltuielile de judecată, instanța trebuia să-l oblige pe reclamant, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de_,2 lei.
Astfel, ea, pârâta, este vătămată în drepturile sale legitime, și aceasta în condițiile în care toată strategia de proces și reușita acțiunii de partaj judiciar se datorează întrutotul eforturilor depuse de către ea..
Mai mult decât atât, reclamantul, mai precis soția acestuia, s-a opus vehement partajului convențional în fața notarului public, reclamând vehement hotărârea judecătorească; că, apărătorul reclamantului, pe toata durata procesului a avut o conduită contrară bunei desfășurări a procesului influențând în mod injust concluziile experților.
Cenzurarea fără temei și fără motivare a cheltuielilor de judecată în cuantum de_,2 lei avansate de ei, atrage nelegalitatea hotărârii primei instanțe, cheltuieli ce se compun din acele sume care nu pot fi cenzurate de către instanța de judecată conform art. 274 alin. (2) C.pr.civ.
In consecință, a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe în sensul compensării cheltuielilor de judecată, în parte, cu consecința obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de_ lei.
A mai arătat pârâta apelantă că, în mod netemeinic instanța de fond a admis în parte acțiunea, în condițiile în care din economia textului cererii de chemare în judecată, rezultă fără echivoc faptul că aceasta este în totală contradicție cu considerentele hotărârii.
Cererea de chemare în judecată nu poate fi admisă generic, sub forma titulaturii.
Fără îndoială, nelegalitatea hotărârii sub acest aspect este dată de faptul că reclamantul și-a motivat cererea de partaj judiciar pentru considerentele respinse de către prima instanță.
Considerentele hotărârii răspund întrutotul cererii reconvenționale și prevederilor art. 6739 C.pr.civ .
In aceste condiții se impune modificarea hotărârii primei instanțe, primul paragraf, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
D. cum se poate observa din chiar cuprinsul cererii de apel formulată de către reclamant, acesta solicită în continuare partajul judiciar pe calea majorării cotei de proprietate în sensul formării în favoarea sa a unui lot cu mult mai mare decât cea deținută în acte și perpetuarea condominiului.
O atare soluție nu este echitabilă și nu poate fi admisă de către instanță.
Având în vedere considerentele hotărârii de primă instanță pe de o parte și considerentele cererilor de chemare în judecată pe de altă parte, se impune reformarea dispozitivului hotărârii apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
In consecință, a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul compensării în parte a cheltuielilor de judecată, cu consecința obligării reclamantului la plata sumei de_ lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
In drept, a invocat dispozițiile art. 282 C.pr.civ.
Cu privire la apelul declarat de reclamant, pârâtul C. C. după E., a depus la dosar întâmpinare (fil.18-20), și a solicitat respingerea apelului declarat de acesta, ca neîntemeiat.
În motivare a arătat următoarele:
Reclamantul nu a cerut atribuirea imobilului în natură.
In fapt, prin cererea sa, reclamantul tinde, pe calea ieșirii din indiviziune, la majorarea cotei de proprietate pe care o deține, în detrimentul copropietarului majoritar; că, acesta intenționează să dezvolte un condominium, să schimbe destinația imobilului, să-și delimiteze un spațiu locativ satisfăcător pentru sine și familia extinsă a acestuia, toate acestea pe fondul disprețului față de destinația imobilului, respectiv lăcaș de cult - biserica neoprotestantă.
Având în vedere condiția precară de sănătate a reclamantului - starea de invaliditate, calitatea de presbiter al bisericii (membru al Comitetului de conducere), acesta a beneficiat de îngăduință din partea comunității în sensul că i s-a permis să-și delimiteze un spațiu tehnic al imobilului, o locuință.
A mai arătat că spațiul este impropriu destinației de locuință, nu are destinația de locuință și nu poate fi admisă pretenția reclamantului ca acest spațiu să dobândească de iure condiția de locuință întrucât se încalcă manifestarea de voință exprimată la momentul edificării imobilului la data emiterii autorizației de construire precum și a destinației imobilului în fața autorităților fiscale.
Astfel, critica adusă hotărârii date de prima instanță de către reclamantul apelant este neîntemeiată.
In fapt, întreaga strategie de proces nu provine de la reclamant, procesul fiind angajat de către membrii familiei acestuia care dispun după bunul plac de bunurile acestuia întrucât este cu totul dependent de întreținerea și îngrijirea prestată de către aceștia.
In fata instanței, reclamantul nu a consimțit în mod liber și neîngrădit la exercitarea acțiunii de partaj.
Pentru a preîntâmpina renunțarea la acțiune, precum și pentru a sista starea de indiviziune și starea de conflict dintre coproprietari, au formulat cerere reconvențională în limitele bunului simț, ale moralei și în conformitate cu mărturisirea de credință a creștinilor după evanghelie.
In consecință, partajarea bisericii lor în forma cerută de către reclamant este inacceptabila pentru comunitatea lor.
A menționat faptul că starea de indiviziune a intervenit pe calea erorii judiciare în timpul regimului comunist și pe fondul conduitei imorale provenită de la defunctul S. T., autorul reclamantului, în sensul că acesta, în fața instanței nu a recunoscut faptul că imobilul a fost construit în numele și pe seama CULTULUI CRESTIN DUPA E. SIRET cu fonduri procurate de la comunitatea din Germania în anul 1936, perioadă în care edificarea unei biserici neoprotestante nu era tolerată de regimul dictatorial al lui C. al II-lea, fapt ce a impus o soluție de compromis.
In acest sens, autorizația de construire a fost solicitată în numele a 4 membrii ai Cultului.
Unul dintre cei 4 a refuzat ulterior să recunoască faptul că imobilul aparține de fapt CULTULUI CRESTIN DUPA E. și a dobândit în coproprietate 1/4 din imobil - lăcaș de cult.
In drept, a invocat dispozițiile art. 115 C.pr.civ.
Examinând sentința prin motivele de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar Tribunalul va confirma soluțua atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Cu privire la apelul reclamantului, instanța reține, în acest sens, că masa bunurilor de împărțit este compusă dintr-un imobil situat în localitatea Siret, compus din construcții respectiv casa nr.15 cu anexe și terenul aferent, de 966 mp identic cu p.f. 116 din CF_ Siret.
Disputa esențială dintre părți se poartă asupra imobilului situat în localitatea sus-arătată, compus din construcții și teren, pozițiile părților fiind inconciliabile cu privire la varianta de lotizare: pârâta solicitând atribuirea în totalitate către ea a întregului imobil, iar reclamantul solicitând partajarea în natură.
Pentru a stabili varianta de împărțeală justă a acestui imobil, Tribunalul urmează să analizeze situația și argumentele expuse de părți cu privire la propunerile de împărțeală din apelurile declarate și din întâmpinări, prin prisma criteriilor legale, dar ținând cont și de circumstanțele speciale ale cauzei.
Procedând la acest demers judiciar, instanța constată că sunt de reținut dispozițiile legale relevante ale art. 673 ind. 5 C. proc. civ. potrivit cu care: „ (1) Dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.
(2) Instanța va face împărțeală în natură. In temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. In cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani ”dispozițiile art. 673 ind. 6 C. proc. civ.conform cărora „ (1) Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și altele asemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele arătate la art. 673^5 alin. 1, întocmind în mod corespunzător minuta prevăzută de art. 258. Prin aceeași încheiere instanța va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.
(2) Raportul de expertiza va arăta evaluarea și criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natura și în ce mod anume, propunând loturile ce urmează să fie atribuite” precum și prevederile art. 673 ind. 9 C. proc. civ. care dispun că „ La formarea și atribuirea loturilor, instanța va tine seama, după caz, și de acordul parților, mărimea cotei-parți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.
Imobilul supus partajului este compus dintr-o casă situată în localitatea Siret, compusă din construcții respectiv casa nr.15 cu anexe și terenul aferent, de 966 mp identic cu p.f. 116 din CF_ Siret.
Cu privire la aceste imobile, prin expertizele dispuse în apel topo și construcții, experții au propus mai multe variante de lotizare ținând seama de mai multe criterii, de posesia actuală exercitată asupra imobilului și de preferințele părților.
Referitor la construcții, prin raportul de expertiza în construcții s-a avut în vedere doar posesia actuală.
Examinând prevederile art. 673 ind. 5, 673 ind. 6, 673 ind. 9 și 673 ind. 10 C. proc. civ., Tribunalul constată că, mai întâi trebuie să stabilească respectiv să verifice susținerile reclamantului apelant respectiv dacă imobilul compus din suprafața de 966 mp. teren și construcțiile casa și anexe poate fi comod partajabil, cerință care rezultă din dispozițiile art. 673 ind. 6 alin. 2) C. proc. civ., coroborat cu art. 673 ind. 10 alin. 1) C. proc. civ.
Este de observat ]n acest sens că Legiuitorul nu a prevăzut o simplă condiție ca imobilul să fie „partajabil”, ci „comod partajabil”, aceasta însemnând că ]n alegerea soluției trebuie să se ia în considerare o multitudine de criterii, privitoare la funcționalitate și gradul de confort.
Reclamantul, prin acțiune și prin motivele de apel, a solicitat să i atribuie, în natură, o parte din întregul imobil respectiv apartamentul situat la demisolul imobilului în care locuiește de mai mulți ani susținând că acest imobil este comod partajabil în natură, în timp ce pârâta a susținut că acest imobil nu poate fi partajat în natură, dat fiind specificul acesteia de lăcaș de cult, date fiind activitățile comunității religioase ce se desfășoară aici, dar și ca o eventuală împărțială în natură i-ar scădea foarte mult valoarea.
Așadar, instanța de apel va cerceta dacă acest imobil, în raport de toate circumstanțele de fapt, este comod partajabil, ținând însă seama și de terenul ce s-ar atribui în cazul unei variante teoretice de împărțire în natură a casei.
Considerarea unei locuințe ca fiind „comod partajabilă” trebuie să se facă ținându-se seama de o . criterii derivând sau în legătură cu destinația acesteia, cum ar fi: gradul de funcționalitate a fiecărei părți din locuință în urma realizării împărțelii; gradul de confort al fiecărei părți din locuință în urma împărțelii; posibilitățile de acces pietonal din calea publică către fiecare parte din locuință; posibilitatea de racordare sau prestare de servicii publice (apă, energie electrică, serviciu telefonie, TV, etc), rețele de utilitate; posibilitatea de acces și întreținere a spațiilor comune (beci, acoperiș).
În același timp, potrivit art. 673 ind. 10 alin. 1) C. proc.civ. urmează să se analizeze și dacă varianta de împărțeală în natură nu cauzează o scădere importantă a valorii fiecărei părți din locuință.
Potrivit art. 673 ind.9 Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama de posibilitatea partajării în natură a imobilului, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre copărtași au făcut îmbunătățiri.
Reglementarea legală în materie are în vedere nu o posibilitate arbitrară și lipsită de o fundamentare suficientă de împărțire în natură, ci situația când imobilul supus partajului este comod partajabil în natură, în sensul asigurării pentru copărtași a unei funcționalități integrale a loturilor ce s-ar putea constitui.
Tribunalul constată că prin soluția instanței de fond au fost reținute exact elementele care demonstrează imposibilitatea dezmembrării propuse de expert, datorită imposibilității fizice și economice, a faptului că investițiile intimatei la imobil sunt mult mai mari decât cele efectuate de reclamant, că imobilul supus partajului este de fapt un lăcaș de cult în care se desfășoară activități cu specific religios, că este un bun sacru al Cultului C. după E. Siret, pârâta aducând îmbunătățiri substanțiale construcției și întemeind și o grădiniță într-un spațiu distinct.
Raportat și la expertizele efectuate în apel, la modul în care imobilul este amplasat pe terenul de 966 mp, la modul în care reclamantul și-a construit și amplasat de-a lungul timpului anexele gospodărești pe acest teren, ocupând faptic o suprafață de peste 500 mp, se mai constată de către instanța de apel, că ,,locuința” din litigiu nu este comod partajabilă în natură și prin prisma gradului de confort al fiecărei părți din locuință în urma împărțelii cu tot cu teren, a posibilităților de acces pietonal din calea publică către fiecare parte din locuință, a spațiului mic de teren ce s-ar cuveni (potrivit variantelor de partajare a terenului), pârâtei raportat la cota sa parte de ¾ din întregul bun, de necesitățile acesteia de desfășurare a activității lăcașului de cult și de posibilitatea de acces și întreținere a spațiilor comune (demisol, acoperiș).
Verificarea îndreptățirii la atribuirea imobilului, în condițiile în care apelantul reclamant are o cotă parte indiviză de 1/4 s-a făcut examinând și situația personală a copărtașilor. In cadrul acestei examinări a fost luat în seamă și un alt criteriu de preferință, respectiv împrejurarea că intimata pârâtă are posibilitatea să achite reclamantului sulta care i se cuvine potrivit cotei părți de 1/4 din imobil, acesta, reclamantul, având posibilitatea să-și procure o altă locuință.
Susținerea apelantului privind atribuirea în natură a imobilului este neîntemeiată și pentru faptul că legea permite ca în cazul imposibilității împărțirii în natură prin formarea de loturi, inegalitatea de valoare să fie compensată prin sulte, ori apelantul reclamant nu are această posibilitate.
Un alt aspect avut în vedere de instanța îl constituie faptul că, nici un moment reclamantul nu a solicitat atribuirea în totalitate a imobilului, ci doar a unei părți din acesta, spre deosebire de pârâtă, care și-a exprimat o astfel de opțiune.
Față de existența posibilității atribuirii în întregime a imobilului către pârâtă, ca urmare a neîndeplinirii criteriilor enumerate de art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă, având în vedere toate cele reținute mai sus, soluția adoptată de instanța de fond este întemeiată.
Cu referire la apelul pârâtei C. C. după E. Siret, din notele de concluzii, aceasta a arătat că renunță la cererea sa de apel.
Dată fiind această poziție procesuală și cum procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părților, în baza disp.art.246 Cod procedură civilă Tribunalul va lua act de această renunțare.
În contextul tuturor celor arătate, găsind că soluția primei instanțe este temeinică și legală în baza prevederilor art.296 Cod procedură civilă Tribunalul va respinge apelul reclamantului ca nefondat, și va lua act de cererea de renunțare la apel a pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul S. T., domiciliat în oraș Siret, ..15, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr. 948 din 6 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ), ca nefondat.
Ia act că pârâtul C. C. după E., cu sediul în oraș Siret, ..15, jud.Suceava, a renunțat la apelul formulat în cauză.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 21 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. R. M.
Red.C.L.
Jud.P. R.
Tehnored.R.M.
4 ex.15.12.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 363/2015. Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Sentința nr. 2003/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
