Pretenţii. Decizia nr. 15/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 15/2015
DOSAR NR._ PRETENȚII
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 15
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13 IANUARIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE M. T.
JUDECĂTOR D. D.
JUDECĂTOR C. M.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul A. L. împotriva sentinței civile nr. 2501/05.06.2014 a Judecătoriei S. (dosar nr._ ), în contradictoriu cu reclamanta intimată ASOCIAȚIA DE proprietari NR. T. S. - reprez. prin av. Ș. R. A.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. O. M. pentru pârâtul recurent, lipsă fiind acesta și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul recurentului depune la dosar împuternicire avocațială și, întrebat fiind, arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului și constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat (f. 3-4 dosar), casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fără cheltuieli de judecată.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 2 iulie 2012 sub nr._, reclamanta Asociația de proprietari nr. T62 S. a chemat în judecată pe pârâtul A. L. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să îl oblige la plata debitului în cuantum de 6.350,17 lei, din care suma de 2.121,29 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante, aferente perioadei octombrie 2011 - aprilie 2012, iar suma de 4.228,88 lei penalități aferente debitului restant.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul A. L. este proprietarul imobilului situat în .. 8, ., jud. S., imobil ce face parte din Asociația de proprietari nr. T62.
A precizat reclamanta că, deși pârâtul a beneficiat și continuă să beneficieze de utilitățile necesare, acesta a refuzat să achite cheltuielile de întreținere, motiv pentru care asociația de proprietari a înțeles să formuleze mai multe cereri de chemare în judecată împotriva acestuia pentru perioade diferite însă, chiar și în aceste condiții, pârâtul a continuat să nu își îndeplinească obligațiile de plată a cheltuielilor de întreținere.
De asemenea, reclamanta a arătat că debitul neachitat de către pârâtul A. L., aferent perioadei octombrie 2011 – aprilie 2012, este în cuantum de 2.121,29 lei iar penalitățile de întârziere calculate pentru întregul debit principal, calculate până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, sunt în sumă de 4.228,88 lei.
În drept, au fost invocate disp. art. 46, art. 49 din Legea 230/2007 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari cu modificările și completările ulterioare, art. 12 din Normele metodologice de aplicare a Legii 230/2007.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a contestat calculul debitului reprezentând cheltuieli de întreținere și a solicitat ca reclamanta să detalieze modul de calcul al penalităților în sumă de 4228,88 lei, sumă pe care a apreciat-o ca fiind exagerat de mare.
P. precizările la acțiune depuse la termenul de judecată din data de 22.05.2014, reclamanta a arătat că înțelege să solicite obligarea pârâtului la plata sumei de 2115,50 lei reprezentând cheltuieli comune și de întreținere aferente perioadei octombrie 2011 – aprilie 2012 precum și la plata sumei de 1.263,68 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant, calculate până la data de 01.12.2013 (f. 301 ds. fd.).
Judecătoria S., prin sentința civilă nr. 2501/05.06.2014 a admis acțiunea civilă având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. T/63 S., în contradictoriu cu pârâtul A. L. M., astfel cum a fost precizată¸a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2115,50 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante, aferente perioadei octombrie 2011 – aprilie 2012 și a sumei de 1263,68 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant, calculate la data de 01.12.2013 și a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima in ștanță a reținut următoarele:
Pârâtul A. L. M. este proprietarul apartamentului situat în S., .. 8, ., jud. S., fiind arondat Asociației de P. nr. T 62 S..
În această calitate, potrivit art. 25 din H.G. nr.1588/2007, pârâtul este obligat la achitarea sumelor aferente din cheltuielile de întreținere comune. Titlul legal de plată al cotelor de întreținere îl reprezintă listele de plată, conform art. 25 alin. 1 din H.G. nr.1588/2007 și art. 46 din Legea 230/2007, membrii asociației având obligația de a achita sumele în termen 20 de zile de la afișarea listei. În caz de neplată, proprietarii pot fi acționați în justiție de către Asociația de Proprietari (art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007). De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Din centralizatorul cheltuielilor comune și de întreținere precum și din listele de plată depuse la dosar (f. 24, 7-13), reiese că pârâtul figura, la nivelul lunii aprilie 2012 cu o restanță de plată în cuantum de 2.121,29 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei octombrie 2011 – aprilie 2012.
În speță, pârâtul a contestat suma solicitată cu titlu de cheltuieli comune și de întreținere arătând că aceasta este mult prea mare și nu este datorată.
Examinând concluziile raportului de expertiză coroborat cu obiectul acțiunii (astfel cum a rezultat în urma restrângerii cuantumului pretențiilor – f. 301), instanța reține că pentru perioada octombrie 2011 – aprilie 2012, cuantumul sumei restante cu titlu de cheltuieli comune și de întreținere este de 2115,50 lei (f. 154-184).
În ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente acestui debit, calculate până la data de 01.12.2013 (astfel cum au fost solicitate prin precizările la acțiune), expertul tehnic judiciar a constatat că acestea se ridică la suma de 1263,68 (f. 154-184).
Referitor la cadrul legal ce reglementează perceperea penalităților de întârziere, instanța reține că, potrivit art.25 din H.G. nr. 1588/2007 și art.13 din O.G. nr.85/2001, în măsura în care proprietarii de apartamente nu plătesc cotele de întreținere care le revin potrivit listelor de plată, asociația poate aplica penalități de întârziere, dar numai în condițiile în care există o hotărâre a Adunării Generale a asociației în acest sens.
Mai mult, pentru a fi valabile, hotărârile adunării generale trebuie să respecte condițiile de cvorum și majoritate legale, conform art.14 din H.G. nr. 1588/2007. De asemenea, art. 49 din Legea nr.230/2007, intrată în vigoare în august 2007, prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Coroborând înscrisurile de la dosar cu concluziile raportului de expertiză, instanța reține că, în speță, dispozițiile legale privind aplicarea penalităților de întârziere au fost respectate de către reclamanta Asociația de proprietari T 62 S.. În acest sens se constată că, prin Hotărârile Adunării Generale a proprietarilor din 09.02.2010, 10.03.2011 și 27.02.2012 (f. 16-23, 30-38), s-a statuat că procentul penalităților percepute în caz de întârziere este de 0,1 %, procent ce a fost respectat la calculul penalităților înregistrate pentru debitul principal.
Pârâtul a formulat recurs, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că la data de 17.04.2014, in stanța a repus cauza pe rol pentru a pune în discuția părților necesitatea efectuării unui supliment la raportul de expertiză, însă, pentru termenul stabilit – 22.05.2014, nu a fost legal citat, încălcându-i-se dreptul la apărare; că instanța nu a manifestat rol activ și nu a invocat excepția prematurității cererii față de disp. art. 50 al. 1 din Legea 230/2007, conform cărora „Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit”; că în mod greșit, instanța a admis acțiunea așa cum a fost precizată și a apreciat că este vorba de o precizare a acțiunii și nu de o modificare care nu i-a fost comunicată, încălcându-se prevederile art. 132 C.pr.civ.
A arătat recurentul ca urmare a acestei modificări a fost obligat la plata penalităților în cuantum de 1263,68 lei, deși conform suplimentului la raportul de expertiză, cuantumul acestora până la data introducerii acțiunii era de 65,68 lei.
Recurentul a criticat și acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de doar 300 lei, deși onorariul plătit pentru expertiză a fost de 1000 lei.
Criticile formulate sunt nefondate.
Astfel, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului (f. 297-299) contrar susținerilor recurentului, după repunerea cauzei pe rol, pentru termenul din data de 22.05.2014, acesta a fost citat prin afișare, respectându-se dispozițiile legale în materie – art.92 al. 4 C.pr.civ.
Referitor la excepția prematurității acțiunii, neinvocarea acesteia nu poate fi reținută ca un motiv de nulitate absolută, de natură a fi invocată din oficiu de instanță, eventuala consecință a acesteia putând fi admiterea în parte a acțiunii.
Așa fiind, recurentul nu poate invoca producerea unor vătămări în acest sens care să determine desființarea hotărârii, în condițiile în care el nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de plată, nici după împlinirea termenelor reglementate de art. 50 al. 1 din Legea nr. 230/2007.
Cât privește indicarea sumelor solicitate în mod corect, prima instanță a apreciat că este vorba de o precizare, în cauză fiind incidente prevederile art. 132 al. 2 pct. 2 C.pr.civ. și pentru acoperirea reală a prejudiciului produs reclamantei a acordat penalități calculate până la momentul precizării.
Nici critica privind cheltuielile de judecată nu poate fi primită, instanța operând în mod corect compensarea acestora conform art. 276 C.pr.civ.
În consecință, constatând legală și temeinică hotărârea primei instanțe, tribunalul, în baza art. 312 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. L., domiciliat în S., Calea Obcinilor, nr. 8, ., împotriva sentinței civile nr. 2501/05.06.2014 a Judecătoriei S. (dosar nr._ ), în contradictoriu cu reclamanta intimată ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. T. S. - reprez. prin av. Ș. R. A., cu sediul în S., ., .. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.01.2015.
Președinte, M. T. | Judecător, D. D. | Judecător, C. M. |
Grefier, C. D. I. |
RED. M.C.
JUD. L.M. B.
TEHONRED. I.C.D
2 EX. – 06.03.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 82/2013. Tribunalul SUCEAVA | Legea 10/2001. Sentința nr. 185/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
