Pretenţii. Sentința nr. 109/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 109/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 539/2014
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 539
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 6 IUNIE 2014
PREȘEDINTE: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către reclamantul S. M. F., împotriva sentinței civile nr. 109 din data de 16 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr._, intimat fiind pârâtul A. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, având în vedere faptul că reclamantul apelant a solicitat judecata în lipsă, constată terminată cercetarea procesului și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
P. cererea adresată Judecătoriei F., înregistrată sub nr._ din 01.11.2013, reclamantul S. M. F. a chemat în judecată pe pârâtul Amalinei I. pentru a fi obligat la plata sumei de 160,00 lei reprezentând contravaloarea a unei zile de spitalizare, a medicamentelor și a materialelor sanitare de care a beneficiat ca urmare a unei agresiuni.
În motivare, a arătat că la data de 05.11.2010, pârâtul a fost internat la S. M. F. ca urmare a unei agresiuni, conform diagnosticului stabilit prin foaia de observație.
Pentru însănătoșire, pârâtul a avut nevoie de o zi de spitalizare, perioadă în care a beneficiat de medicamente și materiale în valoare de 160,00 lei.
A precizat că prin adresa nr. 691/01.02.2011, pârâtului i-a s-a pus în vedere să indice numele și adresa făptuitorului însă aceasta nu s-a conformat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 1357 din Codul Civil și art. 194 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 201 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului pentru ca acesta să formuleze întâmpinare prin care să-și precizeze poziția față de cerere, obligație pe care pârâtul nu a înțeles să o îndeplinească.
L. citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat cereri de probe în apărare.
P. sentința civilă nr. 109 din data de 16 ianuarie 2014, Judecătoria F. a respins– ca inadmisibilă – cererea în pretenții civile formulată de reclamantul S. M. F. – prin reprezentant L. M., în contradictoriu cu pârâtul Amalinei I..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 05 noiembrie 2011, pârâtul Amalinei I. a fost internat la S. M. F. – ca urmare a unei agresiuni, conform diagnosticului stabilit prin foaia de observație depusă la dosar.
Din analiza și interpretarea sistematică a actului normativ, invocat de către reclamant în susținerea pretențiilor sale, respectiv art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății, a rezultat că aceste cheltuieli de spitalizare suportate de către unitatea medicală pentru însănătoșirea pârâtului vor trebui recuperate de la partea care prin faptele sale ilicite a adus daune sănătății acestuia, respectiv de la agresor și nu de la partea vătămată.
Reclamantul avea posibilitatea legală de a efectua demersuri pe lângă organele de poliție în vederea furnizării datelor necesare pentru identificarea și chemarea în judecată a persoanei care prin acțiunea sa a produs vătămarea integrității corporale și sănătății pârâtului.
Acțiunea nu a fost fondată nici sub aspectul răspunderii civile delictuale prev. de art. 1357 Cod civil, în condițiile în care nu au fost îndeplinite toate condițiile atragerii acesteia în ceea ce îl privește pe pârât căruia nu i se poate imputa comiterea unui fapt ilicit prejudiciabil în dauna unității spitalicești prin simplul fapt al prezentării și beneficierii de tratament medical de specialitate ca urmare a unui accident rutier.
De asemenea, nu s-a făcut dovada unei atitudini culpabile din partea pârâtului materializate în lipsa unei plângeri penale împotriva agresorului sau intervenirea unei cauze de nepedepsire sau care înlătură răspunderea penală materializată în retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților care să justifice o îndreptare a pretențiilor față de pârât.
Potrivit dispozițiilor art. 60^1* din Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator – „(1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:
a) în domeniul protecției consumatorilor, când consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor;
b) în materia dreptului familiei, în situațiile prevăzute la art. 64;
c) în domeniul litigiilor privind posesia, grănițuirea, strămutarea de hotare, precum și în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă;
f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvență, a acțiunilor referitoare la registrul comerțului și a cazurilor în care părțile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013 - 1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025 - 1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
g) în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima își exprimă consimțământul de a participa la ședința de informare împreună cu făptuitorul; dacă victima refuză să participe împreună cu făptuitorul, ședința de informare se desfășoară separat”.
Astfel, ținând seama de considerentele mai sus-arătate și având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada medierii litigiului, instanța a respins acțiunea în pretenții împotriva pârâtului A. I., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul prin care a arătat următoarele:
În fapt, paratul a beneficiat de serviciile medicale puse la dispoziție de către instituția reclamantă, cumulând suma de 160 lei cheltuieli spitalizare, urmare a unei agresiuni.
Astfel, având în vedere faptul că paratul a fost beneficiarul spitalizării prin atitudine pasiva refuzând a indica numele agresorului, așa cum a declarat, a apreciat ca in cauza instanța de fond avea posibilitatea sa admită acțiunea.
Referitor la motivarea instanței de fond, cum ca nu a fost realizata procedura de informare cu privire la avantajele medierii, prevăzute de Legea nr. 192/2006 modificata, a precizat faptul ca in speța au fost incidente dispozițiile art. 2⃰)
(1) Dacă legea nu prevede altfel părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, daca, este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege.
(1˄3) Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris.
Cu privire la participarea la ședința de informare in domeniul medierii, aplicabile sunt de asemenea prevederile art. 43 al 3 din legea 192/2006 ”Dacă una dintre părți refuză, în scris, în mod explicit, medierea ori nu răspunde invitației menționate la alin, (1) ori nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată, "
A arătat că, cunoaște avantajele medierii dar, nu a putut face medierea din următoarele considerente:
Deși, cheltuielile de spitalizare deriva dintr-o infracțiune sau accident nu pot fi supuse tranzacției, furnizorul de servicii medicale in speța, unitatea sanitara, are in grija recuperarea sumelor ce urmează a fi restituite Casei de Asigurări de Sănătate conform art.313 din legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanitar.
Concluzionând, a arătat că este in măsura a face precizarea ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre nefondata, in ciuda faptului ca situația neacceptarii medierii a fost adusa la cunoștința in primul ciclu procesual, situație fata de care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței civile atacate ca fiind nelegală si netemeinică si trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind aplicabile dispozițiile art. 480 punctul al.(3) C.proc.civ.
În drept, a invocat dispozițiile art.466 si următoarele C.proc.civ.
Examinând apelul, conform art. 479 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței apelate și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
În mod corect, prima instanță s-a raportat la prev. art. 60^1* din Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator – „(1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:
a) în domeniul protecției consumatorilor, când consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor;
b) în materia dreptului familiei, în situațiile prevăzute la art. 64;
c) în domeniul litigiilor privind posesia, grănițuirea, strămutarea de hotare, precum și în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă;
f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvență, a acțiunilor referitoare la registrul comerțului și a cazurilor în care părțile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013 - 1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025 - 1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
g) în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima își exprimă consimțământul de a participa la ședința de informare împreună cu făptuitorul; dacă victima refuză să participe împreună cu făptuitorul, ședința de informare se desfășoară separat”.
Nefăcându-se dovada parcurgerii acestei proceduri, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Apelanta face apărări pe fondul cauzei, ce nu pot fi reținute, față de caracterul prioritar al excepției inadmisibilității.
Apelanta redă prevederile legale care reglementează procedura medierii, iar motivele invocate pentru justificarea absenței acestei proceduri nu sunt prevăzute de lege ca excepție de la obligativitatea acesteia proceduri. Deci, nu interesează că aceste apărări au fost formulate și în fața primei instanțe, acestea nefiind întemeiate.
În consecință, în baza art. 480 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.
În prezent, dispozițiile legale ce reglementează procedura medierii au fost declarate neconstituționale, însă această decizie a Curții Constituționale nu se aplică în speță, ci doar pentru viitor.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către reclamantul S. M. F. – F., .. 1, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 109 din data de 16 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr._, intimat fiind pârâtul A. I., domiciliat în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. S. A. – M.
Red. A.I.M.
Judecător fond D. E. G.
Tehnored. S.A.M.
4 ex/17.06.2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 1082/2014. Tribunalul... → |
|---|
