Validare poprire. Decizia nr. 119/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 119/2014
Dosar nr._ - contestație în anulare –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.119
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA_ 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N. JUDECĂTOR: G. F. F.
JUDECĂTOR: M. C.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea A. M., domiciliată în ., județul Suceava, împotriva deciziei civile nr.550 din data de 22 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații P. ORAȘULUI S. – în calitate de președinte al C. Orășenești S., P. ORAȘULUI S. – prin primar și B.E.J. C. M.G. S., cu sediul în mun. Suceava, ., nr.37, . C, . Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă s-a depus la dosar, concluziile scrise remise prin fax de către intimatul P. orașului S., precum și în calitate de președinte al C. Locale de fond funciar S. (filele 9,10).
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității contestației în anulate promovată de contestatoarea A. M. motivat de faptul că cererea acesteia nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute de disp. art.317, 318 Cod Procedură Civilă, care reglementează calea de atac a contestației în anulare, punând apoi în discuție excepția invocată.
Contestatoarea A. M. solicită a se dispune în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare aplicarea unei amenzi administrative primarului orașului S. motivat de faptul că nu a procedat la punerea acesteia în posesie avându-se în vedere că sentința civilă nr. 243 din data de 29.01.2009 nu a fost pusă în executare nici la acest moment, iar ea se luptă de 6 ani în instanță pentru respectarea acestei hotărâri și punerea sa efectivă în posesie.
În ceea ce privește excepția invocată, o lasă la aprecierea instanței.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 17.07.2012, Biroul Individual executor Judecătoresc C. M.G. S., în contradictoriu cu terțul poprit P. Orașului S., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 12.706,47 lei, ca urmare a refuzului de a-și executa obligațiile prevăzute în mod imperativ de dispozițiile art. 456 alin.1 C.p.c.
Reclamantul a precizat că prin Decizia civilă nr. 243/29.01.2009 și încheierea din data de 05.03.2009 pronunțate de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, învestită cu formulă executorie, s-a dispus plata către A. M. a sumei de 10.930 lei, la care s-au adăugat și cheltuielile de executare silită în sumă de 1.776,47 lei.
În baza cererii de executare silită formulate de către creditoare și a titlului executoriu, precum și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit în temeiul disp. art. 371 ind.7 C.p.c. la data de 09.04.2010 și 08.02.2012 s-a emis somație prin care s-a pus în vedere debitorului P. Orașului S. – Președintele C. Orășenești să se conformeze celor cuprinse în titlul executoriu.
Întrucât debitorul a refuzat să achite debitul i-a fost comunicat instituției căreia acesta este subordonat o adresă prin care s-a solicitat înființarea popririi asupra sumelor de bani pe care debitorul le are de încasat de la terțul poprit.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 460 Cod procedură civilă și ale O.G. nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei conform chitanței nr._ din data de 10.07.2012.(fila 3)
În dovedire, reclamantul a depus în copie înscrisuri.
La data de 20.09.2012, a fost depusă întâmpinare de către Orașul S. prin P., pentru terțul poprit, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În fapt s-a arătat că A. M. a refuzat în mod constant și nejustificat punerea în aplicare a decizie civile nr. 243/29.01.2009 și încheierea din data de 05.03.2009 pronunțate de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, fapt care rezultă din toate procesele verbale încheiate.
Un alt aspect arătat îl constituie faptul că dispozițiile art. 5 lit. i din H.G. 890/2005 prevăd că punerea în posesie se realizează de către Comisiile locale, nefiind posibilă executarea silită prin intermediul executorului judecătoresc, prin urmare procedura executării silite demarată este ilegală.
S-a mai arătat că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daunele cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, dat fiind caracterul incert și nelichid al acestora, în acest sens fiind și Decizia nr. XX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Creditoarea A. M. a mai solicitat punerea în aplicare a aceluiași titlu executoriu și în anul 2009, în dosarele de executare nr. 150/2009, 152/2009 și 152/2009 ale Biroului Executorului Judecătoresc Ț. C., care nu s-au finalizat cu punerea în posesie.
În drept au fost invocate prevederile art. 115-118 din Codul de procedură civilă.
Au fost depuse următoarele înscrisuri: adrese emise către creditoarea A. M. și dovezile de comunicare ale acestora din cursul anului 2009, procese-verbale emise în vederea punerii în posesie și întocmirii documentației necesare emiterii titlului de proprietate (f. 24-39), declarația creditoarei A. M. cu nr. de înregistrare 6594/10.08.2009 (f. 38), decizia nr. 1153/14.09.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, sentința civilă nr. 1102/3.03.2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, decizia civilă nr. 878/09.06.2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, rezoluție nr. 726/P/2008 din data de 03.12.2009 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Suceava, rezoluție nr. 646/P/2009 din data de 30.11.2009 emisă de P. de pe lângă Tribunalul Suceava, proces-verbal emis în dosarele de executare nr. 150/2009, 152/2009 și 152/2009, sentința civilă nr. 637/09.02.2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ .
La data de 24.10.2012 creditoarea a depus la dosar un înscris numit întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii. A atașat în copie Decizia civilă nr. 243/29.01.2009 și încheierea din data de 05.03.2009 pronunțate de Tribunalul Suceava în dosarul nr._
De asemenea, la solicitarea instanței, a fost depus la dosarul cauzei dosarul de executare nr. 139/E/2010 (f. 71-92).
La termenul din data de 01.11.2012, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr.5325/15.11.2012, prima instanță a respins cererea de validare a popririi formulată de reclamantul Biroul Individual Executor Judecătoresc C. M. G. S. și a desființat poprirea înființată la cererea creditoarei A. M. prin adresa nr. 139 E din data de 07.03.2012 în dosarul de executare nr. 139/E/2010 emisă de Biroul Individual Executor Judecătoresc C. M. G. S..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia civilă nr. 243/29.01.2009 și încheierea din data de 05.03.2009 pronunțate de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, debitorul P. Orașului S.- Președintele C. Orășenești de aplicare a Legii nr. 18/1991 a fost obligat la punerea în posesie a creditoarei A. M. cu suprafețe de teren din intravilanul și extravilanul satului Prelipca, sub sanțiunea aplicării de daune cominatorii de 10 lei/zi întârziere începând cu data pronunțării hotărârii și până la punerea efectivă în posesie.
Întrucât debitoarea nu și-a executat de bunăvoie obligația de plată, creditoarea a solicitat declanșarea executării silite, formându-se dosarul de executare nr. 139/E/2010, înregistrat la B.E.J. C. M.G. S..
În dosarul de executare nr. 139/E/2010 a fost emisă somația nr. 139 din 09.04.2010 (f. 8) prin care debitorului P. Orașului S.- Președintele C. Orășenești i s-a pus în vedere ca în termen de 5 zile să pună în executare Decizia civilă nr. 243/29.01.2009 și încheierea din data de 05.03.2009 pronunțate de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, încuviințarea executării silite fiind pronunțată prin încheierea din data de 01.04.2010 a Judecătoriei Suceava în dosarul nr._ (f. 81).
Biroul Individual Executor Judecătoresc C. M.G. S. a emis în data de 08.02.2012 procesul-verbal prin care s-a stabilit cuantumul daunelor cominatorii calculate până la data 31.01.2012 și suma ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de executare, în total 12.706, 47 lei.
Pentru această sumă s-a emis în dosarul de executare nr. 139/E/2010 adresa de înființare a popririi nr. 139 E din 07.03.2012 (f. 89), terț poprit fiind P. Orașului S..
În drept, prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 456 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat: a) să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1; b) să plătească direct creditorului suma reținută și cuvenită acestuia, în cazul popririlor prevăzute de art. 453 alin. 2. La cererea creditorului suma îi va fi trimisă la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, la reședința indicată, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului.
Conform art. 460 din Codul de procedură civilă, dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi. Terțul poprit, care, cu rea-credință, a refuzat să-și îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi, va putea fi amendat, prin aceeași hotărâre, cu o sumă cuprinsă între 2.000.000 lei și 10.000.000 lei.
P. a invocat în dosarul de executare, astfel cum rezultă din adresa nr. 1883 din 19.03.2012 (f. 91) faptul că a intervenit perimarea, în temeiul art. 389 Cod de procedură civilă.
Prima instanță a reținut însă că, potrivit art. 454 alin.1 din Codul de procedură civilă, poprirea se înființează fără somație, iar potrivit art. 390 alin. 1, dispozițiile referitoare la perimarea executării silite, prevăzută de art. 389 codul de procedură civilă nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație, astfel încât executarea silită prin poprire nu se perimă.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prima instanță a constatat că formele de executare sunt nelegale în ceea ce privește existența unui raport obligațional între terțul poprit P. Orașului S., astfel cum a fost stabilit de către executorul judecătoresc prin adresa de înființare a popririi nr. 139 E din 07.03.2012 și debitorul P. Orașului S. – în calitate de Președinte al C. Orășenești.
Prima instanță a subliniat că specific procedurii de validare a popririi este faptul că debitorul poprit trebuie să cumuleze calitatea de debitor al creditorului cu aceea de creditor al terțului poprit, poprirea putând fi validată împotriva terțului poprit doar în măsura în care există un raport obligațional între debitorul poprit și terțul popritor, în cadrul căruia acesta din urmă să aibă calitatea de debitor.
Cu alte cuvinte, interpretând dispozițiile art. 452 Cod procedură civilă, creditorul trebuie să facă dovada sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de către terțul poprit sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Or, în cauza dedusă judecății, s-a solicitat validarea popririi în contradictoriu cu terțul poprit P. Orașului S., astfel cum rezultă din adresa de înființare a popririi nr. 139 E din 07.03.2012 (f. 89).
Prima instanță a arătat că potrivit prevederilor Legii nr. 215 din 23 aprilie 2001, Legea administrației publice locale P. constituie exclusiv o structură funcțională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului (art. 77), neavând personalitate juridică.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/ 2001 persoanele juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu sunt unitățile administrativ-teritoriale. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
P. urmare, având în vedere că P. Orașului S. nu are patrimoniu propriu, nu este subiect juridic de drept fiscal, titulară a codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare, aceasta nu poate efectua plăți.
Prima instanță nu a putut reține că în dosarul de executare nr. 139/E/2010 existența unui raport obligațional între P. Orașului S.- Președintele C. Orășenești și P. Orașului S., terț poprit, în virtutea căruia aceasta din urmă datorează celui dintâi ori îi va datora în viitor o sumă de bani.
În considerarea faptului că nici organul de executare și nici creditoarea nu au indicat existența altor raporturi obligaționale între debitorul poprit și terțul poprit în virtutea căreia terțul poprit să datoreze în prezent sau în viitor sume de bani debitorului, prima instanță a constatat nelegalitatea formelor de executare sub acest aspect.
Având în vedere considerentele anterioare, prima instanță a respins cererea de validare a popririi, ca neîntemeiată și a desființat poprirea înființată adresa de înființare a popririi nr. 139 E din 07.03.2012 din dosarul de executare nr. 139/E/2010 emisă de Biroul Individual Executor Judecătoresc C. M.G.S..
Prima instanță a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea, pentru nelegalitate.
În motivare, a arătat că în mod greșit s-a respins cererea de validare a popririi, ca fiind neîntemeiată,motivat de faptul că debitorul P. orașului S., în calitate de președinte al comisiei orășenești,nu poate fi executat silit. În acest context, în momentul în care comisia orășenească de aplicare a Legii 18/1991 nu își îndeplinește atribuțiile, cu toate că este obligată prin sentință judecătorească să o pună în posesie,nu există niciun instrument prin care să răspundă pecuniar. Care este sensul atunci a inserării în dispozitivul hotărârii judecătorești a obligării comisiei prin primar să achite daunele cominatorii și cheltuielile de judecată.
A mai arătat că, consideră ea, Orașul S.,prin primar,în calitate de ordonator de credite,poate fi obligat să achite un debit derivând dintr-o sentință judecătorească având în vedere că primarul reprezintă această entitate juridică, financiar contabilă și în același timp are și prerogative în calitate de președinte al C. de Aplicare a Legii 18/1991, care în legal are alocat un buget distinct. Comisia reprezintă organismul de punere în aplicare a Legii 18/1991, condusă de primar în calitate de președinte, comisie ce aparține primăriei, cu buget alocat conform legii.
În drept, a invocat prevederile art.304 pct.9,10 Vechiul Cod de procedură civilă.
Legal citat,intimatul P. Comunei S. a formulat întâmpinare,în care a solicitat respingerea recursului, ca nefundat.
În apărare, a depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citat,intimatul B. C. S. nu s-a prezentat în fața instanței și nu a formulat întâmpinare.
P. decizia civilă nr. 550 din data de 22 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-creditoare A. M. împotriva sentinței civile nr.5325/15.11.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Suceava în contradictoriu cu intimatul-debitor P. ORAȘULUI S. - IN C. DE P. AL C. ORASENESTI S., intimatul-terț poprit P. ORAȘULUI S. - P. P.- S. și intimatul B. C. M.G. S. Suceava.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
În mod corect,prima instanță a reținut că terțul poprit P. Orașului S. nu are personalitate juridică, aceasta revenind unității teritoriale administrative,conform art.21 alin.1 Legea 215/2001.
Chiar recurenta arată în cererea de recurs că Orașul S.,prin primar,în calitate de ordonator de credite,poate fi obligat să achite debitul în speță, deci unitatea teritorial-administrativă.
Toate celelalte aspecte învederate în cererea de recurs( atribuțiile comisiei locale, ale primarului, ca președinte al acesteia,bugetul comisiei locale de fond funciar, etc…) țin de fondul cauzei și nu vor mai fi analizate față de lipsa personalității juridice a terțului poprit, ce constituie practic o excepție care face de prisos cercetarea altor aspecte.
În consecință,în baza art.312 alin.1 Vechiul Cod de procedură civilă, Tribunalul a respinge recursul, ca nefondat.
Contestatoarea A. M. a formulat ulterior cerere de revizuire a deciziei civile 550 din data de 22 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, arătând că acțiunea de validare poprire a fost formulată de către executor fără acordul său depunând la dosar înscrisuri mincinoase.
A mai susținut că ea nu a declarat că renunță la Decizia nr.243 din 29 ianuarie 2009 și că dorește desființarea popririi. Executorul a ajuns la o înțelegere cu primarul, ea fiind în acest sens cea prejudiciară.
P. decizia civilă nr. 76 din data de 02 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția Civilă în dosarul nr._, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuienta A. M. împotriva deciziei civile nr.550 din 22 februarie 2013 a Tribunalului Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind P. orașului S., P. orașului S. – prin primar și B. C. M.G.S..
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că așa cum rezultă din cererea de revizuire, recurenta nu a invocat nici unul din motivele prevăzute de dispozițiile art.322 pct.1-9 Cod procedură civilă care să atragă desființarea deciziei civile atacate.
Cererea de validare a popririi s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art.460 Cod procedură civilă, text care dă executorului judecătoresc dreptul de a sesiza instanța de executare în vederea validării popririi.
Decizia civilă nr.243/2009 a Tribunalului Suceava, invocată de revizuientă, cuprinde obligația pârâtului P. Orașului S. – Președintele C. Orășenești de aplicare a Legii nr.18/1991 de a o pune în posesie pe A. M. cu trei suprafețe de teren sub sancțiunea aplicării de daune cominatorii de 10 lei/zi întârziere începând cu data pronunțării hotărârii și până la punerea efectivă în posesie.
Cererea de validare a popririi s-a făcut în temeiul titlului executoriu menționat și în cadrul executării silite solicitate de partea creditoare, desființarea validării prin sentința civilă nr.5325 din 15 noiembrie 2012 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă conform deciziei civile nr.550 din 22 februarie 2013 a Tribunalului Suceava pronunțându-se ca urmare a reținerii de către instanță a faptului că terțul poprit P. orașului S. nu are personalitate juridică, aceasta revenind unității teritorial administrative conform art.21 alin.1 din Legea nr.215/2001.
Desființarea popririi nu echivalează cu renunțarea la titlul executoriu, așa cum a susținut recurenta, așa încât având în vedere și considerentele expuse mai sus, tribunalul în temeiul prevederilor art.322 și urm. Cod procedură civilă, a respins cererea de revizuire ca nefondată.
Contestatoarea s-a adresat la data de 19.04.2013 Î.C.C.J. București cu o contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.550 din 22 februarie 2013 a Tribunalului Suceava.
P. decizia civilă nr. 964 din data de 25 martie 2014 pronunțată de Î.C.C.J. București în dosarul nr._, s-a declinat în favoarea Tribunalului Suceava competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatoarea A. M..
Înalta Curte a reținut că,
La data de 19 aprilie 2013, A. María a formulat contestație în
anularea deciziei nr. 550 din 22 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, fără însă a o motiva în fapt și în drept, în raport de dispozițiile art.317 și 318 din Codul de procedură civilă.
Ulterior, la termenul din 22 octombrie 2013, Înalta curte a constatat lipsa părților și față de împrejurarea că nu s-a solicitat în scris, judecarea cauzei în lipsă, instanța a dispus în temeiul art.242 alin.1 pct.2 din Codul procedură civilă de la 1865 suspendarea judecății contestației în anulare.
P. cererea înregistrată la data de 30 ianuarie 2014, contestatoarea A. M. a solicitat repunerea cauzei pe rol, cerere ce a fost admisa pricina primind termen la data de 25 martie 2014, pentru când au fost citate toate părțile, completul de judecată fiind constituit potrivit art.99 alin. 5 indice 1 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr.387/2005.
Verificându-și competența de soluționare și calificând, conform art.82 din Codul de procedură civilă, cererea prin care contestatoarea a precizat că, din eroare, contestația în anulare a fost înaintată înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă, ca pe o cerere de judecată în lipsă și, față de excepția de necompetență materială invocată de contestatoare, în raport de dispozițiile imperative ale art.319 (1) din Codul de procedură civilă, înalta Curte constată că se impune declinarea contestației în anulare în favoarea Tribunalului Suceava, pentru considerentele ce succed:
Potrivit prevederilor art.319 (1) din Codul de procedură civilă, text ce consacră caracterul de cale de atac de retractare al contestației în anulare, indiferent de motivul invocat, deci fără relevanță, dacă este o contestație în anulare de drept comun sau specială - „contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se ataca ceea ce înseamnă că, aceasta este de competente instanței care a pronunțat hotărârea împotriva căreia a fost exercitată calea de atac.
Constatând că obiect al contestației în anulare de față este o decizie pronunțată de Tribunalul Suceava (decizia nr.550/22.02.2013 dată în dosarul nr._ al acestei din urmă instanțe), în raport de regulile instituit" prin textul procedural mai sus evocat, ce reglementează o normă cu caracter imperativ, de la care părțile nu pot deroga, înalta Curte apreciază că nu est competentă a soluționa calea extraordinară de atac.
Întrucât această cale extraordinară de atac este configurată ca fiind una de retractare, de competența instanței care pronunțat-o și niciodată a instanței superioare, Înalta Curte a declinat contestație în anulare în favoarea instanței care a pronunțat hotărârea împotriva căreia a fot declarată această cale de atac, respectiv Tribunalului Suceava.
Examinând contestația în anulare, prin raportare la motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi, asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea pricinii pe fond.
P. urmare, instanța se va pronunța asupra excepției de inadmisibilitate a contestației în anulare, invocată din oficiu.
După cum rezultă din decizia 964 din 25 martie 2014, pronunțată de instanța supremă în dosar nr._, contestatoarea A. M. a formulat contestație în anulare la data de 19 aprilie 2013, împotriva deciziei civile nr. 550 din 22 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, având ca obiect validare poprire.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea A. M. arată că în mod eronat s-a susținut că ea ar fi solicitat invalidarea popririi; că nu este legal ca cineva să formuleze plângere în numele său, așa încât acea plângere este falsă; că prin decizia 878 din 9 iunie 2011 s-a respins ca nefondată, contestația la executare formulată de orașul S. prin primar; că prin decizia 243/29 ianuarie 2009, acesta a fost obligat să o pună în posesie pe contestatoare cu cele 3 parcele, iar în cazul în care nu îndeplinește această obligație, să suporte daunele cominatorii de câte 10 lei pentru fiecare zi de întârziere; că P., care este și președintele C. locale de aplicare a legilor fondului funciar, refuză punerea în posesie.
Potrivit art. 317 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecător cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
De asemenea, art. 318 Cod procedură civilă arată că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Ori, din memoriul formulat de contestatoarea A. M., rezultă fără echivoc, că aceasta invocă împrejurări care vizează fondul cauzei, arătând că, deși a obținut o hotărâre judecătorească irevocabilă, ce se bucură de autoritate de lucru judecat, organele însărcinate cu aplicarea prevederilor legii fondului funciar nu s-au conformat dispozițiilor date de instanță, în sensul că acestea nu au procedat la punerea în posesie a contestatoarei cu parcelele identificate în decizia civilă nr. 243/29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, și nici nu s-au plătit daunele cominatorii de 10 lei/zi întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la punerea efectivă în posesie.
În atare împrejurări, instanța nu poate realiza un control judiciar al îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, pentru admisibilitatea contestației în anulare formulată de A. M..
Este de observat că aceasta nu a motivat nici în fapt contestația în anulare, prin indicarea vreuneia din împrejurările la care face trimitere art. 317 sau 318, cum ar fi: nelegala citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina; nu a indicat dispozițiile de ordine publică privitoare la competență, ce ar fi fost încălcate de instanță, și nici nu a susținut că în memoriul de recurs ar fi indicat vreunul din aceste cazuri, apărările astfel formulate fiind respinse de către instanță pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
De asemenea, contestatoarea nu indică nici greșelile materiale și nici nu indică omisiunile instanței de recurs, așa cum se impune în art. 318 Cod procedură civilă.
Mai mult, este de observat că din lecturarea memoriului instanța nu poate face o încadrare juridică a acestuia, în vreunul din cazurile de contestație prevăzute de art. 317 și 318 Cod procedură civilă.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul constată că în speță este dată excepția de inadmisibilitate a contestației, invocată din oficiu de către instanță, așa încât o va admite, și în consecință, va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite excepția inadmisibilității contestației, invocată din oficiu de instanță.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. M., domiciliată în ., județul Suceava, împotriva deciziei civile nr.550 din data de 22 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații P. ORAȘULUI S. – în calitate de președinte al C. Orășenești S., P. ORAȘULUI S. – prin primar și B.E.J. C. M.G. S., cu sediul în mun. Suceava, ., nr.37, . C, . Suceava, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 MAI 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. G. F. M. C.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red.. G.F.F.
Jud. recurs V.O.D + L.A. + A.I.M.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2/24.06.2014.
| ← Cereri. Sentința nr. 811/2014. Tribunalul SUCEAVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
