Pretenţii. Decizia nr. 82/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 82/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 82/2013
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 82/2013
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. O. D.
Judecător L. A.
Judecător A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea cauzei recursului declarat de recurentul-reclamant M. S. - R.. P. P. I. L.- S., ..5 A, jud. S. împotriva ..04.2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarulnr._ în contradictoriu cu intimatul pârât P. C. - F. S. - P. R.. LEGAL- S., ..7,jud. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că prin cererea de recurs,recurentul a solicitat judecata cauzei în lipsă și nemaifiind chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ din data de 11.10.2011, reclamantul M. S.- prin primar a chemat în judecată pârâtul P. C. – F. S., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 4557,87lei (datorată la data de 12.01.2011) reprezentând chirie restantă de 645lei, plus majorări de întârziere pentru ocuparea în perioada 01.04.2008 – 31.10.2008, a spațiului situat în ..7, jud. S., precum și la plata taxei aferente ocupării spațiului fără contract, plus majorări de întârziere, în perioada 01.11.2008, până în prezent.
În motivare, reclamantul a arătat că pârâtul a ocupat în temeiul contractului de închiriere nr. 235/02.04.2008 încheiat pentru perioada 01.04.2008, un spațiu în suprafață de 54,83 m.p., situat în mun. S., ..7, unde a desfășurat activitate politică, iar potrivit HCL nr. 355/2006, prețul închirierii este de 1,68 lei/m.p./lună, însă începând cu data de 01.11.2008, contractul a fost reziliat pentru neplată, conform art. 5 din contract.
A susținut reclamantul că reprezentantul pârâtului a fost somat verbal de nenumărate ori să elibereze spațiul, dar nu a fost luată nicio măsură în acest sens, iar P. C. continuă să ocupe și în prezent spațiul fără relații contractuale.
De asemenea, reclamantul a arătat că nu poate opera tacita relocațiune, atât timp cât P. C. nu a achitat chiria pentru ocuparea spațiului din ..7, spațiul fiind proprietatea municipiului S..
A mai arătat reclamantul că pârâtul a fost înștiințat în scris despre obligațiile pe care le are față de el, însă nu a dat curs solicitării de a se prezenta la sediul Primăriei mun. S. – Direcția Administrația Piețelor, pentru achitarea sumei restante.
În drept, au fost invocate disp. art. 1270 Cod civil, art.3, 4, 8 din contractul de închiriere nr. 235/02.04.2008.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, o . înscrisuri (f.5-8).
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a delegat un reprezentant în instanță pentru a-și preciza poziția față de acțiune.
La termenul de judecată din data de 24 aprilie 2012, instanța a invocat din oficiu, excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește chiria aferentă perioadei aprilie 2008 – septembrie 2008.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța a reținut că din contractul încheiat de părți (f. 6-8ds) rezultă că pârâtul avea obligația de a achita chiria lunară până în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni, dată ce reprezintă scadența.
În consecință, scadența pentru ratele de chirie datorate pentru lunile aprilie 2008 – septembrie 2008 a fost în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni, ultima dintre acestea fiind scadente în ultim zi lucrătoare a lunii septembrie 2008.
Având în vedere aspectele reținute anterior, precum și faptul că acțiunile personale se prescriu în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune potrivit art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, instanța constată că excepția este întemeiată.
Astfel, termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru chiria datorată pentru perioada aprilie 2008 – septembrie 2008 a început să curgă în ultima zi lucrătoare a fiecăreia dintre aceste luni, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de11.10.2011, după împlinirea termenului legal.
În consecință, dreptul la acțiune al reclamantei cu privire la debitul principal reprezentând chirie aferentă perioada aprilie – septembrie 2008 este prescris.
Potrivit art. 1 alin. 2 din decretul nr. 167/1958 o dată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii, astfel că se constată că a intervenit și prescripția dreptului la acțiune cu privire la plata majorărilor de întârziere aferente.
Față de cele reținute mai sus, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune atât cu privire la debitul calculat pentru perioada aprilie – septembrie 2008, cât și cu privire la majorările de întârziere aferente și să respingă cererea de obligare la plata acestora, ca prescrisă.
Analizând actele și lucrările dosarului pe fondul cauzei, instanța a reținut că între reclamantul M. S. – reprezentat prin primar, în calitate de proprietar, și pârâtul P. C., în calitate de chiriaș, s-a încheiat, la data de 02.04.2008 contractul de închiriere nr. 235 (f. 6- 8).
Potrivit contractului, reclamantul s-a obligat să închirieze un spațiu în suprafață de 54,83mp, pârâtul obligându-se să achite chiria în cuantumul stabilit și la termenele prevăzute în contract (art. 8 ). Prețul închirierii a fost stabilit, conform H.C.L. nr. 355/2006, la nivelul sumei de 1,68lei/mp/lună.
Instanța a reținut că, în luna octombrie 2008 reclamantul a asigurat pârâtului folosința spațiului, împrejurare în care pârâtul datorează, cu titlu de chirie, suma de 92,11lei,, sumă pe care pârâtul nu a achitat-o până în prezent.
Având în vederedisp. art. 969 C.civ., potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, pârâtul obligându-se să achite prețul închirierii, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o, instanța a constatat că pretențiile reclamantului sunt întemeiate.
Referitor la cererea de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere, instanța reține că potrivit art. 4 din contract chiria se va achita până la ultima zi lucrătoare a fiecărei luni, dată ce reprezintă scadența, după care se vor percepe majorări de întârziere, calculate în conformitate cu legislația în vigoare, iar chiriașul debitor este de drept în întârziere de la data scadenței chiriei.
Întrucât stabilirea unor penalități de către părți presupune existența acordului de voință al acestora cu privire la cuantumul acestora exprimat în mod precis, instanța a constatat că în contractele încheiate părțile nu a precizat cuantumul acestora, ci doar s-a arătat că vor fi calculate potrivit legislației în vigoare, fără a menționa la care dispoziție cuprinsă în legislație se referă ( ex. dobândă legală, majorări sau penalități în materie fiscală).
În consecință, nefiind determinat prin contract cuantumul exact al penalităților de întârziere, prin indicarea exactă a procentului sau a modului de calcul, solicitarea reclamantului nu este întemeiată în ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtului la plata penalităților contractuale aferente debitului de 92,11lei.
Față de cele reținute anterior, instanța a admis, în parte, acțiunea și a obligat pârâtul la plata sumei de 92,11lei, reprezentând contravaloare chiriei aferente lunii octombrie 2008.
Împotriva acestei sentințe cu nr.1909/24.04.2012 a Judecătoriei S. a declarat recurs reclamantul Mun. S.-prin primar criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare acesta a arătat că instanța de fond s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, respectiv privind plata chiriei și a majorărilor de întârziere aferente perioadei aprilie-octombrie 2008.
Fără a analiza fiecare capăt de cerere în parte,instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata taxei pentru ocuparea spațiului fără existența unor relații contractuale. Apreciază recurentul că această omisiune atrage nelegalitatea hotărârii echivalând cu necercetarea în totatlitate a fondului dedus judecății, așa încât se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept acesta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a susținut apărările prin reprezentant în instanță.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurent tribunalul reține următoarele:
P. cererea de recurs formulată reclamantul a invocat omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata taxei pentru ocuparea spațiului fără existența unor relații contractuale.
Or, potrivit 2812a C.p.c :”îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 2812 Cod procedură civilă.”
P. urmare, față de dispozițiile legale sus menționate, cererea de recurs va fi respinsă ca nefondată, conform art. 312(1) C.p.c.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant M. S. - R.. P. P. I. L.- S., ..5 A, jud. S. împotriva ..04.2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarulnr._ în contradictoriu cu intimatul pârât P. C. - F. S. - P. R.. LEGAL- S., ..7,jud. S. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. O. D. L. A. A. I. M. L. A.
Red L.A
Tehnored.L.A.
2 ex./ 28.01.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 6/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 15/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
