Legea 10/2001. Sentința nr. 185/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 185/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 185/2015
DOSAR NR._ LEGEA NR. 10/2001
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 185
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29 IANUARIE 2015
PREȘEDINTE A. I. M.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea acțiunii civile având ca obiect „Legea nr. 10/2001” formulată de către reclamantele B. M. și B. A., în contradictoriu cu pârâtul M. S. – prin primar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat C. I., pentru reclamante, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 instanța este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apărătorul reclamantelor precizează că cele două parcele în suprafață de 1000 mp și 1800 mp teren sunt evidențiate în registrul agricol, așa cum rezultă din înscrisul aflat la f. 20 dosar, în cauză s-a făcut dovada că acestea sunt amplasate pe raza mun. S., aceste parcele sunt evidențiate și în adeverința aflată la f. 21 dosar, o parte din teren este deținut de către reclamante, respectiv suprafața de 0,26 ha grădină, pentru acest teren a fost emis titlu de proprietate, însă pentru suprafața de 1000 mp curți-clădiri nu este emis un titlu de proprietate, iar reclamantele au făcut demersuri în acest sens potrivit Legii nr. 18/1991, Legii nr. 10/2001.
Arată că reclamantele pentru a intra în posesia terenului mai sus – menționat au formulat cerere în baza Legii nr. 18/1991, recomandarea a fost de a uza de disp. Legii nr. 10/2001 și invers, dosarul nr. 282/1995 al Judecătoriei S. având ca obiect „Legea nr. 18/1991” a fost înaintat la prefectură spre competentă soluționare – f. 46 dosar, iar din acel moment și până în prezent nu s-a rezolvat nimic.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârât prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantelor solicită respingerea excepției, cu precizarea că aceasta nu este dată în cauză, la dosar a fost depusă copia registrului agricol care atestă că terenul „revendicat” a fost identificat în mun. S., ., reclamantelor li s-a recomandat să uzeze când de Legea nr.18/1991, când de Legea nr. 10/2001, în final s-a emis dispoziția nr. 1965/2014, contestată în prezenta cauză, prin aceasta s-a respins notificarea cu motivarea că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, ci al Legii nr. 18/1991, așa cum a mai arătat, există mențiunea în registrul agricol că terenul a fost identificat în mun. S., iar legea care reglementează cauza este tocmai Legea nr. 10/2001.
Arată că reclamantelor li s-a reconstituit parțial dreptul de proprietate, diferența de teren fiind ocupată de parcare, blocuri, iar acesta este intravilan și nu extravilan.
Instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității acțiunii formulate de către reclamante.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra excepției de față, constată:
P. cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, reclamantele B. M. și B. A., în contradictoriu cu pârâtul M. S. – prin primar, în baza disp. art.26 alin (3) din Lg.10/2001 au formulat plângere împotriva dispoziției de respingere a notificării nr. 1965/30.09.2014, solicitând ca în urma administrării probelor să se dispună:
- admiterea plângerii si restituirea in natura a imobilelor teren in suprafața de 1800 m.p. si 1000 m.p situat in M. S., Cartier Burdujeni, . "Jitarie" în favoarea reclamantelor in calitate de moștenitoare îndreptățite (certificate de moștenitor nr. 100/30.10.2014) a culege moștenirea după autorul lor B. D. - decedat la data de 24.sept.2014;
- în ipoteza in care restituirea nu este posibila in natura (totală sau parțială) pe vechiul amplasament, au solicitat în baza disp. art. 26 (1) din Lg.10/2001 acordarea de despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea celor doua trupuri de teren+dobânda legala cuvenita, începând cu data de 10 august 2001 (data înregistrării notificării) până la data încasării echivalentului bănesc al terenului cuvenit lor;
- au solicitat daune morale in cuantum de 10.000 euro, reprezentând prejudiciul moral si material datorat ca urmare a deposedării terenului, a lipsei de folosința si a tergiversării soluționării cererii;
- cu cheltuieli de judecata
În motivare au arătat următoarele:
In fapt, suprafața de teren - divizata in doua trupuri de 1000 m.p., respectiv 1800 m.p - ce face obiectul prezentei pricini, a aparținut numitei B. A. (soacra, respectiv bunica paterna), decedata la data de 22.07.1995. Aceasta a fost proprietara unor suprafețe consistente ca mărime si valoare, situate in apropierea celor doua trupuri in discuție, căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin TP. 1600/17.03.1996 si TP. 2787/17.11.1999.
Din suprafața de 36 ari oglindiți in registrul agricol, le-au fost reconstituiți 24,25 ari teren (titlurile de proprietate), diferența fiind ocupata de blocuri+cale acces din spatele tronsonului 149 cu scările A, B, C situate in S., Calea Burdujeni nr. 22
Autorul lor, B. D., în baza certificatului de moștenitor nr. 92/28.06.2000, emis după A. (mama lui) a formulat in termenul prevăzut de lege, la data de 10.08.2001, o notificare prin care a solicitat pârâtei restituirea in natura a terenului pe vechiul amplasament și/sau echivalent bănesc.
Au fost depuse cu acel prilej o . documente, din care a rezultat situația juridica expusă, adică dovada dreptului pretins, dovedit cu acte de proprietate.
Cu titlu de exemplu, au învederat instanței ca în adeverința de proprietate nr. 13.803 din 11.09.1991 sunt oglindite mai multe parcele de teren ce au aparținut aceluiași trup "mama" din tarlaua "Jitarie" pe același amplasament înscrise in Registrul agricol aferent anilor 1959-1961 al autoarei lor (A.).
In acest context este bine de știut faptul ca ele dețin parte din gospodăria care i-a aparținut A. (casa și teren aferent).
Așadar, amplasamentul celor 1000 m.p teren solicitat in cauza de fata, se afla la locul numit Acasă /Curți construcții din tarlaua "Jitarie" situați in prelungirea terenului ocupat de ele (parte din gradina veche).
Privitor la ceilalți 1800 m.p., aceștia au făcut obiectul unei plângeri la Lg.18/91 soluționată prin sentința civilă nr. 8002/13.11.1995, pronunțată în dosar nr. 282/1995 al Judecătoriei S..
Au înțeles sa se prevaleze de această sentința în combaterea motivării dispoziției atacate nr. 1965/30.09.2014, care a stipulat faptul ca notificatorii nu au calitatea de persoane îndreptățite conform prev.art.8 alin (1) din Lg. 10/2001, pentru imobilele teren in suprafața de 1800 m.p. si teren in suprafața de 1000 m.p. situate in municipiul S., cartier Burdujeni, .".
Potrivit acestui articol "nu intra sub incidența prezentei legi terenurile situate in extravilanul localității la data preluării abuzive sau la data notificării... ".
Or, la data preluării de către stat, terenul se afla in intravilanul Mun. S., dovada vie in acest sens au făcut-o cu registrul agricol, care consemnează la "nume, prenume, ocupația principala si stradă…” locația fiind una intravilană, ..
În dovedirea acestor susțineri, au înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisurile depuse, dar și cu cele ce se vor administra în cauză, proba cu expertiză topo, evaluare preț teren, proba cu interogatoriul pârâtului, proba cu martorul T. C. I. – domiciliat în S., ., atașarea dosarului civil care a avut ca obiect „plângere la Legea nr. 18/1991” și care se află trimis la Prefectura S. – sentința civilă nr. 8002/13.11.1995 pronunțată în dosarul nr. 282/1995 în care s-au administrat probe demne de luat în seamă în prezenta cauză.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.
În motivare a arătat că prin acțiune reclamantele au formulat plângere împotriva Dispoziției Primarului nr. 1965/ 30.09.2014 solicitând restituirea in natură a imobilelor teren in suprafață de 1800 mp si 100 mp situat in municipiul S., cartier Burdujeni, . " Jitărie", iar in cazul in care restituirea in natură nu e posibilă pe vechiul amplasament acordarea de despăgubiri bănești + dobânda legală începând cu data de 10.08.2011 până la data încasării echivalentului bănesc. De asemenea, au solicitat daune morale in cuantum de 10.000 euro care in opinia reclamantelor ar reprezenta prejudiciul material și moral a deposedării terenului, a lipsei de folosință. P. notificarea nr. 469 din 10 august 2001, B. M. și B. D. au solicitat restituirea în natură a imobilelor - teren în suprafață de 1800 m.p parcelă situată în municipiul S., cartier Burdujeni, . „Jitărie". și 1000 m.p., situată în municipiul S., vechea stradă a Eroilor. Notificatorii au depus in susținerea notificării Registrul agricol din perioada 1959- 1962.
În temeiul Legii fondului funciar nr._, autoarei B. A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren, fiind pusă în posesie cu suprafața de 3,83 ha. teren, fiind întocmit Titlul de proprietate nr. 1600 din 17 martie 1996 și cu suprafața de 0,0225 ha teren, fiind întocmit Titlul de proprietate nr. 2787 din 17 noiembrie 1999.
In urma analizării documentației aferente notificării, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a propus:
- respingerea notificării nr. 469/10.08.2001 privind restituirea în natură a imobilelor - teren în suprafață de 1800 m.p. și teren în suprafață de 1000 m.p. situate în municipiul S., cartier Burdujeni, . „Jitărie", în favoarea notificatorilor B. M. și B. D., cetățeni români, domiciliați în România, județul S., municipiul S., ., motivat de faptul că această notificare nu face obiectul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în perioada 6 martie 1944 - 22 decembrie 1989, republicată cu modificările și completările ulterioare, ci al legilor fondului funciar. Astfel, ținând cont de prevederile dispozițiilor legale mai sus menționate, in mod corect a fost emisă Dispoziția Primarului nr. 1965/ 30.09.2014.
Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevăd următoarele:
„Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare".
Reclamantele in acțiune au invocat titluri de proprietate, copii ale Registrului Agricol ceea ce a demonstrat fără echivoc că in speță sunt incidente dispozițiile Legilor fondului funciar cu modificările si completările ulterioare. Dispozițiile Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevăd la art. 1 ce se înțelege prin imobil preluat în mod abuziv .
Art. 24 din același act normativ precizează că in absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În accepțiunea Legii nr. 10/2001 prin acte doveditoare se înțeleg orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă (cazurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Lege); în cazul exproprierii prevăzute la art. 11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere și, după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere.
Analizând copia Registrului Agricol pe anii 1959-1962 s-a putut observa cu ușurință că în intravilan la acea vreme erau doar trei trupuri de teren 0,26 ha - In gradină, 0,10 ha - curți clădiri si 0,18 ha. Titlul de proprietate nr. 1600 din 17.03.1996 a evidențiat faptul că în intravilan i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 2,64 ha.
Adeverința de proprietate nr._/11.09.1991 a fost emisă pentru suprafața de 3,83 ha, iar titlul de proprietate nr. 1600/ 1996 pentru aceiași suprafață de teren, prin urmare dreptul de proprietate reconstituit a fost pus in întregime in posesie.
Și capătul de cerere potrivit căruia s-a solicită o dobândă legală l-a apreciat de asemenea ca inadmisibil întrucât dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247 /2005 sunt cele care reglementează Regimul stabilirii și plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. De asemenea, in noua reglementare a Legii nr. 10/2001 nu există noțiunea de despăgubiri bănești întrucât art. 50 din Legea nr. 165/2013 prevede la alin. A următoarele: sintagma "despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr. 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înlocuiește cu sintagma "măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România".
Nu in ultimul rând, a solicitat respingerea și a celui de al treilea capăt de cerere prin care s-a solicitat acordarea de daune morale in cuantum de 10.000 euro.
În ceea ce privește solicitarea de a răspunde la interogatoriul comunicat a arătat că dispozițiile art. 351 Cod proc. civ. privind încuviințarea interogatoriului prevăd că "instanța poate încuviința la cerere sau din oficiu, chemarea la interogatoriu a oricăreia dintre părți, cu privire la fapte personale” care sunt de natură să ducă la soluționarea procesului". În acest context, a apreciat că nu este relevantă proba cu interogatoriu.
Reclamantele au formulat răspuns la întâmpinare prin care au arătat următoarele:
Deși au urmat linia motivării dispoziției de respingere a notificării ce face obiectul prezentei pricini – contra argumentând-o, au constatat la lecturarea întâmpinării faptul ca nu s-au mai invocat aceleași susțineri ca cea inițiala.
Deși au înțeles să își probeze apărarea cu mijloace de proba neechivoce (emise de autoritățile statale), au constatat ca Primăria le-a dorit a fi înlăturate, insinuând ca demersul legal făcut de ele nu a fost cel potrivit.
Tapajul in prezenta cauza trebuie sa graviteze in jurul dispozițiilor art.8 alin (1) din Lg. nr. 10/2001, citat în dispoziție ca motiv de respingere a demersului lor, în vederea recuperării imobilele-teren in suprafața de 1800 m.p. si teren in suprafața de 1000 m.p. situate in municipiul S.,cartier Burdujeni, .".
Potrivit acestui articol "nu intra sub incidența prezentei legi terenurile situate in extravilanul localității la data preluării abuzive sau la data notificării... ".
Or, la data preluării de către stat, terenul se afla in intravilanul Mun. S. - dovada vie in acest sens au făcut-o cu registrul agricol, care a consemnat la "nume, prenume, ocupația principala si . intravilană, ..
S-a susținut de către pârât ca reclamantelor li s-a reconstituit dreptul de proprietate si ca nu mai sunt îndreptățite sa mai ceară/primească alte suprafețe de teren.
Din suprafața de 36 ari oglindiți in registrul agricol, le-au fost reconstituiți 24,25 ari teren (titlurile de proprietate), diferența fiind ocupata de blocuri+cale acces din spatele tronsonului 149 cu scările A,B,C, situate in S. Calea Burdujeni nr. 2
Cât privește cealaltă parcelă, aceasta se afla in prelungirea grădinii casei lor, aspect învederat in acțiune.
În acest context ca nu le-a fost reconstituit dreptul pretins, prin emiterea titlurilor puse la dispoziția instanței.
Cât privește despăgubirile pretinse, ele se circumscriu in sintagma "măsuri compensatorii" așa cum Legea nr. 10/2001 o stabilește.
Au insistat și în admiterea celui de-al treilea capăt de cerere pentru aspectele invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Pârâtul a invocat excepția inadmisibilității, raportat la prev. art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Conform acestora „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare".
Pârâtul a arătat expres, în întâmpinare, că celor două terenuri în litigiu, de 1800 mp, respectiv de 1000 mp, li se aplică prevederile legilor fondului funciar, astfel că nu pot face obiectul Legii nr. 10/2001, având deja reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991.
Așa cum rezultă din acțiune, și s-a precizat la termenul de azi în fața instanței de judecată, pentru cele două suprafețe de teren în litigiu, de 1800 mp, respectiv 1000 mp, se face dovada dreptului de proprietate cu mențiunile din registrul agricol (f. 20), unde ambele parcele apar subliniate cu albastru.
Tot reclamantele au depus adeverința nr._/1991, eliberată în baza hotărârii comisiei județene de fond funciar nr. 4122/1991, aflată la f. 21 dosar. Această adeverință atestă reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, pentru mai multe suprafețe de teren, printre care și cele două terenuri în litigiu, marcate cu culoarea albastră.
Manifestând rol activ, tribunalul a interpelat pe apărătoarea reclamantelor, care a confirmat expres, că pentru cele două terenuri în litigiu s-a emis, într-adevăr, adeverința arătată mai sus, emisă în baza Legii nr. 18/1991.
Rezultă deci, că pentru cele două terenuri s-a reconstituit deja dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, prin hotărârea comisiei județene de fond funciar arătată mai sus, atestată de adeverința din 1991.
Astfel, sunt incidente, în cauză, prev. art. 8 din Legea nr. 10/2001, arătate mai sus.
Cu alte cuvinte, din moment ce terenurile cad sub incidența legislației de fond funciar, astfel cum au confirmat și reclamantele, prin apărător, prin precizările făcute, mai mult chiar, dreptul de proprietate pentru acestea a fost deja reconstituit conform Legii nr. 18/1991, cele două terenuri nu pot fi retrocedate și în baza Legii nr. 10/2001, pentru că ar fi vorba de o dublă restituire și deci de o îmbogățire fără justă cauză pentru reclamante.
De remarcat că pentru terenul de 1800 mp s-a pronunțat sentința civilă nr. 8002/1995, a Judecătoriei S. (f. 23, 24). S-a reținut expres că acestuia i se aplică prev. art. 35 din Legea nr. 18/1991, fiind deci exclusă, conform art. 8 din Legea nr. 10/2001, posibilitatea retrocedării conform Legii nr. 10/2001. De altfel, în acel dosar s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate conform legislației de fond funciar.
Este posibil ca pentru cele două terenuri să nu se fi emis titlu de proprietate. În speță, s-au depus două titluri de proprietate, nr. 1600/1996 (f. 26) și nr. 2787/1999 (f. 28), despre care apărătoarea reclamantelor a arătat că nu privesc și terenurile în litigiu.
Chiar și în această situație nu se justifică cererea de retrocedare conform Legii nr. 10/2001, ci trebuiau urmate demersurile specifice legislației de fond funciar, care reglementează soluții legale pentru o asemenea situație. Cu alte cuvinte, reclamantele au pârghii legale de a obține materializarea dreptului lor de proprietate conform legilor de fond funciar.
Nu este însă permis a cere, pentru a doua oară, retrocedarea dreptului de proprietate conform Legii nr. 10/2001, după recunoașterea acestuia conform legislației de fond funciar, prin reconstituirea dreptului de proprietate.
În fața tribunalului s-a arătat că reclamantelor li s-a recomandat să uzeze de prev. Legii nr. 10/2001. Din actele dosarului, nu rezultă o asemenea indicație din partea instanțelor de judecată. Din contră, prin sentința civilă nr. 8002/1995, a Judecătoriei S., s-a dispus analizarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, prin raportare expresă la prev. art. 35 din Legea nr. 18/1991.
Reclamantele insistă că terenurile sunt în intravilan, astfel că sunt aplicabile prev. Legii nr. 10/2001. Conform art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu sunt aplicabile prevederile acestei legi terenurilor din extravilan, precum și celor ce fac obiectul legislației de fond funciar.
Deci, sun două categorii distincte de terenuri excluse, iar terenurile din litigiu fac parte din a doua categorie, care nu condiționează apartenența la extravilan.
În consecință, conform art. 8 din Legea nr. 10/2001, se impune admiterea excepției inadmisibilității și respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, pentru că terenurile fac obiectul legislației de fond funciar.
Aceeași soluție se impune și cererilor accesorii, conform principiului „accesoriul urmează soarta principalului” („accesorium sequitur principale”).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge acțiunea având ca obiect „Legea nr. 10/2001” formulată de către reclamantele B. M. și B. A., domiciliate în S., ., în contradictoriu cu pârâtul M. S. – prin primar, cu sediul în S., .. 5A, ca inadmisibilă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul S..
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2015.
Președinte, Grefier,
A. I. M. S. A.-M.
Red. A.I.M.
Tehnored. S.A.M.
5 ex./16.02.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 15/2015. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 215/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
